ICCJ. Decizia nr. 1297/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1297/2014
Dosar nr. 335/35/2013
Şedinţa publică din 11 aprilie 2014
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 lit. a) C. proc. pen. a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul F.S. împotriva sentinţei penale nr. 1/1997 a Curţii de Apel Oradea.
A obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a constatat că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub nr. 437 din 6 martie 2013, petentul F.S. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1/1997 din 18 decembrie 1997, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul penal nr. 1300/1997, modificată prin decizia penală nr. 1246 din 12 mai 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., infracţiune comisă în calitate de judecător al Tribunalului Caraş-Severin, decizie pe care revizuentul a considerat-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 256 C. pen., că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, care a fost de natură să influenţeze soluţia procesului în sensul condamnării inculpatului, că în faza de urmărire penală au fost încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, că cercetarea şi percheziţionarea au fost efectuate fără avizul prealabil al Ministrului Justiţiei şi că doreşte audierea martorilor C.G. şi A.C. („cu relatări care nu au fost cunoscute de nici o instanţă anterioară”).
În dezvoltarea motivelor, petentul a precizat că, de fapt a invocat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti (chiar de la început, în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante) încălcarea dispoziţiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 92/1992. referitoare al necesitatea avizului de cercetare al Ministerului Justiţiei, dar instanţa (Curtea Supremă de Justiţie) „a făcut o confuzie” legată de acest aspect, după ce Curtea de Apel Oradea a reţinut în considerentele sentinţei penale nr. 1/1997 că avizul prealabil a Ministerului Justiţiei lipseşte, iar legea interzice organelor de urmărire penală să săvârşească sau să accepte, săvârşirea unor fapte penale în scopul obţinerii de probe.
Examinând actele şi lucrările dosarului curtea a apreciat că în cauză nu există fapte sau împrejurări noi în înţelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei după efectuarea cercetării judecătoreşti. S-a constatat că cererea de revizuire se încadrează doar formal în cazul invocat, revizuentul dorind o prelungire a probaţiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea unei cereri de revizuire.
Totodată, s-a reţinut că petentul F.S. a mai formulat două cereri de revizuire, ambele respinse, prin decizia penală nr. 4314/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin sentinţa penală nr. 100/2009 a Curţii de Apel Oradea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul F.S.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că la dosar se află motivele de recurs formulate în scris prin care revizuientul reiterează solicitarea audierii martorilor C.G. şi A.C. din a căror declaraţii va reieşi nevinovăţia sa.
Pentru termenul acordat în vederea soluţionării recursului, 11 aprilie 2014, revizuentul condamnat a depus la dosar prin Registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o cerere înregistrată din 3 martie 2014 prin care arată că îşi retrage recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Înalta Curte va lua act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată de revizuient în sensul retragerii recursului declarat împotriva sentinţei penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul F.S. împotriva sentinţei penale nr. 161/PI din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... → |
|---|
