ICCJ. Decizia nr. 1295/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1295/2014
Dosar nr. 4372/100/2013
Şedinţa publică din 11 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 453 pronunţată la data de 28 iunie 2013 de Tribunalul Maramureş, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.S., fiul lui I. şi M., născut la data de 18 iulie 1980 în Baia Mare, cetăţean român, fără antecedente penale, domiciliat în Baia Mare, Bd. Republicii nr. 17/1, judeţul Maramureş, la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată prin DGFP Maramureş şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.I. SRL, cu sediul în Baia Mare, la plata către aceasta a sumei de 11.021 RON reprezentând TVA şi 9.712 RON, reprezentând impozit pe profit, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente în materie fiscală, care vor fi calculate începând cu data exigibilităţii sumelor şi până la achitarea integrală.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente SC R.I. SRL până la concurenţa sumei la care aceştia au fost obligaţi către partea civilă.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, o copie a dispozitivului s-a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
În temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON onorariul apărătorului din oficiu s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei către dl. av. R.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul O.A.S. este administrator al S.C. R.I. S.R.L., cu sediul social în Baia Mare, judeţul Maramureş, asociat fiind martorul S.O.D.N., societatea având ca obiect de activitate "activitate de consultanţă pentru afaceri şi management".
La data de 26 aprilie 2012, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a emis un aviz de inspecţie fiscală, inculpatul fiind anunţat despre acest fapt.
Întrucât din discuţiile purtate cu inculpatul, a rezultat că societatea nu conduce evidenţă contabilă, inspecţia a fost suspendată, acordându-se administratorului un termen de 15 zile pentru întocmirea evidenţei contabile.
Controlul a început efectiv la data de 11 iunie 2012, finalizându-se la data de 13 iunie 2012 cu Raportul de inspecţie fiscală nr. 6253/2012. Pe parcursul inspecţiei, societatea a fost reprezentată de către inculpatul O.A.S.
Raportul a concluzionat faptul că inculpatul nu a condus evidenţa contabilă, iar în perioada septembrie 2009 - mai 2011, a emis un număr de 23 facturi fiscale reprezentând prestări servicii, în valoare de 60.699 RON, către SC "M.T." S.R.L.
S-a mai concluzionat că societatea condusă de către inculpat nu a depus declaraţii de taxe şi impozite la organul fiscal teritorial.
Conform declaraţiei martorului B.H.C., administrator al SC "M.T." SRL Baia Mare, societatea sa a încheiat un contract de prestări servicii cu societatea administrată de către inculpat, mai exact, în perioada septembrie 2009 - mai 2011, aceasta din urmă presta zilnic servicii de mentenanţă a reţelei de internet şi întreţinere echipamente comunicaţii. Factura fiscală se emitea lunar pentru suma stabilită în contract, care era achitată în numerar pe bază de chitanţă, stabilindu-se că aceste facturi nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi nici nu au fost declarate obligaţiile fiscale aferente acestora.
Inculpatul O.A.S. a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzat, respectiv că a prestat servicii de mentenanţă şi întreţinere a echipamentelor de comunicaţii fără să înregistreze în contabilitate facturile fiscale emise. De asemenea, inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat, arătând însă că nu dispune în prezent de mijloacele financiare necesare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 41.492 RON reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit - 20.733 RON, dobânzi şi penalităţi - 8.259 RON şi amendă de 12.500 RON, toate cu dobânzi şi penalităţi de întârziere.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod nejustificat tribunalul nu a procedat la obligarea inculpatului la toată suma cu care s-a constituit parte civilă, inclusiv la plata sumei de 12.500 RON cu titlu de amendă contravenţională.
Prin Decizia penală nr. 226/A din 19 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş împotriva Sentinţei penale nr. 453 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Maramureş.
A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu.
A obligat pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă de control judiciar a reţinut că, în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
S-a arătat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a soluţionat latura civilă a cauzei obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părţii civile 11.021 RON T.V.A. şi 9.712 RON impozit pe profit (în total 20.733 RON) şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente în materie fiscală, începând cu data exigibilităţii sumelor şi până la achitarea integrală.
Or, în raport de faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, condamnat şi obligat la plata despăgubirilor civile arătate mai sus, pretenţiile părţii civile exced actului de sesizare a instanţei şi încalcă principiul răspunderii civile delictuale care guvernează soluţionarea laturii civile a procesului penal, suma solicitată vizând alte fapte ale inculpatului de natură contravenţională.
Mai mult, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, amenda contravenţională aplicată prin procesul-verbal de contravenţie nu a fost contestată, are caracter definitiv, situaţie în care procesul-verbal constituie titlu executor ce poate fi adus la îndeplinire în sarcina societăţii comerciale sancţionate conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 110 lit. f) şi art. 141 din O.G. nr. 92/2003.
În afara motivelor de apel invocate, Curtea a examinat cauza şi din oficiu, constatând că nu există niciun motiv din cele prevăzute de lege care să atragă casarea hotărârii atacate.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca.
Prin motivele scrise de recurs depuse la dosar partea civilă, în esenţă, a solicitat casarea deciziei penale pronunţată de instanţa de apel şi obligarea inculpatului O.A.S. la plata sumei de 41.492 RON, calculată conform adresei AFP Baia Mare nr. 41769 din 15 octombrie 2012 reprezentând: TVA, impozit pe profit şi amendă (din care impozit pe profit şi TVA în sumă de 20.733 RON; dobânzi şi penalităţi în sumă de 8.259 RON; la care se adaugă 12.500 RON amendă) cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente care vor fi calculate până la data plăţii integrale a debitului conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reprezentând obligaţii către bugetul general consolidat al statului.
Recursul declarat de partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 226/A a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 19 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.A.S.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1285/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1297/2014. Penal → |
|---|
