ICCJ. Decizia nr. 1341/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1341/2014

Dosar nr. 9123/101/2012

Şedinţa publică din 15 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa penală nr. 39 din data de 04 martie 2013, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C.M., din infracţiunile prev. de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., fiecare cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - în ceea ce priveşte victima P.D.F., infracţiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - în ceea ce priveşte pe partea vătămată P.A.I. şi în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - în ceea ce priveşte partea vătămată B.N., cu aplic. art. 33 -34 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 73 lit. a), 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C penal şi art. 109 alin. (1) C penal, a fost condamnat inculpatul P.C.M., domiciliat în com. Greci, satul Bîltanele, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., 74 lit. a)- art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 75 lit. a)- art. 78 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M., la o pedeapsă de o lună închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. -parte vătămată P.A.I.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile deduse judecăţii şi dispune ca inculpatul P.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 02 august 2012, ora 18,40, la 03 august 2012, ora 16,00 şi arestul preventiv din 03 august 2012, lăzi.

A fost menţinută, în continuare, măsura arestării preventive a inculpatului P.C.M.

În baza art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 5 alin. (5) şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - parte vătămată B.N.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul C.L.G., prin apărătorul ales.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.L.G., din infracţiunile prev. de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.; art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)- 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., - victima P.D.F., infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - parte vătămată P.A.I. şi infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 180 alin 2 C. pen. cu aplic, art. 75 lit. c)) C. pen., în ceea ce priveşte pe partea vătămată B.N.

În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. 73 lit. b) - art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) - art. 78 alin. (1) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.L.G., domiciliat în com. Greci, satul Bîltanele, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului C.L.G., pe o durată de 2 ani drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţiaîn baza art. 180 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) - art. 78 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.L.G., la o pedeapsă de 5 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată P.A.I..

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile deduse judecăţii şi s-a dispus ca inculpatul C.L.G., să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen. în baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.L.G., pedeapsă complementară constând în interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 02 august 2012, ora 18,40, la 03 august 2012, ora 16,00 şi arestul preventiv din 03 august 2012, lăzi.

A fost menţinută, în continuare, măsura arestării preventive a inculpatului C.L.G.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.L.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată B.N.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I., din infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)- 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2)C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea, art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - în ceea ce priveşte pe partea vătămată B.N.; în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victima P.D.; în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. -partea vătămată P.A.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I., domiciliat în Strehaia, judeţul Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea, art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - în ceea ce priveşte pe partea vătămată B.N.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victima P.D.F. şi infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. parte vătămată P.A.I..

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.L., din infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - parte vătămată B.N., infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D.F. şi în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - art. 78 alin. (1) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.L., domiciliat în comuna Greci, satul Greci, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată B.N.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de doi ani, calculat în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.L., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. -victimă P.D.F. şi infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - parte vătămată P.A.I.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.E.C., din infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în cond. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - parte vătămată B.N., infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D.F. şi infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - parte vătămată P.A.I.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - art. 78 alin. (1) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.E.C., domiciliat în com. Greci, satul Greci, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată B.N.

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.E.C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D.F. şi infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - parte vătămată P.A.I.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A.C., din infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.; art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în cond. art. 75 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - parte vătămată B.N., infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - victimă P.D.F. şi infracţiunea de infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. - parte vătămată P.A.I.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. - art. 78 alin. (1) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.C., domiciliat în Drobeta Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, parte vătămată B.N.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. - art. 78 alin. (1) C. pen.; art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.C., la o pedeapsă de două luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, parte vătămată P.A.I.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile deduse judecăţii şi dispune ca inculpatul M.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an şi 3 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 1 an, calculat în condiţiile art. art. 110 C. pen.

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D.F.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.A.C., din infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în cond. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - în ceea ce priveşte pe partea vătămată B.N., infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D. şi infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată P.A.I.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - art. 78 alin. (1) C. pen. şiart. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A.C., domiciliat în Drobeta Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată B.N.

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la .art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D.F. şi infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. - parte vătămată P.A.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii P.C.M., D.L. şi M.A.C. corpurile delicte folosite la comiterea faptelor, înaintate instanţei, odată cu dosarul cauzei - probele nr. 3, 4 şi 5.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. au fost confiscate cele două bâte din lemn -probele nr. 6 şi 7, folosite cu ocazia comiterii faptelor de către victima P.D.F. şi partea vătămată, P.A.I., corpurile delicte.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către moştenitorii victimei P.D.F. a obiectelor de îmbrăcăminte înaintate instanţei odată cu dosarul cauzei - proba nr. 1.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi au fost obligaţi inculpaţii C.L.G. şi P.C.M., în solidar (pe inculpatul minor P.C.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, P.C. şi P.A.) să-i plătească acestei părţi civile suma de 1.691,645 lei, reprezentând 1/2 din contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei P.D.F., plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data plăţii efective.

Au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile P.A.M., P.N.A. şi P.A., faţă de inculpaţii C.I.C., D.L., S.E.C., M.A.C. şi T.A.C.

A fost admisă în parte acţiunile civile formulate de părţile civile P.A.M., P.N.A. şi P.A., faţă de inculpaţii C.L.G. şi P.C.M.

Au fost obligaţi inculpaţii C.L.G. şi P.C.M., în solidar (pe inculpatul minor P.C.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, P.C. şi P.A.) să plătească părţilor civile despăgubiri civile în suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale.

Au fost obligaţi inculpaţii C.L.G. şi P.C.M., în solidar (pe inculpatul minor P.C.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, P.C. şi P.A.) să plătească fiecărei părţi civile despăgubiri civile în sumă de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.I., faţă de inculpaţii C.I.C., D.L., S.E.C. şi T.A.C.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă B.N., faţă de inculpaţii C.L.G. şi P.C.M. şi C.I.C.

Au fost admise, în parte, acţiunile civile formulate de partea civilă P.A.I., faţă de inculpaţii C.L.G., P.C.M. şi M.A.C. şi partea civilă B.N., faţă de inculpaţii D.L., S.E.C., M.A.C. şi T.A.C.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C.L.G., P.C.M., (acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, P.C. şi P.A.) şi M.A.C. (acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, M.N. şi M.V.) să plătească părţii civile P.A.l. despăgubiri civile în suma de 1.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D.L., S.E.C., M.A.C. (acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, M.N. şi M.V.) şi T.A.C. să plătească părţii civile B.N., despăgubiri civile în sumă de 2000 lei, cu titlu de daune morale şi în sumă se 550 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat flecare dintre inculpaţii C.L.G. şi P.C.M. (acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, P.C. şi P.A.), M.A.C. (acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, M.N. şi M.V.), D.L., S.E.C. şi T.A.C. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în cuantum de 1.500 lei, din care 390 lei reprezintă cheltuieli efectuate la urmărirea penală, iar diferenţa reprezintă cheltuieli efectuate în faţa acestei instanţe.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi în fata acestei instanţe, în privinţa inculpatului C.I. au rămas în sarcina statului.

Analizând şi coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale cu materialul probator administrat în mod direct, public, nemijlocit şi contradictoriu pe parcursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a constatat şi reţinut, în fapt şi în drept, următoarele :

În data de 25 iulie 2012, în jurul orei 23,00, părţile vătămate P.A.l. şi B.N., victima P.D.F. şi martorul B.Ş.C. au plecat din satul Rocşoreni, com. Dumbrava, judeţul Mehedinţi, la un bar din comuna Greci.

În acelaşi local, se mai aflau inculpaţii C.L.C. şi T.A.C. şi martorii V.R.G., D.I. şi M.M., iar, ulterior, au sosit martora B.F., martorul V.E.C., inculpaţii P.C., M.C.A., C.I. şi soţia acestuia, C.C.

La un moment dat, între părţile vătămate şi martora B.Ş.A. a avut loc un incident verbal, întrucât aceasta a refuzat să le mai vândă băuturi alcoolice şi le-a cerut să părăsească barul.

În aceste condiţii, P.A.l., B.N., B.Ş.C. şi P.D.F. au plecat din bar şi s-au îndreptat cu autoturismul spre localitatea Strehaia, pentru a alimenta cu combustibil, urmând ca apoi, să se deplaseze pe un drum ocolitor în satul Rocşoreni.

Imediat, după plecarea părţilor vătămate, au părăsit barul inculpaţii împreună cu martorii. V.E.C. împreună cu M.M. au rămas în faţa barului, iar C.I. şi soţia sa C.C. au plecat, pe jos, în direcţia satului Rocşoreni. în autoturismul condus de inculpatul T.A.C., s-a urcat prietena sa, B.F., martorul V.R.G., martora B.Ş.A., inculpaţii P.C.M. şi C.L.G., D.I. şi M.A.C., după care au plecat împreună spre locuinţele lor în direcţia satului Bîltane. Pe traseu din sens opus, a trecut pe lângă ei autoturismul în care se aflau părţile vătămate, care, constatând că au rămas fără combustibil, au hotărât să se întoarcă în satul Rocşoreni, pe drumul mai scurt. Pe raza localităţii Greci, părţile vătămate au oprit autoturismul lângă martorii V.E.C. şi M.I.M. şi au avut o altercaţie verbală cu aceştia, fără însă a se agresa fizic. De menţionat că B.N. şi P.D.F. au coborât din autoturism având bâte asupra lor, iar în urma discuţiilor purtate martorii au realizat că cei doi îl caută pe inculpatul C.I. în timpul acestui incident, V.C. l-a apelat pe telefonul mobil pe inc. P.C.M., fără să vorbească, dar fiind activat difuzorul cei din autoturism au auzit discuţia purtată de părţile vătămate cu aceştia.Având convingerea că părţile vătămate îi vor agresa pe V.C. şi M.M., T.A.C. a întors autoturismul şi, împreună cu ceilalţi, s-a delasat la aceştia.Inculpaţii şi martorii s-au gândit că părţile vătămate îl vor agresa pe C.I.C. care plecase împreună cu soţia sa, spre locuinţa lor, din satul Rocşoreni, motiv pentru care V.C. l-a apelat pe telefonul mobil şi l-a avertizat cu privire la acest lucru.Totodată, inculpaţii şi martorii au luat hotărârea să plece după inculpatul C.I.C. şi soţia sa, pentru a interveni în cazul unei agresiuni asupra acestora, din partea părţilor vătămate.în timpul discuţiilor purtate, susnumiţii au observat autoturismul părţilor vătămate care s-a deplasa spre localitatea Strehaia, iar apoi, la scurt timp s-a întors în direcţia în care plecase inculpatul C.I., spre satul Rocşoreni. Astfel, inculpatul C.L.G. a rupt un podeţ, din care, înv. M.A.C., a luat un par. Martorul V.R.G. împreună cu inc. P.C.M. au mers la locuinţa inculpatului S.E.C., care a hotărât să-i însoţească. Din curtea locuinţei, V.R.G. şi inc. P.C.M., au luat flecare câte un par. între timp a venit şi inculpatul D.L. care avea asupra sa un par şi de asemenea a hotărât să-i însoţească. în autoturismul condus de înv. T.A.C. s-au urcat V.R.G., M.M., inculpaţii D.L. şi S.E.C., iar inculpaţii P.C.M., C.L.G., M.A.C. şi martorul V.C. l-au rugat pe R.M.F. să-i transporte cu autoturismul său, la locuinţa înv. C.I. Trecând pe lângă înv. C.I., acesta s-a urcat în autoturismul condus de înv. T.A.C., iar soţia sa, C.C. s-a urcat în autoturismul condus de R.M.F. Primul autoturism care a plecat a fost cel condus de către T.A.C. şi în momentul în care a observat autoturismul părţilor vătămate oprit pe partea dreaptă a drumului, cu luminile aprinse, a oprit autoturismul în spatele acestora, oblic pe drum, la o distanţă de aproximativ 20 m. Părţile vătămate se aflau în spatele autoturismului şi îi aşteptau pe.inculpaţi, având în vedere că P.A.I. avea asupra sa o bâtă telescopică, iar B.N. şi P.D.F. câte o bâtă de baseball. Din autoturismul condus de T.A.C. au coborât inculpaţii, iar C.I. s-a îndreptat spre partea vătămată B.N. şi a întrebat-o care e motivul pentru care îl caută. Partea vătămată B.N. a încercat să-l lovească cu bâta pe inculpatul C.I. care s-a apărat şi a fost lovit peste mână. Imediat, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul, în zona abdomenului, părţii vătămate B.N. care a căzut la pământ. în timp ce era căzut, B.N. a fost lovit de învinuiţii D.L., cu o bâtă, pumnii şi picioarele, iar de S.E.C., cu pumnii şi picioarele şi i-a luat bâta din mână. De asemenea, B.N. a fost lovit, cu picioarele, de inculpaţii M.A.C. şi T.A.C. între timp, la faţa locului a ajuns autoturismul condus de R.M.F. din care au coborât, P.C.M., C.L.G., M.A.C., având bâte asupra lor şi V.C. Inculpatul P.C.M. i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap părţii vătămate P.A.I., în timp ce acesta din urmă încerca să urce în autoturismul său, după care partea vătămată P.A.I. a fost lovită de către inculpatul M.A.C. cu bâta peste spate, în urma loviturii primite partea vătămată căzând jos, lângă autoturism în partea dreapta-spate.în timp ce era căzută, lângă partea vătămată P.A.I., a venit şi C.L.G. care i-a aplicat lovituri cu picioarele.

P.D.F. a încercat să-l lovească cu bâta telescopică pe inculpatul C.L.G., dar intenţia sa a fost observată de inculpatul P.C.M. care i-a aplicat victimei o lovitură cu bâta în cap, în urma căreia aceasta a căzut. în timp ce P.D.F. era căzut în drumul public, inculpatul C.L.G. i-a aplicat lovituri cu picioarele. în acel moment martorul B.Ş.C., a plecat de pe loc cu autoturismul şi P.A.I. a reuşit să se ridice de jos şi să se urce din mers în autoturism.Martorul B.Ş.C. a oprit autoturismul mai în faţă, după care s-a întors pentru a lua şi celelalte victime, respectiv pe B.N. şi pe P.D.F., care rămăseseră căzute în şanţ, respectiv în mijlocul drumului. După ce au făcut mai multe manevre, martorul B.Ş.C. şi P.A.I., i-au urcat în autoturism pe P.D.F. şi B.N., după care au plecat de la locul incidentului.După ce au ajuns în satul Rocşoreni, întrucât lui P.D.F. i s-a făcut rău, acesta a fost transportat la Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin, iar apoi, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova unde a decedat în data de 29 iulie 2012. A arătat prima instanţă că situaţia de fapt expusă a fost reţinută din coroborarea probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, după cum urmează: proces verbal de sesizare (fila 1 d.u.p.); proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (filele 2, 3-9 d.u.p.); proces verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte (fila 10 d.u.p.); proces verbal de ridicare bâtă (fila 13); proces verbal de mijloace de probe (fila 14); proces verbal de conducere în teren şi planşe foto (filele 15, 16-21, 22, 23-27 d.u.p.); proces verbal de restituire obiecte către B.N. (fila 28 d.u.p.); declaraţii făptuitor/învinuit/inculpat C.L.G. (filele 45-46, 48-49, 54-56, 57-58, 59, 61 d.u.p.); declaraţii făptuitor/învinuit/inculpat P.C.M. (filele 65-67, 69-70, 76-78, 79-81, 82, 84 d.u.p.); declaraţii învinuit S.E.C. (filele 89-90, 91-95, 96-99 d.u.p.); declaraţii învinuit M.A.C. (filele 103-106, 107-108, 109-111 d.u.p.); declaraţii învinuit T.A.C. (filele 116-119, 120-124, 125-128 d.u.p.); declaraţii învinuit C.I.C. (filele 133-134, 135-136, 137-139 d.u.p.); declaraţii învinuit D.L. (filele 144-145, 146-148, 149-151 d.u.p.); declaraţii parte civilă P.N.A. (filele 153-154 d.u.p.); declaraţii parte vătămată civilă B.N. (filele 155-156, 158-159 d.u.p.); declaraţii parte vătămată civilă P.A.I. (filele 161-164, 165-167 d.u.p.); declaraţii martor R.M.F. (filele 168, 169-170 d.u.p.); declaraţii martori B.Ş.C. (filele 171, 172, 173, 175, 176 d.u.p.); declaraţii martor P.G. (filele 177, 178-179 d.u.p.); declaraţii martor M.I.M. (filele 180-184, 185-187, 188-189 d.u.p.); declaraţii martor V.R.G. (filele190-191, 192-194, 195-197, 198-200 d.u.p.); declaraţii martor V.E.C. (filele 201-205, 206-209 d.u.p.); declaraţii martor B.Ş.A. (filele 210-211, 212-214 d.u.p.); declaraţii martor D.I. (filele 215-217, 218-220 d.u.p.); declaraţie martor P.C. (filele 221-223 d.u.p.); declaraţie martor B.E. (filele 224-225 d.u.p.); declaraţie martor C.F.C. (filele 226-227 d.u.p.); declaraţie martor B.I.F. (fila 228); declaraţie martor T.L. (fila 229); raport de constatare medico-legală autopsie privind pe P.D.F., din 20 septembrie 2012, încheiat de IML Craiova (filele 238-239 d.u.p.); raport medico-legal privind pe B.N., din 31 iulie 2012, încheiat de S.M.L. Mehedinţi (fila 249 d.u.p.); raport medico-legal privind pe P.A.I., din 21 august 2012, încheiat de S.M.L. Mehedinţi (fila 252 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe M.A.C., din 16 octombrie 2012, încheiat de S.M.L. Mehedinţi (fila 257 d.u.p.); proces verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice care au legătură cu faptele (filele 265-267 d.u.p.); copie C.D., ce conţine înregistrări convorbiri telefonice, conform autorizaţiei din 2012 emisă de Tribunalul Mehedinţi redate în procesul verbal din data de 19 octombrie 2012 (fila 376 d.u.p.), precum şi, cele administrate şi în cursul cercetării judecătoreşti : declaraţiile inculpaţilor P.C.M. - filele 112, 113 d.i., C.L.G. - filele 114, 115 d.i., S.E.C.- filele 167,168 d.i., M.A.C.- fila 173 d.i., T.A.C.- fila 171 d.i., C.I.C.- fila 169 d.i. şi D.L. - fila 170 d.i. declaraţiile părţilor vătămate P.A.I. - fila 202 d.i. şi B.N. - fila 250 d.i. declaraţii martor R.M.F. - fila 320 d.i., B.Ş.C. (fila 253 d.i.); declaraţii martor P.G. (fila 319 d.i.); declaraţii martor M.I.M. (filele 251, 252 d.i.); declaraţii martor V.R.G. (filele 208, 209 d.i.); declaraţii martor V.E.C. (filele 206- 207 d.i.); declaraţii martor B.Ş.A. (fila 205 d.i.); declaraţii martor D.I. (filele 203, 204 d.i.).

Faţă de cele de mai sus reţinute în fapt, prima instanţă a constatat că în actul de sesizare s-a reţinut o stare de fapt parţial corectă, iar încadrarea juridică dată faptelor şi calificarea acestora ca infracţiuni sunt în parte greşite şi lipsite de suport probator şi legal.

În ceea ce priveşte victima P.D.F., prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G., pentru infracţiunea de omor calificat, iar ceilalţi inculpaţii pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat, cu excepţia inculpatului M.A.C., în cazul căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunea de omor deosebit de grav, constând în aceea că au fost prezenţi la locul faptei şi nu au luat nici o măsură care să împiedice lovirea victimei.

Prima instanţă a constatat vinovăţia inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G. cu privire la comiterea infracţiunii de omor calificat, în condiţiile în care, din probele administrate a rezultat că ambii au lovit victima, primul cu un par în zona capului, iar celălalt cu picioarele.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.C.M. care, în data de 25/26 iulie 2012, a lovit victima P.D.F. cu o bâtă, în zona capului, după care aceasta a fost lovită, cu picioarele de inculpatul C.L.G., iar în urma loviturilor primite victima a decedat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. proc., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului C.L.G. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpatul minor P.C.M., a lovit cu picioarele victima P.D.F. care era căzută în drumul public în urma loviturii aplicate cu parul în cap .de celălalt inculpat, iar în urma loviturilor primite aceasta a decedat s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. proc.

În legătură cu poziţia procesuală a inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G. prima instanţă a arătat că au avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând că i-au aplicat lovituri victimei P.D.F.

Prin declaraţiile date de aceştia, inculpaţii au arătat că au lovit doar părţile vătămate P.A. şi B.N., iar nu, şi pe P.D.F. care ulterior a decedat, despre acesta susţinând că a fost lovit, cu picioarele, de inculpatul C.I.

Totodată, fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul C.L.G. a susţinut că victima a fost lovită de P.C.M., cu un par în zona capului.

Apărările formulate de inculpaţi au fost înlăturate având în vedere declaraţiile date în cauză de ceilalţi inculpaţi şi martorii prezenţi la locul incidentului care au dat relaţii cu privire la împrejurările în care a fost lovită victima P.D.F.

A arătat prima instanţă că a avut în vedere declaraţia martorului V.E.C. care a susţinut că l-a observat pe inculpatul P.C.M. când l-a lovit cu un par în zona capului pe P.D.F., iar acesta a căzut la pământ, după care a fost lovit cu picioarele de inculpatul C.L.G.. - filele 206-209 d.u.p., fila 206 - 207 d.i.

A mai arătat că martorul M.I.M. a declarat că P.D.F. a încercat să-l lovească cu o bâtă pe C.L. care s-a ferit, iar victima a fost lovită cu un par în zona capului, de către inculpatul P.C.M.; în urma loviturii victima a căzut la pământ şi a fost lovită cu picioarele de inculpatul C.L.. - fila 189 d.u.p., filele 251-252 d.i.

Martorul V.R.G. a arătat că nu a văzut cine l-a lovit pe P.D.F., dar a observat că acesta era căzut la pământ şi în jurul său se aflau inculpatul C.L.G., dar şi, M.A. şi P.C.M. care aveau asupra lor pari.

Inculpatul S.E. a declarat că inculpatul C.L.G. a lovit persoana căzută în drumul public, iar martorul V.E.C. a strigat la acesta pentru a înceta. - fila- 167 d.i. Inculpatul T.A.C. a arătat că l-a observat pe inculpatul C.L.G. care a lovit o dată sau de două ori persoana care era căzută în drumul public. - fila 171 d.i.

Concluzionând prima instanţă a reţinut că prin nici o probă administrată în cauză, nu s-a confirmat apărarea inculpaţilor în sensul că victima P.D.F. a fost lovită, cu un par, de inculpatul C.I. sau că acesta ar fi avut un asemenea obiect asupra sa.

Astfel, s-a reţinut că victima P.D.F., având în mână o bâtă, a încercat să-l lovească pe inculpatul C.L.G., acesta s-a ferit, fiind atenţionat de inculpatul P.C.M. care a intervenit şi a lovit victima cu parul în zona capului o singură dată.

După ce a căzut la pământ, P.D.F. a fost lovită cu picioarele de inculpatul C.L.G.

A apreciat prima instanţă că în cauză este exclusă incidenţa legitimei apărări, prev. de art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen., cauză care înlătură caracterul penal al faptei, în ceea ce priveşte fapta comisă de inculpatul P.C.M. în acest sens a reţinut că, prin lovirea victimei cu parul în zona capului şi intensitatea loviturii, riposta inculpatului nu a fost proporţională cu atacul victimei, fiind în mod vădit disproporţionată iar inculpatul nu s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere, în condiţiile în care nu acesta a fost vizat de atacul desfăşurat, ci celălalt inculpat.

Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul P.C.M. a lovit victima, acţionând faţă de comportamentul violent şi nejustificat al acesteia, la persoana celuilalt inculpat, a fost reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă constând în depăşirea limitelor legitimei apărări prevăzută de art. 73 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.L.G. prima instanţă a reţinut că a lovit cu picioarele victima, după ce aceasta a căzut la pământ, fiind lovită inculpatul P.C.M.

În favoarea inculpatului C.L.G. a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., în condiţiile în care acesta a lovit victima căzută în drumul public, după ce atacul încetase, fiind într-o stare de tulburare sau temere pricinuită de atacul anterior al acesteia, la persoana sa.

S-a reţinut ca fiind evident că acest inculpat a comis fapta fiind într-o stare de tulburare pricinuită de atitudinea agresivă a victimei care, anterior, intenţionase să-l lovească cu bâta.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de apărătorul ales al inculpatului C.L.G., în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost respinsă de prima instanţă motivat de faptul că, deşi altercaţia a avut loc între două grupuri, din probele administrate rezultă fără nici un dubiu contribuţia fiecărui inculpat la comiterea faptelor deduse judecăţii şi poate fi delimitată activitatea desfăşurată de fiecare dintre aceştia, iar fără nici un dubiu, reţinându-se că doar inculpaţii C.L.G. şi P.C.M. au aplicat lovituri victimei P.D.F.

Cu privire la faptele comise în dauna părţilor vătămate B.N. şi P.A., s-a constatat că nu este vorba de comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, ci doar, infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

S-a reţinut în acest sens că, prin actul de sesizare, s-a dispus raportat la partea vătămată B.N. trimiterea în judecată a inculpaţilor C.I., D.L., M.A.C., T.A.C. şi S.E.C., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, constând în aceea că au aplicat lovituri victimei care a suferit un traumatism cranio-facial cu fractură de oase nazale fără deplasare şi inculpaţii P.C.M. şi C.L.G., pentru complicitate la tentativa infracţiunii de omor calificat, întrucât au înlesnit comiterea acestei infracţiuni prin prezenţa lor la locul faptei şi neluarea vreunei măsuri care să împiedice suprimarea vieţii victimelor.

În cazul părţii vătămate P.A.I., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C.M., C.L.G. şi M.A.C., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, constând în aceea că au aplicat lovituri victimei care a suferit un traumatism cranio-cerebral acut cu plagă contuză parietală stângă şi inculpaţii C.I., D.L., T.A.C. şi S.E.C., pentru complicitate la tentativa infracţiunii de omor calificat, întrucât au înlesnit comiterea acestei infracţiuni prin prezenţa lor la locul faptei şi neluarea vreunei măsuri care să împiedice suprimarea vieţii victimelor.

Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane („animus necandf), iar nu cu intenţia generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane", utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai foloseşte noţiunea de „doi special", definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă", prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incrirninează producerea unui rezultat determinat.

Intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte" (art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui" (art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.). Ceea ce deosebeşte deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. în timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confîrmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re") care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului fată de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere:

- perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul şi cu un lemn, care au cauzat leziuni osoase grave şi ruperi pulmonare; multitudinea loviturilor şi locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate şi repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat, s-a reţinut că sunt împrejurările în care s-a produs actul de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere.

Din raportul medico-legal din 31 iulie 2012, încheiat de S.M.L. Mehedinţi, s-a reţinut că B.N. a suferit leziuni ce pot data din 25/26 iulie 2012, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii, iar leziunile de violenţă produse nu i-au pus în primejdie viaţa.

Din raportul medico-legal din 21 august 2012, încheiat de S.M.L. Mehedinţi, s-a reţinut că P.A. Jonuţ a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur şi lovire cu sau de corpuri dure alungite, care pot data din 26 iulie 2012 şi necesită 7-8 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, iar leziunile de violenţă produse nu i-au pus în primejdie viaţa.

Astfel, în prezenta cauză, având în vedere leziunile cauzate părţilor vătămate, cărora nu le-a fost pusă în primejdie viaţa, regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile, intensitatea acestora şi consecinţele cauzate, raportat la numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, s-a constatat că sub aspectul laturii subiective nu a existat intenţia de a ucide, iar inculpaţii au acţionat pentru a aplica o corecţie victimelor care înarmate cu obiecte contondente îi aşteptau în drumul public.

Faţă de cele de mai sus, având în vedere declaraţiile părţilor vătămate P.A.I. şi B.N. care au formulat plângeri şi au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe - filele 372, 398 d.i., în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise în dauna acestor părţi vătămate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C.M., C.L.G., C.I., D.L., S.E.C., M.A.C. şi T.A.C.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.C.M. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii C.L.G. şi M.A.C., a lovit-o pe partea vătămată P.A.I. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

Fapta inculpatului C.L.G. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii P.C.M. şi M.A.C. (minor), a lovit-o pe partea vătămată P.A.I. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

Fapta inculpatului D.L. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii S.E.C., T.A.C. şi M.A.C. (minor), a aplicat lovituri cu bâta, pumnii şi picioarele părţii vătămate B.N., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

Fapta inculpatului S.E.C. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii D.L., T.A.C. şi M.A.C. (minor), a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate B.N., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

Fapta inculpatului M.A.C. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii D.L., T.A.C. şi S.E.C., a aplicat o lovitură cu piciorul părţii vătămate B.N., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violente prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.A.C. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii C.L.G. şi P.C.M., a lovit-o pe partea vătămată P.A.I. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.A.C. care, în data de 25/26 iulie 2012, împreună cu inculpaţii D.L., T.A.C. şi M.A.C.( minor), a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate B.N., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

Prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor în comiterea acestor infracţiuni, iar sub aspect probator, s-a constatat că, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, aceştia au recunoscut comiterea acestor fapte, prin care au fost cauzate leziuni celor două părţi vătămate.

În cazul inculpatului C.I., prima instanţă a constatat că acesta a acţionat în stare de legitimă apărare, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea, art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - parte vătămată B.N.

A reţinut astfel că, după ce a coborât din autoturismul condus de T.A.C., inculpatul C.I., fără a fi înarmat s-a îndreptat spre partea vătămată B.N. şi a întrebat-o care e motivul pentru care îl caută.

Partea vătămată B.N. l-a înjurat şi a încercat să-l lovească cu bâta pe care o avea asupra sa iar inculpatul C.I. s-a apărat şi a fost lovit peste mână.

Imediat, inculpatul C.I. i-a aplicat o lovitură cu piciorul, în zona abdomenului, părţii vătămate B.N. care a căzut la pământ.

Împrejurările descrise mai sus în care s-a reţinut că a fost lovită partea vătămată B.N. de către inculpatul C.I., rezultă din coroborarea declaraţiei acestuia cu declaraţiile date în cauză de inculpaţii S.E.C., T.A., D.L. şi martorul M.I.M.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru a fi incidenţă această cauză care înlătură caracterul penal al faptei, atât cele referitoare la atac cât şi cele referitoare la apărare, s-a constatat că sunt îndeplinite atât condiţiile referitoare la atac, dar şi, cele referitoare la apărare.

În acest sens prima instanţă a reţinut că atacul părţii vătămate care a încercat să lovească cu bâta inculpatul C.I. îndeplineşte condiţiile pentru a da naştere unei apărări legitime, acesta fiind unul material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva inculpatului punându-i în pericol grav integritatea.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului care a reacţionat şi a lovit partea vătămată cu piciorul, a reţinut că s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală, a fost precedată de atac, s-a îndreptat împotriva agresorului, a fost necesară pentru înlăturarea atacului şi a fost proporţională cu gravitatea acestuia.

A apreciat totodată prima instanţă că nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G., infracţiunea de complicitate la lovire sau alte violenţe - parte vătămată B.N., inculpaţilor C.I., D.L., T.A.C., M.A.C. şi S.E.C., infracţiunile de complicitate la tentativa de omor calificat - parte vătămată P.D.F. şi complicitate la lovire sau alte violenţe - parte vătămată P.A.I. (excepţie inculpatul minor M.A.C.), dispunându-se achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite cerinţele laturii obiective, în ceea ce priveşte elementul material şi nu există raport de cauzalitate între fapta comisă şi rezultatul produs.

În motivarea soluţiei de achitare prima instanţă a indicat următoarele argumente:

În actul de sesizare, în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, s-a reţinut că inculpaţii au înlesnit comiterea infracţiunilor prin prezenţa lor la locul faptei şi neluarea vreunei măsuri care să împiedice suprimarea vieţii victimelor. în cazul infracţiunii de omor elementul material se realizează, din punct de vedere obiectiv, prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unui om.

Elementul material poate consta într-o acţiune (comisiune) sau într-o inacţiune (omisiune); în oricare din ipotezele menţionate, aceasta se referă la incriminare, nu la fapta concretă, fiind vorba de un act care sa posede o anume forţa distructivă, adică, să fie apt obiectiv să provoace moartea persoanei în condiţiile date. O asemenea forţă distructivă exercitată asupra victimei se poate manifesta sub forma unor acţiuni fizico-mecanice (sugrumare, lovire, taiere, împuşcare, înţepare, electrocutare etc), acţiuni chimice (otrăvire), acţiuni psihice (şocuri psihice) etc. Aceeaşi forţă distructivă este prezentă şi în cazul inacţiunii, atunci când făptuitorul avea obligaţia de a face sau a îndeplini acţiunea prin care s-ar fi putut împiedica sau înlătura desfăşurarea unor procese de natura sa provoace moartea victimei, (de exemplu, prin omisiunea intenţionată de hrănire a copilului, a unui bolnav sau neputincios, prin lăsarea lor în frig, prin ne administrare a medicamentelor, neaplicarea tratamentului necesar unui bolnav etc), s-a dat posibilitatea sa acţioneze procesele naturale care au condus la moartea victimei.

În cauză, s-a reţinut că prezenţa inculpaţilor la locul comiterii faptelor, prin ea însăşi, nu constituie infracţiune, iar aceştia nu aveau nici o obligaţie legală, contractuală sau socială de a interveni pentru aplanarea incidentului.

Sub acest aspect, contrar celor reţinute în actul de sesizare, între inculpaţi nu a existat o înţelegere prealabilă de a urmări şi lovi părţile vătămate, iar aceştia au intervenit pentru a evita o posibilă agresiune asupra inculpatului C.I.

Părţile vătămate, având asupra lor obiecte contondente apte de a ucide, i-au aşteptat pe inculpaţi, iar la locul incidentului, doar trei dintre aceştia aveau pari din lemn.

în ipoteza în care ar fi existat o înţelegere prealabilă, este evident că majoritatea inculpaţilor ar fi luat obiecte contondente asupra lor, iar aceştia ar fi ajuns în acelaşi timp la locul incidentului.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor în cazul inculpatului P.C.M., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele:

- ca urmare a stării de minoritate, conform art. 109 C. pen., pedepsele prevăzute de lege sunt închisoarea de la 5 ani şi 12 ani şi 6 luni închisoare, respectiv, închisoarea între o lună şi 15 zile şi 1 an închisoare sau amenda, cu precizarea că pedepsele complementare nu se aplică minorului.

- inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră şi a comis două infracţiuni aflate în concurs real, faptele săvârşite prezentând un grad ridicat de pericol social, fiind vorba de infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale, într-un loc public, împreună cu o altă persoană, prin folosirea unui obiect contondent;

- în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., este incidenţă agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen.;

- în favoarea inculpatului, urmează a fi reţinută în cazul infracţiunii de omor calificat circumstanţa atenuantă constând în depăşirea limitelor legitimei apărări prevăzută de art. 73 lit. a) C. proc. pen.

- inculpatul nu are antecedente penale, iar la data comiterii faptei era elev la Grupul Şcolar „M.B.", din Strehaia, cu rezultate foarte bune la învăţătură şi un comportament corespunzător în cadrul instituţiei de învăţământ, conform înscrisurilor aflate la filele 292-304 d.u.p., motive pentru care va fi reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. proc. pen.

- concluziile referatului de evaluare, în ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate sunt favorabile inculpatului minor.

În cazul inculpatului C.L.G., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele:

- pedepsele prevăzute de lege sunt închisoarea de la 15 ani la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv, închisoarea de 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda ;

- în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., este incidenţă agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen.;

- în cazul ambelor infracţiuni deduse judecăţii este incidenţă agravanta prev. de art. 75 lit. c) C. pen., constând în comiterea faptelor împreună cu un inculpat minor - P.C.M.;

- în favoarea inculpatului, urmează a fi reţinută în cazul infracţiunii de omor calificat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen.;

- deşi nu are antecedente penale, inculpatul nu se află la prima abatere de la respectarea normelor penale, având în vedere că, anterior, a fost sancţionat administrativ pentru fapta prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

- concluziile referatului de evaluare, în ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate sunt parţial favorabile inculpatului.

În cazul inculpatului D.L., la stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele:

- pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda;

- inculpatul nu are antecedente penale, conform fişei de cazie judiciar - fila 152 d.u.p., iar în cadrul procesului a avut o atitudine procesuală sinceră şi regretă fapta comisă, urmând a fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;

În cazul infracţiunii deduse judecăţii sunt incidente agravantele prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., constând în comiterea faptelor împreună cu un inculpat minor - M.A. şi de trei sau mai multe persoane împreună;

- concluziile referatului de evaluare, în ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate sunt favorabile inculpatului - fila 239 d.i.

Pentru inculpatul S.E.C., la stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele:

- pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda;

- inculpatul nu are antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar - fila 100 d.u.p., iar în cadrul procesului a avut o atitudine procesuală sinceră şi regretă fapta comisă, urmând a fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;

- în cazul infracţiunii deduse judecăţii sunt incidente agravantele prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., constând în comiterea faptelor împreună cu un inculpat minor - M.A. şi de trei sau mai multe persoane împreună;

- concluziile referatului de evaluare, în ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate sunt favorabile inculpatului - fila 243 d.i.

În cazul inculpatului M.A.C., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele:

- ca urmare a stării de minoritate, conform art. 109 alin. (1) C. pen., pedepsele prevăzute de lege sunt închisoarea între o lună şi 15 zile şi 1 an închisoare sau amenda;

- inculpatul a comis două infracţiuni aflate în concurs real, faptele săvârşite prezentând un grad ridicat de pericol social, fiind vorba de infracţiuni contra integrităţii corporale, într-un loc public, prin folosirea unui obiect contondent;

- în cazul ambelor infracţiuni este incidenţă agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

- în cadrul procesului inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră şi regretă faptele comise, nu are antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar - fila 112 d.u.p., iar la data comiterii faptei era elev la Liceul ,,L.S." din Drobeta Turnu Severin, cu rezultate bune la învăţătură şi un comportament corespunzător în cadrul instituţiei de învăţământ, motive pentru care vor fi reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. . 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;

- concluziile referatului de evaluare, în ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate sunt favorabile inculpatului - fila 237 d.i.

În cazul inculpatului T.A.C., la stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele :

- pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda;

- inculpatul nu are antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar - fila 129 d.u.p., iar în cadrul procesului a avut o atitudine procesuală sinceră şi regretă fapta comisă, urmând a fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;

- concluziile referatului de evaluare, în ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate sunt favorabile inculpatului -f. 245 d.i.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpaţii P.C.M., D.L. şi M.A.C. a corpurilor delicte folosite la comiterea faptelor, înaintate instanţei odată cu dosarul cauzei - probele nr. 3, 4 şi 5.

Având în vedere că victima P.D.F. şi partea vătămată, P.A.I. au deţinut şi folosit, fără drept, cele doua "bâte din lemn - probele nr. 6 şi 7, în baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea acestora.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei prima instanţă a reţinut că, la termenul din 26 noiembrie 2012, părţile vătămate, respectiv numiţii B.N., P.A.I., P.A.M. şi P.A. şi P.N.A., prin avocat ales, au precizat că se constituie părţi civile în cauză (filele 83, 84 şi 85 dosarul instanţei).

Analizând acţiunile civile formulate de către părţile civile şi S.C.U. Craiova, prima instanţă a constatat următoarele:

Referitor la acţiunea civilă formulată de S.C.U. Craiova, prima instanţă a apreciat că este întemeiată, deoarece cheltuielile de spitalizare au vizat tratarea leziunilor cauzate victimei P.D.F., prin acţiunile inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G., iar în evaluarea cheltuielilor de spitalizare s-a reţinut culpa proporţionale a victimei cu cea a inculpaţilor, în condiţiile în care în favoarea acestora au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În privinţa acţiunii civile formulată de părţile vătămate B.N. şi P.A.I., tribunalul a apreciat că sunt întemeiate doar în parte.

Faţă de situaţia de fapt reţinută anterior, prima instanţă a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul produs părţilor civile, legătura de cauzalitate dintre acestea şi vinovăţie), a inculpaţilor D.L., S.E.C., M.A.C. şi T.A.C., în raport cu fapta comisă în dauna părţii vătămate B.N. şi a inculpaţilor C.L.G., P.C.M. şi M.A.C., în raport cu fapta comisă în dauna părţii vătămate P.A.I., fapta de lovire constituind sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică si psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a autorului.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de partea civilă B.N., prima instanţă a reţinut din declaraţia martorului V.D. - fila 396 d.i., că anterior agresiunii aceasta lucra în gospodăria sa şi îl plătea lunar, cu suma de 1.100 lei. În raport de numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate acestei părţi civile, s-a constatat că aceasta a fost în imposibilitate de a lucra în gospodăria martorului V.D., o perioadă de aproximativ două săptămâni, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind întemeiate pretenţiile acestuia privind suma de 550 lei.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de partea civilă P.A.I., s-a constatat că aceste pretenţii nu au fost dovedite, în condiţiile în care matorul D.E.G. a declarat că partea vătămată a urmat un tratament medical în urma incidentului, dar nu are cunoştinţă de sumă a fost cheltuită cu această ocazie. - fila 371 d.i.

Cu privire la daunele morale, prima instanţă a reţinut că este justificată acordarea acestora în compensarea suferinţelor şi durerilor de natură fizică şi psihică inerente faptelor de lovire, pe care le-au încercat victimele faptului ilicit, iar în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, stabilindu-se întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse şi de intensitatea suferinţelor cauzate.

Astfel, fapta ilicită intenţionată a fiecărui inculpat de a lovi părţile vătămate a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale, după cum urmează: partea vătămată P.A.I. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată B.N. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natura să aducă atingere dreptului fiecărei părţi vătămate la integritate fizică, generându-le acestora suferinţe psihice şi fizice.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată faţă de inculpatul C.I.C., întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare, s-a dispus respingerea pretenţiilor civile formulate de partea vătămată B.N., în considerarea faptului că fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu are caracter ilicit, deci nu poate atrage nici o altă răspundere juridică.

Potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b)¹ ori pentru că instanţa a constatat existenta unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile.

În raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere soluţia de achitare a inculpaţilor, întemeiată pe disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele laturii obiective, în ceea ce priveşte elementul material şi nu există raport de cauzalitate între fapta comisă şi rezultatul produs, au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile P.A.M., P.N.A. şi P.A., faţă de inculpaţii C.I.C., D.L., S.E.C., M.A.C. şi T.A.C., acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.I., faţă de inculpaţii C.I.C., D.L., S.E.C. şi T.A.C. şi acţiunea civilă formulată de partea civilă B.N., faţă de inculpaţii C.L.G. şi P.C.M.

Cu privire la daunele materiale solicitate de părţile civile P.A.M., P.N.A. şi P.A., prin înscrisurile depuse la dosar (filele 261 - 266) şi prin declaraţiile martorei M.I. - fila 397 d.i. a reţinut că s-a făcut dovada prejudiciului cert suferit şi a cheltuielilor de înmormântare şi a celor efectuate pentru îndeplinirea cutumelor religioase, acestea fiind în cuantum de 20.000 lei.

Întrucât s-a constatat culpa proporţională a victimei cu cea a inculpaţilor, în condiţiile în care în favoarea acestora au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cuantumul daunelor materiale a fost reduse la jumătate.

În ceea ce priveşte cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, s-a constatat că părţile civile - tatăl, sora şi fratele victimei -au suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune si dragoste provocate, prin moartea unei fiinţe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume şi a lezat sentimentele care stau la baza relaţiilor de familie.

De asemenea, în condiţiile reţinerii culpa proporţională a victimei cu cea a inculpaţilor, prima instanţă a constatat că suma solicitată cu titlu de daune morale este justificată doar în parte.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpaţii P.C.M., C.L.G., D.L., S.E.C., T.A.C. şi M.A.C.

Prin motivele de apel formulate în scris parchetul a criticat hotărârea sub aspectul nelegalei schimbări a încadrării juridice a faptelor comise împotriva părţilor vătămate B.N. şi P.I.A. din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.-, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În cadrul celui de-al doilea motiv de apel s-a invocat:

- nelegala achitare a inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G., pentru complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată B.N.;

- nelegala achitare a inculpatului C.I.C., sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - parte vătămată B.N.;

- nelegala achitare a inculpaţilor C.I.C., D.L., S.E.C. şi T.A.C. sub aspectul infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. - victimă P.D.F. şi a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată P.A.I.;

- nelegal achitare a inculpatului M.A.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 174 aln. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - victimă P.D.F.

În cadrul ultimului motiv de apel s-a arătat că hotărârea pronunţată este netemeinică fiind nesocotite dispoziţiile art. 52 C. pen. şi art. 72 C. pen. ca urmare a greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante prev. de art. 73 lit. a) şi art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea fnculpatului P.C.M., a circumstanţei atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului C.L.G., a circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în favoarea inculpaţilor D.L., S.E.C., M.A.C. şi T.A.C.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de şedinţă a arătat că susţine numai în parte motivele de apel formulate în scris după cum urmează:

- motivul de apel privind nelegala achitare a inculpatului C.I. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. - parte vătămată B.N., prima instanţă reţinând greşit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 44 C. pen. privind legitima apărare;

- motivele de apel privind reţinerea greşită a circumstanţelor atenuante legale prev. de art. 73 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen. în privinţa inculpaţilor P.C.M. şi C.L.G.;

- motivele de apel privind greşita individualizare a cuantumului pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii D.L., S.E.C., T.A.C. şi M.A.C., impunându-se majorarea acestora. Suplimentar a invocat un nou motiv de apel solicitând ca, în privinţa acestor inculpaţi să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în locul suspendării condiţionate;

Un alt motiv de apel, dezvoltat suplimentar de procurorul de şedinţă l-a constituit nelegala confiscare a bâtelor de lemn ce au aparţinut victimei P.D.F. şi părţii vătămate P.A.I.

Prin motivele de apel formulate în scris, apelantul inculpat P.C.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, într-o primă teză să se dispună achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunea de complicitate la lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată B.N. iar cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată P.A., să se dispună aplicarea unei sancţiuni prev. de art. 53 pct. 1 lit. c) C. pen.

Într-o altă teză a solicitat să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi, motivat de aceea că nelegal instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, fără să pună în discuţia părţilor acest aspect, ceea ce a avut drept consecinţă încălcarea dreptului fundamental al inculpatului la apărare, cu atât mai mult cu cât noua încadrare juridică nu este una favorabilă ci în defavoarea inculpatului.

În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale şi morale şi reindividualizarea pedepselor prin reducerea acestora către minimul general.

Prin motivele de apel formulate în scris de apelantul inculpat C.L.G. s-au formulat următoarele critici:

- în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., cu toate că în cauză mai multe persoane şi-au aplicat reciproc lovituri, fără să se poată disocia calitatea de agresori, fiind o înfruntare între două grupuri diferite de persoane;

- nelegal a fost condamnat pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., nefîind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât din materialul probator administrat în cauză a reieşit că fapta sa a constat în aceea că a lovit victima cu picioarele faptă care nu a fost aptă să conducă la decesul victimei;

- nelegal a fost admisă acţiunea civilă în condiţiile în care nu a contribuit la decesul victimei.

Prin motivele de apel formulate în scris de apelanţii inculpaţi S.E., D.L. şi T.A.C. a fost criticată hotărârea primei instanţe sub aspectul temeiului reţinut cu ocazia dispunerii achitării inculpaţilor pentru complicitatea la infracţiunea de omor şi complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe (parte vătămată P.A.), faţă de situaţia de fapt reţinută în sensul că inculpaţii nu au comis niciuna dintre cele două infracţiuni impunându-se să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar nu în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Apelanţii inculpaţi au criticat hotărârea şi sub aspectul individualizării pedepsei. S-a susţinut în teză principală că, faţă de împrejurările de fapt, conduita pe care au avut-o anterior comiterii infracţiunilor, poziţia procesuală sinceră manifestată pe parcursul procesului penal se impunea ca prima instanţă să aplice pedeapsa amenzii iar nu pedeapsa închisorii. în subsidiar s-a arătat că, în raport de aceleaşi aspecte, prima instanţă, în măsura în care nu s-a orientat către pedeapsa amenzii ar fi trebuit să acorde eficienţă sporită circumstanţelor atenuante, în detrimentul celor agravante şi să aplice pedepse coborâte sub minimul special.

Prin motivele de apel formulate în scris pentru apelantul inculpat M.A.C. a fost criticată hotărârea sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei solicitându-se redozarea acesteia, în sensul orientării către mmimul special, iar ca modalitate de executare suspendarea condiţionată, faţă de împrejurările reale în care s-a produs fapta şi de circumstanţele reale ale inculpatului, care era minor la data săvârşirii faptelor, cunoscut ca un elev cu rezultate bune la învăţătură, cu o conduită bună anterioară săvârşiri infracţiunii, cu perspective reale de reintegrare şi care se află la primul contact cu legea penală.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, avocatul ales al apelantului inculpat M.A.C. a completat motivele de apel în sensul că a solicitat ca şi în privinţa acestui inculpat să fie schimbat temeiul achitării din art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. c) C. proc. pen. Examinând sentinţa apelată atât prin prisma motivelor de apel invocate apelanţi cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea constată că este întemeiat numai apelul de parchet în vreme,ce apelurile declarate de inculpaţi sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.

Analizând în mod coroborat probatoriile administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti instanţa de prim grad a stabilit o situaţie de fapt corectă, care este însuşită şi de curte, constând în esenţă în aceea că, în noaptea de 25/26 iulie 2012, inculpaţii P.C.M. şi C.L.G. au lovit-o pe victima P.D.F. cu o bâtă în zona capului respectiv cu picioarele acţiuni care au avut drept urmare decesul victimei la data de 29 iulie 2013. Cu aceeaşi ocazie inculpaţii P.C.M. şi C.L.G., împreună cu inculpatul M.A.C. au lovit-o pe partea vătămată P.A.l., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar inculpaţii D.L., S.E.C., T.A.C., M.A.C. şi C.I. au lovit-o pe partea vătămată B.N. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medico-legale.

Situaţia de fapt, expusă pe larg de tribunal şi care este în integralitate însuşită de curte, este numai parţial diferită faţă de situaţia de fapt prezentată în cuprinsul actului de sesizare aspectele reţinute diferit de instanţă fiind determinate de incidenţa regulii „in dubio pro reo", în condiţiile unei probaţiuni ce a constat în esenţă în declaraţiile persoanelor implicate în incidentul care a avut loc în noaptea de 25/26 iulie 2012 şi care au susţinut în general poziţia procesuală a celor din al căror grup au făcut parte.

Astfel, spre deosebire de situaţia de fapt prezentată în cuprinsul rechizitoriului, în sensul că părţile vătămate au fost surprinse de apariţia inculpaţilor ce au ajuns la locul incidentului cu primul autoturism, condus de inculpatul T.A.C., o parte dintre aceştia fiind înarmaţi cu bâte sau pari instanţa de prim grad a reţinut că părţile vătămate, înarmate cu bâte i-au aşteptat pe inculpaţi în spatele autoturismului cu care efectuaseră deplasare. în condiţiile în care aceasta este situaţia de fapt prezentată de inculpaţi şi de martorii care s-au aflat împreună cu aceştia în noaptea respectivă (martorii V.R.G., filele nr. 208- 209 dosar tribunal şi M.I.M., filele nr. 251-252 dosar tribunal) corect a fost reţinută de prima instanţă în valorificarea regulii „in dubio pro reo" şi în detrimentul situaţiei de fapt prezentată de părţile vătămate P.A.I. şi B.N. şi de martorul B.Ş.C. care, în noaptea respectivă, a condus autoturismul în care s-au aflat părţile vătămate.

Un alt aspect pe care prima instanţă l-a reţinut diferit faţă de rechizitoriu se referă la momentul iniţial al agresiunii a cărei victimă a fost P.D.F. în sensul că prima instanţă a reţinut că victima a încercat să-l lovească cu un par pe inculpatul C.L. iar în acest moment inculpatul P.C. a lovit victima cu parul în cap. întrucât această situaţia de fapt se probează cu depoziţia martorului M.I.M. (filele nr. 251-252 dosar tribunal, fila nr. 187 dosar urmărire penală), curtea constată că în mod corect a fost reţinută de instanţa de prim grad.

Apărările formulate de inculpaţii P.C. şi C.L. în faţa primei instanţe şi reiterate în apel în sensul că, în cursul altercaţie au exercitat agresiuni numai asupra părţii vătămate P.A., nu şi asupra victimei P.D.F. care ar fi fost lovit de inculpatul C.I., nu sunt susţinute de materialul probator, fiind corect înlăturate de prima instanţă.

La fel ca instanţa de prim grad, curtea constată că fapta comisă de cei doi inculpaţi asupra victimei P.D.F. se probează cu declaraţiile date în cauză de inculpaţii S.E. şi T.A., martorul V.R.G. care a arătat că a observat-o pe victimă căzută la pământ iar în apropierea acesteia i-a observat pe cei doi inculpaţi P.C. şi C.L. şi pe inculpatul M.A., coroborate cu declaraţiile martorilor V.E.C. şi M.I.M. care au învederat, atât în cursul urmării penale cât şi în faţa primei instanţe că victima a fost lovită cu un par în cap de către inculpatul P.C. lovitură în urma căreia a căzut la pământ unde a fost lovită cu picioarele de inculpatul C.L.

Este adevărat că între declaraţiile celor doi martori există neconcordanţe în ceea ce priveşte poziţia în care se afla inculpatul P.C., în raport de victimă, la momentul aplicării loviturii -martorul V.E.C. a susţinut în cursul urmăririi penale că în momentul aplicării loviturii inculpatul P.C. era în faţa victimei în vreme ce martorul M.I.M. a susţinut constant că, atunci când a lovit-o pe victimă, inculpatul P.C. se afla în spatele ei. Această neconcordanţă nu este însă de natură să conducă la concluzia că aspectele relatate de martori în legătură cu persoana care a lovit victima cu parul nu corespund adevărului, ele putându-se datora condiţiilor şi modalităţii în care martorii au perceput incidentul dar şi capacităţii acestora de reţinere a detaliilor şi de reproducere ulterioară a acestora.

Faptul că declaraţiile date de cei doi martori corespund adevărului în ceea ce priveşte aspectele esenţiale ale cauzei (identitatea persoanelor care au exercitat agresiuni asupra victimei Petaca) rezultă şi din aceea că se coroborează cu declaraţiile pe care cei doi inculpaţi, P.C. şi C.L., le-au dat în cursul urmării penale pe data de 27 iulie 2012 respectiv 26 iulie 2012 (filele nr. 76-78 şi nr. 57-58) declaraţii în cuprinsul cărora inculpatul P.C. a susţinut că l-a observat pe inculpatul C.L. în timp ce lovea victima căzută la pământ cu picioarele iar inculpatul C.L. a declarat că victima P.D. a intenţionat să-l lovească moment în care inculpatul P.C. „l-a lovit în cap cu un par".

Un alt aspect de natură să conducă la concluzia că apărarea formulată de cei doi inculpaţi în faţa primei instanţe şi reiterată în apel nu corespunde adevărului îl constituie şi faptul că în declaraţiile olografe, pe care le-au dat imediat după producerea altercaţiei (pe 26 iulie 2013), inculpaţii P.C. şi C.L. au susţinut că în momentul în care au ajuns locul altercaţiei aceasta încetase, aspect contestat de toţi ceilalţi inculpaţi şi martori audiaţi în cauză şi asupra căruia au revenit ulterior.

Concluzionând curtea constată, la fel ca prima instanţă că susţinerile inculpaţilor P.C. şi C.L. în sensul că victima P.D. nu a fost lovită de ei ci de inculpatul C.I. nu este susţinută de nici un mijloc de probă administrat în cauză din coroborarea acestora rezultând că ei sunt autorii agresiunii ce a avut drept urmare decesul acesteia.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul prezentei cauze curtea constată în primul rând că motivul de apel formulat de apelantul inculpat P.C. în sensul că prima instanţă nu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce a condus la încălcarea dreptului său la apărare, impunându-se trimiterea cauzei, la instanţa de fond spre rejudecare, este neîntemeiat. Se reţine astfel că, la termenul de judecată din 11 februarie 2013, conform încheierii de şedinţă aflată la filele nr. 350-353 dosar tribunal instanţa de fond a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. şi a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, în cazul inculpatului minor P.C., din infracţiunea de omor calificat şi două tentative la două infracţiuni de omor calificat în infracţiunea de omor calificat şi două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, sens în care a şi dispus ulterior, prin hotărârea apelată. Ulterior acestui moment, nu numai că inculpatul P.C. a avut posibilitatea să-şi pregătească apărarea dar, prin avocat ales, a şi formulat concluzii scrise, exprimându-şi punctul de vedere cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţia părţilor de instanţă, din oficiu.

Examinând în continuare apelurile declarate în cauză, prin prisma încadrării juridice, curtea apreciază că încadrarea juridică stabilită de prima instanţă este corectă iar criticile formulate în acest sens de parchet, prin motivele scrise de apel (nesusţinute de procurorul de şedinţă) sunt nefondate ca de altfel şi criticile formulate de apelantul inculpat C.L.

Prima instanţă a reţinut just că fapta inculpaţilor P.C. şi C.L. care, în noaptea de 25/26 iulie 2013, în timp ce se aflau pe un drum public, au aplicat lovituri victimei P.D. cu un par şi respectiv cu picioarele, cauzandu-i leziuni ce au condus la deces întruneşte elementele ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în cazul inculpatului P.C., minor la data comiterii faptei, săvârşită în condiţiile coautoratului.

Prin motivele de apel inculpatul C.L. a susţinut că nelegal a fost condamnat pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., deşi nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni din materialul probator rezultând că a lovit victima cu picioarele, faptă care nu a fost aptă să conducă la decesul victimei. Criticile inculpatului C.L. sunt nefondate deoarece, în cazul coautoratului, nu este necesar ca fiecare dintre coautori să comită o activitate materială care să acopere în întregime latura obiectivă a acţiunii fiind suficient ca agresorii să acţioneze împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, în cadrul unei acţiuni indivizibile şi conştienţi de urmările faptei lor, dorind sau acceptând producerea acestora. în situaţiile în care, după o înţelegere expresă sau tacită măi multe persoane atacă victima şi îi aplică lovituri sau acţionează într-o modalitate care, în ansamblu, îi cauzează moartea, nu mai are relevanţă împrejurarea că unele lovituri au fost de mai mică gravitate şi nu puteau - singure - să producă rezultatul, căci intenţia de coautori la omor rezultă din materialitatea actelor săvârşite. Or, în speţă, este dovedit faptul că în momentul în care inculpaţii P.C. şi C.L. au apărut la locul incidentului victima împreună cu celelalte două părţi vătămate erau implicate într-o altercaţie şi se aflau în mod cert în inferioritate numerică. Atunci când s-au implicat la rândul lor în conflict cei doi inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra acesteia împrejurarea că lovitura cauzatoare a decesului a fost cea aplicată de inculpatul P.C. în timp ce atenţia victimei era concentrată asupra celuilalt inculpat nu este de natură să-l exonereze de răspundere pe acesta din urmă.

Cât priveşte forma de vinovăţie ambii inculpaţi au acţionat cu intenţie indirectă, relevată în cazul inculpatului P.C. de obiectul folosit (bâtă, instrument apt să cauzeze moartea victimei), regiunea corpului lovită (capul, zonă vitală) şi intensitatea loviturii care a avut drept urmare cauzarea unei fracturi de boltă şi bază craniană. în cazul inculpatului C.L. intenţia indirectă este relevată în principal de conduita pe care a avut-o după ce victima a fost lovită de coautor constând în aceea că i-a aplicat lovituri cu picioarele în timp ce era căzut la pământ activitate care pe care a întrerupt-o numai după ce martorul V.E.C. a strigat la el să se oprească (în acest sens sunt acestui martor dar şi declaraţiile inculpatului S.E.C. - filele nr. 167-168 dosar tribunal), activitate care dovedeşte faptul că a acceptat producerea rezultatului (decesul victimei).

În ceea ce priveşte faptele comise de ceilalţi inculpaţi raportat la victima P.D. curtea constată că niciunul dintre aceştia nu a exercitat agresiuni asupra victimei şi, chiar dacă prezenţa lor şi exercitarea unor acte de violenţe asupra persoanelor care se aflau împreună cu victima au contribuit la producerea rezultatului, victima fiind pusă în imposibilitatea de a părăsi locul în care a avut loc altercaţia, nu se poate reţine o complicitate la comiterea infracţiunii de omor calificat nefîind realizată latura subiectivă a infracţiunii - în condiţiile în care erau angajaţi în agresarea celorlalte două părţi vătămate sau se pregăteau să se retragă de la locul incidentului nu au prevăzut că actele de violenţă exercitate de inculpaţii C.L. şi P.C. asupra victimei sunt de natură să-i producă decesul.

Cât priveşte temeiul achitării, critica formulată de apelanţii inculpaţi este nefondată întrucât, aşa cum s-a arătat, activitatea acestora poate constitui un act de complicitate, formă de participaţie ce nu poate fi însă reţinută în cauză datorită lipsei vinovăţiei (vinovăţia privită în sensul de element al conţinutului infracţiunii), temeiul corect al achitării fiind art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar nu art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la actele de agresiune exercitate asupra părţilor vătămate P.A. şi B.N., la fel ca prima instanţă curtea apreciază că, în raport de zilele reduse de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare, ceea ce dovedeşte şi faptul că loviturile aplicate au fost de o intensitate reduse, nu se poate reţine că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide părţile vătămate (neputând fi reţinută nici cel puţin o intenţie indirectă) ci cu intenţia de a le cauza o vătămare a integrităţii corporale şi sănătăţii, încadrarea juridică stabilită de prima instanţă fiind corectă.

Cât priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor acuzaţi de complicitate la infracţiunile de lovire sau alte violenţe comise în raport de părţile vătămate P.A. şi B.N., pentru considerentele expuse mai sus în cazul soluţie de achitare pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat curtea constată că în mod corect prima instanţă a reţinut lipsa unui element constitutiv şi şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., criticile formulate în sensul incidenţei cazului de achitare prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. nefiind fondate.

Tot cu privire la încadrarea juridică se reţine că unul dintre motivele de apel formulate de inculpatul Covaci Larurenltiu a constat în aceea că prima instanţă a respins în mod greşit cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen.

La fel ca prima instanţă curtea apreciază că această solicitare de schimbare a încadrării juridice este nefondată. în cauză nu se poate reţine că au existat două tabere, două grupuri adverse care s-au bătut, din materialul probator rezultând că inculpaţii (în total şapte la număr, excluzându-i pe majoritatea martorilor din cauză care, deşi nu au participat la incident, prin simpla lor prezenţă au constituit o încurajare a inculpaţilor) s-au angajat într-un conflict cu cele două părţi vătămate şi victima P.D. actele de violenţă exercitate de fiecare dintre inculpaţi rezultând cu certitudine din materialul probator administrat în cauză şi fiind raportate la una sau două dintre persoanele agresionate.

Prin Decizia penală nr. 280 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a desfiinţat, în parte sentinţa, în privinţa inculpaţilor P.C.M., C.L.G. şi C.I.C.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C.M. în pedepsele componente.

A înlăturat dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen., reţinute în privinţa inculpatului P.C.M., pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.C.M., pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de o lună închisoare aplicată prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. urmând ca inculpatul P.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.L.G. în pedepsele componente.

A înlăturat dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., reţinute în privinţa inculpatului C.L.G., pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., în privinţa infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul C.L.G.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.L.G., pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, respectiv pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul C.I.C. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 81 alin. (2) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.C.M., C.L.G., D.L., S.E.C., T.A.C. şi M.A.C.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. .

Examinând apelurile declarate în cauză, curtea a constatat că apelul declarat de parchet este fondat cât priveşte reţinerea greşită a incidenţei prevederilor art. 73 lit. a) C. pen. (depăşirea limitelor legitimei apărări) şi art. 73 lit. b) C. pen.(provocarea).

Reţinerea celor două circumstanţe atenuante legale a fost motivată de prima instanţă în cazul inculpatului P.C., acţionând faţă de comportamentul violent şi nejustifîcat al acesteia" la persoana inculpatului C.L. iar în cazul inculpatului C.L. prin aceea că a acţionat „într-o stare de tulburare sau temere pricinuită de atacul anterior al acesteia, la persoana sa". O astfel de motivare contrazice însă situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în sensul că ambii inculpaţi, atunci când au ajuns la locul unde s-a desfăşurat incidentul erau înarmaţi (aveau bâte asupra lor) şi au exercitat mai întâi agresiuni asupra părţii vătămate P.A. după care şi-au îndreptat comportamentul agresiv împotriva victimei P.D. Or, în acest context probatoriu, curtea a constatat raportat la situaţia inculpatului P.C. că nu este îndeplinită condiţia ca atacul victimei să fie injust, acesta fiind considerentul în raport de care s-a apreciat că nu se poate reţine în speţă legitima apărare, cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, prev. de art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. şi nici circumstanţa atenuantă legală, prev. de art. 73 lit. a) C. pen., atât cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei cât şi circumstanţa atenuantă legală impunând, cu titlu de situaţie premisă conduita nejustificată a părţii vătămate, convertită într-un atac material, direct, imediat şi injust. Concluzionând curtea a apreciat că, din moment ce inculpaţii au ajuns la locul incidentului şi au început să exercite acte de violenţă asupra părţilor vătămate, atitudinea victimei nu poate fi calificat drept „atac", care să dea dreptul la o apărare care să fie legitimă ori să se încadreze în cerinţele impuse de lege pentru a se reţine excesul justificat, prev. de art. 44 alin. (2) C. pen. sau cel puţin excesul scuzabil, reglementat de art. 73 lit. a) C. pen. ci dimpotrivă reprezintă o acţiune de apărare împotriva acţiunilor exercitate de inculpaţi asupra sa dar şi împotriva celorlalte părţi vătămate.

Aceeaşi situaţie a fost reţinută şi în cazul inculpatului C.L., doctrina şi jurisprudenţa în materie fiind unanime în sensul că starea de provocare, circumstanţă atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi reţinută atunci când infractorul, prin anumite acte (în speţă acte de violenţă) a determinat o ripostă din partea victimei ripostă la care infractorul răspunde prin comiterea unei infracţiuni, chiar dacă acesta s-ar afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. De aceea au fost înlăturate cele două circumstanţe atenuate reţinute de prima instanţă în cazul inculpaţilor P.C. şi C.L.. în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor, curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut însă corect pentru inculpatul P.C. circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C.pen, comportamentul pe care inculpatul l-a avut anterior comiterii faptelor ce formează obiectul prezentului dosar (lipsa antecedentelor penale, comportamentul corespunzător pe care l-a avut în cadrul instituţiei de învăţământ ale cărei cursuri le urma, conform înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală) justificând aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special. Raportat la gravitatea infracţiunilor comise, (cu referire în primul rând la infracţiunea de omor) dar şi la atitudinea pe care a manifestat-o inculpatul pe parcursul întregului proces penal constând în declaraţii contradictorii, prin care a încercat să inducă în eroare organele judiciare, atitudine ce dovedeşte lipsă de regret dar şi o posibilă reiterare în viitor a unui comportament infracţional similar, curtea a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate de prima instanţă şi condamnarea inculpatului la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, apte în opina curţii să conducă la realizarea scopului educativ-preventiv astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte situaţia inculpatului C.L., curtea a constatat că acesta nu se află la prima abatere, din examinarea cazierului judiciar rezultând că anterior a fost sancţionat administrativ pentru fapta prev. de art. 8 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, situaţie faţă de care, s-a apreciat că, în mod corect prima instanţă nu a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, date ce rezultă din referatul de evaluare aflat la filele nr. 240-241 din dosarul tribunalului - vârsta (20 de ani), faptul că provine dintr-o familie destrămată iar decesul mamei, la vârsta de 17 ani, a avut consecinţe nefaste asupra sa (din acest moment inculpatul a abandonat cursurile şcolare, a început să consume în exces băuturi alcoolice, să practice jocuri de noroc şi să-şi petreacă timpul liber prin baruri şi discoteci) - coroborat cu împrejurările comiterii faptelor şi contribuţia pe care a avut-o inculpatul s-a apreciat că se îndreptăţesc instanţa să aprecieze că se impune ca în cauză să fie reţinute circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., în privinţa ambelor infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul, cu consecinţa aplicării unor pedepse coborâte sub minimul special, apreciate ca fiind apte să conducă la realizarea scopului pedepsei prin reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii unor fapte similare pe viitor. Cum pedeapsa aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen., circumstanţă ce va fi înlăturată este considerată prea mică în raport de împrejurările comiterii faptei şi rezultatul produs, pedeapsa aplicată de prima instanţă va fi majorată, urmând a fi redusă numai pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., infracţiune în privinţa căreia, aşa cum s-a arătat, urmează a se reţine circumstanţe atenuante judiciare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I., curtea a constatat că apelul parchetului este fondat în cauză nefiind incidenţă legitima apărare, prev. de art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen.

Pentru a retine această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, cu consecinţa achitării inculpatului C.I. pentru fapta de lovire sau alte violenţe, comisă împotriva părţii vătămate B.N., prima instanţă a apreciat că atacul părţii vătămate, „care a încercat să lovească cu bâta inculpatul C.I., îndeplineşte condiţiile pentru a da naştere unei apărări legitime, fiind un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva inculpatului, punându-i în pericol grav integritatea".

Dacă referitor la primele trei condiţii pe care, potrivit textului de lege, trebuie să le îndeplinească atacul pentru a legitima apărarea concluzia primei instanţe este corectă, următoarele două cerinţe, nu sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, potrivit situaţiei de fapt, curtea a constatat că, în mod corect prima instanţă, a reţinut că partea vătămată B.N. a încercat să-l lovească pe inculpatul C.I. numai după ce acesta, inculpaţii T.A.C., D.L., S.E.C. şi martorii V.G. şi M.M. au coborât din autoturism, inculpatul D.L. având asupra sa un par iar C.I. „s-a îndreptat spre partea vătămată B.N. şi a întrebat-o care e motivul pentru care îl caută". Or, chiar şi în situaţia în care s-a reţinut, ca urmare a valorificării regulii „in dubio pro reo" că părţile vătămate B.N. şi P.A. şi victima P.D. aşteptau în spatele autoturismului, având bâte asupra lor, atitudinea părţii vătămate B.N. nu poate fi calificată drept un „atac" din moment ce, faţă de numărul mare al persoanelor care-l însoţeau pe inculpatul C.I., una dintre ele fiind înarmată, partea vătămată a reacţionat cu intenţia de a se apăra, iminenţa unui atac din partea inculpaţilor fiind previzibilă.

Concluzionând curtea a constatat că, în condiţiile în care inculpatul C.I. bazându-se pe prezenţa şi ajutorul de care ar fi beneficiat din partea celorlalte cinci persoane care-l însoţeau, cunoscând totodată că în sprijinul lor vor veni cu o altă maşină şi ceilalţi inculpaţi, a acţionat de o manieră provocatorie, nu se poate reţine un atac din partea părţii vătămate care să fi fost „injust".

Nu în ultimul rând, curtea a apreciat că se impune a se preciza faptul că, atâta timp cât inculpatul C.I. a reuşit să pareze cu uşurinţă lovitura aplicată de partea vătămată după care la rândul său i-a aplicat o lovitură cu piciorul în abdomen, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ, permiţând agresionarea sa şi de către inculpaţii D.L., S.E., T.A. şi M.A.C. nu este îndeplinită nici condiţia privitoare la existenţa unui atac care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului şi nici nu s-ar putea reţine că apărarea a fost proporţională cu gravitatea atacului.

Referitor la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul C.I. împotriva părţii vătămate B.N., constând în aceea că, împreună cu inculpaţii D.L., S.E., T.A. şi inculpatul minor M.A. au aplicat lovituri părţii vătămate B.N. cu bâta, pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., infracţiune comisă în condiţiile circumstanţelor agravante legale prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei care va fi aplicată acestui inculpat instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale C. pen. inclusiv cele prin care este reglementată modalitatea de aplicare a pedepsei în cazul reţinerii de circumstanţe agravante, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşită, modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a comis fapta, persoana infractorului - are 33 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit şi are un copil minor, a absolvit 10 clase şi o scoală profesională, a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, datele personale arătate sunt de natură să conducă la concluzia că desfăşurarea procesului penal şi pronunţarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment serios pentru inculpat iar scopul pedepsei şi anume prevenirea comiterii unor noi infracţiuni va fi atins şi în condiţiile în care aceasta nu va fi executată în regim de detenţie, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a se face corespunzător aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 385⁹ C. proc. pen.

Referitor la criticile formulate de parchet şi de inculpaţii apelanţi D.L., S.E.C., T.A.C. şi M.A.C. cu privire la individualizarea pedepselor şi modalităţii de executare a acestora, curtea a constatat ca fiind nefondate atât criticile parchetului prin care s-a solicitat majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere cât şi criticile inculpaţilor în sensul aplicării pedepsei amenzii penale respectiv reducerea pedepsei închisorii sub minimul special.

S-a apreciat că prima instanţă a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei patru inculpaţi ţinând seama de faptele comise, urmările produse, persoana inculpaţilor, împrejurările de atenuare a răspunderii penale, precum starea de minoritate în cazul inculpatului M.A., lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră manifestată de toţi inculpaţii dar circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. -săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - iar în cazul inculpaţilor majori şi de circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. - săvârşirea infracţiunii de către un infractor major dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minoc.

În raport de situaţia de fapt şi criteriile mai sus precizate, curtea a constatat că prima instanţă a apreciat judicios atât cu privire la felul pedepsei (închisoare) cât şi în privinţa cuantumului neimpunându-se reducerea acestora nici în sensul majorării dar nici în sensul reducerii.

Ca modalitate de executare, de asemenea s-a apreciat că prima instanţa a făcut o apreciere judicioasă şi a dispus corect suspendarea condiţionată a executării pedepsei conduita pe care au avut-o inculpaţii pe parcursul întregului proces penal fiind de natură să formeze şi convingerea instanţei de apel în sensul că procesul penal şi pronunţarea hotărârii de condamnare reprezintă un avertisment serios pentru inculpaţi care nu vor mai comite pe viitor infracţiuni.

Referitor la motivul de apel formulat oral de procurorul de şedinţă cu privire la măsura confiscării speciale, curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus, în temeiul art. 118 lit. f) C. pen. confiscarea celor două bâte folosite în timpul incidentului de partea vătămată P.A. şi victima P.D., atâta timp cât, pentru dispunerea măsurii de siguranţă, este suficient să se fi comis o faptă prevăzută de legea - situaţie existentă în speţă, fiind dovedit că partea vătămată şi victima au uzitat la rândul lor de aceste două bâte - fără să prezinte importantă dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiunea.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, criticile formulate de apelanţii inculpaţi P.C. şi C.L. în sensul reducerii cuanturnului daunelor materiale şi morale, s-a apreciat că sunt nefondate acestea fiind judicios stabilite de prima instanţă, în raport de materialul probator administrat în cauză, sub aspectul daunelor materiale respectiv prin aprecierea traumei psihice suferită de partea vătămată P.A. respectiv de sora, fratele şi tatăl victimei P.D.

Dimpotrivă, curtea a constatat că prima instanţă, urmarea reţinerii circumstanţelor atenuante legale prev. de art. 73 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen. a reţinut şi culpa proporţională a victimei P.D. şi a redus la jumătate cuantumul despăgubirilor, prin înlăturarea acestor circumstanţe s-ar fi impus majorarea daunelor materiale şi morale. în condiţiile în care părţile civile nu au declarat apel în cauză iar parchetul nu a susţinut în faţa instanţei, în conformitate cu prevederile art. 18 C. proc. pen., acţiunea civilă pornită în faţa primei instanţe de persoanele vătămate, curtea nu a procedat în acest sens, o astfel de soluţie fiind apreciată ca echivalând cu încălcarea principiului disponibilităţii. în raport de acelaşi aspect, în cazul inculpatului C.I. soluţia de condamnare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. nu poate conduce la obligarea acestuia la plata unor despăgubiri către partea civilă B.N.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii P.C.M., C.L. şi C.I.C.. Recurentul inculpat C.I.C., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi, pe fondul cauzei, menţinerea hotărârii instanţei de fond, apreciind că aceasta a făcut o analiză judicioasă a datelor şi a actelor din dosar, în mod corect reţinând că este vorba de legitimă apărare, motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului. în acest sens, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1)⁷ C. proc. pen.

Recurentul inculpat P.C.M., invocând cazurile de casare prev. de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen., a solicitat achitarea.

Raportat la primul motiv de casare, prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a criticat hotărârile instanţelor sub aspectul reţinerii intenţiei săvârşirii infracţiunii de omor prev. de art. 174, rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

Privitor la încadrarea juridică dată faptei, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi schimbarea încadrării juridice în art. 188 C. pen., apreciind legea nouă ca fiind mai favorabilă.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în aceea de lovituri cauzatoare de moarte.

Având în vedere că a fost minor la data săvârşirii faptei a solicitat internarea inculpatului într-un centru educativ, potrivit dispoziţiilor art. 124 alin. (4) C. pen.

Recurentul inculpat C.L.G., invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. a solicitat achitarea.

A mai solicitat, individualizarea pedepsei, aplicarea pedepsei sub minimul special, cu reţinerea dispoziţiilor art. 72, 74 şi 76 C. pen. anterior.

Totodată, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii P.C.M., C.L. şi C.I.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2)1 că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 24 septembrie 2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege -referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi P.C.M., C.L., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat C.L. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept, Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

Cazurile în care s-a făcut o greşită aplicare a legii sunt desemnate de toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen.

Referitor la solicitarea recurenţilor inculpaţi P.C.M. şi C.L. de schimbare a încadrării juridice se constată că nu poate fi examinată în recursul de faţă sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., deoarece aceste critici nu se încadrează acestui caz de casare, de altfel niciunui alt caz prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. Solicitarea acestora, ar fi putut fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dacă nu ar fi fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Aşa fiind, nici sub acest aspect încadrarea juridică a faptei săvârşite, astfel cum a fost reţinută de instanţele care s-au pronunţat în etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.

Încadrarea juridică a faptei este o chestiune de drept, în condiţiile în care prin aceasta nu se atinge fondul, deoarece chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei săvârşite de inculpat, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt.

Aprecierea în sensul dacă această faptă constituie infracţiune şi ce anume infracţiune, este o chestiune de drept. Fapta sau faptele trebuie acceptate de către instanţa de recurs, astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond, însă încadrarea juridică constituie o chestiune de drept care poate fi supusă controlului judiciar al instanţei de recurs şi poate fi modificată de aceasta.

De altfel, ceea ce nu se poate obţine direct nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea,, de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. Ca atare, critica privind încadrarea juridică a faptei poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, cu respectarea celorlalte condiţii cerute de lege, însă, faptele recurenţilor inculpaţi P.C.M. şi C.L., au fost reţinute în mod corect de instanţele inferioare; prin aplicarea corectă a legii.

Cu privire la critica recurentului inculpat P.C.M., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat.

Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat P.C.M. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Cu privire la aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până. la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă). În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 24 septembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează infracţiunea de omor calificat şi loviri sau alte violenţe, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în. vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de recurenţii inculpaţi P.C.M., C.L. şi C.I.C. instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, caftind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvărşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.

c) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi recurenţii inculpaţi P.C.M., C.L. şi C.I.C., având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenţi conduce la dezincriminarea faptei faţă de aceştia.

S-a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează:

- Inculpatul P.C.M.

- pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

- pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 99 şi urm. C. pen., 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) - art. 78 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M., la o pedeapsă de o lună închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Inculpatul C.L.G.

- pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpatul C.I.C. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Înalta Curte constată că, în reglementarea anterioară, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementului circumstanţial prevăzut de litera i a art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind prevăzută ca infracţiune în art. 188 C. pen.

Fapta de omor calificat, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpaţii P.C.M. şi C.L.G. este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 şi interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

însă, reducerea limitelor de pedeapsă, atât în ceea ce priveşte minimul cât şi maximul sancţiunii pentru infracţiunea de omor calificat, este lipsită de relevanţă, întrucât aplicarea celorlalte instituţii incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei inculpatului.

Astfel, pedepsele aplicate inculpaţii P.C.M. şi C.L.G. pentru infracţiunea de omor calificat, a fost stabilită prin coborârea sub minimul special prevăzut de lege (7 ani şi 6 luni închisoare pentu inculpatul C.L.G.) ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., respectiv 5 ani pentru inculpatul P.C.M. ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen.

Referitor la infracţiunea de loviri sau alte violenţe art. 180 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi P.C.M., C.L. şi C.I.C. se constată că aceasta este incriminată în art. 193 alin. (2) din noul C. pen. care a majorat atât limita minimă specială a pedepsei închisorii de la 3 luni la 6 luni, cât şi limita maximă specială a pedepsei închisorii de la 2 ani la 5 ani şi, prin urmare legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

În situaţia aplicării dispoziţiilor noului C. pen., aceste circumstanţe atenuante reţinute de instanţele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor calificat, întrucât nu mai au corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante.

Ca urmare a săvârşirii concursului de infracţiuni, s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpaţilor, fără a adăuga un spor de pedeapsă, însă, dispoziţiile legii noi, respectiv art. 39 lit. b) C. pen. în vigoare, impun, în mod obligatoriu, aplicarea unui spor, de o treime, din totalul celorlalte pedepse.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpaţilor s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, care au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpaţilor pentru infracţiuni care preved această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani).

În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat faţă de pedeapsele aplicate inculpaţii P.C.M. şi C.L.G., astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veghe, respectiv C. pen. anterior.

În privinţa suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. anterior aplicată inculpatului C.I.C. noul C. pen., a renunţat la această reglementare.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul minor P.C.M. la data săvârşirii faptelor, referitor la modalitatea de executare a pedepsei, se constată că legea penală mai favorabilă este noul C. pen. care instituie regula potrivit căreia în caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114 privitoare la consecinţele răspunderii penale a minorului, ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 74 (criteriile generale de individualizare a pedepsei). Prin urmare, indiferent de numărul infracţiunilor concurente săvârşite în timpul minorităţii, se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă, la stabilirea şi luarea măsurii educative se are în vedere si existenta concursului de infracţiuni.

În acest sens sunt şi dispoziţiile a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 care prevăd că, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie prevăzută de art. 115 pct. 2 lit. b) C. pen. pe o perioada egală cu durata pedepsei închisorii, respectiv de 5 ani.

Drept urmare, Înalta Curte, va admite recursul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Cu privire la inculpatul P.C.M.:

În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. va înlocui pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior(parte vătămată P.A.I.), cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 115 pct. 2 lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 august 2012 la 15 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.C.M., în suma de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei .

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.L.G. şi C.I.C.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L.G. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 august 2012 la 15 aprilie 20i4.

Va obliga recurentul inculpat C.L.G. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat C.I.C. la plata sumei de 275 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Cu privire la inculpatul P.C.:

În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. înlocuieşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior (parte vătămată P.A.I.), cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 115 pct. 2 lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 august 2012 la 15 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.C.M., în suma de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.L.G. şi C.I.C.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L.G. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 august 2012 la 15 aprilie 2014.

Obligă recurentul inculpat C.L.G. la plata suinei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.I.C. la plata sumei de 275 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1335/2014. Penal. Alte cereri privind judecata...		ICCJ. Decizia nr. 1342/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1341/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1341/2014. Penal