ICCJ. Decizia nr. 1335/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1335/2014
Dosar nr. 298/42/2011
Şedinţa publică din 14 aprilie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea formulată la data de 10 ianuarie 2011 de autorităţile judiciare din Republica Turcia - Procuratura Generală Istanbul, cauza nr. 2009/1/2264, s-au constatat îndeplinite condiţiile de extrădare prevăzute de art. 22 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 şi, în baza art. 48 şi art. 49 din aceeaşi lege, s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile A.M., domiciliat în România, com. Largu, sat. Largu, judeţul Buzău, fără antecedente penale pe teritoriul României, cunoaşte limba turcă şi română, posesor al paşaportului şi al cărţii de rezidenţă pentru membrii de familie eliberată de O.R.I. Buzău.
În temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădabile A.M., urmând ca extrădarea să devină efectivă numai după ce procesul penal care face obiectul Dosarului penal nr. 29117/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 294/up din 23 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, iar la data de 21 ianuarie 2011, liberată provizoriu sub control judiciar prin Decizia nr. 115 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 60 alin. (4) şi art. 45 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A.M., urmând ca mandatul de arestare provizorie ce se va emite să devină efectiv la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea măsurii preventive dispusă în Dosarul nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, sau la data când au încetat motivele care au justificat amânarea predării.
S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii asupra extrădării, să se comunice copie Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, I.P.J. Buzău, Postul de Poliţie al com. Largu, judeţul Buzău, C.C.P.I. - Biroul Naţional Interpol, D.G.P. Bucureşti şi I.G.F.
S-a dispus plata sumei de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului de Avocaţi Prahova, precum şi plata onorariului interpretului de limbă turcă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 2009/1/2264 din data de 10 ianuarie 2011, Republica Turcia - Procuratura Generală Istanbul a solicitat extrădarea persoanei M.A. întrucât aceasta a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea de 1 an şi 6 luni, prin hotărârea din data de 27 octombrie 2009, Dosar nr. 2009/282 şi nr. 2009/360, pronunţată de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 5, hotărâre care nu a fost atacată, rămânând definitivă la data de 28 decembrie 2009.
În aceeaşi cerere, s-a mai arătat că, în scopul executării pedepsei acordate, persoana extrădabilă a fost reţinută în perioada 09/10 ianuarie 2005, perioada totală de arest fiind de 2 luni şi 28 zile.
În scopul extrădării, persoana în cauză va putea fi liberată, de la data când a fost prinsă, după 4 luni şi 10 zile condiţionat, după 1 an şi 3 luni în urma executării în totalitate a pedepsei.
Persoana extrădabilă este urmărită în baza mandatului de arestare cu număr dispoziţie nr. 2009/1/2264 din data de 25 noiembrie 2010 al Procuraturii Generale Republicane Istanbul.
Referitor la hotărârea dispusă împotriva persoanei extrădabile, s-a arătat că M.A., la data de 25 octombrie 2003, în Cartierul Yenikapi - Sectorul Eminonu Istanbul, a făcut cunoştinţă cu numitul M.K., pe care l-a convins că se poate trimite să muncească, în străinătate, ca muncitor şi, în vederea demersurilor necesare, a luat paşaportul persoanei în cauză, 6 fotografii şi 1.500 dolari, după care, sub pretextul că se duce să aducă actele necesare, a plecat fără să se mai întoarcă, obţinând astfel foloase materiale în defavoarea reclamantului. Prin urmare, în baza săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 102 C. pen. turc, Tribunalul de Pedepse Grele nr. 5 Istanbul a dispus pedepsirea acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune este de 10 ani, iar termenul de prescripţie a executării pedepsei aplicate persoanei extrădabile se împlineşte la 28 decembrie 2019.
S-a solicitat extrădarea persoanei sus-menţionate în conformitate cu Convenţia Europeană de Extrădare.
S-a comunicat că persoana extrădabilă va executa numai pedeapsa pentru care a fost formulată cererea de extrădare, conform regulii specialităţii şi va beneficia de drepturile şi garanţiile recunoscute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi C.E.D.O.
La cererea de extrădare au fost anexate mandatul de arestare (special pentru condamnaţi), extras de stare civilă, textele articolelor din legile care vor fi aplicate persoanei extrădabile, procesul-verbal de examinare a dosarului şi hotărârea judecătorească de condamnare motivată.
Prin adresa din 21 martie 2011, D.D.I.C.J. din cadrul Ministerului Justiţiei - România, a comunicat că a efectuat controlul de regularitate internaţională şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 şi a sesizat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
După identificarea persoanei extrădabile, comunicarea cererii de extrădare, a actelor anexate şi ascultarea acestei persoane, prin adresa din 2011 din 29 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a sesizat Curtea de Apel Ploieşti, cauza fiind înregistrată sub nr. 298/42/2011 şi repartizată aleatoriu.
Cu ocazia ascultării persoanei extrădabile, aceasta a declarat că are cunoştinţă de ancheta penală desfăşurată în statul turc, în urma căreia a fost condamnată la pedeapsa închisorii, a fost arestată în această cauză aproximativ 3 luni, a fost asistată şi ulterior reprezentată de un avocat turc, infracţiunea pentru care a fost condamnată este de înşelăciune, pentru această infracţiune nu a mai fost cercetată şi condamnată în alt stat, nu este o infracţiune de natură politică sau religioasă şi consimte să fie extrădată în vederea executării pedepsei, cu păstrarea regulii specialităţii şi numai după finalizarea afacerilor judiciare din România.
Din actele depuse la dosar, respectiv fişă cazier, proces verbal întocmit de procuror, copia adresei din 2011 din data de 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi biletul de liberare din 21 ianuarie 2011 al Penitenciarului Bucureşti - Rahova, a rezultat că persoana extrădabilă este cercetată în prezent în calitate de inculpat în cauza penală înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, sub nr. 29117/3/2010, cu termen de judecată la data de 18 aprilie 2011. în această cauză, a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 294/up din 23 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, de la data de 22 decembrie 2009 până la data de 21 ianuarie 2011 când, prin Decizia nr. 115 din 21 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 373/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului A.M., cu respectarea obligaţiilor prev. de art. 1602 alin. (3) şi 31 C. proc. pen. anterior.
Conform acestei decizii, printre alte obligaţii, persoana extrădabilă are obligaţia să nu depăşească limita teritorială a municipiului Buzău, fără încuviinţarea instanţei.
Examinând cererea formulată în raport de actele dosarului, de declaraţia de consimţământ a persoanei extrădabile, de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată, privind condiţiile pentru extrădare, respectiv art. 22 şi următoarele, precum şi ale Convenţiei de asistenţă juridică în materie civilă şi penală între România şi Republica Turcia, ratificată prin Decizia nr. 347/1970, instanţa de fond a constatat că cererea este admisibilă.
Astfel, s-a observat că persoana solicitată nu este exceptată de la extrădare, că nu sunt motive obligatorii sau opţionale de refuz, că infracţiunea pentru care a fost condamnată este prevăzută şi de legea română (art. 215 C. pen. anterior), pedeapsa la care a fost condamnată este mai mare de 4 luni, având în prezent de executat 1 an şi 3 luni, au fost anexate toate actele prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a garantat de către statul solicitant respectarea regulii specialităţii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi s-a efectuat examenul de regularitate internaţională.
Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare prevăzute de art. 22 şi urm. din Legea nr. 302/2004 şi, în baza art. 48 şi art. 49 din aceeaşi lege, s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile A.M., cu respectarea regulii specialităţii.
Având în vedere că, în prezent, persoana extrădabilă este cercetată într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădabile A.M., urmând ca extrădarea să devină efectivă numai după ce procesul penal care face obiectul Dosarului penal nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 294/up din 23 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, iar la data de 21 ianuarie 2011, liberată provizoriu sub control judiciar prin Decizia nr. 115 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 45 alin. (9) şi art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile în vederea extrădării pe o perioadă de 30 de zile, urmând ca mandatul de arestare provizorie să intre în vigoare la data la care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea măsurii preventive dispuse în Dosarul nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, sau la data când au încetat motivele care au justificat amânarea predării.
Împotriva hotărârii anterior menţionate a formulat contestaţie persoana extrădabilă M.A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă a solicitat admiterea contestaţiei, învederând că acesta din urmă nu mai doreşte să fie extrădat, având în familie o persoană cu probleme de sănătate.
La rândul său, contestatorul persoană extrădabilă, cu prilejul ultimului cuvânt, a arătat că este de acord să plece în Turcia, însă după finalizarea dosarului din România.
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că prezenta contestaţie este tardivă, întrucât vizează o hotărâre pronunţată la data de 29 martie 2011, moment la care contestatorul a cunoscut de existenţa hotărârii, fîindu-i comunicată la data de 2 mai 2011, termenul în care se putea promova recursul la vremea respectivă (în prezent, contestaţie) fiind de 5 zile.
Pe fondul contestaţiei, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, arătând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se da curs soHcitării de extrădare formulate de autorităţile judiciare din Turcia, iar în ceea ce priveşte amânarea predării, aceasta s-a dispus până la finalizarea afacerilor judiciare din România care, în prezent, sunt încheiate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 29 martie 2011, fiind supusă recursului (calea de atac prevăzută de lege la acel moment) în 5 zile de la comunicare.
Deşi comunicarea hotărârii s-a făcut, la data de 2 mai 2011, la adresa de domiciliu, persoana extrădabilă se afla în stare de deţinere, iar la dosar nu există dovada de comunicare a sentinţei la penitenciar.
Se observă, însă, că la fila 5 din dosar se regăseşte dovada că persoana extrădabilă a luat cunoştiinţă de sentinţa penală nr. 5 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti la data de 10 aprilie 2014, moment la care a şi declarat contestaţie împotriva acesteia.
Astfel fiind, înalta Curte constată că prezenta contestaţie este formulată în termenul prevăzut de lege, sub acest aspect neputând fi primite susţinerile reprezentantului Ministerului Public.
Pe fondul contestaţiei, se constată, însă, că aceasta nu este întemeiată, în mod corect instanţa de fond dispunând extrădarea persoanei extrădabile, ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute în acest sens de Legea nr. 302/2004.
Se reţine că, prin cererea înregistrată sub nr. 2009/1/2264 din 10 ianuarie 2011, Republica Turcia - Procuratura Generală Istanbul a solicitat extrădarea persoanei M.A., condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, prin hotărârea din data de 27 octombrie 2009, Dosar nr. 2009/282 şi nr. 2009/360, pronunţată de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 5, definitivă la data de 28 decembrie 2009.
Persoanei extrădabile i-a fost aplicată pedeapsa de către instanţa anterior menţionată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 102 C. pen. turc.
Cererea de extrădare a fost însoţită de mandatul de arestare (special pentru condamnaţi), extrasul de stare civilă, textele articolelor din legile aplicabile persoanei extrădabile, procesul-verbal de examinare a dosarului şi hotărârea de condamnare motivată.
Ulterior efectuării examenului de regularitate internaţională de către Ministerul Justiţiei din România, prin direcţia de specialitate, s-au constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 şi a fost sesizat procurorul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti care, la rândul său, prin adresa din 29 martie 2011, a sesizat de instanţa de fond.
Aceasta din urmă a procedat la ascultarea persoanei extrădabile, care a consimţit să fie extrădată în vederea executării pedepsei, cu păstrarea regulii specialităţii, însă numai după finalizarea afacerilor judiciare din România.
Procedând la examinarea cererii formulate de autorităţile judiciare străine, prin raportare la prevederile Legii nr. 302/2004 şi ale Convenţiei de asistenţă juridică în materie civilă şi penală între România şi Republica Turcia, ratificată prin Decizia nr. 347/1970, instanţa de fond a constatat în mod just că aceasta este admisibilă, în contextul în care persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare şi nu există motive obligatorii sau opţionale de refuz, de asemenea, infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută şi de legea română, pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare (persoana extrădabilă având în prezent de executat 1 an şi 3 luni închisoare), au fost anexate actele prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a garantat de către statul solicitant respectarea regulii specialităţii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi s-a efectuat examenul de regularitate internaţională.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, la momentul pronunţării sentinţei penale contestate, persoana extrădabilă era cercetată într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, context în care s-a dispus amânarea predării acesteia, urmând ca extrădarea să devină efectivă numai după. ce procesul penal ce face obiectul Dosarului nr. 29117/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, se finalizează, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.
Totodată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, urmând ca mandatul de arestare provizorie ce se va emite să devină efectiv la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea măsurii preventive dispuse în Dosarul nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, sau la data când au încetat motivele care au justificat amânarea predării.
La acest moment, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, înalta Curte constată că, în cauza anterior menţionată, faţă de M.A. s-a pronunţat o soluţie definitivă, respectiv condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurare care nu se circumscrie rnciunuia dintre cazurile de predare amânată prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004 şi nici dispoziţiilor cuprinse în sentinţa penală nr. 5 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti referitoare la amânarea predării în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate.
Se reţine, de asemenea, că Biroul Naţional Interpol a sesizat Curtea de Apel Ploieşti pentru a se pronunţa cu privire la materializarea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, astfel că, la data de 8 aprilie 2014, instanţa de fond a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004, se poate da eficienţă acestui mandat emis în cauză, la data de 9 aprilie 2014 persona extrădabilă fiind arestată în vederea extrădării.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că instanţa de fond în mod just a dispus extrădarea persoanei extrădabile M.A., iar motivul care a justificat amânarea predării acesteia nu mai subzistă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b)-C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă împotriva sentinţei penale nr. 5 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu., conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă M.A. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană extrădâbilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1327/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1341/2014. Penal → |
|---|
