ICCJ. Decizia nr. 1218/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1218/2014

Dosar nr. 19449/63/2010

Şedinţa publică din 4 aprilie 2014

Asupra recursului penal de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 129 din 19 martie 2012 a Tribunalului Dolj, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.V. din art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, republicată, în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, republicată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. - acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore, din data de 14 decembrie 2010.

În latură civilă, s-a admis acţiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. şi s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.I. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.T.M. S.I. SRL, la plata sumelor de 306.627 RON reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi 69.627 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 306.627 RON, calculate până la data de 23 martie 2010.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar A.T.M. S.I. SRL, la plata sumelor de 2.038.461 RON reprezentând taxe şi impozite datorate bugetului general, accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi 870.882 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 2.038.461 RON, calculate până la data de 23 martie 2010.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar A.T.M. S.I. SRL, la plata sumelor de 975.775 RON reprezentând impozit pe profit, accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi 950.032 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 975.775 RON, calculate până la data de 23 martie 2010.

Totodată, s-a dispus anularea actelor false, respectiv: contractul din 9 ianuarie 2007 - prestator C.O.A.; contractul din 5 februarie 2007 - prestator P.F.; contractul din 1 martie 2007 - prestator C.O.A.; contractul din 11 aprilie 2007 - prestator O.F.; contractul din 2 august 2007 - prestator R.I.; contractul din 1 octombrie 2007 - prestator P.F.; contractul din 5 noiembrie 2007 - prestator O.F.; borderou de achiziţii din 8 mai 2007; contract de vânzare-cumpărare nr. a/2007 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. b/2007 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. c/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. d/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. e/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. f/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. g/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. h/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. i/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. j/2008 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. k/2006 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. l/2007 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. m/2007 - vânzător C.O.A.; contract de vânzare-cumpărare nr. n/2007 - vânzător C.G.; contract de vânzare-cumpărare nr. o/2007 - vânzător C.G.; contract de vânzare-cumpărare nr. r/2008 - vânzător R.I.; contract de vânzare-cumpărare nr. s/2008 - vânzător G.I.; contract de vânzare-cumpărare nr. ş/2008 - vânzător G.I.; contract de vânzare-cumpărare nr. t/2008 - vânzător G.I. şi contract de vânzare-cumpărare nr. ţ/2008 - vânzător G.I.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 152/P/2010 asupra bunurilor aparţinând inculpatului C.V., respectiv: apartament deţinut în coproprietate cu C.O.D., în Craiova, bd. D.; clădire şi teren intravilan în suprafaţă de 285 mp situat în Craiova, str. P.; teren extravilan arabil în suprafaţă de 15.305 mp situat în Craiova, str. D.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 4.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 152/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 6 respectiv art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, republicată, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru continuarea cercetărilor penale faţă de numiţii C.O., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. şi R.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 260 C. pen.

În fapt, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioadele 15 august - 30 septembrie 2008, 2 - 19 decembrie 2008, 14 - 28 septembrie 2009 şi 9 - 30 aprilie 2010, consilieri din cadrul D.G.F.P. Dolj au efectuat inspecţii fiscale privind modul de determinare, înregistrare şi declarare a impozitului pe profit, TVA, impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe dividende şi a celorlalte contribuţii datorate la bugetul de stat consolidat, de către SC C.I. SRL Craiova, administrată de inculpatul C.V., perioada supusă controlului fiind ianuarie 2005 - iunie 2009.

Raportul de inspecţie fiscală din 19 decembrie 2008, aferent perioadei 1 ianuarie 2005 -30 aprilie 2008 a stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 1.533.262 RON din care:

- impozit pe profit 1.059.466 RON

- majorări de întârziere aferente impozit pe profit 473.539 RON

- contribuţii concedii şi indemnizaţii 127 RON

- majorări aferente contribuţii concedii şi indemnizaţi 130 RON.

În urma controlului s-a emis dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală cu nr. 34745/2009 prin care s-a dispus ca societatea să întocmească şi depună la A.F.P.M. Craiova declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional - cod 394, pentru semestrul II - 2008, măsura ce nu a fost executată de administratorul societăţii, inculpatul C.V.

Deoarece inculpatul nu a depus declaraţia informativă cod 394 pentru sem. I - 2009, s-a emis dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 6404/2009, prin care societatea SC C.I. SRL avea următoarele obligaţii:

- efectuarea inventarierii patrimoniului la data de 30 septembrie 2009 (deoarece existau neconcordanţe la inventarierea din 31 decembrie 2008);

- depunerea declaraţiilor informative cod 394 pentru sem. I - 2008, II - 2008 şi I - 2009;

- întocmirea situaţiei costurilor totale defalcate pe lucrări de construcţii pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2009.

La solicitarea organelor de cercetare penală a fost efectuată o nouă inspecţie fiscală, finalizată la data de 9 aprilie 2010, ocazie cu care s-a constatat că societatea nu a îndeplinit măsurile dispuse anterior, motiv pentru care s-a procedat la verificări suplimentare-verificări încrucişate cu privire la achiziţiile de materiale, prestări de servicii şi achiziţii de la diverse persoane fizice şi juridice.

Din verificările efectuate, organul fiscal a stabilit pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2009, obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 3.285.800 RON, sumă în care au fost incluse şi majorările de întârziere.

Prin cele două rapoarte de inspecţie fiscală s-a stabilit că administratorul SC C.I. SRL Craiova, inculpatul C.V., a evidenţiat în actele contabile cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale şi a omis înregistrarea veniturilor realizate, consecinţa fiscală fiind sustragerea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit şi TVA, precum şi a impozitelor şi contribuţiilor reprezentând stopaj la sursă în sumă de 3.404.681 RON, la care se adaugă majorări de întârziere de 1.414.381 RON.

Cercetările efectuate în cauză au pus în evidenţă următoarele date semnificative referitoare la starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului:

În cursul anului 2007, inculpatul a înregistrat cheltuieli fictive cu servicii executate de terţi-persoane fizice şi cheltuieli de transport, în sumă totală de 2.454.757 RON, reprezentând lucrări de demolări, săpături, spargeri betoane, executat terasamente, balastare, montare conductă şi transport moloz, etc., în baza unor contracte de prestări-servicii fictive, încheiate cu C.O.A., O.F., P.F. şi R.I.

Organele de anchetă au reţinut că Activitatea contractelor rezultă din declaraţiile martorilor C.O. şi P.F. care nu au recunoscut executarea lucrărilor, dar şi din declaraţia martorului O.F., salariat al SC C.I. SRL care a recunoscut executarea unor lucrări la obiectivul P.G.C., însă nu a recunoscut faptul semnării contractelor din 11 aprilie 2007 şi 5 noiembrie 2007 şi nici încasarea contravalorii acestora, ci doar a salariului. Deopotrivă, din expertiza grafică efectuată în cauză din care rezultă că semnăturile aplicate pe contracte nu aparţin martorilor.

Lucrările înscrise în contractele de prestări servicii încheiate cu martorii menţionaţi erau aferente unor obiective anterior contractate de SC C.I. SRL Craiova - în urma derulării unor licitaţii publice - de la Consiliul Local Craiova, SC C.E.C. SA şi, prin subcontractare, de la H.F.W.G. &C.K.G.

S-a apreciat că activitatea contractelor este demonstrată şi de faptul că în devizele către martori fie au fost înscrise şi plătite lucrări mai mari decât cele prezentate C.L. Craiova, fie au fost înscrise şi plătite lucrări inexistente încheiate cu C.L. Craiova, fie au fost plătite lucrări ce nu au mai fost executate la solicitarea C.L. Craiova, fie lucrări deja executate pentru C.L. Craiova.

În cursul anului 2007, inculpatul a înregistrat cheltuieli în sumă de 102.600 RON, reprezentând achiziţie balast, nisip şi piatră spartă, în cantitate de 1.025 tone, de la R.I., în baza unui borderou de achiziţii din 8 mai 2007, fictiv.

În perioada 2007 - 2009, inculpatul C.V. a înregistrat cheltuieli cu amortizarea mai multor mijloace fixe (autovehicule second-hand, echipamente tehnologice), nedeductibile la calculul impozitului pe profit, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare fictive sau cu preţuri de achiziţie mult superioare preţului pieţei, în valoare totală de peste 2.500.000 RON, de la mai multe persoane fizice (C.O.A., C.G., R.I., G.I.) care nu au confirmat deţinerea sau livrarea echipamentelor respective.

S-a mai reţinut că inculpatul C.V. a evidenţiat în documentele contabile achiziţii fictive de la SC C. SRL Piteşti, în valoare de 5.118.267,11 RON, reprezentând placaj granit, pavele beton, capace fontă şi că, în cursul anului 2007, acesta nu a înregistrat în contabilitate venituri din variaţia stocurilor.

Din verificările financiar-fiscale efectuate a rezultat că SC C.I. SRL Craiova a înregistrat cheltuieli cu materiale în sumă de 1.298.834 RON, în scopul realizării obiectivelor contractuale cu E. SA, Consiliul local Craiova, Z.P., B.R.D., F.S. şi Liceul T.A., însă nu a evidenţiat veniturile din producţia stocată, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit.

De asemenea, în rechizitoriu s-a mai reţinut că:

În cursul anului 2007, inculpatul C.V. a înregistrat în contabilitate cheltuieli în sumă de 263.427 RON, fără a avea la bază documente justificative; totodată, nu a înregistrat în contabilitate venituri din imobilizări, respectiv venituri din producţia stocată (hale de producţie, magazii, şoproane) şi baracamente în suma de 1.768.501 RON, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit. Inculpatul a declarat că a omis înregistrarea de venituri din producţia de imobilizări.

În cursul anului 2005, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate venituri din imobilizări, respectiv venituri din producţia stocată (hale de producţie, magazii, şoproane) şi baracamente în suma de 344.407 RON, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit. Inculpatul a declarat că a omis înregistrarea de venituri din producţia de imobilizări.

În cursul aceluiaşi an, 2005, nu a înregistrat în contabilitate venituri din imobilizări, respectiv venituri din producţia stocată (hale de producţie, magazii, şoproane) şi baracamente în sumă de 374.747 RON, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit. Inculpatul s-a apărat spunând că a omis înregistrarea de venituri din producţia de imobilizări.

În cursul anului 2005, a înregistrat în contabilitate pierderi din creanţe drept cheltuieli deductibile la calculul profitului, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit.

În perioada 1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2009, inculpatul C.V. nu a înregistrat în contabilitate venituri din producţia de imobilizări corporale, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit. Totodată, a evidenţiat, în mod nejustificat, anumite cheltuieli deductibile fiscal (cu reclama şi publicitatea, cu materiale promoţionale alegeri, cu dobânzi bancare, etc.), nu a emis facturi pentru avansurile încasate de la diverşi clienţi, efectul fiscal constând în diminuarea TVA colectat.

În perioada 2008 - 2009, a reţinut şi nu a vărsat, în termenul legal, suma de 306.627 RON, reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă (impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS, contribuţia pentru ajutorul de şomaj).

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate, următoarele mijloace de probă: rapoartele de inspecţie fiscale întocmite de D.G.F.P. Dolj, expertiza contabilă concretizată în raportul din 28 octombrie 2010, expertiza grafică a scrisului, documente contabile, declaraţiile martorilor P.F., C.O.A., C.A.M., O.F.S., G.I., G.E., C.G. şi S.I.V.

În cursul urmăririi penale, Statul Român prin A.N.A.F. nu s-a constituit parte civilă, însă, în cauză, prin Ordonanţa nr. 152/P/2010 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor aparţinând inculpatului C.V. respectiv: apartament deţinut în coproprietate cu C.O.D., în Craiova, bd. D.; clădire şi teren intravilan în suprafaţă de 285 mp situat în Craiova, str. P.; teren extravilan arabil în suprafaţă de 15.305 mp situat în Craiova, str. D.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în baza art. 323 C. proc. pen., a fost audiat inculpatul, iar în baza art. 327 C. proc. pen. au fost audiaţi martorii P.F., C.O.A., C.A.M., O.F. Sorin, G.I., G.E., C.G. şi S.I.V.

Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea depusă la termenul de judecată din 14 februarie 2011, cu sumele de:

- 306.627 RON, reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (CAS angajaţi, impozit salarii, sănătate angajaţi, şomaj angajaţi) şi accesorii legale, la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate;

- 69.627 RON, reprezentând accesorii legale aferente sumei de 306.627 RON, calculate până la data de 23 martie 2010;

- 2.038.461 RON, reprezentând taxe şi impozite datorate bugetului general consolidat, (cu excepţia contribuţiilor cu reţinere la sursă) şi accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate;

- 870.882 RON, reprezentând accesorii legale aferente sumei de 2.038.461 RON, calculate până la data de 23 martie 2010;

- 975.775 RON, reprezentând impozit pe profit şi accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi

- 950.032 RON, reprezentând accesorii legale aferente sumei de 975.775 RON, calculate până la data de 23 martie 2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul este administrator al SC C.I. SRL, iar în anul 2007 a contractat lucrări de la Consiliul Local Craiova, de la SC C.E. Craiova şi, prin subcontractare, de la H.F. W.G. & C.K.G.

În executarea acestor lucrări, inculpatul a subcontractat fictiv anumite operaţiuni către persoane fizice, înregistrând cheltuieli fictive cu servicii executate de terţi-persoane fizice şi cheltuieli de transport, în sumă totală de 2.454.757 RON, reprezentând lucrări de demolări, săpături, spargeri betoane, executat terasamente, balastare, montare conductă şi transport moloz, etc. în baza unor contracte de prestări-servicii fictive:

- nr. a/2007, în valoare de 471.150 lei, prestator C.O.A. (lucrări amenajare parcare C.E. Craiova - Işalniţa);

- nr. b/2007, în valoare de 829.300 RON, prestator P.F. (lucrări modernizare P.G.C.);

- nr. c/2007, în valoare de 372.500 RON, prestator C.O.A. (lucrări modernizare staţia C.F.C.);

- nr. d/2007, în valoare de 218.944 RON, prestator O.F. (lucrări modernizare staţia C.F.C.);

- nr. e/2007, în valoare de 75.162 RON, prestator R.I. (lucrări modernizare P.G.C.);

- nr. f/2007, în valoare de 387.700 RON, prestator P.F. (lucrări modernizare P.G.C.);

- nr. g/2007, în valoare de 100.000 RON, prestator O.F. (lucrări modernizare P.G.C.).

De asemenea, în cursul anului 2007, inculpatul a înregistrat cheltuieli în sumă de 102.600 RON, reprezentând achiziţie balast, nisip şi piatră spartă în cantitate de 1.025 tone de la R.I., în baza unui borderou de achiziţii din 8 mai 2007, fictiv.

În perioada 2007 - 2009, inculpatul C.V. a înregistrat cheltuieli cu amortizarea mai multor mijloace fixe (autovehicule second-hand, echipamente tehnologice), nedeductibile la calculul impozitului pe profit, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare fictive sau cu preţuri de achiziţie mult superioare preţului pieţei, în valoare totală de peste 2.500.000 RON, de la mai multe persoane fizice care nu au confirmat deţinerea sau livrarea echipamentelor, valoarea invocată în contractele de vânzare-cumpărare şi semnăturile de pe contracte, după cum urmează:

1. contracte privind cumpărarea de la martorul C.O.A. a următoarelor bunuri:

- nr. a/2007 - autolaborator pentru măsurători electrice, cu preţul de 286.000 RON;

- nr. b/2007 - autoîncărcător W., cu preţul de 150.000 RON;

- nr. c/2008 - pompă beton, cu preţul de 255.000 RON;

- nr. d/2008 - autobetonieră de 5 mc, cu preţul de 150.000 RON;

- nr. e/2008 - tractor cu cabestan, cu preţul de 290.000 RON;

- nr. f/2008 - grup electrogen 200 kVA, cu preţul de 180.000 RON;

- nr. g/2008 - remorcă trailer 25 t, cu preţul de 130.000 RON;

- nr. h/2008 - autobasculantă, cu preţul de 172.000 RON;

- nr. i/2008 - grup sudură 500 A, cu preţul de 70.000 RON;

- nr. u/2008 - autobetoniere de 5 mc, cu preţul de 150.000 RON;

- nr. k/2006 - betonieră, cu preţul de 30.000 RON;

- nr. l/2007 - pompă beton, cu preţul de 50.000 RON;

- nr. m/2007 - autobasculantă I.M.M., cu preţ de 100.000 RON;

2. contracte privind cumpărarea de la martorul C.G.:

- nr. x/2007 - autobasculanta I.M.M., preţ 100.000 RON.

3. contracte privind cumpărarea de la R.I.:

- nr. r/2008 - autotractor T., cu preţul de 185.000 RON.

4. contracte privind cumpărarea de la martorul G.I. a următoarelor bunuri:

- nr. s/2008 (fierăstrău P., fierăstrău circular, freza universală lemn, maşină cusut furnir - cu preţul de 325.000 RON);

- nr. ş/2008 (maşină confecţionat cepi lemn, instalaţie aplicat vopsele, instalaţie de exhaustare - cu preţul de 241.000 RON);

- nr. t/2008 (maşină retezat la doua capete etc. - cu preţul de 130.000 RON);

- nr. ţ/2008 (utilaje cu preţul de 150.000 RON).

În realitate, martorul G.I. a vândut persoanei fizice C.V. un imobil (incluzând şi utilajele) - cu suma de 366.500 RON - conform contractului din 23 mai 2008, aşa cum rezultă din actul notarial întocmit.

Contractele nr. s/2008, ş/2008, t/2008 şi ţ/2008 au fost întocmite în fals de inculpatul C.V., înscriindu-l pe G.I. ca vânzător şi pe SC C.I. SRL ca şi cumpărător, deşi, aşa cum s-a arătat mai sus, cumpărătorul real era persoana fizică C.V., iar nu societatea.

Inculpatul C.V. a evidenţiat în documentele contabile achiziţii fictive de la SC C. SRL Piteşti în valoare de 5.118.267,11 RON, reprezentând placaj granit, pavele beton, capace fontă, etc.

SC C.I. SRL a înregistrat cheltuieli cu materiale în sumă de 1.298.834 RON, în scopul realizării obiectivelor contractuale cu E. SA, Consiliul local Craiova, Z.P., B.R.D., F.S. şi Liceul T.A., însă nu a evidenţiat veniturile din producţia stocată, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit;

În cursul anului 2007, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăţii venituri din imobilizări, respectiv venituri din producţia stocată (hale de producţie, magazii, şoproane) şi baracamente în suma de 1.768.501 RON, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit.

În cursul anilor 2005 şi 2006, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăţii venituri din imobilizări respectiv venituri din producţia stocată (hale de producţie, magazii, şoproane) şi baracamente în sumă de 374.747 RON şi, respectiv, 344.407 RON, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit.

În cursul anului 2005, inculpatul a înregistrat în contabilitatea societăţii pierderi din creanţe drept cheltuieli deductibile la calculul profitului, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit.

În perioada 1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2009, inculpatul C.V. nu a înregistrat în contabilitatea societăţii venituri din producţia de imobilizări corporale, efectul fiscal fiind diminuarea impozitului pe profit.

Inculpatul a evidenţiat în mod nejustificat anumite cheltuieli deductibile fiscal (cu reclama şi publicitatea, cu materiale promoţionale alegeri, cu dobânzi bancare, etc.) şi nu a emis facturi pentru avansurile încasate de la diverşi clienţi, efectul fiscal constând în diminuarea TVA colectat.

În perioada 2008 - 2009, a reţinut şi nu a vărsat, în termenul legal, suma de 306.627 RON, reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă (impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS, contribuţia pentru ajutorul de şomaj).

Situaţia de fapt anterior prezentată a fost reţinută de prima instanţă pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: rapoartele de inspecţie fiscale întocmite de D.G.F.P. Dolj, expertiza contabilă concretizată în raportul din 28 octombrie 2010, expertiza grafică a scrisului, documente contabile, declaraţiile martorilor P.F., C.O.A., C.A.M., O.F.S., G.I., G.E., C.G. şi S.I.V.

Audiat fiind în primă instanţă, inculpatul nu a recunoscut decât împrejurarea că a evidenţiat în documentele contabile achiziţii fictive de la SC C. SRL Piteşti în valoare de 5.118.267,11 RON, reprezentând placaj granit, pavele beton, capace fontă, precum şi faptul că, în perioada 2008 - 2009, a reţinut şi nu a vărsat, în termenul legal, suma de 306.627 RON, reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă (impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS, contribuţia pentru ajutorul de şomaj).

În legătură cu susţinerile inculpatului referitoare la faptul că ar fi stornat facturile de achiziţii, prima instanţă a reţinut că, chiar dacă au fost reale, tot au produs, din punct de vedere fiscal, consecinţele menţionate la obiectivul nr. 3 din raportul de expertiză contabilă, respectiv diminuarea impozitului pe profit.

De asemenea, apărarea inculpatului în sensul că nu a plătit impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS şi contribuţia pentru ajutorul de şomaj datorită incapacităţii de plată a firmei generată de neîncasarea sumelor cuvenite din contractele existente, a fost apreciată ca nesusţinută.

Prima instanţă a apreciat că împrejurarea că, în cursul anului 2007, firma inculpatului a încheiat contractele de prestări servicii fictive menţionate anterior rezultă din expertiza grafică care a stabilit că semnăturile aplicate pe contracte nu aparţin martorilor O.F., P.F., C.O. şi că cea aplicată pe contractul lui R.I. nu se poate stabili cui aparţine.

În raport de concluziile aceluiaşi raport de expertiză, instanţa a înlăturat susţinerile inculpatului referitoare la realitatea contractelor efectuate, dar şi susţinerile martorului R.I. în sensul că ar fi executat aceste lucrări, deşi era şi angajat al SC C.I. SRL.

S-a reţinut însă că rezultatul încheierii acestor contracte este, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (obiectivul 1), diminuarea bazei impozabile la calculul profitului cu suma de 2.454.756 RON, impozitul pe profit aferent acestei sume fiind de 392.761 RON.

Opinia expertului asistent în sensul că aceste cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal a fost, deopotrivă, înlăturată, cu argumentarea că expertul a pornit de la opinia eronată că operaţiunile sunt reale, situaţie în care concluziile sale, într-adevăr, ar fi fost juste.

Totodată, împrejurarea că, în cursul anului 2007, inculpatul a înregistrat cheltuieli în sumă de 102.600 RON, reprezentând achiziţie balast, nisip şi piatră spartă, în cantitate de 1.025 tone, de la R.I., în baza unui borderou de achiziţii din 8 mai 2007, fictiv, a fost reţinută ca dovedită prin declaraţia martorului R.I. care a arătat că nu putea vinde bunurile menţionate către SC C.I. SRL deoarece balastul, nisipul şi piatra spartă rezultaseră din activităţile de demolare executate chiar de firmă, astfel că nu erau proprietatea sa. Consecinţa încheierii acestui contract, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (obiectivul 2), a reprezentat-o diminuarea bazei impozabile la calculul profitului, cu suma de 102.600 RON, impozitul pe profit aferent acestei sume fiind de 16.416 RON.

Şi în acest caz opinia expertului asistent în sensul că aceste cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal, nu a fost reţinută, în argumentare arătându-se că expertul a pornit de la opinia eronată că această operaţiune este reală, situaţie în care concluziile sale, într-adevăr, ar fi fost juste.

De asemenea, împrejurarea că, în perioada 2007 - 2009, inculpatul a înregistrat cheltuieli cu amortizarea mai multor mijloace fixe (autovehicule second-hand, echipamente tehnologice), nedeductibile la calculul impozitului pe profit, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare fictive sau cu preţuri de achiziţie mult superioare preţului pieţei, în valoare totală de peste 2.500.000 RON, de la mai multe persoane fizice care nu au confirmat deţinerea sau livrarea echipamentelor, valoarea invocată în contractele de vânzare-cumpărare şi semnăturile de pe contracte, a fost reţinută ca fiind dovedită prin declaraţiile martorilor C.O., C.G., R.I. şi G.I. (care nu au recunoscut încheierea contractelor menţionate sau au precizat că au vândut alte bunuri şi la alte preţuri decât cele trecute de inculpat în acte), care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză grafică întocmit în cauză, din care reiese că semnăturile de la rubrica "vânzător" nu aparţin martorilor.

În raport de aceste probe, prima instanţă a înlăturat apărările inculpatului referitoare la realitatea operaţiunilor.

Prima instanţă a reţinut că, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (obiectivul 4), consecinţa acestor operaţiuni fictive este faptul că suma aferentă contractelor, de 766.804 RON, este nedeductibilă la calculul impozitului, iar impozitul pe profit suplimentar la această sumă este de 122.689 RON.

Nici în această situaţie opinia expertului asistent în sensul că înregistrarea în contabilitate a acestor contracte ar fi corectă, iar cheltuielile cu amortizarea acestor mijloace fixe ar fi deductibile din punct de vedere fiscal nu a fost reţinută, instanţa apreciind că expertul a pornit de la opinia eronată că operaţiunile sunt reale, situaţie în care concluziile sale, într-adevăr, ar fi fost juste.

Deopotrivă, instanţa a constatat că toate celelalte operaţiuni reţinute în sarcina inculpatului rezultă din actele contabile ale firmei, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, consecinţele acestor acte fiind reprezentate de prejudicierea bugetului de stat cu următoarele sume:

- 306.627 RON reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (CAS angajaţi, impozit salarii, sănătate angajaţi, şomaj angajaţi) şi accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate;

- 69.627 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 306.627 RON, calculate până la data de 23 martie 2010;

- 2.038.461 RON reprezentând taxe şi impozite datorate bugetului general consolidat, (cu excepţia contribuţiilor cu reţinere la sursă) şi accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate;

- 870.882 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 2.038.461 RON, calculate până la data de 23 martie 2010;

- 975.775 lei reprezentând impozit pe profit -şi accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi

- 950.032 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 975.775 RON, calculate până la data de 23 martie 2010.

Reţinând că faptele inculpatului au produs un prejudiciu de peste 500.000 euro, prima instanţă a apreciat că, în drept, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, republicată, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu.

Deopotrivă, a apreciat că celelalte fapte reţinute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă i-a aplicat acestuia pedepse la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, ţinând cont de numărul actelor materiale, de modul şi mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, integrat în familie şi societate, tribunalul a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În latură civilă, constatând dovedite pretenţiile civile formulate de Statul Român -A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, prima instanţă, în baza dispoz. art. 14 alin. (4) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) C. proc. fisc., art. 1373 şi art. 1385 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar A.T.M. S.I. SRL, la plata sumelor de: 306.627 RON reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi 69.627 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 306.627 RON, calculate până la data de 23 martie 2010; 2.038.461 RON reprezentând taxe şi impozite datorate bugetului general, accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi 870.882 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 2.038.461 RON, calculate până la data de 23 martie 2010 şi 975.775 RON reprezentând impozit pe profit, accesorii legale la această sumă de la data de 23 martie 2010 până la data achitării sumei datorate şi 950.032 RON reprezentând accesorii legale aferente sumei de 975.775 RON, calculate până la data de 23 martie 2010.

În baza art. 348 C. proc. pen., instanţa a dispus anularea actelor false indicate în dispozitiv.

Totodată, având în vedere necesitatea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor de reparare a pagubei provocate prin infracţiuni, precum şi dispoz. art. 163 C. proc. pen. şi art. 11 C. proc. fisc., prima instanţă a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 152/P/2010 asupra bunurilor aparţinând inculpatului C.V., respectiv: apartament deţinut în coproprietate cu C.O.D., în Craiova, bd. D.; clădire şi teren intravilan în suprafaţă de 285 mp situat în Craiova, str. P.; teren extravilan arabil în suprafaţă de 15.305 mp situat în Craiova, str. D.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, prima instanţă a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.V., solicitând, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, iar pe fond achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată, respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu argumentarea că în mod greşit s-a apreciat că operaţiunile înregistrate în contabilitate ar fi fost fictive întrucât ele sunt aferente unor lucrări şi unor utilaje achiziţionate de SC C.I. SRL, astfel încât au fost înregistrate în contabilitate şi există în patrimoniul societăţii.

În acelaşi sens, inculpatul a arătat că nu exista nicio probă din care să rezulte că ar fi falsificat înscrisurile, acestea fiind reale şi aducând venituri impozabile persoanelor care i-au vândut bunurile, fiind evident ca acestea, nedeclarându-şi veniturile încasate să nege realitatea operaţiunilor desfăşurate.

Deopotrivă, a menţionat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice, deoarece necesitatea şi utilitatea ei este dată de faptul că lucrările şi utilajele respective există efectiv.

În subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen., ca urmare a unei juste aprecieri a datelor favorabile privind persoana sa.

În latură civilă, inculpatul a solicitat, în principal, respingerea acţiunii civile ca nedovedită, în raport de concluziile expertizei contabile efectuată în faza de urmărire penală, iar în subsidiar, admiterea acesteia în măsura dovedirii.

Prin Decizia penală nr. 247 din data de 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt reţinută de Tribunalul Dolj este corectă şi că probatoriile administrate pe parcursul procesului penal dovedesc pe deplin vinovăţia inculpatului cu privire la toate faptele reţinute în sarcina sa, în încadrarea juridică stabilită în primă instanţă.

S-a reţinut în acest sens că, în drept, fapta inculpatului C.V. constând în aceea că a evidenţiat în actele contabile ale societăţii SC C.I. SRL cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv a omis evidenţierea unor venituri realizate, cu consecinţa sustragerii de la plata către bugetul de stat a sumei de 2.794.493 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, republicată.

Deopotrivă, fapta inculpatului de a reţine şi a nu vira, cu intenţie, în termenul legal, impozite şi contribuţii reprezentând stopaj la sursă, în cuantum de 306.627 RON, în perioada 2008 - 2009, a fost apreciată ca reprezentând infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată, iar fapta aceluiaşi inculpat, de a înregistra în evidenţele contabile ale SC C.I. SRL mai multe contracte încheiate cu persoane fizice pe care le-a semnat în calitate de beneficiar, deşi cunoştea că operaţiunile consemnate în acte nu reflectau realitatea, în scopul diminuării obligaţiilor fiscale şi acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că relevante în acest sens sunt cele două rapoarte de inspecţie fiscală întocmite de D.G.F.P. Dolj, raportul de expertiză contabilă de la 28 octombrie 2010, expertiza grafică a scrisului, documentele contabile, precum şi declaraţiile martorilor C.O.A., C.A.M., P.F., G.I., G.E., O.F.S., C.G. şi S.I.V., din care rezultă în mod indubitabil vinovăţia inculpatului C.V., în calitate de autor al faptelor sus-menţionate.

Curtea a mai constatat că şi contractele nr. s/2008, nr. ş/2008, nr. t/2008 şi nr. ţ/2008 au fost întocmite în fals de inculpatul C.V. care l-a înscris pe numitul G.I. ca vânzător şi pe SC C.I. SRL ca şi cumpărător, în condiţiile în care cumpărătorul real era chiar inculpatul, ca persoană fizică, iar nu societatea, o dovadă în acest sens fiind expertiza grafică dispusă în cauză care a stabilit că semnăturile înscrise la rubrica "vânzător" pe contractele sus-menţionate nu au fost executate de martorul G.I.

În raport de toate aceste împrejurări, instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiate apărările invocate de inculpat, prin apărătorul ales, reţinând ca dovedit faptul că acesta s-a sustras în mod repetat de la plata obligaţiilor fiscale, prin folosirea diferitelor metode de fraudare şi prin înregistrarea unor operaţiuni fiscale fictive, respectiv omisiunea evidenţierii veniturilor realizate din activitatea economic.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul a încercat să influenţeze depoziţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală şi în faţa reprezentanţilor D.G.F.P. Dolj, inculpatul însuşi arătând în mod constant în faza de urmărire penală că nu înţelege să dea nicio declaraţie, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Aceeaşi atitudine a manifestat-o inculpatul şi în faţa instanţei de fond, în şedinţa publică din 9 mai 2011 arătând că înţelege să uzeze de dreptul la tăcere, pentru ca ulterior, în şedinţa publică din 19 martie 2012 să învedereze instanţei că înţelege să dea declaraţie în cauză.

În cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul a recunoscut că a evidenţiat în documentele contabile achiziţii fictive de la SC C. SRL Piteşti în valoare totală de 5.118.267,11 RON reprezentând placaj granit, pavele beton, capace fontă şi că, în perioada 2008 - 2009, a reţinut şi nu a vărsat în termenul legal suma de 306.627 RON reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă. Celelalte operaţiuni fiscale fictive nu au fost însă recunoscute de inculpat, astfel încât instanţa de apel a reţinut că susţinerile acestuia conform cărora ar fi stornat facturi de achiziţii, chiar dacă ar fi reale, din punct de vedere fiscal au produs totuşi consecinţele menţionate la obiectivul nr. 3 din raportul de expertiză contabilă, respectiv diminuarea impozitului pe profit.

Aşa fiind şi avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză sus-menţionat, s-a apreciat că apărările inculpatului vizând realitatea contractelor efectuate sunt neîntemeiate, la dosarul cauzei nefiind identificate elemente care să dovedească susţinerile inculpatului referitoare la identitatea persoanelor cu care ar fi lucrat sau utilajele folosite, declaraţia martorului R.I. fiind singulară şi necoroborându-se cu celelalte probatorii administrate pe parcursul procesului penal.

Curtea a mai constatat că şi pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre faptele reţinute în sarcina sa au fost corect individualizate de instanţa de fond, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, în favoarea acestuia fiind reţinute circumstanţele judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. fiind dispusă cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele reale de săvârşire a acestora, numărul actelor materiale, modalitatea şi mijloacele de săvârşire a infracţiunilor şi cuantumul mare al prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, dar ţinându-se seama şi de datele care caracterizează persoana inculpatului, integrat socio-profesional şi fără antecedente penale.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că inculpatul C.V. mai este cercetat penal: în Dosarul nr. 123/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a înşelat un număr de 9 societăţi comerciale, de la care a ridicat diverse mărfuri pentru plata cărora a emis în cursul anului 2009 un număr de 11 file CEC şi un bilet la ordin, în sumă totală de 224.201,52 RON, în condiţiile în care emitentul nu deţinea în contul bancar disponibilul necesar şi se afla în interdicţie bancară; în Dosarul nr. 861/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, având ca obiect plângerea formulată de SC A.T. SRL Piteşti privind infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că a înşelat reclamanta, de la care a ridicat diverse mărfuri pentru plata cărora a emis, în cursul anului 2009, un număr de 8 instrumente de plată, însumând 367.732,28 RON, în condiţiile în care emitentul nu deţinea în contul bancar disponibilul necesar; în Dosarul nr. 8945/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, având ca obiect sesizarea formulată de Garda Financiară Dolj pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, constând în aceea că a utilizat resursele financiare ale societăţii în interes propriu; în Dosarul nr. 35/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, privind sesizarea formulată de SC N.L.I. SA Bucureşti prin care se reclamă săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) şi prev. de art. 213 C. pen., constând în aceea că a înşelat reclamanta cu prilejul executării unor contracte de leasing, cauzându-i acesteia un prejudiciu în cuantum de 252.357,55 RON şi a refuzat să restituie bunurile ce fac obiectul acestora şi în Dosarul nr. 9465/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, având ca obiect sesizarea formulată de D.G.F.P. Dolj pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, constând în refuzul nejustificat de a prezenta organelor fiscale documentele solicitate în vederea efectuării unor verificări cu privire la respectarea dispoziţiilor legale privind TVA.

Instanţa de apel a apreciat că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de fond, conform dispoziţiilor art. 14 alin. (4) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) C. proc. fisc. şi art. 1373, art. 1385 C. civ., precum şi concluziilor raportului de expertiză contabilă de la 28 octombrie 2010.

În raport de considerentele anterior prezentate, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpatul C.V. împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefundat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 3 octombrie 2013, sub nr. 19449/63/2010, cu prim termen fixat la data de 21 februarie 2014.

Recursul a fost motivat cu respectarea dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, după cum urmează:

Prin memoriul depus la data de 14 februarie 2014, prin registratură, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, republicată, şi art. 6 din Legea nr. 241/2005, respectiv pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

La aceeaşi dată, 14 februarie 2014, pe fax, a fost comunicat la dosarul cauzei un memoriu formulat de recurentul inculpat C.V. în cuprinsul căruia, în sfera cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., s-a invocat greşita aplicare a legii în raport de împrejurarea că faptele reţinute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, invocându-se faptul că instanţele au apreciat în mod eronat că operaţiunile înregistrate în contabilitate ar fi fost fictive, în realitate acesta fiind reale, dar şi că toate convenţiile de prestări servicii constatate de instanţe ca fiind fictive, au fost în realitate, reale.

Aceleaşi cazuri de casare şi aceeaşi argumentare a fost susţinută şi oral, de apărătorul ales al recurentului inculpat, la termenul de dezbateri din 4 aprilie 2014, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Având în vedere faptul încetării delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu, urmare a prezentării apărătorului ales, precum şi împrejurarea că acesta din urmă nu a menţionat în mod expres că susţine şi motivele formulate în scris de apărătorul din oficiu, Înalta Curte va analiza recursul declarat în cauză exclusiv prin prisma criticilor invocate de apărătorul ales al recurentului inculpat.

Preparator, Înalta Curte constată că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidentă în prezenta speţă.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 385⁹ din C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ din C. proc. pen. anterior, dar şi din oficiu, conform alin. (3) al aceluiaşi articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază ca este nefondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare:

Astfel cum rezultă din expunerea motivelor de recurs, criticile inculpatului C.V. vizează situaţia de fapt reţinută de către ambele instanţe şi concluzia la care s-a ajuns, partea solicitând reaprecierea probatoriului administrat în cauză şi constatarea faptului că operaţiunile apreciate de instanţele anterioare ca fiind fictive, au avut loc în realitate, dovadă în acest sens fiind procesele-verbale de recepţie a lucrărilor.

Deopotrivă, s-a susţinut că operaţiunile contabile care atestă realizarea acestor lucrări sau cumpărarea utilajelor menţionate în rechizitoriu nu pot fi considerate fictive, atâta vreme cât bunurile la care se referă există în realitate, dar şi că toate veniturile încasate de societate în virtutea lucrărilor efectuate au fost înregistrate în contabilitate.

S-a mai susţinut că eventuala neplată a contribuţiilor sociale nu a fost săvârşită cu intenţie, fiind cauzată de situaţia economică dificilă în care s-a aflat societatea ca urmare a blocajului financiar determinat de neplata de către stat a lucrărilor efectuate, dar şi că toate contractele de prestări-servicii invocate de acuzare ca fiind fictive sunt, în realitate, reale, cocontractanţii refuzând să recunoască semnarea lor întrucât în caz contrar ar fi trebuit să plătească impozitul aferent veniturilor încasate.

Aceleaşi apărări au fost invocate de inculpat şi în apel, instanţa de prim control judiciar analizând în detaliu fiecare dintre aspectele invocate de apărare.

În raport de criticile invocate de apărare, Înalta Curte reţine că, atât în doctrină, dar şi în practica judiciară, în mod constant s-a arătat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior pot fi analizate doar aspectele de drept pe care le ridică situaţia de fapt deja stabilită de către instanţa de fond şi cea de apel.

În acest sens, prin Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012, Înalta Curte a statut că "dispoziţiile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni - sunt incidente, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare."

În prezenta cauză, hotărârea recurată a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, prin care s-a realizat o limitate a efectului devolutiv al recursului, fiind abrogat cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior, ce permitea o cenzură a situaţiei de fapt stabilite de instanţele inferioare (însă numai din perspectiva existenţei unei grave erori, care nu se confunda cu dreptul cu reapreciere a probatoriului), intenţia clară a legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, exclusiv la chestiunile de drept.

Se reţine în acest sens că, aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu-zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu aceea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

În concluzie, Înalta Curte constată că legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.

În aceste condiţii, raportat la speţa pendinte, se constată că motivele de recurs formulate de inculpatul C.V. prin care solicită achitarea pe temeiul prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, criticând situaţia de fapt şi susţinând că latura obiectivă a infracţiunilor pentru care a fost condamnat nu are susţinere în probatoriul administrat, nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior - ce au în vedere situaţia în care "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" ori "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii" şi care nu permit cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate în cauză.

Astfel spus, pentru a verifica dacă inculpatul a săvârşit fapta, instanţa de recurs nu are posibilitatea de a proceda la rejudecarea cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt, ci are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de ambele instanţe şi care, contrar susţinerilor inculpatului, conduce la concluzia că faptele săvârşite de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, republicată, art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată, şi art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat.

Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 247 din data de 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

De asemenea, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 247 din data de 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1244/2014. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 1123/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1122/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1123/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1132/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1244/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1269/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1271/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1273/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs