ICCJ. Decizia nr. 1296/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1296/2014

Dosar nr. 9816/117/2012

Şedinţa publică din 11 aprilie 2014

Asupra recursului penal de faţă ;

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 56/D din 22 februarie 2013 Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. P.V.A., fără antecedente penale, în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 329 alin. (2) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen., respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 mai 2012 şi până la zi.

În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen., stabilit de instanţă la 7 ani.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen., i s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare să respecte şi următoarea obligaţie:

- să nu intre în legătură cu inculpatul P.C. şi cu partea vătămată M.R.C.

Conform art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei P.V.A., dacă nu este arestată în altă cauză.

2. P.V., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, ca urmare a împlinirii termenului de reabilitare judecătorească.

S-a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 lit. a), b) şi e), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., respectiv drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durate pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 mai 2012 şi până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul P.V.

3. P.C., fără antecedente penale, în temeiul art. 329 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 329 alin. (2) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., şi 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpaţii P.V.A. şi P.V. a sumei de câte 3.000 euro, sau echivalentul în lei de la data confiscării, de la fiecare din cei doi inculpaţi.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 100 lei.

În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 15 alin. (2) C. pen. s-a respins ca tardiv formulată acţiunea civilă a părţii M.R.C.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată în sumă de 150 lei, iar pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P.V. în sumă de 300 lei, sume ce se avansează din Fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Cluj, domnilor avocaţi J.M.R. şi T.O.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii P.V.A. şi P.C. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 2.300 lei fiecare, iar pe inculpatul P.V. l-a obligat să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 2.600 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată M.R., neşcolarizată şi fără ocupaţie, a locuit în comuna B., sat S., jud. Cluj, având o relaţie de concubinaj, timp de mai mulţi ani, cu martorul S.V. cei doi având împreună 5 copii minori.

Din declaraţiile martorului V.I., care locuia şi el în aceeaşi localitate, şi pe care partea vătămată îl mai ajuta la activităţi de menaj, aceasta avea cu concubinul său o relaţie marcată de violenţe fizice, motiv pentru care, aproximativ în cursul anului 2010, partea vătămată a plecat de la domiciliul comun cu cel al concubinului, fiind nevoită să locuiască sporadic la diferite persoane, rude sau cunoştinţe, printre care şi martorul V.I., cu care partea vătămată a început să aibă relaţii intime. Pe fondul acestei situaţii, partea vătămată M.R.C. a început să practice prostituţia în zona municipiului Câmpia Turzii, pentru a-şi obţine cele necesare traiului zilnic. În aceste împrejurări, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul P.C. care este administrator la firma SC "P.T." SRL Câmpia Turzii, care are ca obiect de activitate servicii de transport în regim de taximetrie.

Aşa cum a declarat partea vătămată, iniţial cei doi au întreţinut relaţii sexuale contra cost, ulterior partea vătămată apelând la serviciile de transport oferite de inculpat prin firma sa. De asemenea, aşa cum a declarat partea vătămată, inculpatul i-a intermediat părţii vătămate întreţinerea de relaţii sexuale cu diferiţi prieteni de-ai acestuia, transportând-o pe aceasta la locuinţele prietenilor respectivi, şi de acolo la reşedinţa părţii vătămate.

În faţa instanţei de judecată partea vătămată a declarat că îi plătea inculpatului P. contravaloarea transportului în regim de taxi, şi totodată, după fiecare întâlnire intermediată de către inculpat, îi mai dădea acestuia sume cuprinse între 10 şi 20 de lei, cât să aibă şi acesta de un suc.

În legătură cu activitatea desfăşurată de către inculpatul P.C. au fost audiaţi martorii A.L., care este soacra surorii părţii vătămate, şi în casa căreia partea vătămată mai locuia sporadic după ce a plecat de la concubinul său, şi D.C.I., care este cumnat cu cumnatul părţii vătămate. Din conţinutul acestor depoziţii testimoniale a rezultat faptul că partea vătămată practica prostituţia în România, mai exact în zona "H.P." din apropiere de municipiul Câmpia Turzii. De asemenea, martorii au precizat că inculpatul P.C. o transporta pe partea vătămată în diferite locaţii, şi că aceasta îi plătea contravaloarea curselor din banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei, însă cu toate acestea partea vătămată i-a rămas datoare inculpatului P. Cei doi martori mai declară că inculpatul P. o ajuta foarte mult pe partea vătămată, chiar îi dădea bani împrumut, şi îi dădea butelii pentru gătit, în condiţiile în care, aşa cum subliniază martorul D.C.I., nici el şi nici cumnatul său nu lucrau nicăieri, ceea ce înseamnă că practic partea vătămată ţinea toată această familie.

De asemenea, a mai fost audiată şi martora M.C., sora părţii vătămate, care şi aceasta a declarat că nu cunoaşte dacă inculpatul P. ştia cu ce se ocupă partea vătămată, ba chiar acesta i-a spus în primăvara anului 2012 că nu ştia cu ce se ocupă partea vătămată, în condiţiile în care inculpatul nu a susţinut niciodată că nu ştia cu ce se ocupă partea vătămată, şi anume cu prostituţia. De altfel, instanţa a înlăturat această declaraţie, având în vedere că a fost apreciată ca fiind pur subiectivă, în condiţiile în care martora a declarat că a fost foarte mult ajutată de către inculpatul P., fiindu-i aşadar îndatorată acestuia, sens în care s-a simţit, probabil, obligată să dea o declaraţie în favoarea inculpatului.

La sfârşitul anului 2011, inculpatul P.C. a cunoscut-o întâmplător pe inculpata P.V.A., zisă "M.", după care cei doi s-au angajat într-o relaţie intimă.

În contextul mai sus relatat, inculpata P.V.A. a cunoscut-o pe partea vătămată, despre care a aflat, de la inculpatul P.C., că are o situaţie familială dificilă şi că nu are unde să locuiască, acesta solicitându-i, totodată, inculpatei să o găzduiască pe partea vătămată pe perioada sărbătorilor de iarnă. Inculpata a fost de acord, astfel că partea vătămată a locuit la inculpată căreia i-a povestit situaţia în care se află, respectiv aceea că nu are un loc de muncă şi nu are unde să stea.

Pe fondul unor discuţii de această natură, inculpata P.V.A. i-a spus părţii vătămate că lucrează în Germania de mai mult timp, ca şi dansatoare într-un club şi i-a propus părţii vătămate, în prezenţa inculpatului P.C. să o ducă să muncească în Germania, fără a-i preciza încă de la început exact condiţiile în care urma să lucreze în străinătate, ce anume trebuia să facă şi salariul pe care urma să-l încaseze.

În faza de judecată partea vătămată a declarat că a fost de acord cu propunerea inculpatului, chiar în condiţiile în care a bănuit că în Germania va practica prostituţia. Despre această propunere, partea vătămată M.R.C. i-a povestit şi martorului V.I., ocazia în care acesta a aflat că cele două urmau să plece împreună în Germania, unde inculpata avea posibilitatea să-i găsească părţii vătămate un loc de muncă bine plătit. Înainte de a pleca în străinătate, partea vătămată i-a cerut martorului cu titlu de împrumut suma de bani necesară pentru plata contravalorii transportului din România până în Germania, sens în care martorul V.I. i-a împrumutat părţii vătămate suma de 500 lei.

Drept consecinţă, la data de 06 ianuarie 2012, partea vătămată şi inculpata P.V.A. au plecat spre Germania cu firma de transport SC P.L.N. SRL.

După ce au ajuns în localitatea Giessen, inculpata şi partea vătămată au închiriat un apartament într-un imobil în care locuia şi fiul inculpatei P.V.A., martorul O.M.C., împreună cu prietena acestuia, martora V.G., care, de asemenea, practica prostituţia în Clubul F.W., care era situat în apropiere de locuinţele închiriate. Din datele de la dosar reieşit că martora V.G. practica prostituţia în acel club de circa doi ani de zile, şi vorbea bine limba germană. Totodată inculpata i-a spus părţii vătămate că şi ea ar urma să practice prostituţia în clubul respectiv, deoarece niciun alt loc de muncă nu ar putea genera câştigurile pe care le-ar realiza din practicarea prostituţiei la clubul amintit. În vederea începerii activităţii în clubul F.W., inculpata i-a cumpărat părţii vătămate obiecte vestimentare adecvate.

La câteva zile după ce inculpata şi partea vătămată au ajuns în Germania, inculpatul P.V., care este soţul inculpatei P.V.A., însă cei doi sunt separaţi în fapt, a venit şi el în Germania, din Spania, locuind şi acesta împreună cu ele, în acelaşi apartament.

Când inculpatul a sosit în Germania, inculpata P.V.A. i-a spus părţii vătămate că inculpatul P. va fi cel însărcinat cu paza sa.

În condiţiile mai sus arătate, partea vătămată a început să practice prostituţia în club, iar după câteva zile, inculpaţii P. i-au solicitat acesteia să practice în club sexul neprotejat deoarece aceste servicii sexuale erau mai bine plătite. Când partea vătămată a refuzat, inculpata P.V.A. a agresat-o, trăgând-o de păr. Partea vătămată a relatat că în club era urmărită de către martora V.G., iar în condiţiile în care aceasta nu practica sexul neprotejat, martora V. le relata aceste aspecte celor doi inculpaţi, care au recurs iarăşi la violenţe.

Din procesele-verbale de investigaţii şi verificări efectuate de autorităţile germane a rezultat că Clubul F.W. funcţionează în apropiere de localitatea Giessen, iar pentru practicarea prostituţiei în incinta acestuia trebuie respectate anumite reguli. Astfel, în fiecare zi, femeile care practică aici prostituţia se înregistrează la recepţia clubului, unde plătesc o taxă de 80 de euro, ce reprezintă "taxa de intrare", iar apoi în funcţie de preferinţele clienţilor, aceştia achită tarifele pentru diferite servicii sexuale, tarife stabilite de către club, respectiv 50 de euro pentru o jumătate de oră de servicii sexuale, 100 de euro pentru o oră de servicii sexuale şi încă 50 de euro pentru orice fel de servicii sexuale "extra". Din cele declarate de către partea vătămată reiese că sexul neprotejat era tarifat ca serviciu sexual "extra".

Martora V.G. a declarat că una din regulile clubului era ca toate fetele să practice sexul protejat, în caz contrar, fata respectivă era dată afară din club, astfel că a susţinut, în concordanţă cu declaraţiile date de către inculpaţi, că partea vătămată nu avea cum să practice sex neprotejat. În susţinerea versiunii sale însă, partea vătămată a arătat că la recepţia clubului se declarau serviciile "extra", unde se încadrau de exemplu sexul oral, ejacularea exterioară etc., iar în cameră, unde se aflau doar prostituata cu clientul său, intervenea o înţelegere între aceştia, astfel că era posibilă practicarea sexului neprotejat, cu consecinţa asumată de către prostituată, că în situaţia în care la recepţie se află despre această modalitate, riscă să fie dată afară din club.

Din declaraţiile date de către partea vătămată a mai reieşit că la Clubul F.W. partea vătămată se deplasa fie transportată de către inculpatul P.V., fie cu taxiul, însoţită fiind de către martora V.G., iar şoferul taxiului era o cunoştinţă de-a inculpatei P.V.A.

Partea vătămată a mai declarat că a lucrat circa o lună de zile în Clubul F.W., însă, întrucât nu cunoştea limba germană nu a obţinut sume importante de bani. Şi acesta era un alt prilej pentru inculpaţi de a exercita violenţe împotriva părţii vătămate.

La un moment dat, partea vătămată le-a spus inculpaţilor că este însărcinată, şi cu toate că le-a relatat acestora că nu se simte bine şi că probabil are nevoie de un consult medical, inculpaţii i-au cerut în continuare să întreţină relaţii sexuale contra cost în vederea obţinerii unor sume de bani pe care le pretindeau ei.

S-a mai precizat că partea vătămată a declarat că toate sumele de bani câştigate de către aceasta erau reţinute de către cei doi inculpaţi.

În legătură cu sarcina a cărei existenţă a constatat-o, partea vătămată a declarat că a intenţionat să îşi facă o întrerupere de sarcină, însă tarifele pentru astfel de servicii medicale erau ridicate în Germania, motiv pentru care inculpaţii P.V. şi P.V.A. i-au propus să plece în Spania, unde inculpatul P.V. locuise mai mult timp şi cunoştea condiţiile în care i-ar putea fi acordate îngrijiri medicale de natura celor menţionate.

În contextul relatat, inculpatul P.V. a plecat împreună cu partea vătămată în Spania, în localitatea Lleida. O dată ajunşi aici, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să practice din nou prostituţia, mai ales că ştia o locaţie în care putea să facă acest lucru. Partea vătămată a practicat prostituţia "într-un apartament special amenajat în acest scop" unde însă tarifele erau mult mai mici decât în Germania.

Cu privire la deplasarea celor doi în Spania, inculpatul P.V. a declarat că ajunşi în această ţară, a fost cu partea vătămată la medic, însă acolo i s-a spus că nu este însărcinată, lucru care a bucurat-o pe partea vătămată, şi la propunerea acesteia ar fi rămas în Spania ca să practice prostituţia, deoarece aici era mai cald. Partea vătămată a negat o asemenea stare de fapt, susţinând că fără să fie consultată a fost dusă în acea "casă privată", unde a fost obligată să practice prostituţia, şi toţi banii câştigaţi de ea erau predaţi inculpatului P. care-i folosea pentru plata chiriei locuinţei pe care o deţinea în acea localitate, în condiţiile în care partea vătămată locuia şi mânca în casa respectivă, unde şi muncea. De asemenea, partea vătămată a declarat că spre sfârşitul perioadei de şedere în Spania a venit în această ţară şi inculpata P.V.A., şi că din Spania au plecat în Italia, unde intenţionau să o ducă pe partea vătămată "la stradă", însă din cauză că nu au găsit loc, au revenit în Giessen.

Cu toate că partea vătămată a susţinut permanent că este însărcinată şi că nu mai poate lucra în club, inculpaţii nu au ţinut cont de solicitările acesteia, astfel că aceasta a fost obligată să întreţină relaţii sexuale contra cost în continuare cu clienţii clubului. În acest context, a pierdut sarcina, motiv pentru care i-au fost acordate îngrijiri medicale la spitalul clinic de specialitate din localitatea Giessen, unde a fost însoţită de martora V.G., care a şi semnat documentele medicale întocmite cu ocazia internării în spital. Deşi părţii vătămate i s-a recomandat un tratament medical şi repaus la pat, inculpaţii i-au cerut acesteia, la două zile după externare să practice prostituţia în club, pentru obţinerea de venituri suplimentare.

Inculpaţii s-au apărat susţinând că sarcina pe care o avea partea vătămată nu a fost dobândită în Germania, ca urmare a întreţinerii de raporturi sexuale neprotejate, şi că partea vătămată o avea din România, chiar aceasta mărturisindu-i inculpatului P.V. că a rămas însărcinată cu un zugrav.

Din actele medicale aflate la dosarul cauzei şi eliberate de către Clinica Universitară de Ginecologie din Giessen a reieşit că partea vătămată s-a prezentat în cadrul acestei unităţi medicale la data de 17 martie 2012, cu diagnosticul "abortus incompletus vârstă gestaţională neclară", iar cu ocazia examinării a avut loc o expulsie spontană a unui fetus macerat cu greutate de 32 grame. După greutatea fătului, sarcina s-ar plasa între săptămâna a 13-a şi săptămâna a 14-a (a se vedea în acest sens: http://www.mamicamea.ro/sarcina-pe-saptamani/evolutia-greutatii-fatului-in-timpul-sarcinii.html), şi prin urmare sarcina ar fi anterioară datei sosirii părţii vătămate în Germania.

În declaraţiile date de parte vătămată pe parcursul procesului penal, aceasta a arătat că a fost în permanenţă bătută şi umilită de cei doi inculpaţi, era trezită zgomotos, trasă de păr şi determinată astfel să coboare din pat, iar dacă partea vătămată protesta, inculpatul P.V. o trăgea după el până în baie unde o băga sub duşul rece. Audiată pentru prima dată în faţa autorităţilor germane, la întrebările prealabile puse părţii vătămate, aceasta a declarat că, după ce a fost ridicată de către autorităţi din clubul F.W., pentru prima oară după 4 luni de zile a dormit bine, fiind sugestivă din acest punct de vedere situaţia de exploatare în care s-a găsit partea vătămată.

De asemenea, partea vătămată a relatat că a fost obligată să facă sex concomitent cu cei doi inculpaţi, atât atunci când s-au aflat toţi trei în Spania, cât şi în timpul în care s-au aflat în Germania. Părţii vătămate i s-a părut că acest lucru a reprezentat maximul umilinţelor şi batjocurii la care a fost supusă.

Ca urmare a acestui gen de comportament adoptat de cei doi inculpaţi faţă de partea vătămată, aceasta a încercat să ia legătura cu martorul V.I., căruia i-a povestit ceea ce se întâmplă cu ea. Cu toate că la început inculpaţii i-au permis părţii vătămate să-l contacteze pe martor pentru a-l asigura că totul este în regulă, ulterior aceştia şi-au modificat atitudinea, cu atât mai mult cu cât la un moment dat chiar şi martorul V.I. le-a reproşat inculpaţilor P.V.A. şi P.C. că o bat pe partea vătămată, astfel că cei doi inculpaţi P. i-au luat cartela telefonică părţii vătămate pentru a o împiedica să mai contacteze pe cineva din ţară, lăsându-i doar aparatul telefonic, pe post de ceas, pentru a verifica, atunci când se afla în club, timpul petrecut cu clienţii.

Din declaraţiile date de martorul S.V., care a fost concubinul părţii vătămate, a reieşit că în luna aprilie 2012, a fost contactat telefonic de partea vătămată, cu care anterior nu mai ţinuse legătura, care i-a spus că este în Germania deoarece "nişte persoane" i-au promis un loc de muncă, dar au păcălit-o şi au obligat-o să se prostitueze într-un club din Germania unde o bat şi o ameninţă permanent, motiv pentru care să facă ceva şi să o ajute. Martorul a arătat că discuţia telefonică purtată cu partea vătămată s-a întrerupt de mai multe ori deoarece aceasta i-a spus că îl sună pe ascuns, când persoanele care o supraveghează nu sunt de faţă. Martorul s-a deplasat la organele de poliţie pentru a cere ajutorul, însă i s-a spus că adresa furnizată nu este bună.

În legătură cu acest demers al său, partea vătămată a declarat în faza de judecată că nici concubinul său nu ştie să scrie şi să citească şi din această cauză a rugat o nepoată să scrie adresa clubului respectiv pe care i-a dat-o ea, însă se pare că a scris-o greşit.

Aşa cum a reieşit din declaraţiile inculpatei P.V.A., în tot intervalul de timp cât partea vătămată s-a aflat în Germania, această inculpată a revenit în ţară de mai multe ori pentru perioade scurte de timp. În acest timp partea vătămată era lăsată în grija inculpatului P.V., iar în perioadele când şi acesta era plecat în diverse locuri, aşa cum declară partea vătămată, era lăsată cu martorii O.M.C. şi V.G.

De asemenea, în aceeaşi perioadă de timp, inculpata P.V.A. şi cei doi martori s-au mutat din prima locuinţă închiriată, în imobilul situat pe str. Schiffenberg, aflat în proprietatea martorului M.F. În acest imobil inculpaţii şi partea vătămată au închiriat apartamentul cu nr. 9, situat la parter, iar martorii O.M.C. şi V.G. apartamentul cu nr. 7, situat la etaj. Aşa cum a declarat martorul mai sus menţionat, şi care era proprietarul imobilului închiriat, apartamentul numărul 9 era compus din două camere, una din camere fiind ocupată de către partea vătămată, iar cealaltă de către cei doi inculpaţi P. Tot martorul a mai declarat că pe partea vătămată a văzut-o destul de rar, presupunând că era la muncă, şi părea destul de confuză, în timp ce cei doi inculpaţi erau tot timpul acasă, de unde reiese încă o dată că aceştia trăiau din ceea ce câştiga partea vătămată.

În apartamentul numărul 7, împreună cu martorii O.M.C. şi V.G. au locuit şi martorii M.R., şi C.A.M., aceasta din urmă lucrând ca şi prostituată în acelaşi club F.W.

Cu una din ocaziile în care inculpata P.V.A. a revenit în ţară, s-a întâlnit cu inculpatul P.C., care i-a prezentat-o pe martora C.P. Inculpata P.V.A. i-a spus martorei că arată bine şi că i-ar putea găsi de lucru ca şi damă de companie, într-un club din Germania. În aceste condiţii cei trei s-au deplasat în localitatea Giessen, unde au locuit în apartamentul închiriat de inculpată. În acest context, martora C.P. a cunoscut-o pe partea vătămată despre care a aflat că lucrează în Clubul F.W. şi despre care a constatat că era timorată şi agresată verbal de către inculpată. În faţa instanţei de judecată, martora a declarat că nu a constatat cu ocazia vizitei sale în Germania ca partea vătămată să fie bătută sau ameninţată, dar înainte de sărbătorile de iarnă din 2012, întâlnindu-se cu partea vătămată aceasta i-a povestit că atunci când a fost în Germania, şi cele două s-au întâlnit acolo, partea vătămată ar fi fost bătută de către inculpatul P.V. Totodată martora mai declară că a văzut că partea vătămată este supărată, spunând că era îngrijorată pentru soarta celor cinci copii ai săi.

Deoarece martora nu a vrut "să urce cu clienţii pe cameră" şi nu a dorit să facă prostituţie, apreciind că o astfel de activitate nu este pentru ea, a plecat de la inculpata P. la Hamburg, la nişte prieteni de ai săi. La plecarea martorei, aceasta a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu doreşte să plece cu ea, dar partea vătămată i-a spus că nu poate pleca deoarece are o datorie de 3.000 de euro la martorul O.M.C.

În legătură cu această datorie, partea vătămată a arătat că la un moment dat a luat împrumut de la fiul inculpatei P.V.A. suma de 500 lei, aceasta întâmplându-se într-o perioadă în care nu câştiga în club, banii fiindu-i necesari pentru achitarea taxei de intrare în club. După aceea inculpata P. i-a spus părţii vătămate că în contul acestei datorii trebuie să-i plătească fiului ei suma de 3.500 de euro.

În legătură cu câştigurile realizate de către partea vătămată în Germania aceasta a declarat că obţinea sume cuprinse între 350 de euro şi 700 de euro pe zi, însă erau şi zile în care nu câştiga nimic. De asemenea, partea vătămată a arătat că atunci când nu încasa suficienţi bani, era bătută de către cei doi inculpaţi, respectiv inculpata P.V.A. o lovea cu palmele şi o trăgea de păr, iar inculpatul P.V. o lovea cu pumnii în cap şi că inculpaţii aveau grijă să nu-i rămână urme pe faţă pentru că altfel nu mai putea lucra.

Urmare a discuţiilor repetate şi disperate pe care partea vătămată le-a avut cu martorul V.I., la data de 11 mai 2012 a fost înregistrat denunţul acestuia, în cadrul căruia s-a menţionat că, pe fondul unei situaţii materiale precare şi a unei situaţii personale dificile, partea vătămată M.R.C. a acceptat propunerea de a pleca la muncă în Germania, propunere făcută de inculpata P.V.A.. În cuprinsul denunţului, martorul a mai menţionat faptul că partea vătămată M.R.C. a cunoscut-o pe inculpata P.V.A. prin intermediul inculpatului P.C. Acesta din urmă, a asigurat-o pe partea vătămată M.R.C. că propunerea făcută de inculpata P. este serioasă, că aceasta din urmă lucrează de aproximativ 20 de ani în Germania şi că nu are de ce să-şi facă griji. Urmare a diligenţelor depuse de către cei doi, partea vătămată M.R.C. a fost de acord să plece în Germania la muncă, unde urma să aibă grijă de două persoane mai în vârstă. Numitul V.I. a precizat în conţinutul denunţului că el personal le-a împrumutat pe inculpata P. şi partea vătămată M. cu suma de 500 de lei pentru a-şi plăti contravaloarea biletului de autocar pe ruta Cluj-Napoca - Frankfurt. Totodată, acesta a menţionat că după aproximativ două luni de zile a fost contactat telefonic pentru prima dată de către partea vătămată M. care i-a relatat faptul că, o dată ce a ajuns în Germania a fost obligată de către inculpata P. să practice prostituţia în beneficiul său, în Clubul F.W. din Frankfurt. Mai mult, numitul V.I. a precizat şi faptul că partea vătămată M.R.C. i-a relatat că era permanent ameninţată şi agresată fizic de inculpaţii P.V.A. şi P.V., pe acesta din urmă cunoscându-l în Germania.

În conţinutul denunţului, martorul V.I. a arătat şi faptul că în data de 09 mai 2012 a fost contactat telefonic din nou de către M.R.C., care i-a spus plângând că este în continuare bătută de către cei doi, întrucât i se reproşează că nu obţine suficienţi bani şi i-a cerut disperată să o ajute să se poată întoarce în ţară.

În aceste condiţii, numitul V.I. s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca şi a formulat la data de 11 mai 2012 denunţul amintit. Ulterior, la data de 12 mai 2012, numitul V.I. a luat legătura telefonic cu lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj, sesizând faptul că din nou a fost contactat telefonic de partea vătămată M.R.C., care i-a spus că se simte foarte rău şi că datorită stării sale de sănătate nu a mai putut practica prostituţia, motiv pentru care a fost agresată fizic şi sexual de către inculpaţii P.V.A. şi P.V.. Tot cu aceea ocazie, partea vătămată M.R.C. a reuşit să-i spună numitului V.I. care este locaţia Clubului F.W. - club care se află într-o zonă împădurită în apropiere de localitatea "Gissen Liz" din regiunea Frankfurt.

Urmare a sesizărilor repetate făcute de numitul V.I., lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj s-au sesizat din oficiu şi l-au contactat pe ofiţerul de legătură din cadrul Ambasadei Germaniei la Bucureşti, solicitându-i sprijinul pentru verificarea situaţiei în care se afla partea vătămată M.R.C., sens în care a fost întocmit un proces-verbal aflat la dosarul de urmărire penală. În urma sesizării organelor de poliţie germane, la data de 14 mai 2012 au fost făcute verificări la Clubul F.W., ocazie cu care a fost găsită şi legitimată partea vătămată M.R.C., care era însoţită de martora V.G.. În acest context, s-a procedat la audierea părţii vătămate M.R.C., care a confirmat că a fost exploatată sexual prin ameninţare şi violenţe de către inculpaţii P.V.A. şi P.V. şi care a solicitat să fie trimisă în România. Ulterior, aceasta a fost cazată într-o locaţie sigură până în data de 16 mai 2012 când a fost trimisă în România, unde a fost preluată de organele de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj.

Din corespondenţa purtată de către lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Cluj cu ofiţerul de legătură din cadrul Ambasadei Germaniei la Bucureşti, a rezultat faptul că au fost identificaţi pe raza localităţii Gissen din regiunea Frankfurt, inculpaţii P.V. şi P.V.A., precum şi martorul O.M.C., la locuinţa închiriată de aceştia, respectiv la adresa din Schiffenbergstr. 44 din localitatea Pohlheim-Garbenteich. Din aceleaşi documente, a reieşit faptul că imobilul respectiv are mai multe camere închiriate unor prostituate românce, care lucrează la clubul F.W. şi care este deţinut în proprietate de numitul M.F., persoană care a confirmat că partea vătămată M.R.C. şi inculpaţii P.V.A. şi P.V. au locuit cu chirie în camera nr. 9, în timp ce martorii O.M.C. şi V.G. au locuit cu chirie în camera nr. 7, aspecte care reies şi din declaraţiile martorului M.F., audiat prin comisie rogatorie.

În faza de urmărire penală, a fost formulată o cerere de comisie rogatorie, prin care autorităţile române solicitante cereau celor germane să le pună la dispoziţie actele încheiate cu ocazia descinderii în Clubul F.W. Din documentele puse la dispoziţie de către autorităţile judiciare germane, a rezultat, printre altele, faptul că au fost făcute verificări în incinta imobilului în care au locuit inculpaţii şi partea vătămată, ocazie cu care au fost legitimaţi inculpatul P.V. şi martorii O.M.C. şi M.R.. Tot cu aceea ocazie, în apartamentul cu nr. 9 a fost identificată şi legitimată inculpata P.V.A., fiind găsit şi un autoturism marca A. cu numărul de înmatriculare provizoriu X, al cărui proprietar era inculpatul P.V. Totodată, din aceleaşi documente a rezultat şi faptul că în data de 15 mai 2012, respectiv după depistarea părţii vătămate în Clubul F.W., la sediul poliţiei din localitatea Giessen a sunat o persoană de sex masculin, care vorbea limba germană şi care s-a prezentat sub numele de "C." şi s-a interesat, în numele inculpatei P.V.A., de soarta părţii vătămate.

Din aceleaşi mijloace de probă a rezultat şi faptul că partea vătămată a fost găsită în incinta Clubului F.W. la data de 14 mai 2012, în prezenţa martorei V.G., care s-a prezentat şi ulterior la sediul poliţiei pentru a se interesa de partea vătămată. Cu aceea ocazie martora a fost însoţită şi de martora C.A.M., care a declarat organelor de poliţie că şi ea lucrează ca şi prostituată în Clubul F.W. şi că telefonul care a fost descoperit asupra părţii vătămate îi aparţine.

Organele judiciare germane au efectuat verificări în data de 02 iulie 2012 la Clubul F.W. În aceste condiţii, numita M.F.Z., angajată la recepţia clubului a pus la dispoziţie un dosar în care erau înregistrate prostituatele care lucrau la acel moment în club, atât cu numele de scenă, cât şi cu numele adevărat, însă nici martorele V.G. şi C.A.M. şi nicio altă fată cu nume de scenă M., nu figura în registrul respectiv. Mai mult, autorităţile germane au stabilit că la clubul respectiv nu există o arhivă pentru a se putea verifica când anume a lucrat ultima dată în club o anume persoană.

Importantă din punct de vedere a poziţiei subiective a inculpaţilor P.V.A. şi P.V. a fost şi declaraţia martorului S.V. care a arătat că la data de 17 mai 2012, în jurul orelor 14,00, adică exact în data sosirii în ţară a părţii vătămate, la domiciliul său din localitatea S., comuna B., jud.Cluj au venit doi bărbaţi şi o femeie, cu un autoturism de culoare vişinie, cu numere de înmatriculare străine. În legătură cu acest aspect, martorul a menţionat că femeia respectivă în vârstă de circa 22 - 23 de ani, de etnie rromă, s-a prezentat cu numele de A., i-a spus că pe "C. a prins-o poliţia din Germania întrucât se prostitua într-un club şi a trimis-o în România cu avionul". Femeia respectivă i-a lăsat martorului un număr de telefon, spunându-i că în cazul în care partea vătămată va lua legătura cu el, să o convingă "să nu meargă la poliţie şi să depună reclamaţie şi să-i bage în puşcărie pe părinţii săi, întrucât nu au vrut decât să o ajute şi să-i facă un bine". Mai mult, martorul a afirmat că persoana respectivă i-a spus că îl va mai căuta şi că în situaţia în care C. nu va merge la poliţie îi vor recompensa pe toţi.

La data de 26 mai 2012, a fost efectuată o recunoaştere după planşe fotografice în prezenţa a doi martori asistenţi, ocazie cu care martorul S.V. a indicat-o pe numita O.A.L., care este fiica inculpatei P.V.A., ca fiind persoana care la data de 17 mai 2012 s-a prezentat la domiciliul său şi i-a propus, în numele "părinţilor săi" o înţelegere.

În legătură cu cele mai sus reţinute, s-a menţionat că martorul V.I. a arătat că după ce partea vătămată a sosit în ţară, a fost contactat telefonic de o femeie care s-a prezentat ca fiind fiica inculpatei P.V.A. şi care l-a întrebat unde locuieşte pentru că are un pachet trimis de partea vătămată din Germania pentru el.

Prin urmare, cei doi inculpaţi P. aveau sentimentul de vinovăţie, ştiind că pentru ceea ce s-a întâmplat şi i-au făcut părţii vătămate ar putea ajunge la închisoare, încercând rapid să contacteze toate persoanele cu care partea vătămată ar fi putut lua contact după revenirea ei în ţară, încercând în acest fel să evite ca partea vătămată să formuleze plângere împotriva lor.

După revenirea în ţară a părţii vătămate şi declanşarea anchetei penale, a fost audiată şi martora M.C., sora părţii vătămate, care a precizat că la sfârşitul anului 2011 a aflat despre aceasta că urmează să plece în Germania la muncă, respectiv "la spălat de vase". Martora a afirmat că prin luna februarie 2012 a fost contactată telefonic de sora ei care a asigurat-o că totul este în regulă şi pentru a nu-şi face griji i-a dat să discute la telefon cu un bărbat şi o femeie, care de asemenea i-au spus că partea vătămată are un loc de muncă şi în scurt timp îi va trimite bani. Ulterior, martora a aflat că partea vătămată a practicat prostituţia în Germania în beneficiul celor doi şi în condiţiile impuse de aceştia şi că a reuşit să scape şi să revină în ţară "cu ajutorul lui I. din S. care a anunţat poliţia din România".

Fiind audiaţi şi martorii A.L. şi D.C.I. aceştia au arătat că la sfârşitul lunii decembrie 2011, partea vătămată le-a spus că urmează să plece la muncă în Germania şi să lucreze, "la spălat de vase" şi respectiv "la un hotel". Ulterior însă, martorii au aflat că partea vătămată a fost bătută şi maltratată în Germania unde, în aceste condiţii a practicat prostituţia.

În faza de judecată martorii s-au contrazis, aceştia susţinând ba că nu ştiau că partea vătămată a fost bătută, ba că numai unii dintre ei ştiau, de la partea vătămată, dar le-au spus şi celorlalţi, după care revin şi susţin că nu au discutat unii cu alţi despre acest aspect, deşi se pare că locuiesc cu toţii în aceeaşi casă. Din acest motiv instanţa a pus sub semnul întrebării sinceritatea martorilor care apăreau destul de decişi să dea declaraţii în favoarea inculpaţilor, martora A.L. spunând că după arestarea inculpaţilor, când a fost sunată de către partea vătămată, pentru ca această să vorbească cu sora sa, a apostrofat-o pe partea vătămată, reproşându-i că a băgat oameni nevinovaţi la închisoare, fără să dea amănunte legate de considerentele care au determinat-o să aprecieze că inculpaţii P., cercetaţi la acea vreme în stare de arest preventiv, ar fi fost nevinovaţi.

De asemenea, martorele A. şi M. au susţinut că partea vătămată obişnuia să mintă, fără a da date concrete şi exemple de această natură pentru ca instanţa să poate aprecia cu privire la realitatea celor învederate.

În cauză au fost efectuate verificări şi cu privire la transferurile de bani realizate prin sistemul W.U. de către inculpaţi sau partea vătămată. Din aceste verificări a rezultat faptul că la data de 04 mai 2012, partea vătămată M.R.C. i-a trimis martorului V.I. o singură dată suma de 274 de euro, ridicată de martor personal, din această sumă martorul V.I. a afirmat că a reţinut suma de 500 lei, reprezentând împrumutul acordat părţii vătămate pentru cumpărarea biletului de călătorie în Germania sumă care reprezenta contravaloarea biletelor de călătorie plătite de martor în total aproximativ 210 euro.

În drept, fapta inculpatei P.V.A. care, în cursul lunii decembrie 2011, fără a se putea stabili cu exactitate data, a recrutat-o pe partea vătămată M.R.C., care practica prostituţia de bunăvoie în România, propunându-i să lucreze ca şi dansatoare în Clubul F.W. din localitatea Gissen - Germania, unde se prestau servicii sexuale contra cost întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) teza I C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate P.V.A. care, în cursul anului 2012, a transportat-o pe partea vătămată M.R.C., care practica prostituţia de bunăvoie în România, din Cluj-Napoca în localitatea Gissen - Germania, unde a cazat-o în incinta imobilului administrat de cetăţeanul german M.F., după care, prin violenţă, ameninţare şi alte forme de constrângere, împreună cu inculpatul P.V. a determinat-o pe aceasta să practice prostituţia în alte condiţii decât cele pe care aceasta le practica în ţară, şi anume indiferent de starea sa de sănătate şi prin practicarea de servicii sexuale neprotejate pentru obţinerea unor sume suplimentare de bani, exploatând-o sexual în beneficiul său şi al inculpatului P.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Deşi inculpata a negat comiterea faptelor, din toate probele de la dosar, a rezultat indubitabil că inculpata a acţionat de maniera descrisă mai sus. Astfel, din punct de vedere al sincerităţii inculpatei, relevant este faptul că aceasta a declarat iniţial că nici măcar nu o cunoaşte pe partea vătămată, şi că a văzut-o doar în cursul lunii ianuarie 2012 în localitatea germană Giessen, unde a constatat că avea o relaţie amoroasă cu soţul său, inculpatul P.V. Ulterior, confruntată cu probele de la dosar, a recunoscut totuşi că a plecat împreună cu partea vătămată din România în Germania, spunând însă nu a făcut altceva decât să o ajute pe partea vătămată la solicitarea acesteia, şi văzând că aceasta este amărâtă a acceptat să o ajute prin găsirea unui loc de muncă la clubul F.W.

Inculpata a mai arătat că nu a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze deoarece aceasta practica prostituţia de bunăvoie şi nici nu i-a luat banii obţinuţi în această modalitate. Totodată, inculpata a mai arătat că cel care a agresat-o fizic pe partea vătămată a fost inculpatul P.V., care avea o relaţie cu aceasta şi care a beneficiat de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată.

Cu toate acestea, instanţa de fond nu a găsit motive pentru a pune la îndoială sinceritatea părţii vătămate, care a arătat că inculpata o agresa trăgând-o de păr, a recurs şi la alte forme de constrângere psihică, purtându-se umilitor cu partea vătămată, impunându-i să facă sex concomitent atât cu ea cât şi cu inculpatul P.V., astfel încât partea vătămată era anihilată ca personalitate, fiind în derivă, aspecte dublate şi de slaba sa educaţie, de bariera lingvistică cu care se confrunta în Germania, în condiţiile în care nu vorbea limba ţării şi nicio altă limbă de circulaţie internaţională, precum şi de sentimentul de neîncredere în sine, care i-a fost cultivat toată viaţa. Inculpata a exploatat toate aceste neajunsuri ale părţii vătămate, ţinând-o sub influenţa ei şi a soţului său, inculpatul P.V..

De asemenea, inculpata i-a luat părţii vătămate sumele câştigate de către aceasta din practicarea prostituţiei.

Fapta inculpatului P.V. care împreună cu inculpata P.V.A., în cursul anului 2012, a cazat-o pe partea vătămată M.R.C., care practica prostituţia de bunăvoie în România, în incinta imobilului administrat de cetăţeanul german M.F., situat în localitatea Giessen - Germania, după care, prin violenţă, ameninţare şi alte forme de constrângere, a determinat-o pe aceasta să practice prostituţia în alte condiţii decât cele pe care aceasta le practica în ţară, respectiv indiferent de starea sa de sănătate şi prin practicarea de servicii sexuale neprotejate pentru obţinerea unor sume suplimentare de bani, exploatând-o sexual în beneficiul său şi al soţiei sale inculpata P.V.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Şi în privinţa inculpatului P.V. a reţinut că iniţial acesta a dat declaraţii total nesincere, după care a revenit parţial, sub rezerva încercării de a o proteja, prin declaraţiile făcute, pe inculpata P.V.A.. Astfel iniţial inculpatul a declarat, în totală contradicţie cu probele de la dosar, că o cunoaşte pe partea vătămată, menţionând că la propunerea acesteia a transportat-o în Germania, plecând împreună în data de 06 ianuarie 2012 sau 07 ianuarie 2012, fără însă a fi însoţiţi de inculpata P.V.A. Inculpatul a arătat că partea vătămată era prostituată în România, şi că era dependentă de alcool şi droguri încă de pe când era în ţară. Cu toate acestea, deşi a recunoscut că partea vătămată s-a prostituat în Clubul F.W., inculpatul a negat că ar fi obligat-o în vreun fel, că ar fi agresat-o fizic, verbal sau sexual şi că ar fi profitat de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta. Sub acest din urmă aspect, inculpatul a menţionat că nu avea cum să profite material din activitatea părţii vătămate, deoarece aceasta fiind aproape tot timpul beată sau drogată nu avea clienţi. Inculpatul a afirmat că a transportat-o pe partea vătămată şi în Spania, unde aceasta a practicat prostituţia, însă tot de bună voie fără vreo influenţă din partea sa şi fără ca el să profite în vreun fel. Deşi inculpata P.V.A. nu a recunoscut că ar fi locuit cu inculpatul şi partea vătămată în acelaşi timp în imobilul din localitatea Giessen, inculpatul P.V. a confirmat că soţia sa a fost de faţă când a transportat-o pe partea vătămată la spital şi că a locuit împreună cu ei, aspecte confirmate de altfel şi de către martorul M.F.. În cursul urmăririi penale, inculpatul P.V. a declarat că partea vătămată a fost ridicată de poliţia germană, întrucât se droga şi era suspectată de trafic de droguri, ceea ce este, în mod evident nereal, câtă vreme poliţia germană a descins în clubul F.W. la sesizarea organelor judiciare din România care la rândul lor fuseseră sesizate, la solicitarea părţii vătămate, de către martorul V.I.

În faza de judecată, inculpatul şi-a asumat parţial vina pentru fapta pentru care este cercetat, însă încercând să o disculpe pe inculpata P.V.A., afirmând că partea vătămată o acuză pe aceasta în mod nedrept şi mincinos, deoarece era geloasă pe inculpată din cauza lui.

Instanţa a menţinut încadrarea juridică a faptelor astfel cum a fost precizată prin rechizitoriu, şi nu a dat curs schimbărilor de încadrare juridică puse în discuţie de către instanţă din oficiu.

Astfel, chiar dacă s-a dovedit că partea vătămată a practicat prostituţia de bună voie în ţară, acest aspect nu are niciun fel de relevanţă asupra conduitei ulterioare adoptată de inculpaţii P.V.A. şi P.V. după ce partea vătămată a ajuns în Germania. Pornind de la ideea că partea vătămată ştia ce urma să facă în Germania, aşa cum a declarat chiar ea în faţa instanţei de judecată, şi a acceptat inclusiv probabilitatea că se va prostitua, această împrejurare nu influenţează ceea ce s-a întâmplat ulterior cu partea vătămată, care a fost bătută şi umilită de către cei doi inculpaţi şi i-au fost luaţi banii câştigaţi de către aceasta din prostituţie. Din probele de la dosar a reieşit că o dată ajunsă în străinătate partea vătămată s-a văzut pusă în faţa unei situaţii despre care nu avea cunoştinţă din ţară şi care a fost de natură să-i aducă atingere libertăţii de voinţă şi de acţiune, aşa încât sub ameninţări, violenţe şi alte forme de constrângere, constând în acele datorii de câteva mii de euro invocate de către inculpata P.V.A., fie în nume personal fie în numele fiului său, partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, chiar în condiţiile în care starea de sănătate nu i-a mai permis acest lucru, dar şi fără să folosească protecţie la întreţinerea relaţiilor sexuale cu clienţii, deoarece acest lucru era plătit suplimentar - totul cu scopul obţinerii unor sume cât mai mari de bani, în beneficiul inculpaţilor.

Fapta inculpatului P.C. care în cursul anului 2011, fără a se putea stabili cu exactitate data, a înlesnit practicarea prostituţiei de către M.R.C., în sensul că a transportat-o ori de câte ori aceasta avea clienţi, în diferite zone din municipiului Câmpia Turzii sau alte localităţi din apropiere, sau a intermediat între aceasta şi diverşi clienţi, în general prieteni cu inculpatul, întâlnirile acestora, transportând-o totodată pe partea vătămată la locul de întâlnire, şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) teza II C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.C. care la sfârşitul anului 2011, fără a se putea stabili cu exactitate data, împreună cu inculpata P.V.A. a recrutat-o pentru practicarea prostituţiei pe partea vătămată M.R.C., căreia inculpata i-a propus să lucreze în Clubul F.W. din localitatea Giessen, Germania, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) teza I C. pen.

Nici inculpatul P.C. nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că nu a făcut altceva decât să o ajute pe partea vătămată, care era o persoană cu o situaţie familială şi financiară dificilă. Inculpatul a recunoscut faptul că el a fost cel care le-a făcut cunoştinţă inculpatei P.V.A. şi părţii vătămate şi a precizat că inculpata i-a propus numitei M. să meargă "la muncă" în Germania, unde urma să lucreze într-un club de striptease. Totodată, inculpatul a precizat că partea vătămată s-a prostituat în Germania, însă a menţionat că el nu a beneficiat de nicio sumă de bani din serviciile sexuale prestate de aceasta şi că în intervalul celor 4 luni de zile el personal a fost o singură dată în Germania, când a stat doar 2 zile. De asemenea, inculpatul a recunoscut că în timp ce partea vătămată practica prostituţia în România a transportat-o pe aceasta în diferite locaţii unde întreţinea relaţii sexuale contra cost cu diverşi clienţi. Partea vătămată a declarat în faţa instanţei de judecată că inculpatul P. o transporta pe partea vătămată la diferiţi prieteni de-ai acestuia, de unde rezultă că acesta îi înlesnea părţii vătămate practicarea prostituţiei, prin găsirea unor clienţi.

Deşi inculpatul s-a apărat susţinând că nu a făcut altceva decât să o transporte pe partea vătămată în regim de transport taxi la locurile în care aceasta se întâlnea cu clienţii săi, această activitate este una de înlesnire a practicării prostituţiei.

În literatura de specialitate şi în practica judecătorească s-a arătat că înlesnirea practicării prostituţiei, este practic orice ajutor dat persoanei care practică prostituţia, fiind aşadar o formă de complicitate, care nu este sancţionată însă ca atare, ci ca o infracţiune distinctă. Ori transportarea unei persoane la locul comiterii unei fapte, cunoscând că acea persoană urmează să comită o faptă penală, este unanim recunoscut de către toţi practicienii dreptului, că este o complicitate la fapta respectivă.

Inculpatul s-a mai apărat că sumele de bani primite de la partea vătămată au reprezentat contravaloarea transportului, a cursei de taxi, însă această apărare nu a avut relevanţă în cauză, câtă vreme infracţiunea de proxenetism se consumă şi în varianta înlesnirii practicării prostituţiei, fără tragerea de foloase materiale din această. Însă din declaraţiile părţii vătămate, date atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de judecată a reieşit foarte clar că inculpatul a şi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată, deoarece aceasta îi dădea şi inculpatului sume cuprinse între 10 şi 20 de lei, mai ales atunci când inculpatul o transporta la prietenii săi.

Reţinând că din probele dosarului rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, instanţa fondului a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate şi chiar fără executarea acesteia, instanţa de fond a dispus în privinţa inculpatei P.V.A. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar pentru inculpatul P.C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Pentru inculpatul P.V., având în vedere că până la comiterea faptei deduse judecăţii s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească în privinţa pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 343/2000 a Tribunalului Cluj, instanţa de fond a înlăturat dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că inculpatul P.V. este cunoscut cu antecedente penale, a avut o contribuţie majoră la comiterea faptelor, a avut o poziţie procesuală negativă, instanţa de fond a apreciat că se impune ca executarea pedepsei să fie efectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, precum şi inculpaţii P.V.A., P.V. şi P.C.

Ministerul Public în apelul declarat a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 56/2013 a Tribunalului Cluj în ceea ce priveşte soluţia pronunţată faţă de inculpata P.V.A. şi, rejudecând, să se dispună condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. şi trafic de persoane prev. de 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 la pedepse majorate în cuantum, precum şi înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de către instanţa de fond în favoarea acesteia şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.

S-a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a respectat criteriile prev. de art. 72 C. pen. raportat atât la circumstanţele reale ale cauzei şi probatoriul administrat, cât şi la circumstanţele personale ale inculpatei. Astfel, activitatea infracţională a inculpatei s-a considerat că este şi mai amplă decât a inculpatului, conţinând mai multe acte materiale care fac parte din conţinutul infracţiunii de trafic de persoane.

Inculpatul P.V. a solicitat desfiinţarea sentinţei pronunţate de către Tribunalul Cluj şi, rejudecând, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului prin prisma reanalizării probatoriului existent la dosar şi a reindividualizării pedepsei.

S-a arătat că în speţă a fost exploatată o singură persoană şi faptul că la momentul recrutării acesteia pentru practicarea prostituţiei în Germania, aceasta era deja prostituată, persoana vătămată nefiind străină de astfel de activităţi. De asemenea, intervalul de timp în care s-a desfăşurat această activitate de exploatare a părţii vătămate a fost unul scurt, iar în prezent inculpatul regretă faptele comise, recunoscându-şi parţial vina în faţa instanţei de fond.

Inculpatul P.C. a solicitat admiterea apelului formulat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 56 din data de 22 februarie 2013 şi, rejudecând, să se dispună, în principal, achitarea acestuia, în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., constatându-se că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii. În subsidiar, a solicitat să se dispună micşorarea cuantumului pedepsei aplicate de către instanţa de fond.

Astfel, apelantul a susţinut că din întreg materialul probator nu rezultă cu certitudine faptul că acesta ar fi săvârşit cu intenţie fapta reţinută în sarcina sa. Inculpatul deţinea o firmă de taxi, respectiv SC P.T., care avea ca şi obiect de activitate transportul în regim de taximetrie. Astfel, transportul părţii vătămate, constituită ulterior parte civilă, se făcea în localitatea Câmpia Turzii şi în afara localităţii, însă, conform declaraţiilor martorilor D.C.I. şi A.L., partea vătămată achita doar contravaloarea curselor, iar din declaraţia martorului V.I., respectiv concubinul părţii vătămate, a rezultat că în momentul în care partea vătămată a fost transportată la domiciliul său însuşi martorul i-a achitat inculpatului doar contravaloarea cursei.

În subsidiar, s-a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată a fost una mult prea mare având în vedere faptul că inculpatului P.C. i se achita doar contravaloarea cursei şi că acesta a ajutat-o pe partea vătămată cu bani şi cu bunuri.

Inculpata P.V.A. a solicitat în principal achitarea sa conform prevederilor art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. În acest sens, s-a considerat că niciunul dintre elementele laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane nu sunt prezente în cauză.

În literatura juridică de specialitate s-a susţinut că trebuie să fie prezente, în conţinutul laturii obiective, câteva elemente, cum ar fi inducerea în eroare a părţii vătămate, aprecierea libertăţii de mişcare pe care aceasta o avea la dispoziţie, precum şi posibilitatea, respectiv puterea părţii vătămate de a schimba situaţia. S-a mai arătat că inculpata nu era nevoită să facă trafic de persoane, îşi procura propriile venituri, iar suma necesară pentru deplasarea în străinătate a fost suportată de către partea vătămată.

În subsidiar, s-a susţinut că aplicarea unei pedepse cu suspendare este suficientă, inculpata recunoscând practic, cu ocazia audierii, infracţiunea de proxenetism prin facilitarea acesteia.

Prin Decizia penală nr. 111/A din 23 mai 2013 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 56/D din 22 februarie 2013 Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o în parte sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei P.V.A. (fără antecedente penale), precum şi a modalităţii de executare a pedepsei principale, accesorii şi complementare.

Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, a majorat pedepsele aplicate inculpatei de la 3 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane şi de la 1 an şi 10 luni închisoare la 2 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a constatat concursul de infracţiuni, a contopit pedepsele sus-menţionate, inculpata urmând să execute pedeapsa de:

- 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare în regim de detenţie, prin înlăturarea prev. art. 861 şi urm. C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 lit. a), b) şi e), coroborat cu art. 66 C. pen. a interzis inculpatei drepturile de a alege, de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive începând cu data de 28 mai 2012 şi până la data de 22 februarie 2012.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.V.A., P.V. şi P.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.V. şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestului preventiv din data de 28 mai 2012 la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit sumele de 300 lei şi 200 lei cu titlu de onorarii cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu (av. S.T. şi respectiv, av. S.S.) care se avansează din Fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului după cum urmează:

- 600 lei pe inculpatul P.V.;

- 500 lei pe inculpata P.V.A.;

- 300 lei pe inculpatul P.C.

Cheltuielile judiciare în apelul declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar a apreciat că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a evidenţiat modalitatea de comitere a faptelor, împrejurările în care au fost comise, ca şi gradul de participare a fiecărui inculpat la comiterea acestora.

Apreciază însă instanţa de prim control judiciar că instanţa de fond nu a individualizat corect pedeapsa şi modalitatea de executare a pedepsei cu privire la inculpata P.V.A., sens în care a admis apelul Parchetului şi a dispus majorarea cuantumului pedepselor aplicate pentru cele două infracţiuni aflate în concurs real, iar ca modalitate de executare a stabilit ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim penitenciar.

Cu privire la criticile formulate de inculpaţi, instanţa de prim control judiciar a apreciat că sunt nefondate fapt pentru care a dispus respingerea acestora ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile, a declarat recurs inculpata P.V.A., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate sens în care solicită menţinerea sentinţei primei instanţe.

De asemenea, inculpata recurentă solicită în baza art. 5 C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpata P.V.A., este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Întrucât inculpata P.V.A. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanţei de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa în cauză a normelor tranzitorii prev. de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza motivele de recurs invocate de inculpata P.V.A. în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza unei analize coroborate şi judicioase a întregului ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală, cât şi în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect stabilind instanţele inferioare că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei P.V.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea ei în judecată.

Astfel din probele administrate în cauză rezultă în esenţă că în cursul lunii decembrie 2011, inculpata P.V.A., a recrutat-o pe partea vătămată M.R.C., care practica prostituţia de bunăvoie în România, propunându-i să lucreze ca dansatoare în Clubul F.W. din Giessen Germania, unde se prestau servicii sexuale contra cost, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) teza I C. pen.

De asemenea, tot în sarcina inculpatei P.V.A. se reţine că în cursul anului 2012 a transportat-o pe partea vătămată M.R.C. în Germania unde a cazat-o în incinta imobilului administrat de cetăţeanul german M.F., după care, prin violenţă, ameninţare şi alte forme de constrângere, împreună cu P.V. a determinat-o pe aceasta să practice prostituţia în alte condiţii decât cele pe care aceasta le practica în ţară şi anume indiferent de starea sa de sănătate şi prin practicarea de servicii sexuale neprotejate pentru obţinerea unor sume suplimentare de bani, exploatând-o sexual în beneficiul său şi al inculpatului P.V., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Inculpata P.V.A., a negat comiterea faptelor însă, reţine Înalta Curte că materialul probator administrat în cauză evidenţiază, mai presus de orice dubiu, contribuţia majoră a inculpatei la comiterea infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.

Instanţa de fond a realizat o analiză complexă şi judicioasă a întregului ansamblu probator pe care Înalta Curte şi-o însuşeşte fără a mai relua descrierea situaţiei de fapt mai ales că inculpata a formulat critici sub acest aspect.

Criticile formulate de inculpata P.V.A., vizează netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare solicitarea sa fiind de casare a deciziei penale atacate şi de menţinere a sentinţei primei instanţe.

Prin Legea nr. 2/2013 o mare parte a cazurilor de casare reglementate de art. 3859 C. proc. pen. au fost abrogate sau conţinutul celor rămase în vigoare a fost modificat.

Astfel art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nemodificat permitea formulare unor critici de netemeinicie a pedepsei însă după modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. se referă la pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Ca atare în virtutea acestui caz de casare pot fi formulate critici ale hotărârii penale atacate numai sub aspectul nelegalităţii pedepsei, situaţie ce nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Voinţa legiuitorului a fost aceea de a transforma Înalta Curte într-o veritabilă Curte de Casaţie, urmând a se pronunţa numai asupra aspectelor de nelegalitate.

Cum recurenta inculpată nu formulează critici de nelegalitate, Înalta Curte constată că nu poate cenzura hotărârea penală atacată sub aspectul netemeiniciei acesteia, sesizarea Înaltei Curţi fiind limitată numai cu probleme referitoare strict la aplicarea legii.

Cu privire la incidenţa disp. art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază că legea veche este legea penală mai favorabilă, astfel încât şi sub acest aspect reţine că nu se impune reformarea deciziei penale atacate pentru următoarele considerente.

Recurenta inculpată P.V.A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În noul C. pen., infracţiunea de trafic de persoane este reglementată de disp. art. 210.

Abrogarea disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001 care au stat la baza acuzării şi încadrării juridice a faptei, nu este echivalentă cu dezincriminarea.

Potrivit art. 4 C. pen. legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

În cauza dedusă judecăţii nu ne aflăm în situaţia reglementată de disp. art. 4 C. pen., cât timp fapta de trafic de persoane a fost preluată în noul C. pen., în disp. art. 210 nefiind afectată în acest mod existenţa infracţiunii.

În procesul de identificare a legii penale mai favorabile, comparând conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni cel prevăzut de legea nouă în art. 210 C. pen., Înalta Curte reţine că există elemente de diferenţiere, întrucât în noua reglementare nu se regăseşte elementul circumstanţial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane.

Din acest punct de vedere reţine Înalta Curte că atât în C. pen. anterior art. 75 lit. a), cât şi în cel actual art. 77 lit. a) legiuitorul a prevăzut ca circumstanţă agravantă comiterea faptei de către mai multe persoane fără a exista diferenţe între acestea.

Chiar dacă noua reglementare exclude din conţinutul infracţiunii acest element circumstanţial această împrejurare nu poate fi valorificată în sensul reţinerii legii noi ca lege penală mai favorabilă, întrucât legiuitorul a reglementat ca circumstanţă agravantă comiterea faptei de mai multe persoane, reţinerea acestor împrejurări la încadrarea juridică a faptei fiind obligatorie.

În urma analizei comparative a regimului sancţionator în cazul infracţiunii de trafic de persoane, reţine Înalta Curte că sub acest aspect legea nouă este mai favorabilă, prevăzând limite de pedeapsă cuprinse între 3 şi 10 ani, cât timp legea veche sancţiona infracţiunea de trafic de persoane cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Deşi există diferenţe majore între cele două reglementări sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei, Înalta Curte reţine ă legea veche este mai favorabilă şi nu se impune modificarea deciziei penale atacate.

Instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei disp. art. 74 alin. (2) C. pen. referitoare la circumstanţele atenuante judiciare reducând pedeapsa în limitele prev. de art. 76 lit. b) C. pen.

Cum circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) din vechiul C. pen. permiteau judecătorului să reţină în favoarea inculpatului orice împrejurare favorabilă şi să o valorifice în favoarea acestuia, dispoziţii ce nu se regăsesc în C. pen. în vigoare, sub acest aspect apreciază Înalta Curte că legea veche este mai favorabilă.

Întrucât unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsă din altă lege, precum şi combinarea dispoziţiilor în favoarea privitoare la circumstanţe agravante sau atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează pedeapsa, Înalta Curte apreciază că din acest punct de vedere legea penală anterioară este mai favorabilă, efectele reţinerii circumstanţelor atenuante determinând aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială.

Cu privire la infracţiunea de proxenetism reglementată în C. pen. anterior la art. 329, iar în C. pen. în vigoare la art. 213, în urma analizei comparative a conţinutului constitutiv al celor două infracţiuni, cât şi sub aspectul efectelor acuzaţiei nu există elemente de diferenţiere.

Şi cu privire la această infracţiune reţine Înalta Curte că legea penală anterioară este mai favorabilă, efectele reţinerii circumstanţelor atenuante determinând aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

Art. 329 alin. (2) C. pen. anterior, cât şi art. 213 alin. (2) din noul C. pen., sancţionează proxenetismul cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Reţinând în favoarea inculpatei circumstanţe atenuate, instanţa de apel a aplicat acesteia o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani şi 4 luni sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, împrejurare ce determină reţinerea legii penale anterioare ca lege penală mai favorabilă.

Aplicarea legii penale mai favorabile ca principiu de rang constituţional impune şi analiza instituţiilor autonome, în cauza dedusă judecăţii cu referire strict la concursul de infracţiuni.

Şi sub acest aspect, legea veghe este legea penală mai favorabilă sub aspectul sancţiunii pluralităţii de infracţiuni.

Noul C. pen. nu prezintă diferenţe cu privire la condiţiile de existenţă însă instituie sancţionarea concursului potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix.

În veghea reglementare, potrivit disp. art. 34 lit. b) C. pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Art. 39 lit. b) din noul C. pen. prevede că în cazul concursului de infracţiuni dacă s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea şa care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În urma analizei comparative a celor două texte, rezultă că în reglementarea anterioară în cazul pluralităţii de infracţiuni aplicarea unei pedepse spre maximul special şi a unui spor de până la 5 ani era facultativă, judecătorul fiind cel care aprecia oportunitatea aplicării unui spor îndestulător.

În noul C. pen., în cazul concursului de infracţiuni sporul este fix reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse şi în acelaşi timp, este obligatoriu.

Aceste elemente de diferenţiere între modul de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni în cele două reglementări scoate în evidenţă caracterul favorabil al disp. art. 33 lit. b) C. pen. anterior, fapt pentru care Înalta Curte va reţine incidenţa acestor dispoziţii legale.

Întrucât nu există împrejurări care să determine reformarea deciziei penale atacate, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P.V.A.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.R.C., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1280/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1345/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1296/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs