ICCJ. Decizia nr. 1244/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1244/2014

Dosar nr. 9701/62/2011

Şedinţa publică din 9 aprilie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 323. din data de 12 decembrie 2012, Tribunalul Braşov a hotărât următoarele:

A respins cererea formulată de inculpatul C.G. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunile de luare de mită în forma simplă, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunile de luare de mită în forma continuată prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin (2) în 8 infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen.

1. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie, ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 1 rechizitoriu).

2. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani: închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani. (pct. 2 rechizitoriu).

3. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 3 rechizitoriu).

4. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap: la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct 4 rechizitoriu).

5. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv, dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct 5 rechizitoriu).

6. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 6 rechizitoriu).

7. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 7 rechizitoriu).

8. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 7 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate astfel încât inculpatul execută în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani.

A aplicat inculpatul pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice.

A dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 8 ani calculat potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. proc. pen. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acest organ desemnat cu supravegherea, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor 864 C. pen., art. 83 şi 84 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în perioada 22 iunie 2011 - 23 iunie 2011 şi arestat preventiv în perioada 27 iunie 2011 - 29 iulie 2011.

A menţinut ordonanţa procurorului din data de 18 iulie 2011 prin care s-a dispus în cursul urmăririi penale în considerarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi a prevederilor art. 163 - 166 C. proc. pen., luarea măsurii asigurătorii de aplicare a sechestrului asupra bunurilor inculpatului. A dispus restituirea către inculpat a sumei de 800 RON, ridicată cu prilejul percheziţiei efectuate în ziua de 22 iunie 2011, la biroul inculpatului din cadrul ISCIR depusă la C. Bank, la dispoziţia Tribunalului Braşov.

A obligat inculpatul să plătească martorilor denunţători următoarele sume:

-3.375 RON de către A.C.L.;

- 9.600 RON de către G.R.G.;

- 10.100 RON de către Asociaţia Pentru Studii şi Formare Profesională Miercurea Ciuc;

- 3.560 RON de către Grupul Şcolar "A.P." Tg. Secuiesc.

În baza art 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 1.460 RON, 112 RON şi 9.700 RON a căror restituire nu a fost solicitată de martorii V.F. şi B.F. şi T.D.S.

Au rămas ataşate dosarului cauzei următoarele mijloace de probă:

- 1. CD marca V. (copie), înregistrat sub nr. X1 în Registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, ce conţine înregistrarea ambientală audio-video a dialogului dintre A.L.C. cu C.G. la data de 22 iunie 2011;

- 1 mini - DVD marca T. (copie), înregistrat sub nr. X2 în Registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, ce conţine imagini video fixate cu ocazia constatării infracţiunii flagrante săvârşită de către C.G. la data de 22 iunie 2011 în sediul ISCIR-IT Braşov;

- 1 DVD marca V. (copie), ce conţine înregistrările convorbirilor şi comunicărilor telefonice, înregistrările audio-video a discuţiilor purtate în mediu ambiental şi înregistrările din proprie iniţiativă ale martorului-denunţător G.R.G., toate sigilate cu sigiliul PNA nr. 207.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele - prin rechizitoriul din data de 22 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.G. pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 2 infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (câte 3 acte materiale pentru fiecare infracţiune); a unei infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale); toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, folosindu-se de prerogativele funcţiei de inspector şef al ISCIR - IT Braşov, inculpatul C.G. adoptat o tactică şi atitudine şicanatorii în scopul obţinerii pentru sine de venituri ilicite, astfel că nu a avizat deschiderea cursurilor în mai multe situaţii sau a respins candidaţii la promovarea examenului, a verificat dacă furnizorii de formare profesională respectă programul de predare la ore apropiate încheierii cursurilor sau, prin simpla sugestionare că are putere de decizie prin funcţia îndeplinită, a condiţionat în mai multe situaţii, atât avizarea deschiderii unor cursuri, cât şi promovarea de către cursanţi a examenului de specialitate, de primirea unor sume de bani necuvenite.

În actul de sesizare, în drept, faptele inculpatului au fost descrise astfel:

I. Faptele inculpatului C.G., care în calitate de inspector şef al ISCIR - IT Braşov, în cadrul îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu şi în baza unei rezoluţii unice infracţionale, a pretins bani martorului-denunţător A.L.C. pentru avizarea deschiderii cursurilor organizate de SC V.S. SRL Sf. Gheorghe şi a primit de la acesta suma de 875 RON pentru avizul emis la data de 7 aprilie 2010, suma de 1.500 RON pentru avizul eliberat la data de 10 ianuarie 2011 şi suma de 3.000 RON - pentru avizul ce poartă data de 30 mai 2011, eliberat fără respectarea termenului de 1 - 5 zile impus de normele legale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

II. Fapta inculpatului C.G., care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în luna august 2010 a pretins în mod necuvenit martorului G.E. câte 100 RON pentru fiecare cursant în scopul de a aviza deschiderea cursului organizat de SC "R.R.C." SRL Braşov începând cu data de 6 septembrie 2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

III. Fapta inculpatului C.G. care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a pretins martorului V.F., reprezentantul, SC "P.A.S.". SA Ploieşti, suma de 100 RON brut de cursant pentru a aviza deschiderea cursului la data de 24 februarie 2011 cu participarea a 20 de persoane şi a primit suma de 1.460 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

IV. Fapta inculpatului C.G. care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, la data de 1 martie 2011 a pretins martorei C.M. suma de câte 100 RON de cursant pentru avizarea deschiderii cursului din data de 15 martie 2011 şi promovarea cursanţilor, iar la data de 7 iunie 2011 a primit de la martorul D.V. suma de 3.560 RON, cu consecinţa promovării tuturor celor 35 cursanţi la examinarea din 14 iunie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

- V. Fapta inculpatului C.G., care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a pretins martorului B.F. suma de 3.600 RON, reprezentând 150 RON de cursant, pentru eliberarea avizului de deschidere a cursului din data de 4 aprilie 2011, din care a primit în aceiaşi zi suma de 112 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

VI. Faptele inculpatului C.G. care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a pretins martorei T.D.S. câte 100 RON de cursant pentru avizarea deschiderii cursurilor şi promovarea participanţilor, încasând prin SC A.P.P. SRL Braşov, pe care o controla, suma de 3.200 RON pentru deschiderea de curs din 20 aprilie 2011 pentru 28 participanţi, cu consecinţa promovării tuturor cursanţilor cu ocazia examinării din 3 mai 2011, suma de 3.200 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 5 mai 2011 şi pentru admiterea tuturor celor 27 cursanţi, la examinarea din 17 mai 2011, precum şi suma de 3.300 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 18 mai 2011, coroborat cu admiterea celor 27 cursanţi la examenul din 31 mai 2011; întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art 6 din Legea nr. 78/2000. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

VII. Faptele inculpatului C.G. care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a pretins reprezentanţilor A.S.F.P. - Miercurea Ciuc, sume de bani pentru a aviza favorabil deschiderile de curs şi a primit suma de 4.400 lei pentru cursul desfăşurat la 27- 28 aprilie 2011 pentru 22 participanţi, suma de 1.700 RON pentru cursul organizat în perioada 11 mai - 4 iunie 2011 şi examinarea celor 19 cursanţi, suma de 4.000 RON pentru cursul ce a avut loc în zilele de 07 - 08 iunie 2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

VIII. Faptele inculpatului C.G. care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins martorului G.R.G. sume de bani pentru avizarea deschiderilor de curs şi promovarea cursanţilor, în sensul că la data de 18 februarie 2011 a primit 3.000 RON după care a întocmit şi semnat procesul-verbal cu cursanţii admişi la acea examinare, în ziua de 21 februarie 2011 a primit 1.200 RON pentru eliberarea avizului la cursul la care au participat 10 persoane, la data de 18 martie 2011 a primit 1.900 RON pentru examinarea a 19 cursanţi, la data de 1 mai 2011 a primit sumă de 2.000 RON pentru examinarea efectuată la 28 aprilie 2011 pentru 30 cursanţi, iar la data de 21 iunie 2011 a primit 1.500 RON pentru examinarea celor 26 de cursanţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Inculpatul a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de abuz în serviciu contre intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice inculpatul a susţinut că luarea de mită presupune ca primirea de bani de către funcţionar să fie făcută în scopul de a îndeplini o îndatorire de serviciu, că în speţă acest lucru nu s-a întâmplat deoarece sumele de bani primite de el în cazurile în care a recunoscut primirea banilor s-a făcut cu titlu de remunerare a muncii prestate prin predarea cursurilor pe care le-a ţinut persoanelor înscrise la cursurile de formare profesională, iar predarea acelor cursuri în afara orelor de program nu constituie o îndatorire de serviciu a inculpatului. Se mai susţine că atitudinea inculpatului de a le impune celor 8 şcoli de formare profesională să-l numească lector pentru deschiderea cursurilor de legislaţie în condiţiile în care şcolile aveau lectori autorizaţi să ţină cursurile de legislaţie, ar avea conotaţia infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă s-ar dovedi că prin conduita inculpatului s-a cauzat un prejudiciu material sau altă vătămare a intereselor legale.

Examinând întregul material probator administrat în cauză Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul C.G. a fost numit în funcţia de inspector şef al ISCIR-IT Braşov la data de 6 noiembrie 2009. Conform fişei postului, inculpatul C.G. îndeplinea atât o funcţie de conducere, în calitate de inspector şef, cât şi atribuţiuni de control materializate în stabilirea activităţilor care se desfăşoară de către structurile din subordine, asigurarea condiţiilor pentru buna desfăşurare a activităţii tehnico-economice din cadrul inspecţiei, supravegherea rezolvării la timp a lucrărilor, solicitarea de situaţii, note, rapoarte privind activitatea structurilor din subordine, verificarea modului de aplicare şi de respectare al prevederilor prescripţiilor, tehnice ISCIR de către deţinători/utilizatori, precum şi de persoanele fizice/juridice autorizate pentru efectuarea activităţilor din domeniul ISCIR, verificarea utilizării timpului efectiv lucrat de către personalul din subordine, verificarea modului de aplicare de către structurile din subordine a tarifelor conform prevederilor legale în vigoare, pentru activităţile efectuate.

Inculpatul a deţinut atestate de formator pentru instruirea personalului tehnic de specialitate eliberate la data de 10 februarie 2010 pentru modulul 3.1 - Instalaţii sub presiune şi de ridicat-sudare clasice, modulul 1.1 - Instalaţii sub presiune - clasice şi modulul 2.1 -Instalaţii de ridicat-clasice atestat de "Formator în domeniul RSVTI" eliberat la data de 22 octombrie 2010 şi atestat de "FORMATOR EXPERT eliberat în data de 03 martie 2010, astfel că potrivit legii putea participa în calitate de formator la programele de formare profesională şi stagiile de instruire organizate conform, prevederilor prescripţiei tehnice PT-CR-8-2009, autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor şi acceptarea personalului auxiliar de deservire, programele de instruire organizate de persoane juridice avizate conform prevederilor Ordinului Inspectorului de Stat Şef al ISCIR nr. 130/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI, cu modificările şi completările ulterioare.

În prezenta cauză inculpatul a fost acuzat de faptul că, în calitatea pe care o avea a acţionat în scopul obţinerii unor foloase necuvenite în sensul că, a pretins şi primit bani în scopul îndeplinirii unor acte ce intrau în sarcinile sale de serviciu.

Probatoriul administrat a fost de natură a contura modul în care se desfăşura activitatea la ISCIR Braşov din punctul de vedere al autorizării deschiderilor de curs de formare profesională pentru autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor, organizate de persoanele juridice autorizate (şcoli de formare profesională), de la momentul formulării unei astfel de cereri, depunerea documentaţiei necesare, examinarea legalităţii întocmirii şi a conformităţii cu prevederile prescripţiilor tehnice incidente până la organizarea examenului şi eliberarea autorizaţiilor.

Relativ la acuzaţia ce i se aduce, Tribunalul a consemnat aspectele declarate de către inculpat, raportat la fiecare acuzaţie, în parte, acestea constând, în esenţă, în următoarele:

"La instalarea mea în funcţie, am identificat problemele cu care se confruntă instituţia ce avea competenţa asupra 2 judeţe Braşov şi Covasna, şi am constatat că cele mai mari probleme au apărut în activitatea de organizare a cursurilor de calificare. Fiecare şcoală de reconversie profesională trebuia să obţină anumite avize şi autorizări pentru organizarea cursurilor. Tocmai pentru că am găsit aceste nereguli şi am constatat ce prejudicii au fost aduse instituţiei, am hotărât folosirea unei metode de lucru care să împiedice crearea unor astfel de prejudicii în continuare. Aveam posibilitatea să fiu drastic şi să fi aplicat amenzi, sau să anulez autorizaţiile şi îmi pare rău că nu am făcut-o. Am constatat că marea majoritate a şcolilor de reconversie profesională, nu ţineau cursuri. Am constatat că cei care se înscriau la cursuri practic nu urmau acele cursuri, ei plăteau doar, iar la sfârşitul perioadei cu o săptămână înainte de examen erau convocaţi pentru definitivarea "pregătirii". Se practica, această: metodă cu justificarea că oamenii lucrează, iar unii sunt navetişti (...)

În ceea ce priveşte punct 1 din rechizitoriu, arăt că susţinerea lui A.L.C. relativ la faptul că în aprilie 2010 aş fi ţinut un curs de legislaţie pentru care am primit suma de 875 de RON, nu este adevărată. În 2010 ISCIR Braşov controla Braşov şi Covasna. Metoda de lucru arătată anterior am adoptat-o abia după reorganizarea ISCIR şi am constatat neregulile arătate mai sus. În aprilie 2010 m-am deplasat la sediul societăţii din Sf. Gheorghe, dar numai pentru a le aduce la cunoştinţă oamenilor ce trebuie să facă pentru ca lucrurile să se desfăşoare potrivit legii.

În ceea ce priveşte pct. I b) menţionez că semnătura mea apare pe avizul de deschidere a cursului dar la rubrica inspector şef şi nu persoană de contact, ceea ce înseamnă că nu am verificat documentaţia, ci doar am avizat munca inspectorului. Am participat la cursul de deschidere dar nu am primit de la A. nicio sumă de bani. Se poate vedea din toate înregistrările interceptărilor telefonice, faptul că insist ca A. să elibereze documente. În această situaţie nu eu am examinat candidaţii. Am participat la examenul la care au fost respinşi patru candidaţi. V.S. a fost cel care a examinat. Menţionez că niciodată nu am impus vreunui inspector ISCIR să treacă sau să pice vreun cursant.

În ceea ce priveşte pct. I c), relativ la starea de fapt care se finalizează în rechizitoriu cu intervenţia organelor de cercetare penală, menţionez că, am primit de la A.L.C. suma de 2000 RON. Mi se cuvenea această sumă pentru serviciile prestate pentru orele de legislaţie ţinute de-a lungul cursurilor organizate de societatea sa. În ceea ce priveşte susţinerea lui A. că ar fi trimis cererea de deschidere de curs prin fax, menţionez că îl cred; mai arăt totodată că instituţia a stat foarte prost logistic. Banii erau puţini. În aceea perioadă faxul era stricat. Dovadă că, personal din banii mei, am cumpărat un fax şi scanner. Am mai cheltuit bani şi cu întreţinerea clădirii. Eu sunt convins că faxul lui A. nu a ajuns la sediu, fapt pe care A. nu l-a verificat. A doua sau a treia zi, A. s-a prezentat la sediul ISCIR şi a creat un scandal în jurul faptului că cererea sa nu fusese primită prin fax. Cu toate că lucrurile au stat aşa cum am arătat, A. a înregistrat o nouă cerere de deschidere de curs. El ştia că are obligaţia să vină cu documentaţia necesară, am spus că nu favorizez şi nu împiedic pe nimeni, astfel că s-a dus la Sf. Gheorghe şi a adus documentele. În niciun caz nu am avut o discuţie cu A. şi nici nu l-am lăsat să înţeleagă în vreun fel că deschiderea de curs va avea loc în 30 mai. Eu nu aveam dreptul să hotărăsc asupra zilei în care se deschidea cursul, ci numai inspectorul de specialitate ISCIR căruia i se repartiza lucrarea, în acest caz V.S. Din acel moment A. nu a mai luat legătura cu nimeni din ISCIR, iar hotărârea să-i convoace pe cei 3 cursanţi în 30 mai 2011, a aparţinut exclusiv. Trebuie să menţionez faptul că termenul de 15 zile de studiu şi avizare nu poate fi depăşit nici de şcoală şi nici de inspectori, dar legea nu împiedică pe inspector să avizeze deschiderea de curs mai repede de 15 zile, dacă şcoală e de acord. Aşa s-a întâmplat şi în situaţia lui A., când V. a emis iniţial avizul pentru 2 iunie. A. a făcut scandal de ce a primit termen în 2 iunie şi a anunţat oamenii pentru 30 mai. În aceste condiţii a luat legătura cu mine, eu aveam posibilitatea să reprogramez data deschiderii cursului (dacă data examenului este mai devreme am nevoie de acordul şcolii, dacă este mai târziu trebuie să justific). Când am primit telefonul lui A. eram în drum de la Ploieşti la Braşov când l-am auzit pe A. că are cursanţii convocaţi mi-am dat acordul şi am plecat direct la Sf. Gheorghe. Am ajuns în jurul orei 17,00 şi am ţinut cursul. Când am plecat i-am spus lui A. că-mi este dator, în sensul că am muncit şi merit banii pe care îi solicit pentru prestarea serviciilor, mai ales că mă poartă pe drum şi sunt obosit. Nu-mi aduc aminte dacă i-am dat chiar atunci formularele de cerere şi contract, sigur i le-am dat de-a lungul timpului şi nu-mi amintesc din ce împrejurare are astfel de formulare. Este reală împrejurarea că cei doi m-au condus la maşină şi mi-au înmânat suma de 1000 RON. De asemenea menţionez, că le-am spus celor 2 că dat fiind acordul lor, a doua zi la sediu, voi modifica avizul, pentru deschiderea de examene în ceea ce priveşte data. Înregistrarea-cererii şi comunicarea către A. s-a realizat de către secretara V. la solicitarea mea de a lua legătura cu V. şi să rezolve problema. Este adevărat ca am vorbit cu A. la telefon despre viitoare cursuri ce voia să le organizeze ocazie cu care i-am amintit că luna august este lună de concedii, dar şi că îmi este dator pentru serviciile prestate. I-am spus că trebuie să vină cu documente justificative. În 22 iunie 2011 dimineaţa în jurul orelor 07,00, a venit la sediul ISCIR A.C. care mă contactase telefonic în prealabil şi îmi ceruse acordul să vină în audienţă pentru probleme de şcoală, nu a pomenit nici de documente şi nici de bani. I-am spus să vină de dimineaţă pentru că la ora 09,00 plecam pe Transfăgărăşan. La ora la care a venit A. cele 3 persoane martori din rechizitoriu, erau la mine în birou. A. a afirmat că nu a primit autorizaţii, i-am explicat că Bucureştiul este cel care autorizează în anumite condiţii, l-am condus la doamna D. ca să-i explice ce nu a făcut şi de ce nu a obţinut autorizaţiile, discuţia a durat câteva minute, eram sub presiunea plecării, mă aşteptau oamenii afară să plecăm. A. insista să vorbească cu mine personal, i-am spus lui M. hai să vedem ce vrea omul acesta. A. a venit la mine, mi-a spus că vrea să plătească datoria, mi-a dat suma de bani de 2000 de RON. I-am cerut documente şi de această dată, mi-a spus că le va aduce. Atunci, au intervenit organele de cercetare penală. A. a lipsit la un moment dat din sediu şi apoi am aflat că a cerut sprijinul organelor de cercetare penală pentru rearanjarea ţinutei pe care d-na D. o sesizase în dezordine.

În ceea ce priveşte relaţia cu SC T.C. SRL Buzău, societate al cărei administrator este T.D.S., în perioada martie - iunie 2011 menţionez faptul că, lucrurile s-au desfăşurat altfel decât cele prezentate, în sensul că martora a trimis cursanţi la şcolarizare la Braşov, iar cursurile au fost ţinute de şcoala emitentă a facturilor SC A.P.P. SRL care aparţinea socrului meu şi pe care în fond am înfiinţat-o pentru soţia şi fiul meu, din fondurile socrului meu. În ceea ce priveşte prima factură din 20 aprilie 2011 îmi aduc aminte că aceasta reprezenta şcolarizarea a două persoane (câte 150 RON pe fiecare cursant), iar restul de 200 RON reprezentau costul transportului. Menţionez că în relaţia cu T.C. eu mă deplasam la Buzău pentru şcolarizarea operatorilor de gaz, cursanţii dumneaei, iar doamna trimitea la Braşov pentru a fi şcolarizaţi de societatea socrului meu, cursanţi RSVTI. Nu întotdeauna cursurile dânsei se ţineau la Buzău şi a fost o situaţie în care m-am deplasat la Miercurea Ciuc la fabrica de bere. Ultima factură a rămas neplătită. Cursurile pentru pregătirea operatorilor instalaţii gaz erau mai dese decât cursurile ţinute de şcoala Braşoveană. Explic emiterea facturilor din 3 şi 18 mai 2011 prin aceea că T.D. a ales a plăti în avans cursuri care urmau a se organiza pentru grupuri de câte 40 - 50 de persoane. Cursul pentru care s-a emis factura din 03 mai 2011 a avut loc imediat după aceea. Cursul pentru care s-a emis factura din 18 mai nu s-a mai ţinut pentru că eu am fost arestat. Aceste cursuri trebuia să le ţin personal, pentru că era necesar un formator expert.

În ceea ce priveşte Grupul Şcolar A.P. Târgu Secuiesc jud. Covasna, menţionez faptul că toate discuţiile relative la organizarea cursurilor şi asigurarea prezenţei unui lector pentru a le susţine au fost purtate de martora G.M. şi martorul M.E. Eu nu m-am implicat în niciun fel. Am discutat cu C.M. despre cursurile de legislaţie, dar nu am încheiat cu ea nicio convenţie civilă, întrucât ea urma să discute cu directorul şcolii. Menţionez că m-am prezentat pentru susţinerea cursului de legislaţie la Târgu Secuiesc. În ceea ce priveşte suma de 3560 RON menţionez că m-am prezentat pentru susţinerea examenului de autorizare a cursanţilor. C.M. mi-a comunicat că mi-a virat în cont suma menţionată şi m-a pus să semnez o convenţie pe care o redactaseră dânşii pentru cursul de legislaţie. Acea convenţie mi s-a părut în regulă la acel moment. Eu la vremea respectivă nu am făcut calculul sumei ce mi se cuvenea (60 RON ori nr. de cursanţi şi nu 100 lei/cursant aşa cum calculase doamna). Nu este adevărată afirmaţia martorei potrivit căreia am purtat, corespondenţă pe e-mail, eu nu aveam o astfel de adresă decât de 2 săptămâni. Contul în care dumneaei mi-a virat banii i l-am comunicat chiar eu când am ţinut cursul de legislaţie."

În ceea ce priveşte acuzaţia că ar fi cerut mită martorului denunţător G.E., inculpatul precizează următoarele "nu eu eram cel care stabilea dacă documentaţia pentru începerea cursurilor era completă sau nu, documentele ajungeau în secretariat, eu în funcţie de specificul cursului repartizam lucrarea inspectorului care răspundea de acel domeniu, iar în situaţia d-lui G., inspectorul era M.E. M.E. mi-a sesizat în scris faptul că suportul de curs după care urma a fi predat cursanţilor nu era actualizat cu ultimele modificări legislative în domeniu, fapt comunicat lui G. Ca urmare G. a venit la mine în audienţă, eu l-am pus în legătură cu inspectorul M., întâlnire soldată, cu completarea de către G. a suportului de curs, aşa cum i se ceruse. Ca urmare M. a întocmit un alt document prin care aviza deschiderea de curs, document pe care nu am făcut decât să semnez şi ştampilez atestând că provine de la ISCIR. Am avut o discuţie cu G.E., aşa ca între colegi, pentru că ştiam că lucrase la ISCIR şi l-am întrebat dacă este de acord să văd şcoala, să văd dacă cursanţii fochişti aveau posibilitatea să lucreze într-un laborator în care să fi fost o centrală, pentru că dacă nu lucrau corect era pericol de explozie şi chiar m-am plâns în sensul că şcolile nu mai au săli de clasă decât scriptic şi, practic, cursuri nu se organizează. El a fost de acord şi într-o zi în timpul orelor de program M. m-a anunţat că în curtea ISCIR se află G. cu o grupă de cursanţi, motivând că sala de clasă de la LSN nu poate fi folosită din cauza unor lucrări. I-am spus lui M. că poate folosi sala de curs a ISCIR, că nu percepem o taxă pentru că G. era fostul nostru coleg. Am ţinut cursurile de legislaţie şi trebuie să menţionez faptul că, chiar dacă la prima vedere ceea ce am prezentat nu are strict legătură cu specializarea, acelea erau noţiuni ce trebuiau cunoscute de cursanţi. Eu nu i-am cerut lui G. nici bani şi niciun alt serviciu pentru că am ţinut acel curs. Am ţinut cursurile la rugămintea lui G. Acest lucru s-a mai repetat de 2 ori şi menţionez că nu este vorba de nicio convenţie civilă pe care să mi-o fi prezentat G.

În ceea ce priveşte şcoala de la Ploieşti, administrată de V.F. menţionez următoarele: După ce ISCIR Braşov a preluat şi judeţul Prahova, pentru că auzisem că sunt o grămadă de nereguli în activitatea şcolilor, în sensul că nu se ţineau cursurile deloc, am încercat să iau legătura cu şcolile profesionale. De altfel acest lucru a fost evident pentru mine în condiţiile în care ei susţineau că cu un lector ţineau cursuri de la Prahova la Timişoara, sau de la Buzău la Miercurea Ciuc. De altfel şi cursanţii mi-au spus acest lucru. Am pornit un tur de control de la Buzău pe Valea Siriului către Ploieşti. La Ploieşti m-am întâlnit cu V.F. şi B.F., şcoli profesionale care au acelaşi asediu social şi de desfăşurare a activităţilor de curs. Am discutat cu amândoi, le-am prezentat modul în care eu vedeam lucrurile, le-am arătat expres că cunosc faptul că ei nu ţineau cursuri şi le-am spus că nu mă interesează ce s-a întâmplat până la acel moment, dar că de atunci încolo, vreau ca lucrurile să se desfăşoare potrivit legii, cursurile să se ţină efectiv, iar cursanţii să înveţe pentru a nu se ajunge în situaţia, ca un motostivuitorist să rupă picioarele oamenilor, iar un fochist să dea foc la centrală. Le-am mai spus că la examenul final inspectorul de specialitate, va examina cursanţii, iar eu voi merge în control, le-am specificat că cine nu cunoaşte materie nu va trece examenul. Ca urmare le-am cerut celor de la Ploieşti să organizeze cursurile astfel încât finalizarea cursului să fie cea scontată. Le-am arătat că voi merge în control şi le-am spus că, dacă voi găsi nereguli le voi suspenda activitatea. Cei doi au început să se plângă invocând acelaşi argument ca şi ceilalţi reprezentanţi de şcoli, relativ la programul oamenilor, faptul că lucrează, că sunt de la ţară, că sunt societăţi care trimit la cursuri grupe întregi şi că nu le permite acestora să facă şcoală decât după-amiază. Având în vedere faptul că partea de legislaţie trebuia predată de un formator expert, sau un formator jurist expert în domeniu şi cum o astfel de persoană nu există la Ploieşti sau pe raza judeţului Prahova, le-am comunicat celor doi faptul că sunt dispus să ţin cursul de legislaţie după-amiaza, dar le-am şi prezentat faptul că am o vârstă şi distanţa de la Braşov la Ploieşti este de 150 de Km. Eu nu le-am cerut celor 2 o sumă de bani fixă ca şi cuantum ci, le-am spus că dacă vor face bani şi vor putea să-mi dea şi mie pentru serviciul pe care-l fac era foarte bine, dacă nu acceptam şi fără să fiu plătit. De fiecare dată însă am primit bani de transport chiar dacă ei nu aveau bani pentru prestaţie. În ceea ce priveşte afirmaţia lui V.F., că mi-a achitat suma de 1460 RON este adevărat, dar nu este adevărată afirmaţia că ar fi avut lector de legislaţie pentru că aceşti formatori se autorizează la nivel de ţară. Dar mi-a dat suma de bani menţionată şi am semnat un stat de plată. În 24 februarie l-am sunat pe V. şi am purtat discuţia pe care am arătat-o mai sus şi în care ceream să văd baza materială a şcolii. Nici nu am pomenit despre vreun formular pe care V. trebuia să-l primească prin curier aşa cum afirmă. În situaţia Ploieştiului inspectorul de specialitate se numea Ţ.H. Ţ. nu a fost de faţă când am negociat preţul, prestaţie ce mi se cuvenea. Eu nu am trimis un formular de contract la V.

În ceea ce-l priveşte pe B.F., anterior se organizaseră multe cursuri şi examene şi pentru că cursanţii nu au fost pregătiţi, au picat foarte mulţi. Mi-a fost greu să înţeleg cum 2 şcoli pot avea sediul în aceeaşi clădire, şi numai după ce am discutat cu B.F. acesta a închiriat o sală şi a pus la dispoziţia cursanţilor un stivuitor (cursanţii făceau practică într-un spaţiu închiriat, o curte). Nu este reală afirmaţia lui B. relativ la faptul că i-aş fi cerut 150 RON de cursant, eu tuturor le-am solicitat 100 RON pe cursant din care 60 RON îmi reveneau aşa cum am arătat la începutul declaraţiei. Scopul pentru care ţineam orele de legislaţie a fost acela dea atrage atenţia cursanţilor că examenul va fi real şi nu de formă şi că ei trebuie să ştie că trebuie să înveţe. Nu am avut o discuţie cu B.F. relativ la plata sumei de 3600 RON, el mi-a dat 150 RON într-adevăr pentru benzină, iar toate hârtiile despre care menţionează le-a întocmit după ce eu am fost arestat. Mi se prezintă contractul de la dosar şi menţionez că acesta nu a fost scris şi semnat de mine. Semnătura de pe statul de plată existent la dosar îmi aparţine. Nu am trimis formular de contract de prestări servicii lui B. Deschiderea cursului la şcoala lui B. s-a făcut la ora la 17,30, ca şi la V.

În ceea ce priveşte Asociaţia A. Miercurea Ciuc menţionez următoarele: După reorganizarea ISCIR în 2011, cineva din cadrul ISCIR trebuia să participe la examen. Între verificările pe care le făceam la Harghita s-a înscris şi participarea în luna februarie a anului 2011 la examinarea ce a avut loc la Odorheiul Secuiesc. Pentru că distanţa era mare şi solicitarea de asemenea am luat ca şi şofer pe inspectorul M.E. Cursanţii nu au fost pregătiţi, astfel că au picat. Cu acea ocazie la Odorheiul Secuiesc am constatat că o singură persoană a completat grila la examenul teoretic şi numai 5 persoane au promovat examenul practic. Desigur am fost revoltat şi i-am întrebat pe organizatori dacă au ţinut sau nu cursurile, împrejurare în care 2 persoane, cursanţi de origine din Timişoara, mi-au relatat faptul că veniseră la Odorheiul Secuiesc cu o seară înainte şi că nu au făcut niciun fel de cursuri, ba mai mult lucrau pe altfel de utilaje decât cel pe care au dat examen. Nu am încheiat proces-verbal pentru examen pentru că asta însemna şi achitarea taxelor la ISCIR 350 RON. În ceea ce priveşte examenul ce urma să se ţină a doua zi pentru meseria de automatist, i-am comunicat lui S.L. care sunt condiţiile în care se pot desfăşura cursurile şi mi-am dat seama că ei nu au o centrală automată sau semiautomată pentru examenul practic. I-am spus că vor ţine examenul numai când este pregătit din punct de vedere logistic. În acest sens, am întocmit de la Braşov un raport în ceea ce priveşte neorganizarea examenului de la Odorheiul Secuiesc.

În luna aprilie 2011, S., organiza curs RSVTI modul. B, ceea ce înseamnă specializarea persoanelor ce urmaseră cursurile RSVTI modul A. Taxa la nivel de ţară pentru un cursant într-o astfel de situaţie era de 200 RON de persoană. În cazul modulului B se ţin 2 zile de curs a câte 8 ore pe zi, ceea ce s-a şi întâmplat. Discuţia purtată de mine cu S. chiar în ziua primului curs, nu a vizat în niciun caz cuantumul sumei ci defectuoasa organizare a şcolii relativ la faptul că, în loc să pot ţine orele de legislaţie, el a chemat cursanţii care veniseră din toată zona să plătească taxa, spunându-mi că dacă nu încasează banii, nu are de unde să-mi dea bani. Nemulţumirea mea a vizat faptul că mă întindeam foarte mult în timp, ceea ce însemna că ajungeam foarte târziu acasă. Şcoala respectivă nu avea lectorul calificat pentru susţinerea cursului RSVTI modulul B. La nivelul ISCIR Braşov există 2 formatori specializaţi pentru astfel de cursuri eu şi M., şi acesta din urmă nu mai poate preda întrucât a trecut la CNCIR. Mai înainte ca S. să depună documentaţia la sediul instituţiei, acesta n-a întrebat cine este lector, i-am comunicat că numai eu puteam ţine cursurile fiind lector formator expert, astfel că documentaţia conţinea menţiunea că lectorul care va preda cursurile de legislaţie eram eu. Am stabilit cu S. data examenului dar preţul îl cunoştea pentru că până atunci cursurile au fost ţinute la Târgu Mureş şi a plătit acelaşi preţ, respectiv 200 RON/cursant. Semnând statul de plată pentru 4400 RON pe care i-am primit, mi-am dat seama că S. cunoştea preţul".

Inculpatul nu neagă faptul că a primit de la S.L. suma de 1700 RON pentru cursul de legislaţie la deschiderea cursului organizat în perioada 11 mai 2011 - 04 iunie 2011 de AFPS Miercurea Ciuc pentru meseria de stivuitorist, precum şi suma de 4000 de RON pentru cursul de legislaţie la deschiderea cursului organizat în perioada 07 iunie 2011 - 08 iunie 2011 de AFPS Miercurea Ciuc, pentru calificare RSVTI modulul B. (pct. 7B şi 7C din rechizitoriu), şi menţionează că a ţinut cursurile la Miercurea Ciuc în zilele de recuperare pentru libere sau din concediu neefectuat, iar cursul menţionat la pct. 7B, după orele de program în ceea ce priveşte împrejurarea că a fost menţionat ca persoană de contact în toate avizele eliberate asociaţiei de la Miercurea Ciuc, inculpatul o recunoaşte şi menţionează că această împrejurare atestă faptul că într-adevăr a verificat documentaţia depusă în vederea organizării cursurilor.

În ceea ce priveşte fapta descrisă la pct. 8 din rechizitoriu, sub punctul a) inculpatul arată examinarea s-a realizat la O. Băicoi. Inspector examinator era Ţ.H. Eu m-am deplasat la şcoala lui G. pentru că aveam foarte multe semnale că şi acolo se petrec lucrurile aşa cum am arătat în declaraţia mea până în acest moment. Am urmărit îndeaproape desfăşurarea examenului şi am constatat slaba pregătire a celor 43 de cursanţi Ei au trecut proba teoretică, dar la practică situaţia nu a mai stat la fel, în sensul că, au fost foarte slab pregătiţi. Cu noi acolo a fost şi M.E. pentru că noi foloseam maşinile instituţiei la care acesta lucra. Nu este adevărată în niciun fel afirmaţia potrivit căreia a-şi fi primit în 18 februarie 2011 de la G.R. suma de 3000 RON. G. mi-a dat un plic în care au fost fotografii necesare completării documentaţiei ce se găsea la Braşov, necesară pentru susţinerea examenului final. (...)

În ceea ce priveşte data de 21 februarie 2011, am primit 15 milioane lei vechi pentru că m-am deplasat la şcoala lui G., sumă care cred că a fost trecută într-un stat de plată şi într-un contract de prestări servicii pe care nu-mi aduc aminte bine dacă l-am semnat. Discuţiile purtate cu G. au vizat faptul că el trebuia să îndeplinească nişte condiţii să întocmească documente însă refuza sistematic să o facă.

Relativ la acuzaţia de la pct. 8c), relativ la faptul că la data de 8 martie 2011 inculpatul a participat la examinarea unei grupe de 19 persoane şi a primit de la G.R. suma de 1900 de RON afirmând că suma de câte 200 de RON trebuie să o dea celor care l-au însoţit, inculpatul menţionează că nu-şi aduce bine aminte, dar că dacă Ţ. a fost acolo, nu el a semnat procesul-verbal de examen şi subliniază că nu a primit bani de la G.

Textual inculpatul justifică faptul că nu îşi aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat în martie 2011, prin aceea că "într-o perioadă de 2 ani de zile am prestat un volum de muncă foarte mare, care m-a solicitat fizic şi psihic şi care s-a soldat cu o boală de inimă".

În ceea ce priveşte acuzaţia de la pct. 8d), inculpatul menţionează "nu am fost la B. decât pentru susţinerea cursului de legislaţie şi în niciun caz la examen. Nu i-am cerut lui G. 3000 RON pentru examinare. G. i-a dat lui M. 10 milioane de lei vechi, dar nu pentru examen ci pentru cursul de legislaţie pe care-l ţinusem şi i-a înmânat această sumă în faţa inspecţiei la Braşov.

În ceea ce priveşte ultimul subpunct 8 e) inculpatul arată că a primit de la G.R. bani de benzină respectiv 15 milioane lei vechi.

Au fost de asemenea depuse înscrisuri în circumstanţiere inculpatul dorind a demonstra faptul, că niciuna dintre şcolile de formare profesională nu avea suportul de curs complet, respectiv lipseau din legislaţie actele normative modificatoare, nu aveau lectori formatori atestaţi care puteau preda legislaţie şi în opinia inculpatului numai un formator expert putea preda astfel de cursuri.

Martorii audiaţi au arătat care era procedura de lucru la ISCIR înainte şi după numirea inculpatului în funcţia de inspector de stat al ISCIR Braşov, parte din aceştia au recunoscut faptul că nu urmau cu stricteţe dispoziţiile legii atunci când organizau cursuri, fiecare dintre ei încercând a respecta şi programul de lucru al cursanţilor, dar şi a înlătura neajunsurile datorate lipsei de logistică.

Martorul S.L. a declarat: "noi lucrăm cu Casa de Cultură a sindicatelor din Miercurea Ciuc, care se ocupă cu formarea profesională. Eu de altfel sunt angajat acolo, însă mai există şi aceasta asociaţie de formare profesională care se ocupă numai cu formări profesionale. Împreună cu domnul S.F. ne-am deplasat la ISCIR Braşov, unde am discutat cu domnul inspector şef despre modalitatea de lucru şi despre cotizaţia pentru fiecare cursant de 100 RON/persoană. Domnul C. ne-a spus că va participa ca formator la curs şi că pentru acest lucru trebuie să plătim 100 RON/cursant. Ne-a prezentat un contract şi o cerere pe care le-am completat personal eu şi probabil am semnat toţi. Am fost de acord cu suma şi nici nu ne-am pus problema că ceva nu este în regulă. Eu eram conştient de importanţa examenului şi a cursurilor de legislaţie. Organizez cursuri de 8 ani de zile, iar dacă domnul C. a dorit să susţină cursurile de legislaţie, eu nu eram în măsură să comentez pentru că noi depindem de ISCIR. Am lucrat cu domnul C. aproximativ trei cursuri, el a venit şi a predat, am completat statul de plată, a semnat şi noi am plătit. Nu ne-am simţit în niciun fel presaţi, pentru că noi în general suntem cu totul în regulă. Pentru examinarea cursanţilor care absolviseră unul dintre cursuri, domnul C. ne-a cerut să îndeplinim condiţii care mi s-au părut imposibile, pentru că pe de o parte nu puteam opri cursul tehnologic pentru a manevra un cazan automatizat şi nici nu dispuneam de un panou de comandă ori, de un program de simulare, al unui astfel de panou pe un calculator. Oamenii pe care îi pregăteam profesional, lucrau la locul lor de muncă efectiv pe astfel de cazane automatizate, pregătirea la curs fiind mai mult teoretică. În curs era vorba despre oprirea şi pornirea cazanului, dar noi nu am făcut, asta practic, tocmai pentru că dura foarte mulţi şi costurile erau foarte mari. Am avut la dispoziţie în ziua examenului o sală cu un astfel de cazan, dar proprietarul ne-a interzis şi să punem mâna. Nu ştiu dacă proba cheie era oprirea cazanului. Eu l-am întrebat pe C. în ce ar consta proba practică a ISCIR, dar nu am primit un răspuns concret şi i-am spus că dacă e vorba de reglat parametri nu putem face acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu panoul automatizat care aparţinea cazanului sub presiune. După cursul de RSVTI - modulul B, nu se dădea examen. Eu când am spus că m-am simţit presat m-am referit la cursul de RSVTI şi nu la cei de automatist. Nu am participat la cursuri de RSVTI.

Martora T.D.S. administrator al SC T.C. SRL Buzău, firmă care are ca obiect principal de activitate profesională în meseria de operator umplere recipiente GPL a declarat mai înainte de organizarea unui curs respectiv în luna martie anul 2011 am primit vizita domnului C., care m-a informat cu privire la pretenţiile dumnealui relativ la desfăşurarea cursurilor de pregătire profesională, astfel mi-a spus ca va participa la deschiderea fiecărui curs, că nu va permite că niciun cursant să lipsească de la cursuri şi că va fi prezent la fiecare examen în parte. O a doua întâlnire am avut-o cu domnul C. undeva în luna iunie 2011, documentaţia pentru deschiderea de curs era deja trimisă, către ISCIR. Mai înainte de deschiderea de curs discuţia cu domnul C. s-a purtat în jurul prestaţiei pe care dumnealui o efectua, respectiv cursurile pe care le preda cursanţilor noştri. Menţionez că la fiecare deschidere de curs dumnealui stătea, toata ziua la firma noastră preda cursurile de legislaţie, iar după terminarea cursului participa la examen. Am discutat despre plata orelor de curs în condiţii normale, fără ameninţări şi fără ca cineva să ne preseze. S-a dat citire unui pasaj din declaraţia consemnată la urmărire, penală şi menţionez cu certitudine că niciodată din partea reprezentanţilor ISCIR nu am primit vreo condiţionare pentru deschiderea de curs sau examinare. Este însă adevărat că am refuzat propunerea domnului C. de angajare a altor lectori decât cei pe care îi aveam, iar faptul că era vorba de alţi angajaţi ai ISCIR am dedus Am declarat la urmărirea penală că un eventual refuz al meu faţă de domnul C. s-ar repercuta negativ asupra societăţii având în vedere faptul că principala mea responsabilitate erau cursanţii care veneau de la distanţe mari pentru şase zile de curs, cheltuiau sume de bani şi nu îmi permiteam să pierd. Domnul C. era foarte exigent nu neapărat că greşea, dar, pentru primul curs a trebuit să înţeleagă că noi suntem o societate care ţinem - cursurile de calificare profesională, cursurile se desfăşoară efectiv, avem contract cu o societate unde cursanţii fac practica şi era efectiv posibil ca una dintre persoane să nu fie perfect pregătită.

Martorul E.N.M., propus în apărare de inculpatul C.G. a declarat: "eu personal sunt lector formator, întotdeauna am fost obişnuit să respect exigenţa şi în societatea pe care o am şi care a format în jur de 3000 de oameni, am respectat dispoziţiile legii, aveam lectori angajaţi, care predau partea tehnică, însă după apariţia CR8 s-a impus ca legislaţia să fie predată de către un expert. În 70% din cazuri am respectat acest lucru, şi mai înainte ca Braşovul să preia Ploieştiul, inspectorii de la ISCIR Ploieşti veneau la sediul societăţii şi predau cursurile specifice. Despre modul de lucru al inspectorilor ISCIR care fie verificau documentaţia aferentă fiecărei cereri de deschidere de curs, fie participau la examenele organizate după fiecare curs de formare profesională, declară martorii audiaţi respectiv C.V., V.S. şi M.E.

Însuşi inculpatul C.G. a recunoscut că inspectorii ISCIR care predau cursuri nu mai aveau dreptul să examineze participanţii aceluiaşi organizator. Probele însă demonstrează că pentru a justifica mita, inculpatul C.G. a ţinut prelegeri la deschiderea cursurilor organizate. de Grupul Şcolar "A.P." Târgu Secuiesc, SC T.C. SRL Buzău; A.S.F.P.Miercurea Ciuc şi SC "C.M. C.F.P." SRL, după care a participat şi la examinarea cursanţilor.

S-a reţinut că a rezultat din probele administrate în cauză că inculpatul C. a considerat ca o condiţie de deschidere a cursurilor de formare profesională participarea sa la deschiderile de curs care presupuneau prelegeri asupra legislaţiei aplicabile pentru fiecare modul în care se realiza perfecţionarea profesională. Inculpatul a indus reprezentanţilor societăţilor comerciale ideea că niciun alt formator nu putea preda cursurile de legislaţie, decât un formator expert calitate pe care o obţinuse inculpatul în data de 03 martie 2010. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că din coroborarea normelor ce reglementează materia nu rezultă o astfel de cerinţă. Este adevărat faptul că, după intrarea în vigoare a Ordinului ministrului economiei nr. 2154 din 11 decembrie 2009, pentru aprobarea prescripţiilor tehnice PT CR 4-2009 "Autorizarea persoanelor juridice pentru efectuarea de lucrări la instalaţii/echipamente" şi PT CR 8-2009. Autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor şi acceptarea personajului auxiliar, de deservire", pentru fiecare modul în parte a devenit obligatorie cuprinderea în programa analitică a unui număr, în general, de 4 ore de legislaţie. Acest lucru, nu însemna însă că acele cursuri de legislaţie puteau fi predate numai, de un formator expert, ci eventual, de un formator jurist sau formator jurist expert, calitate pe care inculpatul C. nu o avea.

În acelaşi sens, prin din 10 aprilie 2012 Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri ISCIR Bucureşti a comunicat faptul că potrivit prevederilor Ordinului Inspectorului de Stat Şef al ISCIR nr. 266/2007, formatorul (tehnic/jurist) este persoana fizică atestată de către ISCIR în urma participării la un program deformare profesională în condiţiile prevăzute de ordin, competentă să efectueze activitatea de predare a cunoştinţelor, tehnice/juridice la cursurile din domeniul RSVTI, organizate conform prevederilor Ordinului Inspectorului de Stat Şef al ISCIR nr. 333/2006, publicat în M. Of. nr. 770/2006, iar formatorul expert (tehnic/jurist) este persoana fizică recunoscută de către ISCIR care a dobândit această calitate în condiţiile ordinului şi care este competentă, să efectueze activitatea de predare a cunoştinţelor tehnice juridice, la cursurile în domeniul RSVTI, organizate conform prevederilor Ordinului Inspectorului de Stat Şef al ISCIR nr. 333/2006, publicat în M. Of. nr. 770/2006, precum şi al Legii nr. 64/2008, cu ordinele, prescripţiile tehnice şi dispoziţiile privind aplicarea în mod corect şi la timp a obligaţiilor ce decurg din această activitate sub control ISCIR dar şi consecinţele nerespectării acestora. Se precizează de asemenea că Ordinul Inspectorului de Stat Şef al ISCIR nr. 526/2007 privind dobândirea calităţii de formator în domeniul responsabililor cu supravegherea şi verificarea tehnică a instalaţiilor RSVTI, publicat în M. Of. nr. 739/2007 cu modificările şi completările ulterioare stabileşte persoanele desemnate ca formatori şi formatori jurişti, precum şi formatori experţi şi formatori jurişti experţi.

A rezultat însă din ansamblul probator că inculpatul a urmărit în realitate a-şi suplimenta veniturile, fără să ţină seama pe de o parte de faptul că în calitatea sa de şef de instituţie nu ar trebuit să presteze o activitate privată de genul aceleia pe care a prestat-o.

Din modul cum era organizată întreaga activitate care se desfăşura în scopul organizării programelor de formare profesională, de la autorizarea formatorului până la eliberarea autorizaţiei absolventului de curs de formare profesională, a rezultat că ISCIR este instituţia care urmăreşte şi verifică această activitate.

Astfel, potrivit ordinului menţionat anterior, inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR verifică documentaţia prevăzută la art. 14, ce trebuie depusă de furnizorul de formare profesională cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării examenului de autorizare şi care trebuie să conţină date despre data şi locul organizării examenului; tabelul cu numele şi prenumele candidaţilor înscrişi la examen; dosarele candidaţilor cu următoarele documente: 1) copia actului de identitate; 2) fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea "Apt pentru prestarea ocupaţiei de (...) sau un document echivalent emis de autoritatea competentă în domeniu dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau stat semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European; 3) o fotografie color mărimea 3/4 cm; după caz documente din care rezultă absolvirea unui alt curs de formare profesională şi respectarea condiţiilor privind autorizarea personalului de deservire prevăzute la art. 10.

Pentru organizarea unui, program de formare profesională furnizorul de formare profesională trebuie să depună la ISCIR, cu 15 zile înainte de începerea programului adresa de anunţare a organizării unui program de formare profesională, în care trebuie să se precizeze denumirea şi tipul programului, numărul cursanţilor, perioada de organizare şi locul de desfăşurare a programului/însoţită de copia adresei de avizare a furnizorului de formare profesională, copia autorizaţiei furnizorului de formare profesională, programa analitică dezvoltată pe teme, zile, ore şi formatori, tabelul cu numele şi prenumele formatorilor atestaţi de către ISCIR, tabelul cu numele şi prenumele cursanţilor, codul numeric personal, numele şi prenumele supraveghetorului de practică, tipul instalaţiei/echipamentului pe care se efectuează practica şi programul de efectuare a stagiului de practică (cu menţiunea că lista putea suferi modificări).

În ceea ce priveşte susţinerea examenului în vederea autorizării, prescripţia prevede alcătuirea comisiei de examinare constituită în vederea autorizării/respectiv, inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR în calitate de preşedinte al comisiei: formatorul atestat ISCIR din cadrul furnizorului de formare profesională; reprezentantul furnizorului de formare profesională care asigură secretariatul comisiei. Comisia de examinare admite participarea la examenul în vederea autorizării a candidaţilor care fac dovada absolvirii programului de formare profesională (catalogul cu rezultatele la examenul de absolvire a programului de formare profesională sau certificatul de absolvire/calificare). Examenul în vederea autorizării constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică ce au ca scop verificarea însuşirii cunoştinţelor prevăzute în programa analitică a programului de formare profesională şi a dobândirii deprinderilor practice necesare pentru deservirea instalaţiei/echipamentului pentru care se solicită autorizarea. Rezultatele examenului se consemnează de inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR într-un proces-verbal, pe baza căruia ISCIR eliberează candidaţilor care au promovat examenul o autorizaţie tip. Din toate aceste dispoziţii a rezultat evident că atribuţiile inspectorului ISCIR erau acelea de a verifica - îndeplinirea condiţiilor necesare deschiderii unui curs de pregătire profesională şi ulterior făcea parte din comisia de examinare a cursanţilor cu constituită cu ocazia examenelor în vederea autorizării personalului de deservire,organizate de furnizorul de formare profesională.

Tot textul prescripţiei prevedea ca furnizorul de formare profesională are obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a acestuia.

Concluzionând, s-a constatat că ISCIR era abilitată atâta a atesta formatorii, a autoriza furnizorul de formare profesională, a-i verifica activitatea cât şi a examina cursanţii.

Inculpatul a ignorat orice normă de conduită atunci când a ales să impună un alt mod de lucru decât cel care se practica în mod obişnuit, lăsând reprezentanţii şcolilor să înţeleagă că bunul mers al activităţii lor poate fi asigurat numai dacă acceptă predarea cursurilor de legislaţie la începutul deschiderii fiecărui curs, contra-cost, activitate pe care urma a o desfăşura dumnealui sub acoperirea unor convenţii civile. Evident inculpatul s-a folosit în atingerea scopului său de vulnerabilităţile şcolilor generate deseori de dorinţa de câştig.

Tribunalul a reţinut că, rezultă din ansamblul probelor că, deseori cursurile nu se ţineau efectiv, că însăşi comisia de examinare era extrem de indulgenţă având în vedere şi faptul că, de regulă, cursanţii, erau persoane care lucrau efectiv în domeniul respectiv (fochist, stivuitorist etc). Ca şi idee de ansamblu reprezentanţii şcolilor erau obişnuiţi să "răsplătească" inspectorii ISCIR. Cu titlu de exemplu, în declaraţia sa M.E. a arătat că într-o împrejurare însoţindu-l pe C. la un examen la şcoala lui G., acesta i-a oferit suma de 200 de RON pe care iniţial nu a dorit să o primească, dar, în final a acceptat declarând textual "am luat gestul pe care l-a făcut G. ca pe o atenţie, în sensul de haideţi să mâncaţi şi voi ceva, pentru că eu nu participam la examen - ca să se poată presupune că aş putea să influenţeze rezultatul examenului".

În concret, activitatea inculpatului s-a desfăşurat în sensul expus în actul de sesizare, chiar dacă, pe parcursul cercetării judecătoreşti, unii dintre martorii denunţători şi-au nuanţat uşor declaraţiile în sensul că nu au mai fost atât de vehemenţi în a afirmă că au fost supuşi presiunilor de către inculpat, dar nu au negat afirmaţiile inculpatului menţionate în declaraţiile de la urmărire penală potrivit cărora, din banii pe care îi primea o parte dădea unor angajaţi ISCIR Bucureşti ("aşa cum se dă şpagă la vamă se dă şi la ISCIR"), ori că primirea sumelor trebuia să primească aparenţă de legalitate. Fără excepţie, reprezentanţii furnizorilor de formare profesională, după câte o întâlnire cu inculpatul au completat cereri prin care au solicitat participarea sa la deschiderea cursurilor şi ulterior au predat inculpatului sume de bani al căror cuantum varia funcţie de numărul de cursanţi, dar reprezenta 100 de RON pentru fiecare cursant. Din crearea aceleiaşi aparenţe de legalitate a făcut parte şi contabilizarea sumelor primite, întocmirea unu stat de plată şi semnarea lui presupunând legalitatea încasării sumelor.

Astfel, inculpatul a pretins bani martorului-denunţător A.L.C. pentru avizarea deschiderii cursurilor organizate de SC "V.S." SRL Sf. Gheorghe şi a primit de la acesta suma de 875 RON pentru avizul emis la data de 7 aprilie 2010, suma de 1.500 RON pentru avizul eliberat la data de 10 ianuarie 2011 şi suma de 3.000 RON pentru avizul ce poartă data de 30 mai 2011, eliberat fără respectarea termenului de 15 zile impus de normele legale. Faptul că avizul de deschidere a cursului cu data de 30 mai 2011 pentru SC "V.S." SRL a fost transmis prin fax în dimineaţa zilei de 31 mai 2011 rezultă din procesul-verbal de transcriere a discuţiei telefonice, ce a avut loc la data de 31 mai 2011, orele 7:42:40, chiar dacă în fapt martorul nu a putut prezenta originalul în instanţă.

În luna august 2010 inculpatul C.G. a pretins în mod necuvenit martorului-denunţător G.E. câte 100 RON pentru fiecare cursant în scopul de a aviza deschiderea cursului organizat de SC "R.R.C." SRL Braşov începând cu data de 6 septembrie 2010.

Ulterior, inculpatul a pretins martorului-denunţător V.F., reprezentantul SC "P.A.S." SA Ploieşti, suma de 100 RON brut de cursant pentru a aviza deschiderea cursului la data de 24 februarie 2011 cu participarea a 20 de persoane şi a primit suma de 1.460 RON. La data de 1 martie 2011 a pretins martorei C.M. suma de câte 100 RON de cursant pentru avizarea deschiderii cursului din data de 15 martie 2011 şi promovarea cursanţilor, iar la data de 7 iunie 2011 a primit de la martorul D.V. suma de 3.560 RON, cu consecinţa promovării tuturor celor 35 cursanţi la examinarea din 14 iunie 2011.

Tot astfel, inculpatul a pretins martorului-denunţător B.F. suma de 3.600 RON, reprezentând 150 RON de cursant, pentru eliberarea avizului de deschidere a cursului din data de 4 aprilie 2011, din care a primit în aceiaşi zi suma de 112 RON.

O lună mai târziu în relaţia pe care o stabilise cu şcoala profesională a martorei T.D.S., a pretins acesteia suma de câte 100 RON de cursant pentru avizarea deschiderii cursurilor şi promovarea participanţilor, încasând prin SC "A.P.P." SRL Braşov, pe care o controla, suma de 3.200 RON pentru deschiderea de curs din 20 aprilie 2011 pentru 28 participanţi, cu consecinţa promovării tuturor cursanţilor cu ocazia examinării din 3 mai 2011, suma de 3.200 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 5 mai 2011 şi pentru admiterea tuturor celor 27 cursanţi la examinarea din 31 mai 2011, precum şi suma de 3.300 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 18 mai 2011, coroborat cu admiterea celor 27 cursanţi la examenul din 31 mai 2011.

A rezultat din probele administrate în cauză că folosind aceleaşi metode ca şi anterior, a pretins reprezentanţilor A.S.F.P. - Miercurea Ciuc, sume de bani pentru a aviza favorabil deschiderile de curs şi a primit suma de 4.400 RON pentru cursul desfăşurat la 27 - 28 aprilie 2011 pentru 22 participanţi suma de 1.700 RON pentru cursul organizat în perioada 11 mai - 4 iunie 2011 şi examinarea celor 49 cursanţi, suma de 4.000 RON pentru cursul ce a avut loc în zilele de 07 - 08 iunie.

În ceea ce priveşte relaţia stabilită de inculpat cu martorul denunţător G.R.G. precum şi faptul că acesta a afirmat în declaraţiile sale că în 18 februarie 2011 a onorat pretenţiile inculpatului suma de remisă provenind ca urmare a unei operaţiuni de extragere din contul de card în cursul judecăţii instanţa la cererea inculpatului a solicitat unităţii bancare să comunice extrasul de cont. Nu rezultă din conţinutul acestuia împrejurarea că inculpatul ar fi extras în acea zi o sumă de bani şi de altfel nici nu are mare relevanţa de unde provenea suma ci are importanţă că martorul i-a dat-o având aceeaşi reprezentare. Afirmaţia martorului G. este confirmată de declaraţia martorului M.E. care făcând referire la examenul organizat de şcoala condusă de acesta a afirmat: "la plecare G. i-a întins un plic dl-ului C., dumnealui nu a vrut să îl ia, mi-a zis "ia-l tu E.", eu nu am vrut să îl iau, dar până la urmă l-am luat şi în maşină i l-am dat dl-ului C. care l-a pus în torpedoul de la maşină. Nu ştiu ce era în plic. În niciun caz nu am primit de la d-ul C. 200 RON în contextul arătat de G. că i-ar fi dat acestuia 1900 RON din care câte 200 de RON să ne revină mie şi lui Ţ." Ulterior arată că G. i-a oferit suma de 200 de RON pe care iniţial nu a dorit să primească dar în final a acceptat declarând textual "am luat gestul, pe care l-a făcut G. ca pe o atenţie, în sensul de haideţi să mâncaţi şi voi ceva, pentru, că eu nu participam la examen ca să se poată presupune că aş putea să influenţez rezultatul examenului"

Astfel, rezultă din ansamblul probelor că inculpatul a pretins martorului G.R.G. sume de bani pentru avizarea deschiderilor de curs şi promovarea cursanţilor, în sensul că la data de 18 februarie 2011 a primit 3.000 RON după care a întocmit şi semnat procesul-verbal cu cursanţii admişi la acea examinare, în ziua de 21 februarie 2011 a primit 1.200 RON pentru eliberarea avizului la cursul la care au participat 10 persoane, la data de 18 martie 2011 a primit 1.900 RON pentru examinarea a 19 cursanţi, la data de 1 mai 2011 a primit suma de 2.000 RON pentru examinarea efectuată la 28 aprilie 2011, pentru 30 cursanţi, iar la data de 21 iunie 2011 a primit 1500 RON pentru examinarea celor 26 de cursanţi. Pentru toate sumele primite inculpatul s-a asigurat că a semnat convenţii civile. Discuţiile ambientale purtate de inculpat cu martorul G.R.G. relevă preocuparea în acest sens. Este surprinsă şi secvenţa în care inculpatul C.G. primeşte suma de 1.900 RON. Tot inculpatul C.G. îi avertizează pe martor să nu-l mai treacă preşedintele comisiei, fiind incompatibil să predea şi să controleze. Documentele întocmite de martorul G.R.G. la cererea inculpatului C.G., moment evidenţiat în discuţia ambientală, au fost identificate şi ridicate cu prilejul percheziţiei efectuate la biroul inculpatului.

În apărare inculpatul a susţinut că în fapt şcolile de formare profesională nu aveau lectori şi de aceea a considerat că este necesară prezenţa sa, dar această susţinere este infirmată de actele dosarului. Astfel, din aceeaşi adresă a ISCIR Bucureşti rezultă că I.R.D. deţine atestat de formator eliberat de către ISCIR pentru modulul "operator umplere recipiente GPL", eliberat 12 noiembrie 2009, P.G., deţine atestate de formator eliberate de către ISCIR pentru modulele stivuitorist - din 27 mai 2009, liftier - din 27 mai 2009, macaragiu - din 16 martie 2012, H.A.A. deţine atestate de formator eliberate de către ISCIR pentru modulele macaragiu - 27 mai 2009, stivuitorist - 27 mai 2009, ASI - 19 august 2009, S.V. deţine atestate de formator eliberate de către ISCIR pentru modulele macaragiu - 25 martie 2009, stivuitorist - 25 martie 2009, A.L.I. deţine atestat de formator eliberat de către ISCIR pentru modulul stivuitorist din 20 ianuarie 2010, H.V. deţine atestate de formator eliberate de către ISCIR pentru modulele stivuitorist şi macaragiu din 14 mai 2009, T.A. deţine atestat de formator eliberat de către ISCIR pentru modulul stivuitorist din data de 23 septembrie 2009, iar G.E. deţine atestat de formator eliberat de către ISCIR pentru modulul fochist clasa A, operator tratarea apei tehnologice ambele din data de 12 noiembrie 2009.

În drept faptele inculpatului C.G. care în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins bani martorului-denunţător A.L.C. pentru avizarea deschiderii cursurilor organizate de SC "V.S." SRL Sf. Gheorghe şi a primit de la acesta suma de 875 RON pentru avizul emis la data de 7 aprilie 2010, suma de 1.500 RON pentru avizul eliberat la data de 10 ianuarie 2011 "şi suma de 3.000 RON pentru avizul ce poartă data de 30 mai 2011; eliberat fără respectarea termenului de 15 zile impus de normele legale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prev. de art 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în luna august 2010 a pretins în mod necuvenit martorului G.E. câte 100 RON pentru fiecare cursant în scopul de a aviza deschiderea cursului organizat de SC "R.T.G." SRL Braşov începând cu data de 6 septembrie 2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la.art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a pretins martorului V.F., reprezentantul SC "P.A.S." SA Ploieşti, suma de 100 RON brut de cursant pentru a aviza deschiderea cursului la data de 24 februarie 2011 cu participarea a 20 de persoane şi a primit suma de 1.460 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de inspector şef a ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, la data de 1 martie 2011 a pretins martorei C.M., suma de câte 100 RON de cursant pentru avizarea deschiderii cursului din data de 15 martie 2011 şi promovarea cursanţilor, iar la data de 7 iunie 2011 a primit de la martorul D.V. suma de 3.560 RON, cu consecinţa promovării tuturor celor 35 cursanţi la examinarea din 14 iunie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a pretins martorului B.F. suma de 3.600 RON, reprezentând 150 RON de cursant, pentru eliberarea avizului de deschidere a cursului din data de 4 aprilie 2011, din care a primit în aceiaşi zi suma de 112 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins martorei T.D.S. câte 100 RON de cursant pentru avizarea deschiderii cursurilor şi promovarea participanţilor, încasând prin SC "A.P.P." SRL Braşov, pe care o controla, suma de 3.200 RON pentru deschiderea de curs din 20 aprilie 2011 pentru 28 participanţi, cu consecinţa promovării tuturor cursanţilor cu ocazia examinării din 3 mai 2011, suma de 3.200 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 5 mai 2011 şi pentru admiterea tuturor celor 27 cursanţi la examinarea din 17 mai 2011, precum şi suma de 3.300 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 18 mai 2011 coroborat cu admiterea celor 27 cursanţi la examenul din 31 mai 2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prevede art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Faptele, aceluiaşi, inculpat care, în calitate de inspector, şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins reprezentanţilor A.S.F.P. - Miercurea Ciuc, sume de bani pentru a aviza favorabil deschiderile de curs şi a primit suma, de 4.400 RON pentru cursul desfăşurat la 27 - 28 aprilie 2011 pentru 22 participanţi, suma de 1.700 RON pentru cursul organizat în perioada 11 mai - 4 iunie 2011 şi examinarea celor 19 cursanţi, suma de 4.000 RON pentru cursul ce a avut loc în zilele de 07 - 08 iunie 2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Faptele aceluiaşi inculpat care, în calitate de inspector şef al ISCIR-IT Braşov, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a pretins martorului G.R.G. sume de bani pentru avizarea deschiderilor de curs şi promovarea cursanţilor, în sensul ca la data de 18 februarie 2011 a primit 3.000 lei după care a întocmit şi semnat procesul-verbal cu cursanţii admişi la acea examinare, în ziua de 21 februarie 2011 a primit 1.200 RON pentru eliberarea avizului a cursul la care au participat 10 persoane, la data de 18 martie 2011 a primit 1.900 RON pentru examinarea a 19 cursanţi, la data de 1 mai 2011 a primit suma de 2.000 RON pentru examinarea efectuată la 28 aprilie 2011 pentru 30 cursanţi, iar la data de 21 iunie 2011 a primit 1.500 RON pentru examinarea celor 26 de cursanţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită săvârşită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Tribunalul a apreciat că faptele inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită (8 infracţiuni), astfel cum au fost prezentate mai sus, respingând cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către inculpat.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile săvârşite, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege care incriminează faptele, împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului aşa cum este aceasta conturată de actele dosarului.

A constatat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

S-a reţinut că rezultă din actele dosarului faptul că, cu prilejul percheziţiei efectuate în ziua de 22 iunie 2011, la biroul inculpatului din cadrul ISCIR, a fost identificată suma. de 800 de RON. Suma a fost ridicată şi depusă la C. Bank, la dispoziţia Tribunalului Braşov. Inculpatul a declarat în acel moment că suma de bani provine din încasări de la alte şcoli de formare profesională ca urmare a predării cursurilor, nu a rezultat că ar fi rezultatul uneia dintre infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar, astfel că instanţa a dispus restituirea acestei sume către inculpat.

Sub aspectul cererilor formulate de martorii denunţători, întrucât sumele de bani au fost obţinute prin constrângerea acestora şi aceştia au denunţat autorităţii faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fie sesizat pentru infracţiunea de luare de mită, nu operează confiscarea specială astfel că sumele au fost restituite acestora. Astfel, a obligat pe inculpat să plătească martorilor denunţători următoarele sume: 3.375 RON de către A.C.L.; 9.600 RON de către G.R.G.; 10.100 RON de către Asociaţia pentru Studii şi Formare Profesională Miercurea Ciuc; 3.560 RON de către Grupul Şcolar A.P. Tg. Secuiesc.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA- Serviciul Teritorial Braşov, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, prima instanţă a omis să se pronunţe asupra măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara şi pentru netemeinicie solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare în regim de detenţie.

Parchetul nu a mai susţinut motivul de apel din memoriul scris, ce se referea la greşita încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpat descrisă de prima instanţă la pct.5, având în vedere că, această eroare a fost îndreptată printr-o încheiere ataşată la dosarul cauzei în susţinerea cererii de majorare a pedepselor şi de executare a pedepsei rezultante în regim de detenţie, parchetul a invocat numărul mare de infracţiuni comise de către inculpat, cuantumul redus egal cu minimul special al pedepselor, perseverenţa infracţională a inculpatului, atitudinea inculpatului de negare a comiterii faptelor, sumele de bani pretinse în mod repetat de către inculpat.

2. Inculpatul C.G. a criticat sentinţa-apelată solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Braşov deoarece sentinţa pronunţată în cauză nu este deloc motivată. În susţinerea acestui motiv de apel, inculpatul a arătat că prima instanţă nu a motivat hotărârea pronunţată deoarece nu a realizat o analiză a mijloacelor de probă, nu a motivat de ce înlătură anumite mijloace de probă, şi nu a răspuns la toate apărările formulate de către inculpat. În susţinerea acestui motiv de apel inculpatul nu a invocat vreun temei de drept din Codul de procedură penal arătând că trimiterea spre rejudecare se bazează pe prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv pe dreptul la un proces echitabil. A arătat că motivarea unei hotărâri este o parte componentă, a dreptului la un proces echitabil.

În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită pentru care inculpatul a fost condamnat. În acest sens, a solicitat să se constate că au calitate de mituitori şcolile de formare profesională, iar nu directorii acestor şcoli, aşa cum s-a decis greşit de către prima instanţă.

În acest sens, inculpatul a arătat că, nu au fost introduse în cauză, şcolile de formare profesională, în calitate de denunţător şi de asemenea, nu a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente IT-ISCIR Braşov. În susţinerea motivului de apel privitor la introducerea în cauză în calitate de denunţător a şcolilor profesionale, inculpatul a invocat faptul că a fost obligat să restituie sumele de bani către aceste şcoli (pentru două dintre acestea).

A menţionat că îşi menţine cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În ipoteza admiterii cererii de schimbare a încadrării a solicitat încetarea procesului penal pentru acuzaţia de abuz în serviciu, deoarece lipseşte plângerea prealabilă.

În faţa instanţei de apel s-au administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri depuse de către inculpat la dosar pentru a susţine netemeinicia soluţiei de condamnare. În apărarea inculpatului a fost audiat şi martorul C.G.

În declaraţia sa acest, martor a arătat că în primăvara anului 2011 în calitate de reprezentant al G.M. a pus la punct o colaborare cu SC T.C. Martorul a arătat că trebuia să urmeze nişte cursuri şi să obţină un atestat din partea ISCIR şi că aceste cursuri trebuiau plătite de către SC T.C. reprezentate de T.S. Martorul a arătat că a frecventat la sediul ISCIR Braşov cursuri ţinute de inculpatul C. timp de 2 zile după care a fost examinat de către inculpat şi a obţinut o diplomă de absolvire a cursului. După cursuri martorul nu a mai ţinut legătura cu inculpatul C. A mai arătat că a primit de la inculpatul C. un suport de curs şi că nu cunoaşte dacă T.S. a achitat sau nu cursurile urmate de martor.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi mijloacele de probă noi administrate în faţa instanţei de apel, Curtea a constatat că apelurile formulate în cauză sunt nefondate, fiind respinse ca atare pentru considerentele expuse mai jos.

Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:

Inculpatul C.G. a fost numit în funcţia de inspector şef al ISCIR-IT Braşov la data de 6 noiembrie 2009.

În această funcţie a fost numit ca urmare a detaşării de la SC P. SRL. La această firmă fiind administrator şi asociat şi fiul său.

Prima instanţă a stabilit atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi legislaţia în baza căruia îi reveneau inculpatului acele atribuţii de serviciu, motiv pentru care aceste aspecte nu au mai fost reluate de către Curte.

Starea de fapt a fost expusă pe larg de către prima instanţă, iar faptul că ea este aceeaşi cu cea din rechizitoriu s-a reţinut că se datorează împrejurării că, mijloacele de probă administrate, nemijlocit de către prima instanţă, nu au reuşit să răstoarne starea de fapt.

1. Inculpatul C.G., în calitatea sa de inspector şef al ISCIR Braşov, în cadrul îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu a pretins bani de la martorul denunţător A.L.C. pentru a aviza deschiderea cursurilor organizate de SC V.S. SRL Sf. Gheorghe. Inculpatul a primit de la acest martor denunţător suma de 875 RON pentru avizul emis la data de 7 aprilie 2010, suma de 1.500 pentru avizul eliberat la data de 10 ianuarie 2011 şi suma de 3.000 RON pentru avizul din data de 30 mai 2011. Acest din urmă aviz a fost eliberat de către inculpat fără a fi respectat termenul de 15 zile dispus de către dispoziţiile legale.

2. În luna august 2010, în aceeaşi calitate, inculpatul a pretins, în mod necuvenit martorului G.E., suma de 100 RON, pentru fiecare cursant. Această sumă a fost cerută cu scopul de a aviza deschiderea cursului organizat de administrator de SC R.T. SRL Braşov. Martorul G.E. era administrator al acestei din urmă societăţi ce avea ca obiect principal de activitate formarea profesională pentru meseriile fochist şi laborant-operator.

Martorul G.E. a depus documentaţia necesară pentru avizarea deschiderii cursului, iar inculpatul i-a comunicat printr-o adresă din 02 august 2010 că respectiva documentaţie este necorespunzătoare. Fiind nedumerit de răspunsul comunicat de inculpat, martorul G. s-a întâlnit la sediul ISCIR cu inculpatul C. solicitându-i explicaţii cu privire la adresa primită. Cu această ocazie inculpatul i-a solicitat câte 100 de RON de participant la curs spunându-i că în caz contrar nu va primi avizul de deschidere. În aceste împrejurări martorul a înţeles că, inculpatul îi solicită mită pentru a aviza deschiderea cursului. Cu o zi înainte de deschiderea cursului martorul G., aşa cum se înţelesese cu inculpatul C. i-a prezentat acestuia un contract civil pentru a da o aparenţă de legalitate sumelor de bani primite de inculpat cu titlu de mită (100 RON pentru fiecare cursant). Inculpatul C. văzând forma contractului a avizat deschiderea cursului începând cu 6 septembrie 2010 şi a ţinut o prelegere la această dată cu aspecte care nu aveau legătură cu activitatea pentru care se pregăteau cei 19 cursanţi. După ce a ţinut această activitate inculpatul C. a insistat la martorul G. să îi remită banii pretinşi însă martorul nu i-a achitat-o considerând că este o sumă nedatorată. La insistenţele inculpatului de a achitat suma de bani, martorul a realizat un memoriu în care a făcut vorbire de sumele de bani pretinse pe nedrept de inculpat.

3. Inculpatul în aceeaşi calitate, a pretins şi de la martorul V.F. reprezentant al SC P.A.S. Ploieşti suma de 100 RON brut pentru cursant pentru a aviza deschiderea unor cursuri şi a primi de la acest martor denunţător suma de 1.460 RON.

Martorul V. a trimis în luna februarie 2011 la ISCIR Braşov, o cerere, pentru deschiderea unui curs la care se înscriseseră 20 de persoane. După primirea cererii inculpatul a luat legătura telefonic cu martorul şi i-a spus acestuia că va fi prezent la deschiderea cursului în data de 24 februarie 2011. Inculpatul i-a trimis martorului, prin curier, un formular în care era menţionat faptul că martorul urma să îi plătească suma de 100 RON pentru fiecare cursant. După ce a ţinut discursul de început al cursului, inculpatul i-a spus martorului că trebuie să achite taxele precizate în formular, în caz contrar avertizând că nu declară oficial deschis cursul. Pentru a evita probleme ulterioare, martorul ia înmânat inculpatului suma de 1.460 RON.

4. Inculpatul în data de 01 martie 2011 a pretins martorei C.M. suma de 100 RON pentru cursant pentru a aviza deschiderea unor cursuri de pregătire profesională, iar la 07 iunie 2011 a primit de la martorul D.V. suma de 3.560 RON cu consecinţa promovării tuturor cursanţilor, la examinarea din 14 iunie 2011. Inculpatul a procedat ca şi în situaţiile anterioare, în sensul că, la depunerea documentaţiei necesară avizării deschiderii cursului le-a solicitat celor doi denunţători suma de 100 RON şi pentru a crea o aparenţă de legalitate a solicitat martorei C. încheierea unei convenţii civile. Martora C. a discutat cu martorul D., au conştientizat că este vorba de nişte sume pretinse ilegal de inculpat, însă au hotărât să le plătească pentru a nu exista probleme cu avizarea deschiderii cursurilor. Astfel, la data de 7 iunie 2011 cei doi martori au virat inculpatului prin ordin de plată suma de 3.560 RON. După ce au virat această sumă de bani cei 35 de cursanţi au fost declaraţi admişi, procesul-verbal fiind încheiat de inculpat.

5. Inculpatul în exercitarea aceloraşi atribuţii de serviciu a pretins de la martorul B.F. suma de 3.600 RON pentru eliberarea avizului de deschidere a cursului din data de 4 aprilie 2011 (1.500 RON pe cursant). Din această sumă inculpatul a plătit o sumă de 112 RON. Şi în acest caz inculpatul i-a solicitat martorului să se încheie un contract care să ascundă mita de 150 RON cerută de către inculpat pentru fiecare cursant.

6. Inculpatul a pretins.de la martora T.D. suma de 100 lei de cursant pentru avizarea deschiderii cursurilor, şi promovarea participanţilor încasând prin SC A.P.P. SRL suma de 3.200 RON pentru deschiderea unui curs în 20 aprilie 2011 pentru 28 de participanţi. După primirea acestei sume de bani inculpatul urma să promoveze toţi cursanţii cu ocazia examinării din 3 mai 2011. De la aceeaşi martoră inculpatul a mai pretins suma de 3.266 lei pentru avizarea unui curs din 5 mai 2011 şi admiterea tuturor celor 27 de cursanţi şi suma de 3.300 RON pentru avizarea deschiderii de curs din 18 mai 2011 şi admiterea tuturor cursanţilor. Martora T.D. este administrator la SC T.C. SRL ce avea ca obiect de activitate cursuri de formare profesională. În luna martie 2011 inculpatul a vizitat-o pe martoră şi a atenţionat-o că va participa la toate deschiderile de curs şi la toate examenele de autorizare. Martora a fost surprinsă de atitudinea inculpatului deoarece până la acest moment inculpatul nu mai participase la cursuri.

După ce martora a depus documentaţia pentru a se aviza deschiderea primului curs, inculpatul C. a vizitat-o pe aceasta şi i-a spus că va desemna el lectorii pentru curs. Martora a refuzat pentru că firma sa avea deja lector avizat de ISCIR. În aceste împrejurări inculpatul i-a cerut în mod imperativ că va aviza deschiderea cursului solicitându-i şpagă pentru fiecare cursant câte 100 RON. Pentru a crea aparenţa de legalitate, inculpatul i-a cerut martorei să îi vireze sumele de bani în contul bancar SC A.P.P. SRL. Pentru a evita probleme legate de deschiderea cursului după ce s-a avizat şi inculpatul a ţinut 3 ore de curs în faţa celor 28 de cursanţi, inculpatul i-a precizat martorei că dacă nu va achita factura le examinarea cursanţilor, rezultatul va fi negativ. La examinare inculpatul i-a declarat admişi pe cei 28 de cursanţi după ce s-a asigurat că a primit banii de la martoră. În acelaşi fel a procedat inculpatul şi pentru avizarea "cursurilor ţinute de aceeaşi martoră în datele de 5 mai 2011 şi 18 mai 2011.

7. Inculpatul a pretins de la reprezentanţii ASFP Miercurea Ciuc sume de bani pentru a aviza favorabil deschideri de curs şi a primit suma de 4.400 lei pentru cursul din data de 27 - 28 aprilie 2011, (22 participanţi), suma de 1.700 lei pentru cursul din 11 mai - 4 iunie 2011 şi suma de 4.000 RON pentru cursul din 7 - 8 iunie 2011 şi în acest caz inculpatul a procedat ca şi în situaţiile anterioare dându-le de înţeles martorilor care organizau cursuri că acestea nu se vor ţine sau cursanţii, nu vor promova examenul dacă nu vor fi plătite respectivele sume de bani.

8. În aceeaşi calitate, inculpatul a pretins de la martorul G.R.G următoarele sume de bani pentru a aviza deschideri de curs şi a promova cursanţii. În acest sens la data de 18 februarie 2011 inculpatul a primit 3.000 RON de la martor iar după primirea acestei sume a întocmit şi semnat procesul-verbal cu cursanţii admişi la acel examen.

În ziua de 21 februarie 2011 a primit 1.200 RON pentru eliberarea avizului la cursul la care au participat 10 persoane.

La data de 18 martie 2011 a primit 1.900 RON pentru a examina 19 cursanţi, iar la data de 01 mai 2011 suma de 2.000 RON pentru examinarea efectuata pentru 30 de cursanţi, iar la data de 21 iunie 2011 suma de 1.500 RON tot pentru examinarea cursanţilor. În acest sens se constată că inculpatul a săvârşit 5 acte materiale a infracţiunii de luare de mită. Inculpatul C. a acţionat în acelaşi fel în sensul că la vizitat pe martor la sediul firmei, i-a spus martorului că are pretenţii de 100 RON de cursant la care se adaugă şi cheltuielile de transport, iar dacă martorul nu se va conforma nu va aviza cursurile şi nu îi va promova pe cursanţi. Mai mult inculpatul a încercat să îşi impună şi lectori pentru cursurile ţinute de G.R., însă martorul a refuzat.

În drept, prima instanţă a stabilit corect încadrarea juridică a tuturor celor 8 infracţiuni de luare de mită, astfel că nu au mai fost reluate aceste aspecte.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către inculpat, încă de la fondul cauzei şi reluată, în motivele de apel, Curtea a constatat că prima instanţă a respins-o în mod legal şi temeinic, pentru considerentele care au fost expuse mai jos la analiza apelului declarat de către inculpat.

Analiza apelului declarat de către inculpat

Primul motiv de apel al inculpatului, viza solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, deoarece sentinţa apelată nu este motivată şi nu se arată în considerente, care sunt mijloacele de probă care dovedesc vinovăţia inculpatului.

Curtea a constatat că solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru lipsa motivării nu este fondată, deoarece nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzută de legea internă în art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru lipsă de motivare a hotărârii întemeiată pe dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că, într-adevăr motivarea temeinică a unei hotărâri este parte componentă a dreptului la un proces echitabil, însă, acest drept se apreciază prin raportare la modul de desfăşurare a întregii proceduri judiciare declanşate împotriva unei persoane până la pronunţarea unei hotărâri definitive, iar nu prin raportare doar la o fază a procesului penal, cum este cea criticată, în speţă:

Instanţa de apel în considerentele prezentei decizii, a suplinit şi răspuns la toate criticile formulate de către inculpat cu privire la sentinţa apelată; dar şi la apărările invocate pe tot parcursul procesului penal, până la acest moment procesual al judecării prezentului apel.

Cu privire la criticile inculpatului din motivele de apel, în sensul că, sentinţa apelată este o copie a actului de sesizare, Curtea a constatat că prima instanţă nu a făcut altceva decât să redea starea de fapt, astfel cum ea a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză, stare de fapt, care într-adevăr coincide cu cea din actul de sesizare şi această din urmă fiind rezultatul analizei mijloacelor de probă. Totodată, starea de fapt reţinută de către prima instanţă, s-a reţinut că, corespunde cu cea din actul de sesizare şi pentru ca mijloacele de probă administrate în faţa primei instanţe nu au reuşit să combată acuzarea sau să o modifice.

Mai întâi, Curtea a constatat că mijloacele de probă la care a făcut referire în motivarea apelului, dovedesc, fără niciun dubiu faptul că inculpatul este vinovat de săvârşirea celor 8 infracţiuni pentru care a fost condamnat.

Cu privire la fapta descrisă la punctul 1 de către instanţa de apel, Curtea a constatat că, vinovăţia inculpatului în săvârşirea acesteia şi întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului rezultă din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă:

- denunţul martorului A.L.C., în care acesta descrie împrejurările în care i-au fost pretinse respectivele sume de bani de către inculpat. În cuprinsul acestui denunţ, martorul A. precizează foarte clar faptul că, inculpatul a condiţionat acordarea avizului de deschidere a cursurilor de formare profesională, de plata unor sume de bani din partea celor care organizau aceste cursuri.

- procesul-verbal întocmit de către organele de cercetare penală la data de 30 mai 2011, ocazie cu care s-a procedat la identificarea celor 10 bancnote de câte 100 RON fiecare, pe care martorul denunţător urma să le predea inculpatului;

- procesul-verbal de transcriere a discuţiei din mediul ambiental purtate de către inculpat cu martorul denunţător A.L.C., potrivit căruia inculpatul a primit respectiva sumă de bani de la denunţător. În cuprinsul aceleiaşi discuţii, inculpatul C. recunoaşte din nou "primirea respectivei sume de bani şi îi solicită martorului denunţător să realizeze înscrisuri pentru sumele de bani primite, pentru a da o aparenţă de legalitate sumei de bani pe care o primise de la denunţător "fă hârtiile că dau de dracu (...), haide să fiu şi eu în legalitate, că altfel dau de dracu!"

În cuprinsul convorbirii de la dosar urmărire penală, inculpatul a confirmat plata făcută de către denunţător, pentru fiecare cursant în parte, respectiv perceperea unei taxe necuvenite pentru fiecare cursant. "Tu plăteşti decât pentru ăia care intră în examen"

- planşele fotografice de la dosar urmărire penală care dovedesc întâlnirea dintre inculpat, martorul denunţător A. şi tatăl acestuia, dar şi primirea sumei de bani de către inculpat.

- convorbirea telefonică de la dosar urmărire penală, care atestă trimiterea către societatea martorului denunţător A., a faxului trimis de către-o angajată a inculpatului, fax care cuprindea avizul de deschidere a cursurilor organizate de către SC V.S. SRL, societate care aparţine martorului. Avizul purta semnătura inculpatului, fiind acordat cu încălcarea prevederilor legale care reglementau acordarea acestuia într-un termen de 15 zile de la depunerea cererii.

- declaraţiile martorului denunţător A.C. date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, la dosar.

- declaraţiile martorului A.L.I., date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată. În declaraţia din faţa instanţei de judecată, acest martor a arătat că ştie de la fiul său martorul A.C., că inculpatul i-a cerut şpagă, pentru a aviza deschiderea de curs, arătând că a fost de faţă la o astfel de discuţie. Inculpatul i-a spus martorului că la rândul său din şpaga primită trebuie să dea şi el mai departe. Martorul a arătat că dacă nu i-ar fi dat banii inculpatului, acesta ar fi blocat desfăşurarea cursurilor. De asemenea a mai arătat că pentru a da o aparenţă de legalitate sumelor de bani primite inculpatul a propus şi le-a prezentat un formular de contract în alb. Martorul A.L.I. a arătat că a fost de faţă când denunţătorul A.C. i-a dat inculpatului suma de 900 RON, iar ulterior personal martorul i-a înmânat inculpatului 1500 RON în aceleaşi condiţii. De asemenea, martorul mai arată că a treia tranşă de bani ce a fost dată inculpatului a fost de 500 RON.

- înscrisurile depuse la dosar primă instanţă şi care constau în corespondenţa purtată de către firma martorului denunţător A. cu ISCIR Braşov. Adresa de la dosar urmărire penală prin care se aduce la cunoştinţă către SC V.S. SRL că se avizează deschiderea cursurilor, cu respectarea anumitor condiţii, este semnată de către inculpatul C., ceea ce contrazice apărarea formulată de către acesta, din concluziile formulate în faţa instanţei de fond, în sensul că nu era implicat în luarea deciziilor, de avizare. Acelaşi gen de adrese, semnate de către inculpat, în corespondenţa purtată cu această societate, le regăsim şi la dosar, ceea ce dovedeşte pe deplin implicarea inculpatului, în procesul decizional de acordare a avizelor, contrar susţinerilor acestuia. Aceste înscrisuri se regăsesc şi la dosar UP.

- declaraţiile martorilor asistenţi, I.C. şi R.C., care au arătat că asupra inculpatului s-au găsit sume de bani, dar că acesta le-a justificat ca fiind taxe legale, plătite către ISCIR.

Totodată, în răspunsul comunicat de către ISCIR Bucureşti, la solicitarea instanţei şi aflat la dosar, sunt enumerate o serie de lucrări ce au fost repartizate inculpatului pentru avizarea deschiderilor de curs, în diverse meserii.

Toate aceste mijloace de probă coroborate între ele dovedesc, fără niciun dubiu săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de luare de mită în formă continuată, aşa cum am descris-o la punctul 1 din considerentele prezentei decizii.

Fapta descrisă la pct. 2, respectiv infracţiunea de luare de mită în formă simplă de la martorul G.E., s-a reţinut că rezultă din coroborarea următoarelor mijloacelor de probă declaraţia martorului denunţător G.E. aflată la dosar urmărire penală. Potrivit declaraţiei acestui martor inculpatul a solicitat suma de 100 RON pentru fiecare cursant în scopul de a aviza deschiderea cursului pe care îl ţinea martorul prin intermediul societăţii SC R.C. SRL.

Martorul a arătat că a perceput de la început că este vorba de sume de bani cerute cu titlu de mită cărora inculpatul a vrut să le dea o aparenţă de legalitate cerându-i martorului să încheie un contract în acest sens. Martorul a arătat că a acceptat să plătească aceste sume de bani şi să redacteze respectivul contract pentru a nu mai reface toată documentaţia necesară avizării deschiderii de curs. Inculpatul a ţinut prelegerea de deschidere a cursului iar după aceasta au semnat contractul prin care martorul denunţător se obliga să îi dea inculpatului suma de 1332,66 RON. Deoarece martorul nu a vrut să semneze contractul şi să îi predea inculpatului respectiva sumă de bani fiind ameninţat de către inculpat că pe viitor nu îi va mai aviza nicio deschidere de curs.

- declaraţia acestui martor se coroborează cu adresa aflată la dosar urmărire penală în cuprinsul căreia se menţionează de către ISCIR Braşov faptul că actele depuse de către societatea martorului nu sunt complete pentru a putea fi avizată deschiderea de curs.

Probatoriul în sensul dovedirii vinovăţiei inculpatului, pentru această infracţiune, este completat de Contractul civil nr. 102/2010 încheiat/între societatea martorului denunţător şi inculpat, contract aflat la dosar urmărire penală şi nesemnat de către părţi. Despre acest contract martorul a făcut vorbire în declaraţia dată şi pe care am expus-o anterior.

Fapta inculpatului de luare de mită descrisă la pct. 3 respectiv, aceea de a pretinde martorului V.F. suma de 100 RON de cursant şi de a primi de la acesta suma de 1.460 RON în scopul de a aviza deschiderea cursului de pregătire profesională, s-a reţinut că este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţia martorului denunţător V.F. ce era administrator la SC P.A.S. SA şi care avea prin obiectul de activitate şi acela de a ţine cursuri de formare profesională pentru conducători auto şi motostivuitori. Martorul a arătat că societatea sa a ţinut de-a lungul timpului numeroase cursuri de formare profesională iar în anul 2011 a transmis prin fax o cerere către ISCIR Braşov pentru a fi avizată deschiderea unui curs cu 20 de cursanţi. După trimiterea acestei cereri a fost contactat de către inculpat iar în urma discuţiei purtate cu acesta a primit un formular trimis de către inculpat prin fax în care era înscrisă obligaţia martorului denunţător de a achita inculpatului suma de 100 RON pentru fiecare cursant. Martorului nu i s-a părut normală această solicitare, nu a completat cererea trimisă de către inculpat întrucât până la sfârşitul anului 2010 el nu plătise o astfel de taxă către ISCIR Ploieşti. La deschiderea de curs a acestei societăţi în data de 24 februarie 2011 a participat inculpatul care a ţinut cursanţilor o prelegere de o oră şi jumătate. După ce a ieşit din sală, inculpatul i-a solicitat martorului denunţător să îi achite suma de 100 lei pentru fiecare cursant. Martorul i-a cerut explicaţii legate de această sumă, iar inculpatul i-a spus că dacă nu va plăti suma solicitată nu va declara deschis cursul. Dându-şi seama că va avea probleme legate de deschiderea cursului martorul a mai negociat sumele cu inculpatul căzând de acord să îi plătească suma de 1460 RON. Această sumă i-a fost plătită inculpatului pe loc şi a fost încheiat un contract la cererea inculpatului ca să justifice primirea sumei de bani.

Martorul a arătat că această sumă de bani încasată de către inculpat nu este prevăzută în normele de funcţionare şi organizare ale ISCIR, că este o formă de a lua mită şi că deschiderea cursului ia fost condiţionată de plata acestei sume de bani.

- declaraţia acestui martor denunţător se coroborează, cu următoarele înscrisuri: Contractul de prestări servicii nr. 8/2011 încheiat între societatea martorului denunţător şi inculpat, contract prin care s-a încercat de către inculpat să se dea o aparenţă de legalitate sumelor de bani pe care inculpatul le-a primit de la acest martor denunţător.

- înscrisul de la dosar urmărire penală se coroborează pe deplin cu declaraţia martorului denunţător în ceea ce priveşte cuantumul sumei pe care acest martor a dat-o inculpatului, respectiv cea de 1.460 lei.

Fapta inculpatului descrisă la pct. 4 constând într-o infracţiune de luare de mită, s-a reţinut că este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţia martorului denunţător C.M. aflată la dosar urmărire penală. Potrivit acestei martore ce are calitatea de cadru didactic la Grupul Şcolar A.P. s-a întâlnit cu inculpatul la ISCIR Braşov deoarece intenţiona să ţină nişte cursuri de calificare în meseria de fochist, întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul a avut drept scop lămurirea martorei cu privire la actele necesare pentru deschiderea unui curs de formare profesională. Inculpatul i-a transmis martorei că nu va obţine autorizaţia de deschidere a cursului decât dacă martora va accepta încheierea unei convenţii cu inculpatul în care să se consemneze obligaţia de plată faţă de inculpat a unei sume de 100 lei pentru fiecare cursant. Inculpatul i-a precizat martorei că îi va trimite prin fax un model pentru o astfel de cerere. Martora a discutat acest aspect şi cu directorul D.V. director al grupului şcolar şi în urma discuţiei au stabilit că sumele solicitate de către inculpat sunt prea mari deoarece ei mai aveau de achitat şi alte sume legale către ISCIR Braşov. Cei doi martori şi-au dat seama că este vorba de o mită mascată deoarece nu le mai fuseseră solicitate astfel de sume de bani şi a acceptat să le achite pentru a nu avea probleme pentru avizul de deschidere al cursului. Martora a primit de la inculpat contractul de prestări pe care l-a semnat şi l-a restituit inculpatului. După deschiderea cursului şi înainte de susţinerea examenului de autorizare inculpatul i-a comunicat martorei denunţător că nu vă face o planificare a examenului final până ce martora nu îi va vira în contul personal indicat de inculpat suma de 3.560 RON. Martora i-a virat inculpatului prin ordin de plată această sumă de bani şi i-a adus la cunoştinţă inculpatului telefonic efectuarea plăţii. Comisia de examinare a fost formată dintr-o singură persoană, respectiv inculpatul C.G.

Declaraţia martorei denunţător este completată şi susţinută în mod judicios de următoarele înscrisuri: Convenţia civilă nr. 364/2011 încheiată între grupul şcolar şi inculpat, statul de plată cu salariul pe luna mai 2011 în care este înscrisă suma de bani acordată de către martoră inculpatului, ordinul de plată prin care martora denunţător a achitat inculpatului suma de bani cu titlu de mită, respectiv cea de 3.560 lei, autorizaţia obţinută de către grupul şcolar dar şi ordinul de plată care atestă achitarea de către grupul şcolar a sumei de 12.250 RON către inculpat, această din urmă sumă de bani fiind o sumă datorată inculpatului, iar nu una cu titlu de mită. Aşa cum rezultă din actele dosarului, ordinul de plată cu titlu de miză are ca beneficiar pe inculpatul C.G., iar ordinul de plată ce atestă plata sumei legale are ca beneficiar ISCIR Braşov.

Materialul probator pentru infracţiunea descrisă la pct. 4 este completat de către declaraţia martorului D.V., martor care confirmă aspectele relatate de către denunţătoarea C.M. Acest martor a arătat că martora G. i-a relatat faptul, că inculpatul i-a solicitat plata sumei de 100 RON pentru fiecare cursant. Şi acest martor a arătat că suma solicitată de inculpat i s-a părut prea mare şi nedreaptă. A arătat că au acceptat să îi plătească această sumă cu titlu de mită inculpatului pentru a nu avea probleme cu deschiderea cursului.

Toate aceste mijloace coroborate dovedesc fără nici o îndoială că inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită descrisă la pct. 4 condiţionând efectuarea unui act de serviciu (avizarea deschiderii, cursurilor) de plata unei sume de bani.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită descrisă la punctul 5 Curtea, a constatat că săvârşirea acesteia a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile martorului B.F. Potrivit declaraţiei acestuia inculpatul după numirea sa în funcţie le-a comunicat reprezentanţilor şcolilor de formare profesională inclusiv acestui martor că relaţiile dintre acestea şi ISCIR se vor desfăşura după regulile impuse de către inculpat. Inculpatul cu această ocazie i-a înmânat martorului un model de cerere şi unul de contract prestări servicii. Prin acea cerere, se solicita pe viitor participarea inculpatului la deschiderea cursului de formare profesională, iar potrivit, contractului de servicii martorul, la fel ca şi în situaţiile expuse anterior la pct. 1 - 4, trebuia să îi achite inculpatului o sumă de 150 lei.

Martorul a realizat, potrivit propriei inculpat reprezintă o şpagă mascată. Inculpatul a participat la deschiderea cursului, a ţinut o prelegere de 2 ore, martorul denunţător seama după încheierea contractului, că suma de bani solicitată de către inculpat, 150 lei/cursant (în total 3600 lei) este prea mare. Martorul i-a spus curs se va adresa ISCIR Central.

- contractul de prestări servicii din data de 4 aprilie 2011, încheiat între societatea inculpatului şi inculpat la care martorul a făcut referiri în declaraţia sa.

- statul de plată care atestă primirea de către inculpat a sumei de 112 lei.

La toate acestea se adaugă şi declaraţia inculpatului care, a recunoscut că a solicitat suma de 100 RON pentru fiecare cursant şi a semnat pe statul de plată pentru primirea sumei menţionate pe acesta.

Toate aceste mijloace de probă dovedesc, fără nicio îndoială şi săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat.

Săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de luare de mită în formă continuată descrisă la pct. 6 a rezultat din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile martorei denunţător T.D.S., date atât în faza de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei de judecată. Potrivit declaraţiei acestei martore până la numirea în funcţie a inculpatului, din cadrul ISCIR, nu a participat nicio persoană la deschiderile de curs. Inculpatul a încercat să îi impună martorei că respectivele cursuri ţinute, de către societatea martorei să fie ţinute de către lectori desemnaţi de către inculpat. Martora l-a refuzat iar inculpatul a spus că "aşa cum se dă şpagă la vamă, aşa se dă şi la ISCIR". Martora a arătat că inculpatul i-a cerut imperativ să participe la deschiderea cursului cerându-i o taxă de 100 lei pentru fiecare cursant. Martora a arătat că şi-a dat seama că este vorba de o şpagă mascată, deoarece inculpatul a precizat că mai bine să îi dea martora lui 100 lei/cursant decât să dea la ISCIR 150 RON pentru reexaminare. În această ipoteză martoră a acceptat, şi a arătat că inculpatul a învederat că pentru plata acestor sume de bani vor fi emise facturi de către SC T.C. SRL, astfel acţiunea de înmânare a banilor să îmbrace o formă legală. Martora i-a efectuat această plată inculpatului, înmânându-i inculpatului, o copie a ordinului de plată. La fel a procedat martora şi cu alte două cursuri ţinute în sensul că în ziua cursului sau cu o zi înainte de deschidere, i-a mai virat, potrivit facturilor fiscale, alte două tranşe de bani inculpatului: 3400 lei şi 3200 lei.

Potrivit declaraţiei acestei martore, separat de plata, acestor sume de bani către inculpat, a achitat şi taxele legale ce se datorau către ISCIR - Braşov. Totodată, martora a mai arătat că prelegerile pe care le-a ţinut inculpatul la deschiderile, celor trei cursuri erau unele slabe fără substanţa şi neavând legătură cu tematica cursului.

- situaţia centralizatoare a cursurilor la care a participat inculpatul - tabelul nominal cu participanţii înscrişi la cursurile de iniţiere organizate de societatea acestei martore.

- extras de cont emis de R. unde sunt enumerate sume de bani virate de către societatea martorei. Aşa cum am arătat inculpatul a cerut martorei ca sumele de bani pe care aceasta i le-a plătit să fie virate către o societate, iar nu pe numele inculpatului.Această atitudine a inculpatului dovedeşte încă odată încercarea acestuia de a masca sumele de bani primite cu titlu de mită.

- facturile fiscale prin care societatea martorei denunţătoare T.D. a plătit respectivele sume de bani inculpatului. Toate aceste mijloace de probă enumerate dovedesc fără nicio îndoială săvârşirea infracţiunii de luare de mită descrisă la pct. 6.

Infracţiunea de luare de mită săvârşită de către inculpat. În formă continuată descrisă la pct. 7 rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă.

- declaraţia martorului denunţător S.P., conducătorul ASFP Miercurea Ciuc, care organiza cursuri de formare profesională. Martorul a arătat că după numirea la conducerea ISCIR Braşov a inculpatului C. la examen a participat şi inculpatul. Pe parcursul derulării examenului, inculpatul a ţipat la cursanţi, i-a picat pe majoritatea cursanţilor, având o atitudine exagerată şi la proba practică. După acest examen în care majoritatea cursanţilor nu au promovat, martorul denunţător s-a prezentat la sediul ISCIR Braşov, a discutat cu inculpatul care i-a solicitat să participe la deschiderea fiecărui curs cerându-i un tarif de 100 lei/cursant. Martorul a fost de acord cu suma solicitată, însă, i-a spus că va putea să i-o ofere doar prin serviciul de contabilitate. Martorul a arătat ca i-a fost frică să îl refuze pe inculpat, crezând că acesta îi poate bloca cursurile. A acceptat, ca inculpatul, să participe la deschiderile de curs, iar plata a efectuat-o inculpatului, fie în numerar, fie pe stat de plată. Deşi avea proprii lectori, martorul a acceptat ca anumite cursuri să fie ţinute de către inculpat, tocmai pentru a nu avea probleme create de către inculpat. De-a lungul timpului nicio persoana de la ISCIR nu a mai participat la deschiderea cursurilor.

Înscrisurile aflate la dosar urmărire penală în care sunt precizate autorizaţiile date către ASFP Miercurea Ciuc, numărul cursurilor şi datele de organizare ale acestora precum şi faptul că inculpatul C.G. a participat la aceste cursuri, completează şi susţin declaraţia martorului denunţător.

- declaraţia martorului S.L. care a arătat că după numirea în funcţia de inspector, al inculpatului la ISCIR Braşov s-au produs modificări legate dezorganizarea şi susţinerea examenelor de pregătire profesională. Martorul a arătat că împreună cu denunţătorul s-au întâlnit la sediul ISCIR Braşov cu inculpatul care le-a solicitat să îl cheme la deschiderile de curs şi să încheie cu inculpatul un contract de prestări servicii. Acest martor a arătat că inculpatul le-a înaintat un model de cerere şi unul de contract prestări servicii. La primul examen inculpatul a participat şi a respins mai mulţi dintre cursanţi punându-le acestora mai multe întrebări de legislaţie care nu aveau legătură cu meseria de stivuitor pentru care aceştia se pregăteau. Inculpatul i-a cerut martorului şi asociaţiei acestuia îndeplinirea mai multor condiţii tehnice exagerate din punctul de vedere al martorului. Văzând atitudinea inculpatului, martorul a înţeles să onoreze solicitarea iniţială a inculpatului, să îl cheme pe acesta la deschiderile de curs şi să încheie acel contract de prestări de servicii prin care martorul se obliga să îi plătească inculpatului 100 lei pentru fiecare cursant. Martorul a realizat că suma solicitată de către inculpat masca o şpagă. A mai arătat că inculpatul s-a prezentat la trei deschideri de curs primind următoarele sume de bani: 4.400 lei, 1.700 lei şi 4.000 lei. Martorul a arătat că la momentul înmânării respectivelor sume de bani către inculpat a avut reprezentarea că, aceste sume sunt cu titlu de mită pentru a nu îngreuna activitatea de ţinere a cursurilor.

- declaraţia martorului se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar urmărire penală, în care sunt atestate sumele de bani primite de către inculpat în cuantumul precizat de martor.

Fapta prezentată la pct. 8, s-a reţinut că este dovedită fără nicio îndoială prin coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă.

- declaraţia martorului G.R.G. care atât în faza de urmărire cât şi în faza de judecată a arătat că, după ce societatea la care îşi desfăşura activitatea a fost arondată către ISCIR Braşov a fost convocat de către inculpat pentru a se ţine o şedinţă. Cu ocazia unei vizite efectuată de către inculpat la sediul societăţii martorului, inculpatul i-a cerut acestuia sume de bani spunându-i că la rândul său şi el dă mai departe, iar pentru legalizarea pretinselor sume de bani i-a cerut martorului să completeze anumite înscrisuri: o cerere şi un contract de prestări de servicii în caza cărora inculpatul urma să primească 100 RON de cursant pentru a aviza deschiderile de curs şi pentru examinarea şi promovarea cursanţilor. Inculpatul a participat la un curs însă a avut un comportament neadecvat faţă de cursanţi. În aceste împrejurări inspectorul M.E., persoană ce îl însoţea pe inculpat, i-a precizat martorului că trebuie să îi dea inculpatului o sumă de bani. În aceste împrejurări martorul i-a înmânat numitului M. în interiorul unui autoturism suma de 3.000 RON. După primirea acestei sume de bani şi aducerea la cunoştinţă a inculpatului a acestui fapt toţi cursanţii au fost promovaţi. Ulterior, în urma unor conversaţii telefonice cu inculpatul martorul a refuzat participarea inculpatului C. la deschiderea cursurilor motivând că societatea sa se află în raza de competenţă a altui inspectorat teritorial. Cu toate acestea inculpatul s-a prezentat şi a ţinut cursanţilor cursuri, deşi în mod normal acestea trebuiau să fie predate de lectorul S.V. Ca urmare a perseverenţei inculpatului martorul i-a mai plătit acestuia o sumă de 1.200 lei pentru cursurile ţinute fără încuviinţarea martorului. Având în vedere atitudinea inculpatului de a solicita permanent sume de la martor acesta din urma s-a hotărât să îl înregistreze audio şi video. Inculpatul şi numitul M. s-au mai deplasat şi au mai ţinut cursuri la societatea acestui martor iar în data de 28 aprilie 2011 M.E. i-a precizat martorului denunţător că nu îi va mai pretinde să îi dea bani în acel loc, ci va trebui, ca martorul să se deplaseze la Braşov. Aceeaşi discuţie a avut-o denunţătorul şi cu inculpatul în biroul său unde acesta i-a cerut să completeze cererea şi contractul de prestări servicii. Cu această ocazie inculpatul i-a cerut să îi achite o sumă de bani, iar denunţătorul i-a spus că i-o va aduce, în Braşov., lucru pe care l-a şi făcut, în data de 1 mai 2011, când trecând prin Braşov, i-a lăsat 2000 RON lui M.E.

Cu ocazia unei examinări, care s-a ţinut, în data de 21 iunie 2011, după finalizarea examenului, în timp ce inculpatul purta discuţii cu alte persoane M.E. i-a cerut denunţătorului suma de 2400 RON, însă martorul i-a dat doar 1500 RON.

Inculpatul C. a mai participat la deschiderea unui curs, i-a pretins martorului denunţător suma de 3000 RON, însă martorul nu i-a mai dat-o deoarece inculpatul a fost arestat în această cauză.

- declaraţia martorului denunţător la care am făcut referire anterior se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar urmărire penală, înscrisuri care atestă cursurile ţinute de societatea acestui din urmă martor denunţător, numărul participanţilor, numele lectorilor. Potrivit acestor înscrisuri, societatea martorului denunţător, încunoştinţa ISCIR BRAŞOV, despre datele la care se ţineau, cursurile dar şi numele lectorilor, printre aceştia nu figurează însă şi inculpatul. Încunoştinţarea a avut loc, astfel încât inculpatul să cunoască despre datele de deschidere a cursurilor ca să poată participa la acestea.

Săvârşirea infracţiunii de la pct. 8 mai rezultă, pe lângă mijloacele de probă la care am făcut referire anterior şi din declaraţia martorului T.H.I. Acesta a confirmat faptul că, după proba teoretică din data de 14 aprilie 2011, martorul B. a pus în agenda sa o sumă de bani, martorul T. participând la examen alături de numitul M.E.

La acestea se adaugă şi declaraţia dată în faţa instanţei de către martorul M., acesta confirmând că a primit de la martorul G. o sumă de bani pe care i-a înmânat-o inculpatului. De altfel, în cursul urmăririi penale, martorul M.E. a confirmat faptul că inculpatul a primit în mai multe rânduri bani de la martorul G.R.

Curtea a constatat că, toate aceste mijloace de probă coroborate între ele dovedesc vinovăţia inculpatului C.G., în săvârşirea celor 8 infracţiuni de luare de mită, la care s-a făcut referire anterior.

În faţă primei instanţe, inculpatul a depus mai multe înscrisuri în apărare, dorind să dovedească caracterul licit şi cuvenit al sumelor de bani primite de la denunţători.

Curtea a constatat că, în răspunsul comunicat de către ISCIR central, aflat la dosar, se fac referiri la achitarea de către şcolile profesionale a taxelor pentru deschiderea cursurilor, însă este vorba de taxele datorate în condiţiile legii şi achitate către ISCIR, iar nu de sumele de bani necuvenite achitate de martorii denunţători către inculpat.

Nici înscrisurile depuse de către inculpat la dosar, s-a apreciat că nu au reuşit să dovedească caracterul licit al sumelor de bani pretinse şi primite de către inculpat, în condiţiile arătate anterior.

Mijloacele de probă administrate în faţa instanţei de apel, s-a reţinut că nu au răsturnat acuzaţiile aduse inculpatului, starea de fapt, rămânând aceeaşi cu cea din actul de sesizare al instanţei.

Declaraţia martorului C.G., ascultat nemijlocit de către instanţa de apel, s-a apreciat că nu a răsturnat niciuna dintre acuzaţiile aduse inculpatului prin rechizitoriu şi confirmate prin mijloacele de probă administrate, în condiţii de legalitate pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, nici înscrisurile depuse de către inculpat, în apărare, în faţa instanţei de apel, nu au dovedit faptul că inculpatul ar fi fost îndreptăţit să primească respectivele sume de bani, pentru emiterea avizelor necesare deschiderii cursurilor.

S-a constatat că nicio dispoziţie legală sau vreun act intern nu autoriza inculpatul să primească respectivele sume de bani, ele fiind primite cu titlu de mită, pentru ca inculpatul din calitatea pe care o avea să avizeze deschiderea cursurilor de pregătire profesională şi să nu creeze probleme societăţilor care organizau astfel de cursuri de pregătire profesională.

Apărarea invocată de către inculpat, în sensul că, reprezentanţii şcolilor profesionale aveau grave probleme de organizare, s-a apreciat că nu justifică, în niciun fel activitatea ilegală a inculpatului de pretindere şi de primire a sumelor de bani, mai sus arătate.

S-a apreciat că în speţa de faţă, comportamentul legal corespunzător al inculpatului, în situaţia în care ar fi constatat deficienţele de care a făcut vorbire, ar fi fost acela de a nu aviza deschiderile de curs (dacă nu erau îndeplinite cerinţele legale în acest sens), de a nu promova cursanţii dacă aceştia nu aveau Cunoştinţele necesare.

S-a reţinut că însuşi inculpatul, în declaraţia dată în faţa primei instanţe, a arătat că "aveam posibilitatea să fiu drastic şi să aplic amenzi, sau să anulez autorizaţiile şi îmi pare rău că nu am-făcut-o". Prin urmare, inculpatul recunoaşte care ar fi fost calea legală de urmat, în ipoteza în care constata nereguli, iar nu aceea de a condiţiona eliberarea avizelor de deschidere a cursurilor de plata unor sume de bani. Inculpatul a recunoscut, în declaraţia dată în faţa instanţei, că ar fi primit respectivele sume de bani, însă a afirmat că i se datorau pentru activitatea prestată. Deşi, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a arătat că, a constatat nereguli, în sensul că, cei care se înscriau la cursuri nu urmau efectiv acele cursuri, ci doar plăteau la final, inculpatul a continuat în aceeaşi manieră netemeinică să ţină cursurile de deschidere, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, respectiv superficialitatea în această activitate de deschidere a cursurilor de către inculpat.

Or, din mijloacele de probă analizate anterior a rezultat cu claritate faptul că, inculpatul a pretins şi primit sumele de bani de la şcolile de formare profesională, tocmai cu scopul de a îndeplini anumite acte ce intrau în sfera atribuţiilor de serviciu (eliberarea avizelor sau avizarea emiterii acestora către şcolile de formare profesională). Această activitate ilegală a inculpatului s-a reţinut că se circumscrie în mod evident infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.

S-a apreciat că este nefondată şi susţinerea inculpatului din motivele de apel, în sensul că, aspectele declarate de către denunţători, în faza de urmărire penală, le-ar fi fost sugerate de către anchetatori, deoarece o astfel de susţinere, nu are niciun suport probator şi mai mult, martorii denunţători şi-au menţinut, cu mici nuanţări, în faţa primei instanţe declaraţiile date.

S-a reţinut că este evident că sumele de bani pe care inculpatul le-a primit de la martorii denunţători erau sume de bani necuvenite. În acest sens, instanţa de apel a avut în vedere atât faptul că dispoziţiile legale care reglementau activitatea de inspector şef ISCIR a inculpatului, nu îl îndreptăţeau pe acesta să primească sumele de bani, aşa cum s-a arătat anterior la expunerea stării de fapt şi a analizei mijloacelor de probă.

Caracterul ilicit al acestor sume de bani şi scopul în care ele au fost date şi primite a rezultat din următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor denunţători, care au arătat în unanimitate faptul că au conştientizat că respectivele sunt de bani sunt date inculpatului cu titlul de mită, că respectivele înscrisuri pe care inculpatul le cerea să le completeze aveau rolul de a da o aparenţă de legalitate, iar scopul pentru care îi dădeau inculpatului aceste sume era acela de a nu le fi create probleme. Mai mult, înainte de a fi numit inculpatul în această funcţie nu le fuseseră solicitate astfel de sume de bani.

Tot martorii denunţători au arătat (aşa cum s-a descris mai sus la analiza mijloacelor de probă) că inculpatul le-a spus în mod direct că aşa cum se dă şpagă la vamă, aşa se dă şi la ISCIR. Mai mult, inculpatul a arătat martorilor denunţători, că la rândul său din sumele de bani primite, va trebui să dea o parte mai departe şefilor săi.

Caracterul de sume necuvenite inculpatului, de folos nelegal, a mai rezultat şi din împrejurarea că potrivit declaraţiilor martorilor denunţători coroborate cu înscrisurile aflate la dosar respectivele şcoli de formare profesională făceau o plată legală a taxelor datorate către ISCIR Braşov, în calitate de beneficiară a acestor taxe figurând respectiva instituţie, dar şi o plată nelegală, respectiv, sumele de bani date inculpatului, în înscrisurile ataşate la dosar inculpatul figurând ca beneficiar al acestora.

Modalitatea în care inculpatul a înţeles să dea o aparenţă de legalitate sumelor de bani primite, respectiv aceea de a ţine 2 ore de curs la deschiderea acestora, s-a apreciat că nu îl poate exonera pe acesta de răspundere penală, deoarece această activitate a fost acceptată de către şcolile de formare profesională, la insistenţele inculpatului şi pentru a nu le crea probleme acestora. În realitate, potrivit martorilor, cursurile ţinute de către inculpat nu cuprindeau cunoştinţele necesare pentru cursanţi, în specialitatea în care aceştia se pregăteau şi erau făcute pentru a-i intimida pe cursanţi şi pe organizatorii respectivelor şcoli, scopul ca acestea să accepte plata sumelor de bani solicitate de către inculpat.

Instanţa de apel a mai reţinut că, o altă dovadă că sumele de bani date de către denunţători inculpatului aveau un caracter ilicit, că reprezentau o mită în scopul ca inculpatul să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu a mai rezultat şi din împrejurările ascunse, în care se cereau sau, se dădeau astfel de sume. În acest din urmă sens, instanţa de apel a avut în vedere sumele de bani pretinse şi primite de la denunţătorul G.R.G., respectiv în autoturism. În privinţa sumelor de bani ce au fost primite de la martora denunţătoare T.D.S. inculpatul, tot în scopul de a ascunde primirea sumelor de bani cu caracter ilicit, a solicitat acestei martore ca plata banilor să fie virată în contul bancar al SC A.P.P. SRL.

Prin urmare, instanţa de apel, a reţinut că sumele de bani solicitate de către inculpatul C. au fost pretinse şi primite de către acesta de la martorii denunţători, pentru a elibera avizele necesare deschiderii cursurilor de formare profesională, atribuţie de serviciu care îi revenea.

Cu privire la apărările formulate de către inculpat prin motivele de apel, Curtea a reţinut următoarele:

Instanţa de apel a apreciat că este nefondată susţinerea inculpatului din motivele de apel, în sensul că ar fi trebuit anulate înscrisurile care atestă plata sumelor de bani către inculpat, deoarece aşa cum s-a arătat plata sumelor de bani este atestată de respectivele înscrisuri, iar operaţiunea de remitere a sumelor de bani a avut loc în realitate, astfel că acele înscrisuri nu sunt unele false.

Cu privire la solicitarea formulată de către inculpat,de introducere în cauză a IT ISCIR Braşov, în calitate de parte responsabilă civilmente, Curtea a constatat că, o astfel de cerere este nefondată, pentru considerentele următoare:

În primul rând s-a pornit de la natura infracţiunilor de luare de mită, pe care inculpatul le-a săvârşit. În acest sens, Curtea a constatat că, aceasta este o infracţiune de pericol, care nu comportă latura civilă. Luarea de mită are ca obiect juridic special raporturile de serviciu, pentru a căror firească evoluţie se cere subiectului activ să nu îşi creeze avantaje materiale ilicite. Urmarea infracţiunii de luare de mită, constă într-o stare de pericol, pentru desfăşurarea corespunzătoare a serviciului în cadrul unităţii din care inculpatul face parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) C. proc. pen., persoana responsabilă civilmente, este persoana chemată în procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului.

Prin urmare, în cauză, s-a reţinut că nu se impunea introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, indicată de către inculpat. Aşa cum a rezultat din citativele încheierilor pronunţate de către prima instanţă, în cauză, nu au figurat părţi civile. Împrejurarea că martorii denunţători au solicitat restituirea sumelor de bani date inculpatului cu titlu de mită, s-a reţinut că nu echivalează cu existenţa unei calităţi de părţi civile a acestora, dar nici cu existenţa unei laturi civile a cauzei.

Restituirea sumelor de bani către denunţători operează în baza dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen., iar nu în baza dispoziţiilor legale care reglementează răspunderea civilă delictuală. Din considerentele sentinţei apelate dar şi din dispozitivul acesteia, a rezultat cu claritate că restituirea sumelor de bani s-a făcut către martori denunţători, iar nu către părţi civile, iar motivarea în baza cărora s-a dispus restituirea nu a făcut nicio trimitere la condiţiile răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte critica din motive de apel, în sensul că, prima instanţă nu a analizat mijloacele de probă ce au stat la baza pronunţării soluţiei de condamnare, Curtea a constatat că în considerentele deciziei din apel, s-au analizat mijloacele de probă care coroborate au condus instanţa de apel la constatarea existenţei, fără niciun dubiu a vinovăţiei inculpatului. Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, discuţiile dintre inculpat pe tema primirii şi pretinderii sumelor de bani s-au purtat în mod direct cu martorii denunţători pentru fiecare şcoală de pregătire profesională în parte.

Voinţa de a mitui, s-a reţinut că aparţine în speţă, aşa cum corect a constatat şi prima instanţă celor 8 martori denunţători, aşa cum corect s-a stabilit şi în faza de urmărire penală, dar şi în faţa primei instanţe.

Împrejurarea că, în cazul unor infracţiuni de luare de mită săvârşite de către inculpatul C.G., în înscrisurile care atestă plata unor sume de bani care în realitate reprezenta o mită, apare la persoana care a acordat banii o şcoală profesională, s-a reţinut că nu poate acorda acestor şcoli calitatea de denunţător, aşa cum în mod eronat a susţinut inculpatul.

Încheierea respectivelor înscrisuri (cereri, contract de prestări servicii, menţiuni din ordinele de plată) a fost făcută la solicitarea inculpatului C.G, tocmai pentru a da o aparenţă de legalitate sumelor de bani primite cu titlul de mită.

În ceea ce priveşte restituirea respectivelor sume de bani fie martorilor denunţători, fie către Şcolile de formare profesională s-a făcut de către prima instanţă în funcţie de persoana care a solicitat restituirea acestor sume (fie persoană fizică-denunţător, fie şcolilor de formare profesională, în numele cărora au acţionat martorii denunţători şi care au fost trecute în actele, care mascau sumele de bani date cu titlul de mită.).

O altă critică formulată de către inculpat, a vizat faptul că, prima instanţă a reluat starea de fapt din rechizitoriu, fără a arăta în concret, raţionamentul care a condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare. Curtea a suplinit, prin considerentele deciziei din apel, lipsa unei analize amănunţite a apărărilor formulate de către, inculpat, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, marea majoritate a acestor apărări fiind reluate şi prin motivele de apel.

Suporturile de curs, pe care inculpatul le-a depus în faţa primei instanţe s-a reţinut că nu îl pot exonera pe inculpat de răspunderea penală pentru săvârşirea celor 8 infracţiuni, deoarece dacă ar fi constatat că respectivele Şcoli de formare profesională nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege (nu aveau astfel de suporturi de curs), ar fi trebuit să nu le acorde avizul de deschidere a cursurilor, nu să le pretindă sume de bani.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpat, din infracţiunile de luare de mită, într-o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Curtea a constatat că o astfel de cerere, este nefondată şi a fost respinsă corect de către prima instanţă deoarece:

- primirea sumelor de bani de către inculpat s-a făcut aşa cum am arătat, pentru ca inculpatul să îşi îndeplinească o atribuţie de serviciu, aşa cum am arătat să avizeze deschiderile de curs sau să promoveze, în urma examinării cursanţii de la respectivele şcoli profesionale. Aceste acţiuni ale inculpatului, de a pretinde şi de a primi sume de bani, în scopul arătat anterior se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, iar nu celei de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., aşa cum inculpatul încearcă să acrediteze ideea.

Latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., presupune ca element material o acţiune sau o inacţiune. Prin urmare autorul nu îndeplineşte actul de serviciu atunci când trebuia să facă acest lucru, sau, dimpotrivă, îl realizează, dar într-un mod necorespunzător. Acţiunile inculpatului C.G., s-a reţinut că nu se circumscriu elementului material al acestei infracţiuni, deoarece el a îndeplinit activităţi ce intrau în atribuţiile sale de serviciu, însă pentru acestea a pretins sume de bani. Or, această activitate se circumscrie condiţiilor infracţiunii de luare de mită.

Urmarea infracţiunii de abuz în serviciu, constă în principal, în atingerea adusă relaţiilor de serviciu, iar în subsidiar, într-o vătămare a intereselor persoanei fizice.

În timp ce, în cazul infracţiunii de luare de mită, urmarea imediată constă doar într-o stare de pericol pentru desfăşurarea corespunzătoare a serviciului, în unitatea al cărei angajat este făptuitorul, şi o stare de pericol pentru prestigiul respectivei unităţi.

Prin urmare, în cazul infracţiunii de luare de mită s-a reţinut că există urmarea subsidiară, de la infracţiunea de abuz în serviciu.

În speţă, s-a apreciat că există infracţiune de luare de mită deoarece, martorii denunţători au conştientizat, că sumele de bani nu se cuvin inculpatului, care nu făcea altceva decât să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, însă au hotărât să îi plătească inculpatului aceste sume, pentru ca acesta să nu le creeze probleme.

Prin urmare, s-a reţinut că nu se poate vorbi, în speţa dedusă judecăţii de acea urmare subsidiară de la infracţiunea de abuz în serviciu, atâta vreme cât chiar martorii denunţători au fost conştienţi de faptul că recurg la o metodă ilegală, respectiv darea de mită.

În timp ce infracţiunea de abuz în serviciu se comite numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu, la care inculpatul era îndreptăţit, în cazul infracţiunii de luare de mită inculpatul pretinde bani, înainte de a efectua actul de serviciu ce intra în atribuţiile sale.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că, în speţă, inculpatul C.G. a pretins şi a primit sume de bani cu scopul de a îndeplini un act care intră în atribuţiile sale de serviciu, iar pretinderea şi primirea respectivelor sume de bani a avut loc înainte de a efectua actul de serviciu, respectiv înainte de a aviza deschiderile de curs sau de a promova cursanţii.

Toate aceste considerente, au condus instanţa de apel la concluzia că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpat este nefondată, fiind respinsă, în mod judicios de către prima instanţă.

Cu privire la sumele de bani la care a fost obligat inculpatul să le restituie martorilor denunţători, Curtea a constatat că, acestea au fost dovedite cu înscrisurile (facturi, ordine de plată, declaraţii de martori denunţători, extrase bancare) la care s-a făcut referire la analiza mijloacelor de probă la punctele 1 - 8 din prezentă decizie.

În consecinţă, raportat la considerentele expuse anterior, apelul declarat de către inculpat s-a apreciat că este nefondat.

Analiza apelului declarat de către Parchet.

Aşa cum s-a arătat anterior, primul motiv de apel, susţinut vizează nepronunţarea de către prima instanţă, asupra măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat.

Curtea a constatat că, la acest moment procesual al soluţionării pe fond a apelului instanţa nu mai poate să menţină o măsură preventivă asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat, neputând menţine cu efect retroactiv, o astfel de măsură. Pentru aceste motive, a constatat nefondat primul motiv de apel.

Cel de-al doilea motiv de apel al parchetului a vizat individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se atât majorarea acestora, dar şi schimbarea modalităţii de executare.

Curtea a constatat că, şi acest motiv de apel al Parchetului este nefondat, deoarece prima instanţă a realizat o judicioasă individualizare a pedepselor dar şi a modalităţii de executare a acestora.

Aşa cum a rezultat din considerentele sentinţei apelate, au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv atât aspectele care ţin de circumstanţele reale de comitere a infracţiunilor dar şi cele personale ale inculpatului.

Într-adevăr, s-a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului, sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, însă având în vedere că aceste infracţiunii au fost săvârşite în circumstanţe de fapt asemănătoare, dar având în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea a constatat că aceste pedepse sunt în măsură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de lege.

Instanţa de apel a mai reţinut că este evident că, circumstanţele personale ale inculpatului au fost cele care au determinat aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege. În acest din urmă sens, Curtea a avut în vedere lipsa de antecedente ale inculpatului, faptul că avea un loc de muncă, vârsta inculpatului, faptul că are o familie şi copii.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, s-a apreciat că este în măsură să contribuie la realizarea scopului acesteia, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen, iar modalitatea de individualizare a executării pedepsei respectiv cea a suspendării sub supraveghere, s-a apreciat că va contribui la reeducarea şi reintegrarea socială a inculpatului.

Având în vedere lipsa de antecedente penale ale inculpatului, atitudinea acestuia, de a se prezenta în faţa organelor judiciare la toate solicitările acestora, existenţa unui loc de muncă a unei familii care să îi acorde sprijin, Curtea a considerat că nu se impune schimbarea modalităţii de executare, în regim de detenţie.

În operaţiunea juridică de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa de apel a avut în vedere şi actele medicale depuse de către inculpat la dosar şi care atestă o stare de sănătate precară a acestuia.

Întâlnirile cu consilierii din cadrul Serviciului de Probaţiune şi durata mare a termenului de încercare, s-a apreciat că vor contribui la reeducarea inculpatului, la conştientizarea consecinţelor faptelor sale dar şi la prevenirea de săvârşire a noi infracţiuni, având în vedere consecinţele unui astfel de comportament, în termenul de încercare.

Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că nu este fondat apelul declarat de către Parchet.

Având în vedere motivele anterior expuse şi prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul C.G. împotriva Sentinţei penale nr 323 din data de 12 decembrie 2012 a Tribunalului Braşov, pe care o va menţine.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuielile judiciare avansate de stat în apel (sumă în care s-a inclus şi onorariu parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi acordat prin încheierea de şedinţă din data de 14 mai 2013).

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansat de stat au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.G., care a solicitat prin apărătorul ales, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Braşov deoarece sentinţa şi decizia pronunţate în cauză nu sunt motivate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, (art. 16 lit. b) teza a II-a noul C. proc. pen.) deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită pentru care inculpatul a fost condamnat. În acest sens, a solicitat să se constate că au calitate de mituitori şcolile de formare profesională, iar nu directorii acestor şcoli, aşa cum s-a decis greşit de către primele instanţe.

A mai solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar în ipoteza admiterii cererii de schimbare a încadrării: a solicitat încetarea procesului penal pentru acuzaţia de abuz în serviciu, deoarece lipseşte plângerea prealabilă.

În subsidiar s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând recursul declarat, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi urmează a fi admis pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 3853, art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct 172 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Astfel, cu privire la critica inculpatului vizând lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost cercetat, se constată că nu este susţinută, întrucât în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

În acest sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi care au fost detaliat relatate anterior, se constată că, inculpatul C.G. a pretins şi a primit sume de bani cu scopul dea îndeplini un act care intra în atribuţiile sale de serviciu, iar pretinderea şi primirea, respectivelor sume de bani a avut loc înainte, de a efectua actul de serviciu, respectiv înainte de a aviza deschiderile de curs sau de a promova cursanţii.

De altfel, instanţa, de recurs, constată, că aceleaşi critici au fost invocate de către inculpat şi în faţa instanţelor de fond şi apel, instanţe care au analizat judicios criticile formulate de inculpat, argumentând respingerea acestora, motivarea instanţei de apel, care a complinit lipsurile considerentelor sentinţei pronunţate de către Tribunalul Braşov, fiind însuşită pe deplin de către instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezenţa situaţiei prevăzute de art. 5. C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte va reţine că în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurentul inculpat C.G., urmează să analizeze:

1. Influenţa modificărilor legislative, cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive şi consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

2. Influenţa modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive şi consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune, la data săvârşirii faptei şi la data judecării recursului.

Pentru a compara cele două legi Înalta Curte va analiza consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintre lege cu pedeapsa dintre altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 254 C. pen. şi incriminarea luării de mită la art. 289 noul C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, vechiul Cod penal şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (Codul penal). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.

Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, luarea de mită

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu său în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. în vigoare, luarea de mită

(1) - Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine, sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 254 C. pen. a intrat în vigoare art. 289 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.G., acuzaţia faţa de care a fost condamnat, a constat în pretinderea şi primirea unor sume de bani cu scopul de a îndeplini un act care intră în atribuţiile sale de serviciu, iar pretinderea şi primirea respectivelor sume de bani a avut loc înainte de a efectua actul de serviciu, respectiv înainte de a aviza deschiderile de curs sau de a promova cursanţii.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl priveşte pe C.G., respectiv pretinderea şi primirea unor sume de bani cu scopul de a îndeplini un act care intra în atribuţiile sale de serviciu nu prezintă diferenţe între art. 254 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 289 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Potrivit legii vechi, inculpatul C.G. a primit o sancţiune de 3 ani închisoare, situată la minimul special de 3 ani, care este acelaşi în ambele variante, însă cu 9 ani mai mică decât maximul pe legea veche care era de 12 ani, iar pe legea nouă, maximul este mai redus, fiind în cuantum de 10 ani.

Legea nouă este mai favorabilă inculpatului C.G. pentru că, deşi prevede acelaşi minim special de 3 ani închisoare, cuantum care este egal cu pedeapsa aplicată conform legii vechi, pe legea nouă, (în cazul inculpatului, limitele de pedeapsă se situează între 3 ani şi 10 ani închisoare, astfel ca, pedeapsa la care Înaltă Curte va dispune condamnarea inculpatului după schimbarea încadrării juridice, fiind în cuantum de 3 ani, întrucât în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate sa facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximum special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Instituţiile autonome în raport de incriminare şi sancţiune decurgând din incriminare, respectiv art. 41 alin. (2), art. 33, 34 35 C. pen. anterior.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome.

Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul pluralităţii de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17).

Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936.

Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde, exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului C. pen., pag. 76 parag. 1, pag. 77)

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia.

Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite.

Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Art. 33 C. pen. anterior Concursul de infracţiuni

Concurs de infracţiuni există:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.

Art. 34 C. pen. anterior Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsă detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

Art. 35 C. pen. anterior, Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în caz de concurs de infracţiuni

(1) Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare, de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

(4) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente se cumulează.

(5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranţă cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

Art. 41 C. pen. anterior - Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.

Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală

Art. 42 C. pen. anterior - Pedeapsa pentru infracţiunea continuată

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1)

Art. 36 Noul C. pen. - Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Art. 38 noul C. pen. - Concursul de infracţiuni

(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează, conţinutul mai multor infracţiuni.

Art. 39. noul C. pen. - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Art. 40 noul C. pen. - Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.

(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

(4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzate.

În aplicarea acestui principiu, referitor la existenţa concursului de infracţiuni şi a infracţiunii continuate, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ în timp ce în legea nouă, aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.

Totodată şi cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului, analizând comparativ dispoziţiile corespondente din legile penale succesive, se poate conchide că, de asemenea, Codul penal din 1969 este legea mai blândă, deoarece nu prevede obligaţia prestării unei munci în folosul comunităţii cu referire la pedeapsa principală, iar cu privire suspendarea pedepsei accesorii, de asemenea legea veche este mai favorabilă întrucât, pe lângă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, prevede şi suspendarea pedepsei accesorii pe durata unui termen calculat potrivit art. 862 C. pen. anterior, dispoziţie care în noul C. pen. nu se mai regăseşte.

Schimbarea încadrării juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispoziţiile legii vechi.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale, intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Înalta Curte va observa şi faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă deoarece pedeapsa prevăzută de lege are o limită maximă mai mică de 10 ani în loc de 12 de ani şi astfel poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor instituţii ori în cazul intervenirii unui act de clemenţă.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului C.G. i s-au interzis ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a), lit. b), d) şi g) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, d) dreptul de a alege şi g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Aşadar Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), şi c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b), şi g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

Astfel că şi din această perspectivă legea nouă este mai blândă având în vedere limitele care sunt de la 1 - 5 ani faţă de legea veche care prevede limite de la 1 la 10 ani.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterioare corespondent în art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva Deciziei penale nr. 105/Ap din 27 septembrie 2013, a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 323 din data de 12 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie, ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani, aplicată inculpatului C.G., în pedepsele componente de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 1 rechizitoriu), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c); respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 2 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 3 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 4 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c), respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 5 rechizitoriu) pentru săvârşirea, infracţiunii de luare de mită, prev. de art 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul, autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 6 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 7 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41. alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o. funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 7 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.; şi din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prev. de art.289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.G., după cum urmează:

1. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen.

2. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

3. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

4. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5. C. pen., va condamna, pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

5. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

6. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b, şi g) C. pen. (pct. 6 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

7. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 7 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

8. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte materiale) şi art. 5 C. pen.va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pct. 7 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele mai sus aplicate astfel încât inculpatul C.G., va executa în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86 C. pen. anterior.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul C.G. vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva Deciziei penale nr. 105/Ap. din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 323 din data de 12 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul, de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, pe durata a 3 ani aplicată inculpatului C.G. în pedepsele componente de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 1 rechizitoriu), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică, exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct 2 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luarea de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 3 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 4 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 5 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 6 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 7 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) respectiv dreptul de a deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pe durata a 3 ani (pct. 7 rechizitoriu) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.G., după cum urmează:

1. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen.

2. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

3. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

4. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5. C. pen., va condamna, pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

5. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

6. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b, şi g) C. pen. (pct. 6 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

7. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen. (pct. 7 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi g) C. pen.

8. În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte materiale) şi art. 5 C. pen.va condamna pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pct. 7 rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele mai sus aplicate astfel încât inculpatul C.G., va executa în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen. anterior.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul C.G., rămân în sarcina statului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1269/2014. Penal. Lovirile sau vătămările...  ICCJ. Decizia nr. 1218/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1244/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs