ICCJ. Decizia nr. 127/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 127/2014

Dosar nr. 11290/86/2010

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 142 din data de 10 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 11290/86/2010, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, precum şi solicitarea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu de către instanţa de judecată, privind pe inculpata M.E.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., privind pe inculpata M.E., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile de:

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă fiind P.A.R.) şi

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă fiind B.L.N. - actualmente F.).

A fost condamnată inculpata M.E., la pedepse după cum urmează:

- 10 (zece) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă fiind P.A.R.).

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

- 5 (cinci) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă fiind B.L.N. - actualmente F.).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat acesteia, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

A fost condamnată inculpata M.T., la 7 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (victime fiind P.A.R. şi B.L.N. - actualmente F.).

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi 1003 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.R. împotriva inculpatelor M.E. şi M.T., care au fost obligate la plata, în solidar, către partea civilă, a sumei de 12.000 RON, cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin rechizitoriul cu nr. 60D/P/2009 din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor:

- M.E., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - martie 2007, a racolat-o pe numita P.A.R., prin înşelăciune asupra naturii muncii ce urma a fi prestată în străinătate, a cazat-o şi i-a asigurat transportul până la destinaţie, în scopul exploatării acesteia prin obligare la practicarea prostituţiei în oraşul Roma - Italia. De asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.T., a racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării acesteia în Italia, în scopul practicării prostituţiei în folosul lor, profitând de situaţia în care aceasta se afla, aceea că nu poseda un spaţiu care să-i permită obţinerea cărţii de identitate, şi

- M.T., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - martie 2007, în baza înţelegerii prealabile avute cu inculpata M.E., a preluat-o pe numita P.A.R., din gara Tiburtina din Roma - Italia, a cazat-o şi exploatat-o prin obligare la practicarea prostituţiei. De asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.E., a racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării acesteia în Italia, în scopul practicării prostituţiei în folosul lor, profitând de situaţia în care aceasta se afla, aceea că nu poseda un spaţiu care să-i permită obţinerea cărţii de identitate.

În fapt, s-a reţinut că, începând cu anul 2000, în preocupările familiilor traficantelor şi-au făcut loc şi activităţi infracţionale ce privesc traficul de persoane, deoarece veniturile băneşti din asemenea activităţi asigurau acestora un trai decent. În aceste condiţii, acestea au racolat, cazat, transportat şi exploatat, prin determinarea la practicarea prostituţiei mai multe tinere românce în străinătate.

Astfel, în cursul anului 2006, numita P.A.R. era angajată ca vânzătoare la un bar din mun. Fălticeni, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata M.E. care, după un timp, i-a făcut o ofertă propunându-i un loc de muncă în Italia, ca ospătăriţă, într-un bar unde lucrează şi sora acesteia din urmă - inculpata M.T., având totodată posibilitatea de a realiza un venit lunar mult mai consistent decât obţinea în România.

Numita P.A.R. a refuzat propunerea, întrucât nu avea bani pentru achitarea transportului şi pentru obţinerea paşaportului, toate acestea în directă concordanţă cu faptul că era minoră şi în eventualitatea unei plecări în străinătate ar fi fost necesar acceptul părinţilor săi, care nu ar fi fost de acord.

În aceste împrejurări, inculpata M.E., în cadrul unei vizite la domiciliul numitei P.A.R., a discutat cu părinţii minorei, solicitându-le a-şi da acordul, prin notariat, ca fiica lor să poată călători în străinătate, dar aceştia au refuzat. Ulterior, inculpata M.E. s-a întâlnit cu minora P.A.R., căreia i-a precizat faptul că, având în vedere că peste câteva luni de zile va împlini 18 ani, este de preferat să aştepte împlinirea majoratului, ceea ce va însemna că va putea călători în străinătate, fără a-i fi necesar acordul părinţilor.

La data de 12 februarie 2007, numita P.A.R. a împlinit 18 ani, ceea ce a determinat-o pe inculpata M.E. ca în data de 22 februarie 2007 să o trimită pe aceasta în Italia, după ce anterior îi oferise cazare, pentru o perioadă scurtă de timp, la locuinţa sa. Astfel, P.A.R. a fost condusă, îndrumată şi îmbarcată de inculpata M.E. în autovehiculul cu numărul de înmatriculare X, condus de către numitul C.C.C., care efectua curse de călători cu destinaţia Italia. În momentul îmbarcării, inculpata M.E. a înmânat şoferului cartea de identitate aparţinând numitei P.A.R.

În data de 23 februarie 2007, numita P.A.R. a ajuns la Roma, în zona gării din Tiburtina, unde a fost aşteptată de către inculpata M.T. - conform înţelegerii avute în prealabil cu "inculpata M.E., care a achitat şoferului microbuzului contravaloarea transportului, moment în care a primit de la acesta cartea de identitate aparţinând tinerei.

Odată ce transferarea numitei P.A.R. s-a finalizat prin preluarea ei de către inculpata M.T., tânăra a fost condusă la un apartament (cu cinci camere) situat în apropierea gării centrale din Roma - Italia, unde locuiau mai multe familii.

A doua zi după sosirea în Italia, în prezenţa numitei M.L., numita P.A.R. a fost înştiinţată de către inculpata M.T. de faptul că a fost adusă în Italia pentru a practica prostituţia la stradă şi nu pentru a lucra ca ospătăriţă într-un bar.

Situaţia în care se afla victima - nu avea asupra sa niciun act de identitate, nu cunoştea limba italiană şi zona în care se afla, coroborată cu ameninţările cu bătaia şi că va fi dată pe mâna proxeneţilor albanezi, primite din partea inculpatei M.T., precum şi aspectul că i se imputa plata datoriei ce reprezenta contravaloarea transportului din România în Italia, a determinat ca aceasta să "accepte", în cele din urmă, propunerea inculpatei M.T., de a practica prostituţia în favoarea sa.

În continuare, numita P.A.R. a fost instruită cu privire la modalitatea de practicare a prostituţiei, respectiv aceea de a acosta clienţii pe stradă, cuantumul tarifelor pentru serviciile sexuale prestate, vestimentaţia obligatorie, precum şi contabilizarea clienţilor, ceea ce însemna implicit contabilizarea sumelor de bani obţinute.

Pentru a deţine un control total asupra victimei, inculpata M.T. i-a pus la dispoziţie un telefon mobil cu cartelă, fiind obligată să o apeleze pe aceasta, înainte şi după consumarea unui raport sexual cu un posibil client.

În perioada 25 februarie 2007 - 02 martie 2007, numita P.A.R. a obţinut suma de aproximativ 600 de euro din practicarea prostituţiei, bani însuşiţi în totalitate de către inculpata M.T.

Odată cu acceptarea propunerii de a se prostitua, factorii decisiv în luarea acestei decizii fiind situaţia în care se afla şi constrângerile exercitate de traficantă, numita P.A.R. şi-a creat un plan propriu şi secret, conform căruia şi-a propus să contacteze telefonic mai multe persoane din România, pentru a anunţa poliţia despre cazul său. Cu ocazia deplasărilor "la stradă" şi în cadrul scurtelor discuţii avute cu clienţii, aceasta a reuşit să apeleze telefonic mai multe cunoştinţe din România, inclusiv pe părinţii săi, care ulterior au anunţat organele competente ale poliţiei române.

În urma eforturilor depuse, numita P.A.R. a fost depistată pe stradă de către poliţia italiană, cazată într-un centru şi trimisă înapoi în România.

După ce a revenit la domiciliul din municipiul Fălticeni, judeţul Suceava, victima a fost căutată de către inculpata M.E. şi de alte persoane din anturajul acesteia şi i s-a atras atenţia că ar fi bine să nu povestească nimănui cele întâmplate în Italia.

În perioada următoare, ameninţările au continuat, inclusiv cu ocazia întâlnirilor "întâmplătoare" ce aveau loc pe stradă între victima P.A.R. şi inculpata M.E., chiar şi după ce aceasta a fost atenţionată de către organele de poliţie.

În noua situaţia creată, inculpatele s-au reorientat şi, conform înţelegerii avute, prima dintre acestea a încercat să ofere o anumită sumă de bani familiei P. pentru a nu dezvălui aspectele întâmplate lucrătorilor de poliţie sau pentru a-şi retrage plângerea.

Conform raportului de evaluare psihologică întocmit de personalul calificat al fundaţiei "S.C." Suceava, ca urmare a traficării de către inculpate, partea vătămată P.A.R. "a trăit conflicte afective puternice, stări de tensiune intrapsihică, neputinţă şi teamă, alternate ocazional cu furie reprimată, având o stare depresivă, resimţită la nivel somatic".

În cursul anului 2008, numita B.L.N. era angajată ca barmaniţă la un bar din mun. Fălticeni, jud. Suceava, unde şi locuia, întrucât nu dispunea de un spaţiu locativ, motiv pentru care aceasta nu a posedat niciodată carte de identitate.

Întrucât mama numitei B.L.N. locuia, fără forme legale, la locuinţa inculpatei M.T. şi era vizitată de fiica ei, aceasta din urmă a aflat despre faptul că victima doreşte să obţină carte de identitate, dar nu i se eliberează un asemenea act, întrucât nu are spaţiu locativ declarat. Astfel, inculpata s-a oferit s-o ajute pe B.L.N. în acest sens, urmând ca sora sa, inculpata M.E. să încheie un act prin care aceasta să figureze că locuieşte împreună cu ea, lucru care s-a şi întâmplat.

De întocmirea documentaţiei necesare obţinerii cărţii de identitate pe numele B.L.N. s-a ocupat inculpata M.E., sens în care acestea s-au deplasat împreună la sediul S.P.C.L.E.P. Fălticeni, unde i-a fost preluată imaginea tinerei în cauză.

După depunerea documentaţiei în vederea obţinerii cărţii de identitate, numita B.L.N. a fost abordată de către inculpata M.T., care i-a propus să plece împreună în străinătate - Italia, unde să practice prostituţia în favoarea sa. În cadrul acestei discuţii, inculpata M.T. i-a amintit acesteia că îi este datoare, pentru faptul că sora sa, inculpata M.E., a sprijinit-o în obţinerea cărţii de identitate, iar în cazul unui refuz, mama sa, B.E.I., ar urma să fie dată afară din locuinţa inculpatei M.T., unde locuia fără forme legale, temporar.

Numita B.L.N. a refuzat propunerea inculpatei M.T., întărind refuzul său şi la a doua ofertă a acesteia, moment care a coincis "întâmplător" cu refuzul inculpatei M.T. de a accepta cazarea numitei B.E.I. în continuare.

Ulterior, inculpata M.E., beneficiind de faptul că se cunoştea de mai mult timp cu numitul F.V.D., ofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei mun. Fălticeni, a primit de la acesta cartea de identitate a numitei B.L.N. (având stabilit domiciliul în mun. Fălticeni, jud. Suceava), într-un timp foarte scurt, fapt pentru care pe fişa de eliberare a documentului respectiv apare semnătura lucrătorului de poliţie.

Din verificările efectuate, la imobilul situat în mun. Fălticeni, jud. Suceava a locuit cu chirie inculpata M.E. împreună cu familia sa, aceştia fiind cunoştinţe vechi cu proprietarul locuinţei.

La aproximativ două săptămâni, numita B.L.N. s-a prezentat la sediul S.P.C.L.E.P. Fălticeni unde a solicitat eliberarea cărţii de identitate, dar a constatat că aceasta a fost ridicată de o altă persoană. În aceste condiţii, sus-numita a solicitat explicaţii poliţistului sus-menţionat, care ulterior a chemat-o pe inculpata M.E., care a înmânat cartea de identitate posesoarei de drept, după ce a lovit-o, urmare a insistenţelor sale în vederea recuperării propriului act de identitate, dar şi a refuzului de a pleca în străinătate.

După aceste incidente, numita B.L.N. şi-a stabilit domiciliul în mun. Botoşani, la concubinul său, unde locuieşte şi în prezent fără forme legale.

Din fişa de cazier judiciar, a rezultat că inculpata M.E. are antecedente penale, fiind condamnată la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) din Legea 678/2001 şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea 678/2001, fiind graţiată conform Legii nr. 543/2002, prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2005.

La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2011 victima P.A.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro din care 8000 euro - daune materiale - cheltuieli prilejuite de întoarcerea în ţară şi cheltuieli medicale/consiliere psihologică, susţinând că datorită stresului la care a fost supusă din cauza celor întâmplate a pierdut o sarcină, depunând în acest sens scrisoare medicală şi bilet de externare, şi 12.000 euro - daune morale pentru trauma suferită.

La termenul din 12 decembrie 2011 a fost depusă la dosar, pentru inculpata M.E., copie de pe Sentinţa penală nr. 160 din 24 octombrie 2011, definitivă prin nerecurare la data de 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat intervenită reabilitarea de drept a condamnatei M.E. raportat la condamnările suferite prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2005, pedepse graţiate conform Legii nr. 543/2002, condamnare care atrăsese reţinerea în sarcina sa, de către parchet, a recidivei postexecutorii, raportat la infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia în prezenta cauză.

Faţă de ansamblul probator administrat în cauză în cele două faze ale procesului penal, şi pe larg expus în considerentele hotărârii atacate, instanţa a constatat că, în considerarea aceleiaşi situaţii de fapt reţinute în actul de sesizare, cele două inculpate se fac vinovate, dincolo de orice dubiu, de săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Ca şi încadrare juridică, având în vedere că acţiunea de racolare a victimei P.A.R. din partea inculpatei M.E. a început încă din timpul când aceasta era minoră, instanţa a apreciat întemeiată cererea parchetului, de schimbare a încadrării, din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În două infracţiuni, respectiv de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 678/2001 (victimă fiind P.A.R.) şi trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă fiind B.L.N. - actualmente F.), nemaifiind dată unitatea infracţională, având în vedere încadrările juridice diferite ale faptelor.

De asemenea, faţă de conţinutul Sentinţei penale nr. 160 din 24 octombrie 2011, definitivă prin nerecurare la data de 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat intervenită reabilitarea de drept cu privire la condamnarea suferită de inculpata M.E. la două pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 (Sentinţa penală nr. 26/2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare la 31 ianuarie 2005), instanţa a dispus şi schimbarea de încadrare juridică prin înlăturarea stării de recidivă postexecutorie reţinută de parchet, respectiv a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce priveşte inculpata M.T., a reţinut tribunalul că fapta comisă de aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (victime fiind P.A.R. şi B.L.N. - actualmente F.).

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatelor, prima instanţă apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea lor, raportat la gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, care reprezintă un atentat la unele dintre cele mai elementare şi fundamentale valori sociale, respectiv dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, la intimitatea vieţii private (din care fac parte şi relaţiile de natură sexuală), la siguranţă, onoare şi demnitate, cu consecinţe grave nefaste şi de durată asupra sănătăţii fizice şi psihice a victimei.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., instanţa, constatând că cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei M.E. sunt concurente, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor principale stabilite, ea urmând a executa pedeapsa cea mai grea.

Totodată, a aplicat acestora pedepse complementare, iar cât priveşte pe inculpata M.E., potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., i-a aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor principale, a interzis inculpatelor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Faţă de natura faptelor săvârşite instanţa a apreciat că numai executarea pedepselor în mediu penitenciar poate duce la atingerea scopurilor de prevenţie generală şi specială, de reeducare şi constrângere a inculpatelor, o eventuală suspendare a executării acestora nefiind nici posibilă (faţă de cuantumul lor) şi nici oportună.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă P.A.R. împotriva inculpatelor M.E. şi M.T. obligându-le, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 12.000 RON, cu titlu de daune morale, având în vedere traumele suferite şi consecinţele nefaste ale faptelor inculpatelor asupra psihicului acesteia din urmă. Sub aspectul daunelor materiale, pe de o parte, nu a fost dovedită legătura de cauzalitate, chiar şi indirectă, între suferinţele fizice şi psihice ale părţii vătămate cauzate de faptele inculpatelor şi pierderea sarcinii, multe dintre internări în maternitate şi investigaţii medicale orbitând în jurul acestei probleme medicale, iar pe de altă parte nu au fost depuse documente justificative sau alte probe în dovedirea unor prejudicii de ordin material şi al cuantumului lor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, partea vătămată şi inculpatele M.E. şi M.T., pentru motivele pe larg expuse în încheierea de dezbateri din data de 15 aprilie 2013.

Prin Decizia penală nr. 58 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă P.A.R. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din data de 10 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 11290/86/2010.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpatele M.E., fostă R. şi M.T., fostă C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare:

A înlăturat, din sentinţa penală atacată, dispoziţiile de aplicare a art. 33 lit. a), 34 lit. b), dispoziţiile de schimbare a încadrării juridice şi dispoziţiile de condamnare relativ la inculpata M.E., precum şi de aplicare a pedepselor complementare, relativ la ambele inculpate.

A condamnat pe inculpata M.E., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (victime fiind P.A.R. şi B.L.N. - actualmente F.).

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, a revocat graţierea condiţionată a celor două pedepse de câte 1 (un) an închisoare aplicate inculpatei M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. şi prev. de art. 13 alin. (1), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., stabilite în sarcina inculpatei prin Sentinţa penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, definitivă la data de 23 martie 2005, prin neapelare.

În temeiul art. 36 alin. (2) rap. la art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse de câte un an închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea graţierii în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus ca inculpata să execute, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, şi pedeapsa de 1 an închisoare de la pct. a), în total 2 (doi) ani închisoare, în total 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

A dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la data de 14 noiembrie 2003 la data de 19 decembrie 2003, conform Sentinţei penale nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava

A condamnat pe inculpata M.T., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (victime fiind P.A.R. şi B.L.N. - actualmente F.) la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare [în loc de 7 (şapte) ani închisoare].

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, aplicată inculpatei M.T., pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în condiţiile art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună unor măsuri de supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ rap. la art. 83 şi 84 C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.R. împotriva inculpatelor M.E. şi M.T., pe care le-a obligat la plata, în solidar, către partea civilă, a sumei de 8.000 RON (în loc de 12.000 RON) cu titlu de daune morale, întrucât acestea au achitat, din suma stabilită de prima instanţă, 4.000 RON.

Curtea de apel a constatat că apelul parchetului şi inculpatelor sunt întemeiate, iar cel declarat de partea vătămată este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, aceasta din urmă numai relativ la inculpata M.T., dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatele apelante au comis faptele (pe care, de altfel, le-au recunoscut în prezenta fază procesuală, dar care rezultă în mod indubitabil şi din analiza probelor administrate, amplu evidenţiate în motivarea tribunalului şi pe care curtea, însuşindu-şi-le în totalitate, nu le va mai reaprecia) în împrejurările constatate şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

Astfel, inculpata M.E., în perioada februarie - martie 2007, a racolat-o pe numita P.A.R., prin înşelăciune asupra naturii muncii ce urma a fi prestată în străinătate, a cazat-o şi i-a asigurat transportul până la destinaţie, în scopul exploatării acesteia prin obligare la practicarea prostituţiei în oraşul Roma - Italia. De asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.T., a racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării acesteia în Italia, în scopul practicării prostituţiei în folosul lor, profitând de situaţia în care aceasta se afla, aceea că nu poseda un spaţiu care să-i permită obţinerea cărţii de identitate.

Inculpata M.T., în perioada februarie - martie 2007, în baza înţelegerii prealabile avute cu inculpata M.E., a preluat-o pe numita P.A.R. din gara Tiburtina din Roma - Italia, a cazat-o şi a exploatat-o prin obligare la practicarea prostituţiei. De asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.E., a racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării acesteia în Italia, în scopul practicării prostituţiei în folosul lor, profitând de situaţia în care aceasta se afla, aceea că nu poseda un spaţiu care să-i permită obţinerea cărţii de identitate.

Potrivit disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, comiterea infracţiunii de trafic de minori se realizează prin mai multe modalităţi normative alternative ale elementului material al laturii obiective, respectiv recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Inculpata M.E. a procedat la racolarea victimei P.A.R., pentru a o trimite în Italia, la sora ei, inculpata M.E., în vederea practicării prostituţiei înainte ca partea vătămată să fi împlinit vârsta de 18 ani. În acest scop, i-a propus un loc de muncă în Italia, ca ospătăriţă într-un bar, şi, refuzată fiind, a solicitat (în luna decembrie 2006) acordul notarial al părinţilor ei, pentru a o putea scoate din ţară, dar aceştia nu au subscris propunerii. Demersurile de convingere din partea inculpatei au continuat şi s-au finalizat pozitiv numai după ce victima a devenit majoră, la acest moment consumându-se infracţiunea de trafic, în modalitatea normativă a elementului material al laturii obiective în forma "racolare." Încercările nereuşite din perioada cât victima era minoră s-ar putea circumscrie fazei de tentativă a infracţiunii, cu eficienţă juridică însă numai în situaţia în care activitatea infracţională a inculpatei s-ar fi finalizat în acel moment, ceea ce nu este cazul în speţă.

Prin urmare, corect s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că fapta comisă de către inculpata M.E., astfel cum mai sus a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane (majore) în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., incluzând două acte materiale, săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

În ceea ce priveşte antecedenţa infracţională a inculpatei M.E., a constatat curtea de apel că aceasta a mai fost anterior condamnată, prin Sentinţa penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, definitivă la data de 23 martie 2005 prin neapelare, la două pedepse de câte 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. şi prev. de art. 13 alin. (1), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. şi care, în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, au fost constatate graţiate.

Potrivit art. 7 din acest ultim act normativ, "Persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi".

După cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, inculpata a comis infracţiunea de trafic de persoane în perioadele februarie - martie 2007, respectiv iunie - iulie 2008. Fiind vorba despre o infracţiune continuată, primul act material al acesteia a fost săvârşit în interiorul termenului de definitivare a graţierii relativ la pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Este real că prin Sentinţa penală nr. 160 din data de 24 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 13055/86/2011 s-a constatat intervenită reabilitarea de drept a inculpatei M.E. cu privire la pedepsele stabilite în sarcina sa prin Sentinţa penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava. Or, această constatare nu îşi poate produce efectele, atât timp cât infracţiunea de trafic de minori a fost comisă în interiorul termenului de definitivare a graţierii, dar şi în interiorul celui de 3 ani reglementat de art. 134 alin. (1) C. pen. (termene care curg în paralel, cu punct de plecare data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare), nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de acest din urmă text de lege.

Aşadar, curtea de apel, înlăturând schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanţă relativ la inculpata M.E., a dispus, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Relativ la pedepsele aplicate inculpatelor, a apreciat curtea de apel că acestea pot fi reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, manifestată înaintea instanţei de apel. În ceea ce priveşte pe inculpata M.T., conduita bună în societate avută anterior comiterii faptei a fost reţinută în favoarea sa ca circumstanţă atenuantă, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Aşa fiind, având în vedere, printre altele, contribuţia concretă şi efectivă în ansamblul ilicit a fiecăreia dintre acestea, a apreciat instanţa de apel că o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, relativ la inculpata M.E. şi de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, relativ la inculpata M.T., urmare a aplicării prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală. Acest cuantum a fost stabilit cu respectarea principiului proporţionalităţii pedepselor în raport cu gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatelor. Totodată, ele sunt de natură a realiza reeducarea inculpatelor prin îndreptarea atitudinii acestora faţă de ordinea de drept şi resocializarea lor viitoare în mod pozitiv, în sensul conştientizării consecinţelor comiterii de infracţiuni.

Întrucât primul act al infracţiunii de trafic de persoane a fost comis de către inculpata M.E. în termenul de definitivare a graţierii condiţionate (fapta fiind aşadar comisă în stare de recidivă postcondamnatorie), în baza prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost revocată graţierea celor două pedepse stabilite în sarcina acesteia prin precedenta sentinţă.

Cum acestea au fost comise în concurs real, temeiul art. 36 alin. (2) rap. la art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse de câte un an închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea graţierii în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus ca inculpata să execute, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, şi pedeapsa de 1 an închisoare rezultat al precedentei contopiri, în total 2 (doi) ani închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare stabilite în sarcina inculpatei M.E., având în vedere modul de comitere şi natura infracţiunii, precum şi aspectele referitoare la persoana acesteia, pe de o parte, s-a apreciat că se justifică reducerea întinderii lor în timp, iar pe de altă parte, interzicerea şi a dreptului prev. de art. 64 lit. e) C. pen., respectiv cel de a fi tutore sau curator.

Faţă de inculpata M.E., având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) C. pen., nu s-a dispus o pedeapsă complementară.

Având în vedere existenţa stării de recidivă şi aplicabilitatea art. 7 din Legea nr. 543/2002, instanţa de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prev. de art. 81, respectiv art. 86¹ C. pen. pentru suspendarea condiţionată/sub supraveghere a executării sancţiunii aplicate inculpatei M.E.

Relativ la inculpata M.E., date fiind împrejurările comiterii faptei, precum şi elementele care circumstanţiază persoana sa, cu referire şi la starea critică de sănătate (conform actelor medicale depuse la dosar, ea suferind de ciroză hepatică), a apreciat curtea de apel că scopul pedepsei, de reeducare şi de prevenire a comiterii, în viitor, de alte fapte circumscrise sferei ilicitului penal, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Îndeplinite fiind cerinţele prev. de art. 86¹ alin. (1) C. pen., instanţa de apel a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., a obligat inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună unor măsuri de supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei M.E. asupra disp. art. 86⁴ rap. la art. 83 şi 84 C. pen., ce se referă la revocarea suspendării sub supraveghere a executării în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracţiuni (caz în care cele două pedepse se vor executa cumulate aritmetic) şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori al neachitării obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa (cazuri în care suspendarea sub supraveghere a executării se revocă, iar pedeapsa se execută în regim de penitenciar).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 şi urm. vechiul C. civ., în vigoare la data comiterii faptelor, în mod temeinic prima instanţă a obligat inculpatele, în solidar, la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale, suma de 12.000 RON stabilită cu acest titlu fiind corect apreciată ca justificată de către instanţa de fond, prin prisma traumelor la care victima a fost supusă, urmare a activităţilor la care a fost obligată a le desfăşura.

Chiar dacă partea civilă a solicitat obligarea inculpatelor şi la plata daunelor materiale, nu s-a făcut vreo dovadă în susţinerea existenţei şi cuantumului acestora, în condiţiile în care sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 1169 vechiul C. civ. Din mijloacele de dovadă administrate în cauză nu rezultă că ar fi suferit de vreo afecţiune în legătură de cauzalitate cu traficarea acesteia şi care să fi necesitat intervenţia medicului ori tratament psihologic de specialitate. Chiar şi în condiţiile în care, astfel cum susţine, a fost supusă unei consilieri psihologice plătite, nu a depus la dosar chitanţe din care să rezulte costul şedinţelor de psihoterapie la care a participat. Pierderea ulterioară a unei sarcini, cu implicaţiile inerente ei, nu poate fi imputată acestora, în condiţiile în care nu s-a stabilit, pe calea unui raport de expertiză medico-legală, că este o consecinţă, directă ori mediată, a activităţii ilicite a inculpatelor.

Din suma stabilită cu titlu de daune morale, după cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, inculpatele au achitat, pe parcursul judecării apelului, suma de 2.000 RON, iar ulterior, după încheierea dezbaterilor, dar înainte de pronunţarea deciziei, încă 2.000 RON, rămânând de plată suma de 8.000 RON, sens în care prezenta instanţă va lua act.

Pentru considerentele arătate, instanţa de apel, constatând că apelul declarat (în latura civilă a cauzei) de partea vătămată P.A.R. este neîntemeiat, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., l-a respins ca atare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, partea civilă P.A.R. şi inculpatele M.E. şi M.T.

Prin recursul declarat în scris, reprezentantul Parchetului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., acesta fiind motivat în termenul legal prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen.

În şedinţa publică din 15 ianuarie 2014, reprezentantul Ministerului Public a învederat instanţei că înţelege să îşi retragă recursul declarat în cauză.

Raportat la declaraţia expresă de retragere a recursului formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 58 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de acest act procesual.

Recurenta parte civilă P.A.R. a depus motivele de recurs în termenul legal, casarea hotărârilor sub aspectul laturii civile şi admiterea cererii de acordare a daunelor materiale solicitate. Sub aspectul laturii penale, a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei primei instanţe, ca legală şi temeinică.

Recursul a fost motivat în scris, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen., de către inculpata M.T., invocând temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Prin recursul declarat şi motivat, recurenta inculpată M.T. a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.

Recurenta inculpată M.E. nu a depus motive scrise de recurs, iar în şedinţa publică, apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

1. Referitor la recursul declarat de inculpata M.E., instanţa de recurs constată următoarele:

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea condiţiilor legale impuse de textul de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. de lege, se observă că la dosar nu au fost depuse motivele de recurs, recurenta încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nu va proceda la examinarea recursului declarat, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

2. Referitor la recursul declarat de inculpata M.T., care a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., parte vătămată fiind B.L.N. şi reducerea pedepsei, instanţa de recurs reţine următoarele:

Deşi motivul de recurs formulat a fost circumscris de apărare în prevederile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi analizat în limitele acestui caz de casare, care ar presupune o modificare a situaţiei de fapt, în condiţiile în care judecata în recurs se poate raporta doar la chestiuni de drept.

Din perspectiva conţinutului constitutiv şi juridic al infracţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele au reţinut în mod corect şi această faptă în sarcina inculpatei M.T., raportat la modalitatea concretă în care a săvârşit acţiunea de racolare, care corespunde textului incriminator legal.

Cât priveşte critica vizând reducerea pedepsei aplicate, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, având în vedere următoarele:

Motivul de recurs invocat de recurenta inculpată, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, textul art. 385⁹ C. proc. pen. are următorul cuprins: "pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 17² - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."

Raportat la conţinutul temeiului de casare invocat, instanţa de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.

O reevaluare a pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi a modalităţii de executare, ar presupune o evaluare a situaţiei de fapt şi o reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condiţiile în care, ţinând cont de regulile stricte care reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de casare menţionat.

Analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale.

3. Referitor la recursul declarat de partea civilă P.A.R., instanţa de recurs constată că, raportat la limitele controlului judiciar efectuat în actuala cale de atac, cuantumul daunelor morale nu mai poate fi reanalizat, această operaţiune ţinând de o reapreciere a situaţiei de fapt, critică pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu o mai poate examina în condiţiile limitelor actuale de soluţionare a recursului, care poate avea ca obiect doar aspecte de legalitate.

Pentru considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de declaraţia de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava şi, constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.A.R. şi inculpatele M.E. şi M.T. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 58 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă P.A.R. şi inculpatele M.E. şi M.T. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava rămân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 1265/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1285/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 127/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 127/2014. Penal