ICCJ. Decizia nr. 1429/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1429/2014

Dosar nr. 126/102/2008*

Şedinţa publică din 24 aprilie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin Decizia penală nr. 33/A din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 10 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş.

A fost desfiinţată parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza pe latura penală:

În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. a) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, în baza art. 65 C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive din perioada 29 octombrie 2007 - 25 februarie 2008.

În baza art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin prezenta decizie, pe o perioadă de 7 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ca organ desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a înlăturat din sentinţa atacată aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen.

2. În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. a) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin prezenta decizie, pe o perioadă de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ca organ desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a înlăturat din sentinţa atacată aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen.

3. În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. a), c) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 1 an;

- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004 coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. a), c) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea cele două pedepse stabilite prin prezenta decizie şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, la care, în baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen., pe o durată de 1 an;

S-a menţinut aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 83 C. pen., cu stabilirea termenului de încercare pe o durată de 4 ani.

4. În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.J., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c) şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din 29 octombrie 2007.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, ca organ desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a dispus înlăturarea din sentinţa atacată aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.G. aşi C.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei doi inculpaţi prin apărător.

III. S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 10 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererile inculpaţilor C.G. şi C.M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu în sarcina lor, din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. În baza art. 334 C. pen. a admis cererea procurorului şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpatului P.I., din infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor - prevăzută şi pedepsită de art. 138 din Legea nr. 295/2004 coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen., în aceeaşi infracţiune dar prevăzută şi pedepsită de art. 141 din Legea nr. 295/2004 coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen.

III. În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.J. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (28 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii din data de 29 octombrie 2007.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat că este suspendată şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

IV. În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (36 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din data de 29 octombrie 2007 până la data de 25 februarie 2008.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că este suspendată şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat.

V. În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.M. la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (20 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat că este suspendată şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

VI. În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (4 acte materiale).

În baza art. 141 din Legea nr. 295/2004 coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat P.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat că este suspendată şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

VII. Latura civilă a cauzei:

1. S-a luat act că părţile vătămate S.Z.E., S.K.V. şi S.Z.R. au renunţat la pretenţiile civile formulate.

2. S-a luat act că partea civilă O.A. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

3. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile M.C.M. şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpatul S.J. să plătească părţii civile suma de 50 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, şi 30 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume încasate necuvenit de către acest inculpat.

- inculpatul C.G. să plătească părţii civile suma de 300 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând sumă încasată necuvenit de acest inculpat de la patronul italian din câştigurile de care trebuia să beneficieze partea civilă.

- inculpaţii S.J. şi C.G., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

4. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile P.G. şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpaţii S.J. şi C.G., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

5. S-a constatat că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă.

6. S-a luat act de faptul că partea civilă C.V. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile C.I.Z. şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpaţii S.J. şi C.G., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.

- inculpatul S.J. să plătească părţii civile suma de 50 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, şi 35 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume încasate necuvenit de către acest inculpat.

- inculpaţii S.J. şi C.G., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

7. S-a luat act că partea civilă I.C. a renunţat la pretenţiile civile.

8. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile P.S. şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpatul S.J. să plătească părţii civile suma de 60 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, şi 30 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume încasate necuvenit de către acest inculpat.

- inculpaţii S.J. şi C.G., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

S-a luat act că partea civilă B.F. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

9. S-a luat act că partea civilă T.D. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

10. S-a luat act că partea civilă T.A. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

11. S-a luat act că partea civilă P.O.I. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

12. S-a luat act că partea civilă F.G. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

13. S-a luat act că partea civilă F.J. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

14. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile T.I. şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpaţii C.G. şi C.M. să plătească în solidar părţii civile suma de 300 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând sumă încasată necuvenit de aceşti inculpaţi de la patronul italian din câştigurile de care trebuia să beneficieze partea civilă.

- inculpaţii S.J., C.G. şi C.M., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

15. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile G.I.O. (aşa cum a fost precizată ultima dată) şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpaţii C.G. şi C.M. să plătească, în solidar, părţii civile suma de 300 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând sumă încasată necuvenit de aceşti inculpaţi de la patronul italian din câştigurile de care trebuia să beneficieze partea civilă.

- inculpaţii C.G. şi C.M., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

A respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

16. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile G.S.C. (aşa cum a fost precizată ultima dată) şi obligă inculpaţii după cum urmează:

- inculpaţii C.G. şi C.M., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

17. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, au fost admise în parte acţiunile civile ale părţilor civile T.A. şi T.S.L. (aşa cum au fost precizate ultima dată) şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpatul S.J. să plătească fiecărei părţi civile câte 60 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din data plăţii şi câte 30 lei, cu titlu de daune materiale (reprezentând sume încasate necuvenit de acest inculpat);

- inculpata C.M. să plătească părţilor civile câte 300 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume încasate necuvenit de această inculpată de la patronul italian din câştigurile de care trebuiau să beneficieze părţile civile.

- inculpaţii S.J. şi C.M., să plătească, în solidar, părţilor civile câte 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţilor civile cu titlu de daune materiale şi morale.

18. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile B.G. (aşa cum a fost precizată ultima dată) şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpatul C.G. să plătească părţii suma de 300 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând sumă încasată necuvenit de acest inculpat de la patronul italian din câştigurile de care trebuia să beneficieze partea civilă.

- inculpatul C.G., să plătească părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

19. S-a luat act de renunţarea părţii civile P.I.V. la pretenţiile civile formulate.

20. S-a constatat că persoana vătămată K.M.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

21. S-a constatat că persoana vătămată I.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

22. S-a constatat că persoana vătămată U.V.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

23. S-a constatat că persoana vătămată V.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

24. S-a constatat că persoana vătămată D.Ş.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

25. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile J.A. (aşa cum a fost precizată ultima dată) şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpatul S.J. să plătească părţii civile suma de 75 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, şi 40 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume încasate necuvenit de către acest inculpat.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile U.N.A. (aşa cum a fost precizată ultima dată) şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpaţii C.G. şi C.M. să plătească în solidar părţii suma de 300 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, reprezentând sumă încasată necuvenit de aceşti inculpaţi de la patronul italian din câştigurile de care trebuia să beneficieze partea civilă.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale.

26. S-a constatat că persoana vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

27. În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile P.G.H. şi a obligat inculpaţii după cum urmează:

- inculpatul S.J. să plătească părţii civile suma de 60 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, şi 40 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume încasate necuvenit de către acest inculpat.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 800 euro ridicată de la inculpatul C.G., care a fost predată camerei de corpuri delicte a I.P.J. Mureş, conform dovezii aflate la fila 2 dosarul instanţei, vol. I, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile.

În situaţia nefolosirii sumei respective conform destinaţiei menţionate, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. c C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia.

În baza art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. b C. pen. s-a dispus confiscarea specială a autovehiculului marca D., proprietatea inculpatei C.M., cu numărul de înmatriculare X (în Italia), autovehicul dat în custodia inculpatului C.G.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a pistolului cu glonţ, calibru 9 mm, marca C.D.E., model C.C., a unui cartuş de manevră de 9 mm şi a 3 cartuşe fără semne de identificare, care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului S.J. şi depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a sumelor încasate necuvenit de aceştia de la părţile civile care au renunţat la pretenţiile civile sau în contul acestora de la patronii italieni şi de la persoanele vătămate care nu s-au constituit părţi civile în cauză sau în contul acestora de la patronii italieni, după cum urmează:

- de la inculpatul S.J. sumele de 580 euro şi 690 lei;

- de la inculpatul C.G. suma de 4.050 euro;

- de la inculpata C.M. suma de 1.200 euro;

- de la inculpatul P.I. sumele de 50 euro şi 200 lei.

Plicul conţinând copii ale suporturilor magnetice care conţin înregistrările convorbirilor telefonice (4 CD-uri) şi caietul cu însemnări ridicat de la inculpatul S.J. au rămas ataşate dosarului.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv a sumei totale de 40.340 (în care este inclusă şi suma de 160,24 lei reprezentând contravaloarea biletului de călătorie al martorei C.V., sumă achitată acesteia de către Tribunalul Mureş), din care suma de 36.400 lei provin din faza de urmărire penală (34.000 lei din primul rechizitoriu iar 2.400 lei din cel de-al doilea rechizitoriu), după cum urmează:

- pe inculpatul S.J. la plata sumei de 9.360 lei;

- pre inculpatul C.G. la plata sumei de 12.710 lei;

- pe inculpata C.M. la plata sumei de 11.960 lei;

- pe inculpatul P.I. la plata sumei de 6.310 lei.

Suma totală de 550 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în faza de judecată pentru inculpaţi, şi suma totală de 4.350 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul judecăţii pentru părţile vătămate, s-au plătit din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş din data de 17 ianuarie 2008, emis în Dosarul nr. 19/D/P/2007, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 126/102/2008 din data de 22 ianuarie 2008 (nr. în format vechi 280/2008), s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. S.J., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. C.G., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. C.M., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. P.I., pentru comiterea infracţiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor - prevăzută şi pedepsită de art. 138 din Legea nr. 295/2004, coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. S.Z.E., pentru comiterea infracţiunilor de:

- contrabandă cu arme - prevăzută şi pedepsită de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor - prevăzută şi pedepsită de art. 138 din Legea nr. 295/2004 coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că inculpaţii S.J., C.G., C.M. şi P.I., după o prealabilă înţelegere, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2006 - 2007, au racolat, prin acte de înşelăciune, transportat şi predat un număr de 31 persoane la diferiţi patroni italieni, contra sumei de câte 300 euro/persoană, pentru a desfăşura muncă la negru, prost plătită, în condiţii de muncă, plată, cazare şi hrană necorespunzătoare, impuse prin mijloace de constrângere psihică, şi alte forme de constrângere, şi de pe urma cărora inculpaţii au obţinut diferite foloase băneşti.

S-a mai reţinut că inculpatul S.Z.E., cu ocazia venirii din Italia, în luna august 2006, a introdus fără drept în ţară un pistol cu gaze marca "C.", cu muniţia aferentă, fără să-l declare organelor vamale, după care l-a dus la domiciliul său unde le-a deţinut, fără drept, până în luna august 2007.

Cu ocazia festivalului medieval din municipiul Sighişoara, ce a avut loc în luna iulie 2007, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul P.I. şi i-a cerut acestuia, cu împrumut, suma de 100 lei. În seara zilei următoare cei doi s-au întâlnit într-un bar din comuna N., jud. Mureş. Când inculpatului S.Z.E. i s-a cerut restituirea împrumutului, acesta neavând bani, i-a promis inculpatului P.I. că-i va da un pistol cu gaze, fapt acceptat de acesta din urmă.

După puţin timp, cei doi au plecat împreună către casă, pe drum rămânând înţeleşi ca inculpatul S.Z.E. să-i aducă pistolul acasă, fapt pe care acesta din urmă l-a şi făcut, în sensul că, după ce a luat pistolul din locul unde-l ţinea, a mers la locuinţa inculpatului P.I., unde, la poartă, i-a înmânat pistolul marca "C." împreună cu muniţia aferentă, în contul sumei împrumutate.

După luarea pistolului şi a muniţiei aferente, inculpatul P.I. a dus aceste obiecte la locuinţa sa, unde le-a deţinut până la identificarea şi ridicarea lor de către organele de poliţie.

De asemenea, prin rechizitoriul din data de 21 august 2008, emis de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în Dosarul nr. 2/D/P/2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 4520/2008 (nr. în format vechi), s-a dispus:

I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. S.J., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. C.G., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. C.M., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. P.I., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din expozitivul rechizitoriului au rezultat următoarele:

Inculpatul S.J., în cursul anului 2006, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii C.G. şi C.M., a racolat, prin acte de înşelăciune, un număr de trei persoane (J.A., U.N.A. şi P.G.H.) contra unor sume cuprinse între 60 - 75 euro şi a câte 30 lei, ce au fost transportate prin intermediul ultimilor doi inculpaţi în Italia, pentru a desfăşura muncă la negru, în condiţii de muncă, plată, cazare şi hrană necorespunzătoare, impuse prin mijloace de constrângere psihică şi alte forme de constrângere din partea patronilor italieni la care au fost predate.

Referitor la inculpaţii C.G. şi C.M. s-a reţinut că aceştia, în cursul anului 2006, urmare a înţelegerii prealabile cu inculpatul S.J., au primit de la acesta un număr de trei persoane (J.A., U.N.A. şi P.G.H.), pe care le-au transportat în Italia pentru a desfăşura muncă la negru, prost plătită, în condiţii de muncă, cazare şi hrană necorespunzătoare, impuse prin mijloace de constrângere psihică şi alte forme de constrângere, şi de pe urma cărora au obţinut foloase materiale (câte 300 euro/persoană).

Referitor la inculpatul P.I. s-a reţinut că acesta, în cursul lunii august 2006, conform unei înţelegeri prealabile cu inculpatul C.G., a racolat pentru acesta, prin acte de înşelăciune, pe numita G.M., de la care a pretins pentru serviciul făcut suma de 50 euro, ce a fost transportată în Italia, pentru a desfăşura muncă la negru, prost plătită, fără încheierea unui contract de muncă legal şi de pe urma căreia inculpatul C.G. a obţinut suma de 300 euro.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2008 a Tribunalului Mureş, s-a dispus reunirea celor două cauze.

Analizând dosarul reunit, instanţa de prim grad a reţinut următoarele:

1. Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate S.K.V., S.Z.R. şi S.Z.E., la sfârşitul lunii mai 2006, părţile vătămate s-au întâlnit cu inculpatul P.I., acesta fiind din aceeaşi localitate cu ele, respectiv comuna N., jud. Mureş. Întrucât inculpatul lucra în Italia, părţile vătămate l-au întrebat pe acesta care era procedura, întrucât voiau să meargă şi ele la lucru. Inculpatul le-a spus că se poate aranja. Cele trei victime i-au precizat că vor să lucreze în agricultură şi în acelaşi loc, inculpatul zicându-le că se poate lucra cu contract, la cules de roşii, cu 40 euro pe zi, plus cazare şi masă asigurate. Soţii S.K.V. şi S.Z.R. au apreciat că vor câştiga pe lună în jur de 1200 euro, astfel că au fost încântaţi de cele auzite. Inculpatul P.I. le-a promis că îi va ajuta să ajungă la lucru în Italia, contra unui comision de 200 lei, sumă ce i-a şi fost dată.

După aceea, inculpatul le-a spus că trebuie să ajungă în gara din municipiul Satu Mare, unde urmau a se întâlni cu un cetăţean, numit "G." (inculpatul C.G.), care urma să le facă rost de locuri de muncă şi să-i şi transporte în Italia. Le-a dat în acest sens numărul de telefon mobil al inculpatului C.G..

După circa 2 - 3 zile, partea vătămată S.Z.R. l-a sunat pe inculpatul C.G., care fusese anunţat între timp de inculpatul P.I. Acesta i-a spus că în ziua de joi, ce urma, dimineaţa, să fie în gara Satu Mare, de unde urmau să plece în Italia.

În acest timp, părţile vătămate au discutat şi cu inculpatul P.I., care le-a comunicat că a vorbit cu inculpatul C.G. şi totul era aranjat aşa cum stabiliseră.

Conform înţelegerii avute cu inculpatul C.G., cele trei părţi vătămate au plecat seara cu trenul din gara Sighişoara, ajungând a doua zi dimineaţa în gara din Satu Mare, unde, în final, s-au întâlnit cu inculpatul C.G. Acesta i-a urcat într-un microbuz.

Împreună cu cele trei părţi vătămate au mai venit încă trei persoane şi anume: O.A., I.Ş. şi K.A., cărora li se făcuse aceeaşi ofertă de către inculpatul S.J. (tatăl vitreg al inculpatului P.I.), respectiv că urmau să lucreze ca ciobani la oi, cu 700 euro pe lună, cu contract de muncă şi cu condiţii de cazare şi masă corespunzătoare.

Cele cinci părţi vătămate au urcat în microbuz, unde au mai văzut o fată, în persoana numitei C.A.

Microbuzul era condus de numitul K.A.Z., un cunoscut de-al inculpatului C.G. La urcare în microbuz, conducătorul auto le-a cerut paşapoartele şi câte 100.000 ROL pentru întocmirea asigurărilor de sănătate.

În faţa microbuzului s-a deplasat inculpatul C.G. cu o altă maşină până la vama Petea, unde acesta a prezentat paşapoartele celor 6 ocupanţi ai microbuzului, fără şofer, întocmind asigurările de sănătate pentru fiecare, în care a trecut calitatea de "turist pentru 3 zile, în Italia".

Din procesul-verbal din data de 29 iunie 2007 întocmit de ofiţerul delegat din cadrul B.C.C.O. Tg. Mureş rezultă că cele 6 persoane sus menţionate, plus conducătorul auto K.A.Z., au trecut vama în data de 09 iunie 2007, prin pct. de trecere a frontierei Petea, cu mijlocul de transport având numărul de înmatriculare X - (un microbuz proprietatea inculpatei C.M.).

După circa 2 zile, microbuzul a ajuns în Italia, în regiunea Foggia, localitatea San Giovanni Rotondo, la restaurantul "M.L." (situat la circa 5 km de San Giovanni Rotondo), unde şoferul acestuia s-a întâlnit, în faţa restaurantului, cu inculpata C.M., care lucra la acest restaurant de mai mulţi ani ca ajutor bucătar şi care ştia de transport, cei doi discutând circa o oră. Ulterior victimele au auzit că femeia respectivă era soţia inculpatului C.G..

Cu acea ocazie inculpata C.M. le-a spus celor din microbuz că trebuie să mai aştepte deoarece locurile de muncă promise în România s-au ocupat. După aceea inculpata a dat mai multe telefoane, vorbind în limba italiană, şi i-a plimbat până noaptea târziu în vederea găsirii altor locuri de muncă, dar fără rezultat, după care i-a dus şi i-a cazat în locuinţa ei din San Giovanni Rotondo. Acolo, părţile vătămate au stat mai multe zile, având interdicţie de a ieşi din locuinţă, de a sta la ferestre sau de a ieşi pe balcon, pentru a nu fi văzuţi de vecini. Mai mult, inculpata C.M. nu le-a lăsat nicio cheie de la uşa de la intrare. În acest interval de timp inculpata a venit o dată pe zi pe la ele, aducându-le ceva mâncare. De altfel, părţile vătămate nici nu puteau să plece întrucât actele de identitate (paşapoartele) le-au fost luate şi se aflau în posesia inculpatei, aceasta refuzând să le restituie când i-au fost cerute. De asemenea, şi din cauză că nu cunoşteau limba italiană, din cauza localităţii şi împrejurimile în care se aflau, din cauza lipsei banilor şi a distanţei mari faţă de mijloacele de transport şi de contact cu oamenii.

În prima sau a doua seară, a venit la locuinţa unde se aflau inculpata C.M., însoţită de un patron italian, numit "D.M.", care i-a dat inculpatei o sumă de bani în euro şi i-a luat pe C.A., I.Ş. şi O.A.

Înainte ca patronul italian să plece, inculpata i-a dat acestuia paşapoartele celor trei, pentru ca părţile vătămate să nu plece de la el (în caz că nu le conveneau condiţiile de lucru, cazare şi masă) până ce patronul nu-şi recupera banii daţi inculpatei, respectiv câte 300 euro/persoană.

După circa o săptămână de stat în locuinţa soţilor C., timp în care inculpata C.M. nu a găsit locuri de muncă pentru soţii S.Z.R. şi S.K.V., a venit inculpatul C.G., le-a luat pe părţile vătămate şi le-a dus pe la mai mulţi patroni italieni, ajungând în final într-o localitate de lângă Manfredonia, la patronii "M." şi soţia acestuia, "A.", care aveau o pizzerie.

Părţile vătămate au fost cazate într-o cameră mică, de 2 x 3 m, în care se aflau 2 paturi suprapuse şi un dulap, fără alte utilităţi sanitare, şi unde, în toată perioada de o lună şi 15 zile cât au stat, a mai dormit încă o persoană (bărbat).

În tot acest timp, partea vătămată S.K.V. a lucrat la spălat vase şi la curăţenie, programul de lucru fiind de la ora 08:30 până la ora 24:00, uneori şi până la orele 02:00 - 03:00 dimineaţa, iar partea vătămată S.Z.R. a executat diferite munci de gospodărie (curăţenie în curte, tăiat lemne, ajutor în pizzerie) fără să li se încheie contracte de muncă, aşa cum li se promisese în România.

Patronul "M." le-a dat în prima lună doar câte 100 euro, iar când părţile vătămate l-au întrebat de ce primesc aşa de puţin li s-a spus că 300 euro i-au fost daţi lui "G." (inculpatul C.G., care venise între timp şi el în Italia) drept comision pentru că i-a adus acolo.

În atare situaţie, părţile vătămate au fost nemulţumite, hotărându-se să plece şi să se întoarcă în România, dar, pentru că nu aveau bani de ajuns, s-au hotărât să mai rămână ceva timp, pentru a face rost de bani. Astfel, acestea au mai stat în aceleaşi condiţii încă 15 zile, după care i-au spus patronului italian că vor să plece acasă. Patronul respectiv a fost de acord şi pentru timpul lucrat (15 zile) le-a dat fiecăruia câte 200 euro.

Între timp, partea vătămată S.Z.R. a luat legătura telefonică cu inculpatul C.G., căruia i-a spus că nu vor să mai stea şi i-a cerut să le aducă paşapoartele. După circa 3 ore inculpatul s-a înfăţişat şi le-a restituit paşapoartele. În continuare, părţile vătămate au plecat în localitatea Foggia, de unde au luat un autocar al firmei A. din România şi s-au întors în ţară.

Revenind la cealaltă parte vătămată de menţionat că, după ce au ajuns în Italia şi au fost daţi jos din microbuz, partea vătămată S.Z.E. a fost dusă de către inculpatul C.G. la un restaurant din localitatea Manfredonia, unde inculpatul a discutat cu un patron italian, numit "U." şi de la care a primit suma de 200 euro, drept comision. De acolo, partea vătămată a fost dusă la o fermă şi a fost pus să lucreze la îngrijirea animalelor, fără să i se încheie contract de muncă, aşa cum i se promisese în România de către inculpaţii P.I. şi C.G.

După prima lună de lucru, patronul i-a dat numai 200 euro, partea vătămată fiind vădit nedumerită şi nemulţumită, întrucât în România i se promisese de către cei care l-au determinat şi adus în Italia, câte 900 euro lunar. Patronul "U." i-a replicat că el plăteşte numai 400 euro şi din aceştia 200 euro i-a dat lui "G." (inculpatul C.G.) drept comision.

În atare situaţie, partea vătămată s-a hotărât să vină în ţară, dar pentru a face rost de bani a mai rămas în acel loc şi a muncit încă o lună şi jumătate, pentru care a primit de la patron suma de 650 euro. După aceea, având şi paşaportul (ce-i fusese restituit de inculpata C.M.), cu firma A., a revenit în ţară.

2. Conform declaraţiilor parţii vătămate O.A., pe la începutul lunii iunie 2006, întâlnindu-se cu inculpatul S.J., acesta din urmă, s-a oferit să-i găsească loc de muncă în Italia prin intermediul unui prieten din Satu Mare, cu contract de muncă, în zootehnie, cu un câştig de 700 - 800 euro lunar, în condiţii de cazare şi masă corespunzătoare.

Partea vătămată a acceptat oferta făcută, însă, pentru acest serviciu, inculpatul S.J. i-a pretins suma de 60 euro şi 200 lei. Partea vătămată i-a dat inculpatului doar suma de 200 lei, deoarece atâta a avut.

După înţelegerea făcută, inculpatul S.J. a luat legătura cu inculpatul C.G., pe care l-a anunţat despre găsirea unei persoane dornice să meargă la lucru în Italia.

În continuare, partea vătămată a fost trimisă în gara din Satu Mare, de unde a fost luată de inculpatul C.G. şi, împreună cu părţile vătămate S.K.V., S.R. şi S.Z.E. precum şi cu martorii I.Ş. şi K.A., în aceleaşi condiţii şi împrejurări, în data de 09 iunie 2006, a fost trecută prin vama Petea, cu microbuzul condus de numitul K.A.Z.

Partea vătămată a fost transportată în Italia, în localitatea San Giovanni Rotondo, la restaurantul "M.L." unde, împreună cu celelalte persoane, a fost întâmpinată de inculpata C.M., care, la fel, ştia de sosirea transportului cu persoane, fiind înştiinţată telefonic de inculpatul C.G.

Întrucât inculpata C.M. nu avea locurile de muncă aranjate, a dus-o pe partea vătămată împreună cu celelalte persoane la locuinţa ei din localitatea San Giovanni Rotondo, şi, după ce a lăsat-o să doarmă în microbuz o noapte, a cazat-o pentru 3 zile.

În seara ultimei zile a venit la locuinţă inculpata împreună cu un cetăţean italian, numit "D.M.", zicându-i părţii vătămate: "bătrâne, ia geanta şi plecarea".

Italianul a dus partea vătămată la o maşină neagră, apoi cu aceasta a transportat-o la un saivan de oi şi a cazat-o într-o cameră unde era un pat de campanie, o pătură, o masă şi un aragaz, camera neavând lumină electrică, grup sanitar şi apă. Înainte ca partea vătămată să plece cu patronul italian, inculpata C.M. i-a spus că va fi plătită cu 400 euro pe lună. Partea vătămată nu a avut timp să mai întrebe nimic, deşi în România inculpatul S.J. şi inculpatul C.G. îi oferiseră între 700 - 800 euro pe lună.

Partea vătămată nu avea nici paşaportul la ea, acesta aflându-se la inculpata C.M., căreia îi fusese dat de şoferul microbuzului ca măsură de precauţie (pentru ca partea vătămată să nu fugă de la patronul italian, unde fusese plasată, înainte ca acesta să-şi recupereze banii daţi pe ea inculpatei C.M.), şofer care, la rândul său, îl luase de la partea vătămată înainte de a ajunge în vama Petea.

După trei luni de zile petrecute la acel patron, partea vătămată nu a primit niciun ban.

În schimb, patronul respectiv i-a dat inculpatei suma de 300 euro, drept comision pentru aducerea părţii vătămate acolo. Programul de lucru fixat de patron a fost de la ora 03:00 dimineaţa până seara la orele 22:00, în fiecare zi.

După trei luni de muncă la îngrijitul oilor, patronul italian nu i-a încheiat contract de muncă părţii vătămate, aşa cum i se promisese în România de către inculpaţii S.J. şi C.G.. Mai mult, patronul respectiv a vândut oile, şi, odată cu ele, a vândut-o şi pe partea vătămată altui patron, fără să-i dea vreo sumă.

În atare situaţie, partea vătămată a fost nemulţumită. Cu toate acestea, i-a fost frică să plece mai devreme, întrucât patronul D.M. era prieten cu şeful jandarmeriei din zonă, iar paşaportul îi era încă la inculpata C.M.

La noul patron partea vătămată a lucrat două săptămâni, însă nici de la acesta nu a primit vreo sumă.

În final, partea vătămată a reuşit să plece de la noul patron la un al treilea patron, la cules de măsline, unde a rămas două luni, fiind plătit în final cu 1.000 euro.

Ulterior, la rugăminţile repetate ale părţii vătămate adresate patronului italian (D.M.), acesta a vorbit cu inculpatul C.G., care a venit, a luat-o pe partea vătămată şi a adus-o în România, contra sumei de 150 euro.

3. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate M.C.M., la data de 20 iunie 2006, acesta a vorbit cu o femeie "A.", din comuna N., jud. Mureş, care l-a contactat telefonic, întrebându-l dacă nu vrea să meargă la lucru în Italia, la îngrijit animale, în caz afirmativ femeia oferindu-se să-i dea la telefon pe persoana care urma să o trimită în Italia şi să se înţeleagă cu aceasta.

Partea vătămată, fiind de acord, a purtat apoi o convorbire telefonică cu persoana în cauză, fiind vorba de inculpatul S.J. (acesta recomandându-se însă cu numele de "V."). Cei doi au stabilit să se întâlnească în piaţa din municipiul Sighişoara, fapt ce s-a şi întâmplat după circa 2 ore.

În cadrul întâlnirii inculpatul şi-a spus numele adevărat, respectiv S.J., zis "V.u", şi localitatea de domiciliul, respectiv comuna N., jud. Mureş. I-a spus părţii vătămatei că, printr-un prieten de-al său din Satu Mare, o va trimite în Italia la lucru.

În oferta de lucru făcută de inculpat, s-a promis părţii vătămate că aceasta urma să lucreze în agricultură, cu un salariu de 650 euro lunar, cu cazare şi masă bună, iar din primul salariu urma să plătească contravaloarea transportului, respectiv 150 euro. Cu acea ocazie nu s-a vorbit despre încheierea vreunui contract de muncă. Partea vătămată a fost încântată de oferta ce i s-a făcut şi a acceptat.

Inculpatul S.J. a dat telefon inculpatului C.G., stabilind ca partea vătămată să fie prezentă a doua zi dimineaţa în gara din Satu Mare. Partea vătămată a şi plecat cu trenul din Sighişoara în seara zilei respective. Pentru serviciul făcut, inculpatul S.J. i-a pretins suma de 50 euro şi 350.000 ROL, drept comision.

A doua zi, în jurul orei 13:00, partea vătămată a fost luată din gara Satu Mare de inculpatul C.G.

La fel a procedat inculpatul şi cu numitul R.S., din comuna B., jud. Mureş, care ajunsese şi el în gara din Satu Mare, fiind racolat şi trimis acolo tot de inculpatul S.J., în aceleaşi condiţii ca şi partea vătămată.

Tot din gara Satu Mare, inculpatul C.G. a luat în microbuz şi alţi 3 bărbaţi, B.N., E.N. şi H.V., precum şi o femeie, S.I., transportându-i pe toţi în Italia, pe bărbaţi la muncă şi pe femeie pentru că era căsătorită cu un italian.

Potrivit procesului-verbal din data de 29 iunie 2007, încheiat de organele de poliţie la data de 21 iulie 2006, persoanele de mai sus au trecut prin vama Petea cu mijlocul de transport cu numărul X, condus de inculpatul C.G.

Înainte de a ajunge în vamă, inculpatul C.G. a cerut celor din microbuz paşapoartele, pentru a le prezenta la vamă, şi câte 100.000 ROL, pentru a le încheierea asigurării de sănătate.

Ca şi în cazul altor părţi vătămate duse la lucru în Italia, inculpatul C.G. le-a precizat şi acestora că, dacă vor fi întrebate de vameşi pentru ce merg în Italia să spună că sunt turişti şi merg pentru un sejur de 3 zile, totodată dându-le fiecăreia (cu excepţia pasagerei S.I.) câte 300 euro, atât cât prevedea legea pentru asigurarea cheltuielilor de masă şi cazare în Italia.

După trecerea frontierei în Ungaria, inculpatul a cerut înapoi sumele în euro date. A doua zi, pe la orele 16:00, au ajuns în Italia, în apropierea localităţii San Giovanni Rotondo, la o benzinărie, unde partea vătămată M.C.M. a fost dată jos. Tot acolo inculpatul C.G. a discutat cu un patron italian, numit "M.", care a luat partea vătămată şi a dus-o la o fermă de animale, situată la o distanţă de circa 40 - 50 km de San Giovanni Rotondo.

Înainte de a pleca din parcarea benzinăriei, partea vătămată a văzut cum italianul i-a dat inculpatului C.G. suma de 500 euro, moment în care l-a întrebat pe acesta de ce a luat atâţia bani pentru el (ştiind de la inculpatul S.J. că îl va costa doar suma de 160 euro, contravaloarea transportului), la care inculpatul i-a replicat "las că o să iei şi tu", după care a plecat. De asemenea, inculpatul C.G., cu toate că partea vătămată i-a cerut să-i restituie paşaportul, a dat acest act patronului italian, numit "M.", tocmai în ideea uzitată şi în cazul altor părţi vătămate ce au fost aduse la acest patron (pentru ca acestea să nu aibă posibilitatea să plece înainte ca patronul să-şi recupereze banii daţi inculpatului C.G. drept comision).

La fermă, partea vătămată a fost cazată într-un saivan, fără utilităţi sanitare, plin cu păianjeni, şobolani, viespi şi mizerie, în care apa era adusă de la o pompă. Partea vătămată i-a spus lui "M." că în asemenea condiţii nu va sta.

Patronul italian i-a cerut părţii vătămate să-i dea 500 euro, atât cât a dat el inculpatului C.G. şi o va lăsa să plece. Partea vătămată a replicat că nu are de unde să-i dea atâţia bani, după care au început să se certe, atât în româneşte (partea vătămată) cât şi în italiană (patronul italian). În continuare, ori de câte ori partea vătămată pleca din saivanul în care locuia, italianul încuia încăperea, tocmai pentru ca partea vătămată să nu îşi poată lua bagajele şi să fugă.

Într-o ocazie ivită chiar a doua zi de la sosire, partea vătămată a prins un moment de neatenţie al patronului italian, şi-a luat rucsacul cu haine (pe care-l pregătise dinainte) şi a fugit, fără paşaport (acesta aflându-se la italian).

Fiind o zonă muntoasă şi necunoscută, partea vătămată s-a rătăcit, însă, în final, a fost găsit de nişte fete (care se aflau într-o maşină cu un cetăţean sârb), două dintre ele fiind românce, din Suceava.

Le-a relatat acestora ceea ce i s-a întâmplat, şi a fost ajutată să ajungă în localitatea Foggia.

Acolo, cetăţeanul sârb, de milă, i-a cumpărat mâncare şi apă şi i-a luat un bilet de 5 euro până în localitatea San Giovanni Rotondo, unde partea vătămată vroia să se întâlnească cu inculpatul C.G., pentru a-i solicita acestuia să-i recupereze paşaportul de la italian şi totodată să-l aducă în ţară. S-a precizat că, în timp ce era la italianul "M.", aşteptând o ocazie să fugă, partea vătămată l-a sunat pe inculpatul C.G. de pe telefonul italianului, spunându-i că nu îi plac condiţiile de muncă (ea ştiind că va lucra în agricultură nu la îngrijit animale) şi de trai şi cerându-i să vină să o ia pentru a o duce în România, urmând ca mama părţii vătămate să-i plătească transportul. Inculpatul C.G. i-a răspuns cu înjurături, spunându-i că trebuie să rămână acolo şi să muncească, întrucât pentru asta a adus-o acolo.

Când partea vătămată a ajuns în localitatea San Giovanni Rotondo, a fost ajutată de o italiancă să ia legătura telefonică cu numita S.I., care locuia în aceeaşi localitate (fiind căsătorită cu un italian), întrucât, cu ocazia deplasării spre Italia, la despărţire, partea vătămată luase de la aceasta numărul de telefon. După ce partea vătămată a luat legătura cu numita S.I., s-a întâlnit cu aceasta la restaurantul "B." şi i-a povestit cele întâmplate. Numita S.I. i-a spus că inculpatul C.G. nu o să-i dea niciun ban şi nu o s-o ajute să ajungă în România.

În atare situaţie, partea vătămată a apelat la "carabinieri", cărora, la fel, le-a povestit cele întâmplate, inclusiv faptul că paşaportul îi era reţinut de italianul "M.". Partea vătămată a fost sfătuită să ajungă la Roma sau la Milano, la consulatul românesc, pentru a obţine un paşaport în alb, numai de intrare în România.

În continuare, partea vătămată s-a urcat într-un autobuz, circulând fără bilet până în localitatea Foggia, unde a dormit o noapte în gară, stând nemâncată. Prin intermediul unui cetăţean român care lucra la pct. de lucru al SC A. din România, a luat legătura telefonică cu părinţii săi, care, la rândul lor, l-au rugat pe acel angajat al firmei A. să-i dea părţii vătămate nişte euro pentru bilet, să ajungă la consulatul din Milano pentru a-şi face paşaport şi să vină în ţară. După ce partea vătămată a ajuns la Milano, aici a luat legătura cu o rudă de-a sa (care se afla la lucru în Italia de mai mulţi ani), şi a reuşit să obţină acel paşaport de intrare în România, după care a fost adusă în ţară cu maşina, de ruda sa.

4. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate P.G., în a doua jumătate a lunii august 2006, acesta a auzit de la nişte angajaţi de la SC C. SA Sighişoara, că o persoană din comuna N., jud. Mureş, trimite în condiţii avantajoase şi cu contract de muncă, oameni la muncă în Italia.

Întrucât la vremea respectivă nu avea loc de muncă, s-a hotărât să ia legătura cu acel cetăţean.

Astfel, în data de 20 august 2006, împreună cu numitul I.C., a mers în piaţa din municipiul Sighişoara, unde a auzit că vine persoana în cauză pentru a se întâlni cu alţi oameni în vederea trimiterii lor în Italia, la muncă. Acolo, a luat legătura persoana respectivă (identificată ulterior în persoana inculpatului S.J.), de faţă fiind şi numiţii C.I., C.A.Z. ş.a.

Inculpatul a oferit părţii vătămate P.G. un loc de muncă la creşterea animalelor, cu un câştig lunar de 750 euro, cazare şi masă asigurate în condiţii bune, inclusiv cu contract de muncă încheiat, toate urmând a fi rezolvate de prietenul său, "G.", din Satu Mare. Pentru acest serviciu inculpatul i-a pretins şi a primit sumele de 50 euro şi 30 lei, cu titlu de comision şi de cost al convorbirilor telefonice. Suma de 150 euro, reprezentând contravaloarea transportului, urma a o plăti din primul salariu.

În ziua următoare, la indicaţia inculpatului S.J., partea vătămată a plecat cu trenul din Sighişoara către Satu Mare împreună cu numiţii I.C., C.A.Z. şi C.I. Acolo s-au întâlnit cu "G.", alias inculpatul C.G., care i-a urcat într-un microbuz, marca M.V., de culoare argintie, cu număr de înmatriculare de Italia, împreună cu alţi doi bărbaţi, plecând apoi în Italia prin vama Petea. Microbuzul a fost condus de inculpatul C.G.. Înainte de a ajunge în vamă inculpatul le-a cerut călătorilor paşapoartele, pe motiv că trebuie să le prezinte la vamă, şi câte 100.000 ROL, pentru întocmirea asigurărilor de sănătate. Pe acestea din urmă inculpatul a trecut menţiunea "turist pentru 3 zile în Italia".

Totodată, inculpatul le-a cerut călătorilor că dacă vor fi întrebaţi de vameş în ce calitate merg în Italia, să spună că în calitate de turişti, dându-le şi câte 300 euro pentru a fi arătaţi vameşului, bani care i-au fost înapoiaţi după trecerea frontierei. Pe drum, partea vătămată a reuşit să-şi recupereze paşaportul din locul unde-l pusese inculpatul, profitând de o neatenţie a acestuia.

De asemenea, partea vătămată a tot intrat în vorbă cu inculpatul, întrebându-l despre locul de muncă şi alte detalii, însă inculpatul s-a eschivat de fiecare dată.

În Italia, primul care a fost dat jos din mijlocul de transport a fost I.C., respectiv într-o benzinărie din apropierea localităţii Pescara, apoi au fost daţi jos şi ceilalţi şi repartizaţi la diferiţi patroni italieni, care îl aşteptau pe inculpat.

Partea vătămată P.G. a fost dată jos ultima, în zona localităţii Manfredonia, şi predată unui patron italian numit "G.". Partea vătămată a sesizat că italianul i-a dat inculpatului suma de 300 euro.

Partea vătămată P.G. a fost dusă la o fermă de oi, fiind cazată într-un buncăr de beton, tip magazie, care nu avea decât uşă şi lumină electrică, patru paturi din fier, fără lenjerie, fără grup sanitar, fără încălzire sau alte utilităţi, unde mai locuia un bărbat mai în vârstă din România, numit "S.". De la numitul "S." partea vătămată a aflat că italianul plăteşte doar 400 euro pe lună, şi că şi lui i-a oprit paşaportul şi l-a obligat să muncească în acele condiţii, programul de lucru fiind de la 04:00 dimineaţa până la orele 22:00 - 23:00.

Partea vătămată P.G., cu toate că avea paşaportul la el, prin unele presiuni psihice, a fost nevoit să muncească 3 săptămâni în astfel de condiţii pentru a-şi achita datoria de 300 euro faţă de italian. Mâncare le aducea italianul o dată pe săptămână şi aceasta consta în macaroane, pâine şi bulion, mâncarea adusă trebuind să ajungă o săptămână la două persoane.

În a patra săptămână, a venit la fermă numitul I.C. care, din cauza condiţiilor mizerabile de muncă şi locuit, fugise de la patronul italian la care fusese repartizat de către inculpatul C.G., şi, împreună, au revenit în ţară.

Pentru timpul lucrat, partea vătămată P.G. nu a primit niciun ban de la patronul italian.

5. Conform declaraţiilor părţii vătămate C.I. şi acesta a fost racolat şi transportat în Italia de către inculpaţii S.J. şi C.G., în aceleaşi împrejurări ca şi partea vătămată P.G.

Şi acestuia i s-a promis loc de muncă la îngrijit animale, cu un câştig de 750 - 800 euro pe lună, cazare şi masă în bune condiţii.

Ajunşi în Italia, partea vătămată a fost dată jos din microbuz de inculpatul C.G. la o benzinărie şi predată patronului italian "M." (o veche cunoştinţă a inculpatului C.G.) contra sumei de 300 euro şi pentru care partea vătămată a trebuit să muncească o lună de zile în condiţii de lucru mizere, fiind cazată într-un saivan, împreună cu oile, unde nu exista lumină electrică, grup sanitar sau alte utilităţi decente. În camera respectivă a dormit într-un pat din metal, care avea o saltea ruptă şi o plapumă mizerabilă. După o lună partea vătămată a primit de la patronul italian suma de 120 euro, iar când l-a întrebat pe acesta de ce a primit aşa puţin, patronul, care cunoştea puţin limba română, i-a explicat că el plătea 400 euro pe lună iar suma de 300 euro a dat-o lui "G." pentru că a adus-o pe partea vătămată acolo la lucru.

Partea vătămată a vorbit pe telefonul lui "M." cu inculpatul C.G. şi i-a reproşat acestuia că a primit numai 120 euro, deşi în România i se promisese de către ambii inculpaţi că va primi între 750 - 800 euro pe lună, plus că vor exista condiţii de cazare şi masă corespunzătoare. Inculpatul C.G. a replicat că asta este situaţia şi el a trebuit să-şi ia comisionul pentru că i-a făcut rost de loc de muncă şi l-a transportat în Italia.

După circa o săptămână a venit în Italia şi sora părţii vătămate, respectiv numita V.(fostă M.)E., aceasta fiind adusă acolo tot de către inculpatul C.G.. Inculpatul a predat-o pe aceasta patronului restaurantului "M.L." din San Giovanni Rotondo, unde sus-numita a fost supravegheată de soţia inculpatului C.G., inculpata C.M. La telefon, sora sa, V.E., i-a explicat părţii vătămate C.I. că nu este mulţumită de condiţiile în care lucra, plus faptul că patronul restaurantului a dat ceva bani inculpatului C.G. pentru că a adus-o la lucru. După circa o săptămână, din a doua lună, partea vătămată C.I. a plecat de la patronul "M.", s-a întâlnit cu sora sa şi au revenit amândoi în ţară.

6. Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate C.V., C.I.Z. şi M.T., pe la sfârşitul lunii august 2006, acestea au aflat că inculpatul S.J. din comuna N., jud. Mureş, oferea locuri de muncă în Italia.

Într-o zi de duminică, părţile vătămate s-au deplasat în piaţa din municipiul Sighişoara şi acolo s-au întâlnit cu inculpatul S.J., care a oferit fiecăreia, după preferinţă, locuri de muncă bine plătite în Italia, cu condiţii de cazare şi masă corespunzătoare. Partea vătămată C.V. a optat pentru munca de ajutor de bucătar, la un restaurant, urmând să fie plătită cu 500 euro pe lună. Părţii vătămate C.I.Z. i s-a făcut oferta de a lucra într-un laborator de "Mozarella", cu un salariu cuprins între 600 - 800 euro pe lună, în condiţii de cazare şi masă corespunzătoare, iar părţii vătămate M.T. i s-a făcut ofertă de lucru ca ospătar la un restaurant, cu 600 - 700 euro pe lună, cu condiţii de cazare şi masă corespunzătoare.

Inculpatul S.J. le-a mai precizat părţilor vătămate că urmau să fie ajutate de prietenul său "G." (alias inculpatul C.G.) din Satu Mare, care urma să le transporte în Italia şi să le ducă la patronii locurilor de muncă sus-menţionate.

Ofertele făcute părţilor vătămate de către inculpatul S.J. au fost confirmate şi de inculpatul C.G. în timpul transportului acestora către Italia.

Pentru serviciul făcut, inculpatul S.J. a pretins şi primit de la fiecare parte vătămată câte 50 euro şi 35 lei, drept comision.

După indicaţiile date de inculpatul S.J., părţile vătămate C.V., C.I.Z. şi M.T. s-au deplasat în seara zilei de 5 septembrie 2006 în gara din Satu Mare, unde s-au întâlnit cu "G.".

A doua zi, respectiv în data de 6 septembrie 2006, în aceleaşi condiţii ca şi în celelalte cazuri, s-a trecut prin vama Petea, plecându-se către Italia. În microbuz au fost în total 11 persoane. Pe drum, părţile vătămate l-au întrebat pe inculpatul C.G. despre locurile de muncă din Italia. Inculpatul le-a liniştit, spunându-le că o să fie bine iar părţii vătămate C.I.Z. i-a comunicat că ea va nimeri foarte bine şi o să-i placă, întrucât va îngriji un cetăţean în vârstă.

Ajunşi în Italia, partea vătămată C.V. a fost dusă la restaurantul "F.Z." din localitatea Manfredonia, unde a fost dată unui italian, numit "G.", pe post de îngrijitoare, cu toate că acesta era în putere şi nu avea nevoie de îngrijitor. Când partea vătămată a ajuns la locuinţa lui "G.", acesta i-a spus că a fost adusă acolo pentru a-i ţine companie. Partea vătămată i-a replicat că cei care au adus-o i-au promis un loc de muncă şi nu a venit pentru a întreţine relaţii de altă natură.

Întrucât partea vătămată a început să plângă, a fost lăsată în pace, iar a doua zi a fost dusă la restaurantul de unde plecase. Acolo a aflat că, de fapt, "G.", era frate cu patronul acelui restaurant. A rămas acolo, fiind oprită de numita "F.", fiica patronului restaurantului "F.Z." (după numele patronului) şi nepoata lui "F.G.", până a venit acesta din urmă şi a reuşit să-i găsească părţii vătămate alt loc de muncă, respectiv la restaurantul "S.L.", situat în apropiere de restaurantul "F.Z.". Între timp, partea vătămată a încercat să se întâlnească cu inculpatul C.G., însă acesta a evitat-o.

Partea vătămată a înţeles că inculpatul se cunoştea bine cu acei italieni, întrucât le furniza mână de lucru "la negru" în mod continuu, ştiind de la început unde o aduce, dar fără să-i spună şi ei realitatea.

La restaurantul "S.L." partea vătămată a lucrat timp de o lună şi jumătate, fiind plătită cu doar 500 euro (în loc de 800 euro cât i s-a promis şi i s-ar fi cuvenit), deoarece 300 euro fuseseră luaţi de inculpatul C.G. de la patronul restaurantului respectiv, fără ca partea vătămată să ştie, aflând acest fapt doar când a primit cei 500 euro.

După aceasta, partea vătămată a revenit în România, fiind decepţionată de cele întâmplate.

Referitor la partea vătămată C.I.Z., s-a reamintit că oferta de lucru ce i se făcuse de către inculpaţii S.J. şi C.G. era de lucrător într-un laborator de "mozarella", cu un salariu de 600 - 800 euro pe lună, în condiţii de cazare şi masă corespunzătoare, ofertă pentru care inculpatul S.J. i-a pretins sumele de 50 euro şi 30 lei, drept comision.

Ajunsă în Italia, partea vătămată C.I.Z. a fost dusă de inculpatul C.G. în localitatea Lesina (sau Messina), unde au ajuns în jurul orei 23:00.

A fost preluată de doi italieni, pe unul chemându-l "S.". Acesta a fost şi cel care a dus-o pe partea vătămată acasă la el. Când partea vătămată a ajuns la locuinţa lui "S.", a fost cazată într-o cameră fără lumină şi grup sanitar, unde exista un singur pat şi unde "S." i-a spus că o să doarmă amândoi. Întrucât "S." cunoştea puţin limba română, partea vătămată C.I.Z. i-a solicitat acestuia să-i arate baia, deoarece dorea să-şi facă igiena corporală, însă italianul i-a spus că nu avea baie şi apă, iar la WC urma să meargă afară. Atunci partea vătămată C.I.Z. i-a spus italianului "S." că ea a venit acolo ca să lucreze şi nu să se prostitueze, după care şi-a luat bagajul, a ieşit din casă şi a început să plângă. În atare situaţie "S." a dat un telefon şi au venit acolo doi cetăţeni italieni, care au luat-o pe partea vătămată (după ce aceasta a primit asigurări că nu i se va întâmpla nimic), ducând-o la locuinţa unuia dintre ei, numit "M.". Acest cetăţean italian a ajutat-o pe partea vătămată să-şi găsească de lucru, respectiv la îngrijirea unei persoane, unde partea vătămată a stat două luni, după care a revenit în ţară.

În timp ce partea vătămată C.I.Z. se afla încă în Italia a vorbit la telefon cu partea vătămată C.V., căreia i-a spus ce i s-a întâmplat şi că, de fapt, inculpatul C.G. a ştiut încă din România că o va aduce ca damă de consumaţie, fără ca să-i spună şi ei acest lucru. Partea vătămată C.V. i-a spus că şi ea a păţit acelaşi lucru şi că locurile de muncă oferite în România erau doar de paravan.

Referitor la partea vătămată M.T., s-a reamintit că locul de muncă ce i-a fost oferit de către cei doi inculpaţi a fost de ospătar la un restaurant, cu un câştig de 600 - 700 euro pe lună, cu condiţii de cazare şi masă corespunzătoare.

Ajunsă în Italia, partea vătămată a fost dusă de inculpatul C.G. la restaurantul "F.Z." (după numele patronului italian, C.F.Z.), situat în apropiere de localitatea Foggia. Cu toate că partea vătămată avea condiţii de cazare corespunzătoare, după circa două săptămâni, patronul restaurantului a început să-i facă avansuri sexuale, pe care partea vătămată nu le-a acceptat. Mai mult, după două zile de lucru, părţii vătămate i sa propus de către numita C.F. (de 24 ani), fiica patronului, să întreţină relaţii de lesbianism, ceea ce partea vătămată a refuzat. În urma refuzului la avansurile făcute de patron, partea vătămată a fost scoasă din restaurant şi pusă să lucreze la grajdul de animale. Ulterior, partea vătămată a întâmpinat diverse şicane din partea patronului, pe motiv că nu a acceptat să întreţină cu acesta raporturi sexule.

Partea vătămată şi-a dat seama că inculpatul C.G. a adus-o acolo mai mult ca damă de consumaţie pentru acest patron şi că inculpatul se cunoştea foarte bine cu patronul italian.

Pentru timpul lucrat (circa o lună) partea vătămată a primit de la patron doar 60 euro, spunându-i-se că 300 euro i-au fost reţinuţi drept comision şi că au fost daţi inculpatului C.G., de faţă, la discuţii, fiind şi acesta din urmă. Întrebându-l şi pe inculpatul C.G. de ce ea primeşte doar 60 euro iar el 300 euro, acesta i-a răspuns părţii vătămate că el ia de la fiecare persoană pe care o aduce la lucru în Italia câte 300 euro, drept comision, şi nu are ce să-i facă.

Conform afirmaţiilor părţii vătămate, pe drum, spre Italia, inculpatul C.G. a atenţionat-o în glumă că la restaurantul unde urma să o ducă urma să dea de "F.", care era lesbiană şi chiar patronul urma să-i facă avansuri sexuale, însă partea vătămată, tot în glumă, a replicat că ea a venit să lucreze nu să fie damă de consumaţie. După o lună, partea vătămată nu a mai acceptat condiţiile impuse şi s-a întors în ţară. Când s-a întâlnit cu părţile vătămate C.V. şi C.I.Z. şi-au povestit fiecare întâmplările prin care au trecut, toate trei fiind convinse că inculpaţii au ştiut de la început că urmau să le ducă în Italia ca dame de consumaţie.

7. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate I.C. acesta a fost racolat şi transportat în Italia de către inculpaţii S.J. şi C.G. în aceleaşi împrejurări ca şi partea vătămată P.G. (menţionat la pct. 5 din prezenta hotărâre), cu următoarele completări:

Acestei părţi vătămate i s-a promis, iniţial, de către inculpatul S.J., loc de muncă în comerţ, ca ospătar, cu 800 euro pe lună şi condiţii de cazare, masă şi odihnă excelente.

La întrebarea părţii vătămate I.C. adresată inculpatului S.J. dacă li se vor încheia contracte de muncă, acesta i-a spus că i se va încheia ceva permis de şedere intitulat "Permesso di saggiorno per stranieri" pentru a nu avea probleme cu poliţia italiană.

Pe drum spre Italia, partea vătămată a primit de la inculpatul C.G. aceleaşi promisiuni despre locul de muncă oferit de inculpatul S.J., respectiv un câştig de 800 euro pe lună, condiţii de cazare şi masă bune.

Ajunsă în Italia, partea vătămată a fost debarcată în localitatea Acuila, în zona Pescara, şi predată de către inculpatul C.G. italienilor "F." şi "G." (fraţi), de la care inculpatul a primit o sumă în euro.

În continuare partea vătămată a fost dusă la munte, la o distanţă de circa 160 km, într-o rezervaţie numită "Cofa di Giove", la o stână de capre.

Partea vătămată, văzând şi sesizând că a fost dus să îngrijească caprele, a fost dezamăgită şi a dat de înţeles celor doi italieni că el a venit în Italia să lucreze ca ospătar, făcându-i să înţeleagă că refuză să lucreze la îngrijit capre. Cei doi italieni s-au înfuriat, începând să-l înjure, făcându-l "bastard". Italienii l-au sunat la telefon pe inculpatul C.G., spunându-i că partea vătămată refuză să lucreze. După aceea inculpatul C.G. a vorbit şi el la telefon cu partea vătămată, determinând-o pe aceasta să lucreze un timp, întrucât nu are ce să-i facă.

În această situaţie, partea vătămată aflându-se la munte, la distanţă mare de orice localitate, necunoscând împrejurările, neavând nici paşaport (deoarece îi fusese reţinut de către inculpatul C.G. încă din România), a fost nevoită să accepte condiţiile total necorespunzătoare de cazare (într-o clădire fără geamuri, fără curent electric, grup sanitar, fiind nevoită să se învelească cu hainele de pe el şi cu paie etc).

În aceste condiţii, partea vătămată a stat circa 14 zile, timp în care a fost trimisă cu caprele la păscut pe munte.

Într-o împrejurare s-a rătăcit, pierzând şi caprele, iar când a venit la stână fără ele, patronii italieni s-au înfuriat, au înjurat-o din nou şi au obligat-o să plece noaptea să găsească caprele. În noaptea respectivă partea vătămată a dormit în pădure, îmbolnăvindu-se de pneumonie, iar a doua zi, când mergea către stână, s-a întâlnit cu un urs, fiind nevoită să sară într-o vale adâncă de circa 20 m, scăpând fără să se accidenteze (întrucât locul unde a aterizat era cu nisip şi în pantă), iar când a ajuns la saivan a văzut caprele ce fuseseră aduse de un pădurar din zonă şi care ştia că sunt ale celor doi italieni. Întrucât partea vătămată se îmbolnăvise (având pneumonie), şi-a făcut bagajul şi a spus celor doi italieni că va merge la poliţie şi va spune ce a păţit. În aceste condiţii unul dintre italieni (F.) a dus partea vătămată cu maşina înapoi în locul de unde o luase în primire, lăsând-o acolo, fără să-i dea vreun ban pentru timpul în care a lucrat, dându-i doar paşaportul şi spunându-i să stea acolo până vine "G." să o ia. Inculpatul C.G. însă nu a venit.

În aceste împrejurări, partea vătămată l-a sunat pe numitul P.G., care se afla în localitatea Manfredonia la o fermă, spunându-i acestuia că a plecat de la stâna unde fusese dat deoarece nu i-au convenit condiţiile în care a fost ţinut.

Numitul P.G. a rugat-o dacă poate să vină către el să-l ia, întrucât nici lui nu-i convenea condiţiile în care trăia şi muncea.

În continuare, partea vătămată a mers pe jos circa 15 km, ajungând în gara din Pescara de Sud. De acolo a luat trenul până în gara Pescara de Nord, iar de acolo până în gara Trimol. Mai departe, tot cu trenul, s-a deplasat până când a ajuns în gara Manfredonia, unde ar fi trebuit să se întâlnească cu numitul P.G.. În total partea vătămată a parcurs circa 300 km, dormind pe unde a apucat şi fără a avea mâncare. Din gara Manfredonia l-a sunat la telefon pe numitul P.G., însă acesta i-a comunicat că nu a putut să mai vină să se întâlnească, deoarece nu l-au lăsat patronii italieni. A fost invitată de P.G. să meargă la ferma la care lucra acesta şi după explicaţiile primite, partea vătămată a mai mers pe jos circa 12 km, ajungând la restaurantul "R." din apropierea localităţii Manfredonia, unde s-a întâlnit cu P.G.

În final, partea vătămată, după ce şi-a vândut lănţişorul de aur de la gât şi ceasul de la mână, deoarece nici el şi nici P.G. nu aveau bani, a reuşit să ajungă în gara din Foggia, şi, cu firma A. din România, a revenit în ţară, iar când a ajuns în localitatea de domiciliu i-a reclamat pe inculpaţi organelor de poliţie, apreciind că aceştia au înşelat-o şi şi-au bătut joc de ea într-un mod nepermis.

8. Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate P.S. şi B.F., în cursul lunii septembrie 2006, prin intermediul unui cunoscut de-al părţii vătămate P.S., numitul "T.", aceasta s-a cunoscut cu inculpatul S.J., care i-a oferit un loc de muncă în Italia, în agricultură la cules de roşii, muncă plătită cu 900 euro pe lună.

Pentru oferta făcută inculpatul i-a perceput un comision de 60 euro şi 30 lei. De faţă când i s-a făcut oferta părţii vătămate P.S. era şi partea vătămată B.F., căreia inculpatul i-a promis, de asemenea, loc de muncă în agricultură, la cules de roşii.

Inculpatul S.J. le-a promis părţilor vătămate şi contracte de muncă, acestea urmând a fi întocmite în Italia.

Referitor la transport, inculpatul le-a spus că acesta urma a fi efectuat de un cunoscut de-al său, numitul "G." din Satu Mare.

Părţile vătămate, fiind de acord, s-au deplasat în gara din Satu Mare, unde s-au întâlnit cu inculpatul C.G.. Acesta i-a urcat într-un microbuz, marca M., argintiu, cu număr de Italia, în care mai erau încă 8 persoane, plecând spre Italia prin vama Petea. Înainte de a ajunge în vamă, inculpatul C.G., care conducea microbuzul, le-a luat paşapoartele şi câte 10 lei, pentru încheierea asigurărilor de sănătate, pentru 5 zile ca turişti. Tot atunci le-a dat la fiecare câte 500 euro, care să fie arătaţi la vamă, indicându-le că, dacă vor fi întrebaţi cu ce ocazie merg în Italia, să spună că în calitate de turişti.

După trecerea graniţei în Ungaria, inculpatul a cerut banii înapoi dar fără să le restituie paşapoartele.

Aceeaşi manevră cu sumele în euro date părţilor vătămate, a făcut-o inculpatul şi la graniţele cu Austria şi cu Italia.

După două zile, părţile vătămate au ajuns în Italia, fiind debarcate la restaurantul "M.L." şi date în grija inculpatei C.M., care lucra la acel restaurant.

Inculpata a plasat părţile vătămate la un patron numit "R.".

Împreună cu părţile vătămate menţionate mai sus a mai fost în microbuz o persoană, pentru toţi trei inculpata primind de la "R." suma de 900 euro.

Părţile vătămate şi cea de-a treia persoană din microbuz au fost duse în munte, la un punct de exploatare forestieră, unde au fost cazate într-o rulotă, în care se mai afla un cetăţean albanez. Părţile vătămate au fost nemulţumite de locul de muncă unde au fost duse, întrucât în România li se promiseseră că vor lucra în agricultură, la cules de roşii.

În locul respectiv părţile vătămate au stat două luni şi 5 zile şi, nemaisuportând condiţiile de lucru (nefiind pregătite fizic să muncească la pădure), de cazare şi masă, s-au hotărât să plece.

Pentru timpul lucrat, patronul italian le-a plătit numai câte 300 euro, spunându-le că 300 de euro de persoană dăduse inculpatei C.M., drept comision. Părţile vătămate nu au întâmpinat greutăţi la întoarcerea în ţară, întrucât aveau paşapoartele la ei.

9. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate T.D., la începutul lunii septembrie 2006, în piaţa din municipiul Sighişoara, partea vătămată a văzut un cetăţean, identificat ulterior în persoana inculpatului S.J., în jurul căruia se aflau mai multe persoane, printre care şi părţile vătămate C.V., M.T., C.I.Z. ş.a., cărora inculpatul le promitea locuri de muncă în Italia, bine plătite, în comerţ şi agricultură. Şi partea vătămată a intrat în discuţie cu inculpatul, acesta oferindu-i loc de muncă la îngrijit animale (oi), cu un câştig de 700 euro pe lună, cazare şi mâncare gratuită. Pentru serviciul făcut inculpatul i-a pretins suma de 50 euro şi 35 lei.

La data de 06 septembrie 2006, partea vătămată, împreună cu celelalte persoane menţionate, a fost preluată de inculpatul C.G., şi, în condiţiile cunoscute, transportată în Italia, în zona Foggia.

Acolo, inculpatul C.G. a predat partea vătămată unui patron italian numit "M.", care a dus-o apoi la un saivan de oi.

La patronul respectiv partea vătămată a stat două luni, în prima lună primind 200 euro din cei 500 euro pe care trebuia să-i primească, spunându-i-se că 300 euro au fost daţi inculpatului C.G. drept comision).

10. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate T.A., la mijlocul lunii septembrie 2006, partea vătămată, împreună cu numitul B.F. (parte vătămată în cauză menţionată la pct. 9 din prezenta hotărâre) şi alt băiat având prenumele "O.", auzind că inculpatul S.J. trimite oameni la lucru în Italia în condiţii avantajoase, s-au deplasat la domiciliul acestuia din comuna N., jud. Mureş, pentru a auzi ofertele de lucru.

Inculpatul S.J. le-a oferit locuri de muncă în agricultură, cu un câştig de 900 euro pe lună, cu condiţii bune de cazare şi masă. Le-a spus că urmau a fi transportaţi în Italia de un prieten de-al său, "G." din Satu Mare.

În continuare, prin modalitatea menţionată şi la pct. anterioare, partea vătămată a ajuns în gara din Satu Mare, de unde a fost luată de inculpatul C.G., împreună cu încă 9 persoane, urcată într-un microbuz şi, în acelaşi context de împrejurări redat la celelalte părţi vătămate, a fost transportată în Italia şi predată patronului "M.", o cunoştinţă veche de-a inculpatului C.G.

Acesta a dus partea vătămată la o fermă lângă localitatea Manfredonia, la cules de brocolli şi cociofi.

Partea vătămată a fost cazată într-o baracă de lemn, fără grup sanitar şi alte utilităţi, unde a suferit de frig, baraca neavând încălzire, necesităţile fiziologice făcându-le pe câmp, întrucât nu era WC.

Într-o discuţie cu "M." despre retribuţia lunară, părţii vătămate i s-a spus că mai mult de 400 euro pe lună nu va primi, cu toate că i s-a spus în România, de către inculpaţii S.J. şi C.G., că urma să primească 900 euro pe lună.

Partea vătămată a văzut cum patronul italian i-a dat inculpatului C.G., când acesta din urmă a venit la fermă, suma de 300 euro, drept comision.

Partea vătămată l-a întrebat pe inculpat când va primi banii promişi, iar inculpatul i-a spus că la sfârşitul lunii. I-a mai spus că urma să primească doar 100 euro, întrucât suma 300 euro era comisionul lui, deja încasat.

Partea vătămată, după ce a răbdat condiţiile mizere de locuit, suferind de frig, iar mâncare nu i se aducea de către patron, fiind nevoită să mănânce legumele pe care le culegea (brocolli şi cociofi), s-a hotărât să plece.

Astfel, a luat legătura telefonică cu o rudă de-a sa, ce se stabilise lângă Roma, care a venit cu maşina şi a ajutat-o să revină în ţară.

11. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate P.O.I., la mijlocul lunii octombrie 2006, după ce inculpatul S.J. i-a oferit un loc de muncă în Italia, ca mecanic, cu salariu lunar de 1.200 euro, condiţii de cazare şi masă bune, a fost trimisă, prin intermediul inculpatului C.G., la muncă în Italia, Contravaloarea comisionului cerut de inculpatul S.J. a fost de 60 euro şi 30 lei.

Partea vătămată a fost transportată în Italia de inculpatul C.G., în aceleaşi împrejurări ca şi partea vătămată B.F. şi alte două persoane din jud. Mureş, precum şi 6 persoane, care se aflau deja în microbuz.

Partea vătămată a trecut graniţa cu Ungaria pe jos, împreună cu încă o fată, deoarece erau mai multe persoane în microbuz decât locurile din dotare, iar graniţa dintre Ungaria şi Austria a trecut-o cu un taxi, tocmit de inculpatul C.G.

Ajunşi în Italia, partea vătămată a fost dusă la restaurantul "M.L." din San Giovanni Rotondo, unde aflase de la inculpat că soţia lui, inculpata C.M., lucra. Acolo a fost dată, împreună cu alte părţi vătămate, în grija inculpatei C.M., pentru a fi repartizate la patroni italieni, întrucât inculpatul C.G. a plecat cu celelalte persoane mai departe să le plaseze la muncă. După circa o jumătate de oră, inculpatul C.G. a revenit şi el la restaurant şi a predat-o pe partea vătămată unui patron ce avea un atelier auto, situat la circa 5 - 10 km distanţă.

Pe drum, partea vătămată a încercat să discute cu patronul italian în limba română, despre condiţiile de muncă, cazare, masă şi cu cât urma a fi plătit, însă patronul respectiv s-a eschivat, spunându-i doar că din retribuţia de pe prima lună urma să-i reţină 300 euro, atât cât i-a dat inculpatului C.G., drept comision.

După ce partea vătămată a început lucrul în atelier, a fost dezamăgită de condiţiile de lucru şi cazare. Era cazată într-o baracă, fără lumină electrică, apă şi grup sanitar, împreună cu încă 3 persoane, dintre care doi români, atelierul nu era dotat cu utilaje specifice, iar mâncarea trebuia să şi-o cumpere, deoarece patronul nu convenise cu "G." acest aspect.

De la ceilalţi doi români partea vătămată a aflat că, de fapt, la acel atelier se aduceau maşini furate, unde erau dezmembrate.

În atare situaţie, după două zile partea vătămată a plecat din acel loc, revenind în ţară.

12. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate F.G., la începutul lunii noiembrie 2006, aceasta se afla la un târg în comuna B., jud. Mureş, unde a fost oprită de inculpatul S.J., care i-a oferit un loc de muncă în Italia, la îngrijit animale. Într-o primă fază partea vătămată a refuzat.

Ulterior, partea vătămată s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul S.J., care, de fiecare dată, a insistat ca aceasta să meargă în Italia la lucru, pe bani buni, cazare şi masă asigurate.

Ultima dată când s-a întâlnit cu inculpatul S.J., partea vătămată era împreună cu fratele său, F.J., cu T.I. ş.a., şi, la ofertele făcute de inculpat, cei prezenţi au fost de acord.

Inculpatul le-a pretins fiecăruia câte 70 euro şi câte 30 lei, drept comision.

La data fixată, respectiv 28 noiembrie 2006, partea vătămată s-a deplasat în gara Satu Mare, de unde a fost luată de inculpatul C.G. şi, împreună cu celelalte persoane ce se aflau acolo, urcată în microbuzul condus de inculpata C.M., plecând spre Italia.

Inculpatul C.G. i-a însoţit până la vamă, unde a îndeplinit formalităţile de rigoare.

Prin vama Petea au trecut-o în aceleaşi condiţii ca şi în precedentele cazuri.

În Italia, inculpata C.M. i-a repartizat pe toţi la diferiţi patroni italieni, primind în schimb sume de câte 300 euro/persoană plasată.

Partea vătămată F.G. a fost predată unui patron italian, care a dus-o la o stână de oi.

Acolo condiţiile de cazare au fost total necorespunzătoare şi insalubre.

La plecarea de la restaurantul unde partea vătămată fusese coborâtă din microbuz, aceasta a observat că patronul la care urma să meargă, a dat ceva bani inculpatei C.M., iar aceasta i-a dat italianului paşaportul părţii vătămate.

Partea vătămată a întrebat-o pe inculpată de ce a dat paşaportul ei italianului, iar inculpata i-a spus să stea liniştită, că italianul o să i-l dea înapoi.

Tot cu această ocazie, inculpata i-a spus părţii vătămate că din salariul lunar de 550 euro, aferent primei luni, urma să primească mai puţin cu 300 euro, sumă pe care italianul i-o dăduse deja ei, drept comision pentru că a adus-o acolo pe partea vătămată la muncă.

În continuare, partea vătămată a fost nevoită să rămână la acel patron, în condiţii de cazare şi hrană necorespunzătoare, suferind de frig, două luni, timp în care s-a certat cu italianul, întrucât acesta nu a vrut să-i restituie paşaportul, minţind-o că nu era la el, ci la "M.".

În prima lună, partea vătămată a primit mai puţin cu 300 euro. În final, partea vătămată a primit, în total, suma de 400 euro, pentru cele două luni cât a fost nevoită să stea acolo. A primit de asemenea şi paşaportul, putând astfel reveni în România.

13. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate F.J., la sfârşitul lunii noiembrie 2006, aceasta a fost vizitat la locuinţa sa din comuna B., jud. Mureş, de către inculpatul S.J., domiciliat în comuna N., jud. Mureş, pe care îl cunoştea de mai mult timp.

Inculpatul a întrebat-o dacă nu dorea să lucreze în Italia, la pădure, urmând a câştiga 600 euro lunar, având cazarea şi masa asigurate şi cu întocmirea unor forme de angajare, pentru a nu fi probleme cu organele de poliţie (carabinieri), dar fără să facă referire la încheierea vreunui contract de muncă.

Partea vătămată a fost de acord cu oferta făcută iar pentru serviciul făcut inculpatul S.J. i-a pretins sumele de 60 euro şi 30 lei, cu titlu de comision - bani pe care partea vătămată i-a dat după 3 zile, înainte de plecare. Tot cu ocazia discuţiei, partea vătămată l-a întrebat pe inculpatul S.J. despre cheltuielile cu drumul. Inculpatul i-a spus să nu-şi facă probleme întrucât inculpata C.M. din Satu Mare, care urma să o ducă în Italia, urma să primească de la patronul italian unde urma să lucreze suma de 300 euro, banii urmând să-i fie reţinuţi de patron din primul salariu. La data fixată de inculpatul S.J., respectiv în seara zilei de 27 noiembrie 2007, partea vătămată, împreună cu fratele său F.G. şi numiţii V.G., T.I. şi G.S.C. (ultimi doi fiind părţi vătămate în cauză) au plecat cu trenul spre Satu Mare, unde au ajuns dimineaţa zilei următoare. Acolo, au fost preluaţi de inculpaţii C.G. şi C.M., urcaţi într-un microbuz marca M., proprietatea inculpatei C.M., condus de aceasta, şi au plecat către Italia prin vama Petea. În microbuz se mai aflau doi bărbaţi şi o fată care, la fel, au fost duşi la lucru în Italia.

Înainte de a ajunge în vamă, inculpaţii C.M. şi C.G. au cerut de la fiecare paşapoartele şi câte 100.000 ROL, în vederea încheierii asigurărilor de sănătate.

Asigurările de sănătate au fost întocmite de inculpatul C.G., şi în acestea s-a trecut menţiunea "turist pentru 3 zile în Italia".

De asemenea, înainte de a intra în vamă, inculpatul C.G. le-a atras călătorilor atenţia că, în cazul în care vor fi întrebaţi pentru ce merg în Italia, să spună că în calitate de turişti pentru 3 zile. Totodată inculpata C.M. a dat fiecăruia câte 500 euro, pentru a avea banii necesari sejurului în Italia, iar după trecerea graniţei, banii au fost restituiţi inculpatei, fără ca aceasta să mai restituie paşapoartele. De altfel, partea vătămată F.J. nici în prezent nu a ajuns în posesia paşaportului, neştiind unde este. Partea vătămată a fost coborâtă din microbuz la restaurantul "M.L." din apropierea localităţii San Giovanni Rotondo, împreună cu fratele său F.G., cu V.G. şi cu partea vătămată T.I. şi fiecare a fost predat de către inculpată unor patroni italieni cu care avea înţelegere. Partea vătămată F.J., numitul V.G. şi partea vătămată T.I. au fost preluaţi de acelaşi cetăţean italian. Cu acea ocazie, inculpata C.M. a primit de la patron câte 300 euro pentru fiecare persoană preluată, drept comision, iar, la rându-i, aceasta a înmânat aceluiaşi patron paşapoartele celor predaţi, cu toate că partea vătămată F.J. îl ceruse de mai multe ori.

Italianul respectiv, al cărui nume nu s-a putut afla, i-a urcat într-un autoturism marca "M.", de culoare neagră, şi i-a dus la o fermă de oi, situată sus în munte.

Acolo, partea vătămată şi celelalte persoane au aşteptat circa 3 ore, până a venit un alt italian, numit "N.", care le-a preluat şi le-a transportat cu un autoturism marca "V.W.", de culoare neagră, circa 150 km sus în munte, până în apropierea localităţii Pestici.

Acolo, au fost repartizate la fasonat buşteni şi cazate într-o baracă dezafectată, fără nicio utilitate (curent electric, apă, grup sanitar etc.).

După o săptămână de lucru, la tăiat şi fasonat buşteni, partea vătămată F.J. l-a întrebat pe patronul "N." de paşaport, iar acesta i-a răspuns că, atât el cât şi ceilalţi vor primi paşapoartele doar după ce vor munci şi îşi va recupera banii daţi soţilor C.G. şi M., drept comisioane pentru ei. Începând cu următoarea săptămână, partea vătămată F.J. a fost dusă să facă munci gospodăreşti la un restaurant din apropiere, unde patron era un frate de-al italianului "N.", iar de locuit a locuit tot în aceeaşi baracă dezafectată. La patronul respectiv partea vătămată F.J. şi numitul T.I. au stat o lună şi jumătate, şi, întrucât nu au mai suportat condiţiile de trai, l-au anunţat pe patron că voiau să plece, cerându-i banii ce li se cuvin şi paşapoartele. Patronul a început să-i înjure în limba italiană, spunând că nu le dă niciun ban şi le-a cerut să muncească mai departe. Cei doi şi-au dat seama că muncesc pe degeaba, motiv pentru care s-au hotărât să fugă, fapt pe care l-au şi realizat. Când au prins un moment favorabil au plecat numai cu hainele de pe ei, fără bani şi paşapoarte, restul bagajelor lăsându-le în baracă. Cu unele greutăţi, cei doi au reuşit să ajungă în zona localităţii Veneţia, unde prin intermediul unui verişor de-al numitului T.I., C.F., care locuia acolo de circa 15 ani, au reuşit să revină în ţară.

Referitor la condiţiile de muncă, părţile vătămate au precizat că, seara târziu când veneau la baracă, erau nevoite să aprindă cârpe înmuiate în ulei pentru a vedea cât de cât să mănânce ceea ce le dădea patronul.

Într-o ocazie, patronul le-a dus o pasăre moartă, necunoscută ca specie, spunându-le să o gătească şi să o mănânce, fapt, evident, refuzat.

Datorită condiţiilor precare de hrană şi cazare, mizere, în care au fost ţinute, (mâncau o dată pe zi, şi atunci pâine prăjită în ulei şi roşii, cu precizarea că nu li se aducea zilnic mâncare) părţile vătămate au slăbit în medie câte 20 kg fiecare.

14. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate T.I., la sfârşitul lunii noiembrie 2006, la domiciliul său din comuna B., jud. Mureş, a venit inculpatul S.J., pe care nu-l cunoştea, ulterior aflând cum se numeşte, şi l-a întrebat dacă nu doreşte să lucreze în Italia, ca lucrător forestier, cu un câştig de 600 euro lunar, masă, cazare asigurată şi în bune condiţii, cu contract de muncă. Partea vătămată a fost încântată de oferta ce i s-a făcut, motiv pentru care a acceptat. Pentru serviciul făcut, inculpatul S.J. i-a pretins sumele de 60 euro şi 30 lei, drept comision, bani pe care ulterior, dar înainte de a pleca în Italia, i-a şi încasat de la partea vătămată. La discuţie a participat şi tatăl părţii vătămate, numitul T.M., soţia părţii vătămate, T.J., şi partea vătămată F.J. Partea vătămată a fost de acord şi, întrebându-l pe inculpat de cheltuielile de transport, i s-a spus să nu-şi facă probleme întrucât acestea urmau a fi suportate de persoanele din Satu Mare, care urmau să o ducă în Italia. Acestea, la rândul lor, urmau să-şi recupereze suma de la patronul italian la care partea vătămată urma a fi predată, iar acesta din urmă urma a le recupera din primul salariu ce se cuvenea părţii vătămate, cheltuieli care erau de circa 200 - 300 euro.

La data fixată de inculpatul S.J., respectiv 27 noiembrie 2006, partea vătămată şi încă alte patru persoane (V.G., G.S.C., F.G. şi F.J.) au plecat cu trenul spre Satu Mare, unde au ajuns a doua zi dimineaţa, fiind întâmpinaţi de inculpaţii C.G. şi C.M.

Trecerea prin vama Petea şi transportul până în Italia, în localitatea San Giovanni Rotondo, s-a făcut în aceleaşi împrejurări şi condiţii descrise mai sus (ridicarea paşaportului, întocmirea asigurării de sănătate cu menţiunea "turist pentru 3 zile în Italia", înmânarea celor 500 euro prevăzuţi de lege).

După ce microbuzul a ajuns în localitatea San Giovanni Rotondo, inculpata C.M. a predat partea vătămată, împreună cu partea vătămată F.J. şi numitul V.G. unui italian ce se afla la restaurantul numit "M.L." (unde, de fapt, inculpata C.M. lucra ca ajutor de ospătar).

Italianul i-a urcat într-un autoturism marca "M." de culoare neagră, şi i-a dus în munte, la o fermă de ovine, unde, după circa 3 ore de aşteptare, au fost preluaţi de un alt patron italian numit "N.".

Acesta i-a dus cu un alt autoturism marca V.W. de culoare neagră, tot în munte, circa 150 km, în apropierea localităţii Pestici, unde i-a cazat într-o baracă dezafectată, fără curent electric, apă, grup sanitar şi efecte de cazare corespunzătoare, fiind puşi să lucreze la fasonat, depozitat şi încărcat buşteni.

După circa o săptămână de lucru, partea vătămată T.I. l-a întrebat pe patron despre paşapoarte. I s-a răspuns că le vor primi după ce vor munci şi vor acoperi banii ce au fost daţi soţilor C.G. şi M., drept comision pentru ei. Timpul de lucru a fost în fiecare zi de la ora 06:00 dimineaţa până seara târziu. Au mâncat o dată pe zi, uneori li s-a adus mâncare la două zile. Seara când veneau la baracă erau nevoiţi să înmoaie cârpe în ulei şi să le dea foc, ca să vadă să mănânce ceea ce li se aducea, respectiv pâine prăjită în ulei cu roşii.

Într-o ocazie, au fost supuşi la un aspect degradant, în sensul că patronul italian le-a adus o pasăre moartă, fără să i se cunoască specia, spunându-le să o gătească şi să o mănânce, fapt, evident, refuzat.

Într-o altă ocazie, fiind pusă de patron să-i conducă "Jeepul", partea vătămată a observat între scaune, un pistol.

După circa o lună şi jumătate de lucru, părţile vătămate T.I. şi F.J., nemaisuportând condiţiile precare de hrană şi cazare şi considerând că au muncit destul în contul banilor daţi familiei C., s-au hotărât să plece, sens în care i-au cerut patronului banii ce li se mai cuveneau şi paşapoartele. Patronul italian s-a enervat şi a început să-i înjure şi să-i ameninţe în limba italiană, făcându-i să înţeleagă că nu le dă niciun ban şi le cere să lucreze mai departe.

În atare situaţie, părţile vătămate şi-au dat seama că muncesc pe nimic şi, nemaisuportând condiţiile de lucru, mâncare şi cazare, nu au mai spus nimic, fiindu-le frică de represaliile patronului. În schimb, s-au hotărât să fugă din acel loc.

Pentru aceasta, la câteva zile de la discuţia purtată cu patronul "N.", în timp ce se aflau în pădure la lucru, au fugit numai cu hainele de pe ei, fără bagaje (care erau în baracă), fără bani şi paşapoarte, reuşind să ajungă în zona Veneţia, la numitul C.F. (verişor cu partea vătămată), care locuia în acea zonă de circa 15 ani.

Acesta din urmă i-a ajutat să ajungă în România.

15. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate G.I.O., la sfârşitul lunii noiembrie 2006, aceasta a aflat de la mama sa, numita G.M., că la biserică o femeie din N., jud. Mureş, a întrebat-o dacă nu ştie persoane doritoare să meargă la lucru în Italia, întrucât soţul ei are posibilitate să afle locuri de muncă bine plătite în comerţ şi agricultură.

Ulterior, partea vătămată a stat de vorbă cu inculpatul S.J. care, contra unui comision de 60 euro şi 30 lei, i-a oferit un loc de muncă în agricultură, la cules de măsline, şi în comerţ - ajutor de bucătar, cu un câştig de 500 - 600 euro pe lună, plus cazare şi masă.

Partea vătămată a fost de acord, a plătit comisionul cerut, şi, la data fixată de inculpatul S.J. (5 decembrie 2006), a plecat la Satu Mare.

În gara din localitate a fost preluată, împreună cu alte persoane, de către inculpatul C.G. şi urcată în acelaşi microbuz condus de inculpata C.M.

În continuare, aceasta din urmă s-a deplasat cu microbuzul până la vama Petea, însoţită fiind de inculpatul C.G., care a venit acolo cu o altă maşină şi a făcut formele de trecere a frontierei pentru toate persoanele din microbuz, în număr de 7 (asigurarea de sănătate, prezentarea paşapoartelor luate de inculpata C.M.).

După aceea inculpatul C.G. s-a întors în Satu Mare.

Potrivit procesului-verbal din data de 29 iunie 2007, la data de 06 decembrie 2006, inculpata C.M. a condus microbuzul cu numărul de înmatriculare X, ieşind din ţară prin vama Petea, în microbuz aflându-se şi partea vătămată împreună cu alte 6 persoane. În Italia, partea vătămată a fost dusă în regiunea Foggia, unde inculpata C.M. s-a întâlnit cu un italian numit "N.", căruia i-a predat-o pe partea vătămată. Totodată, inculpata a dat italianului şi paşaportul părţii vătămate pentru ca aceasta să nu fugă, cu toate că partea vătămată a insistat ca inculpata să i-l restituie.

Partea vătămată nu a fost dusă la locul de muncă promis în România de inculpaţi, ci la o fermă de bivoli, capre şi vaci. A fost cazată într-o încăpere insalubră, fără utilităţi sanitare, curent electric, apă, locuind împreună cu un băiat din Suceava. Când partea vătămată a fost dusă în camera respectivă, patronul italian i-a spus în limba italiană acelui băiat cu numele de "A.", să-i traducă părţii vătămate că, dacă vrea sau nu, trebuie să lucreze pentru el până îşi recuperează suma de 330 euro cât a dat inculpatei C.M. pentru el, drept comision. Mâncarea nu era asigurată de patron, motiv pentru care partea vătămată a trebuit să şi-o cumpere din banii săi de la un magazin din zonă. De fapt, patronul îi aducea alimente ca, fasole, ouă şi paste făinoase, pe care le trecea într-un carnet, urmând să-i oprească contravaloarea acestora din salariu la sfârşit de lună.

În prima lună, partea vătămată nu a primit niciun ban întrucât 330 euro a fost comisionul dat inculpatei C.M. iar restul până la 550 euro i-a fost oprit pentru alimentele cumpărate.

Din a doua lună, partea vătămată a mai rezistat doar 15 zile după care, nemaisuportând condiţiile de cazare şi de muncă, s-a certat cu patronul italian, ameninţându-l pe acesta că dacă nu-i dă drumul să plece va anunţa poliţia.

După încă o săptămână, italianul, fără să-i dea vreun ban, a dus-o pe partea vătămată la sediul firmei principale, unde a chemat-o pe inculpata C.M.

Aceasta a luat-o pe partea vătămată şi a dus-o până în Ungaria, de unde, ulterior, partea vătămată a revenit în ţară.

16. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate G.S.C., la sfârşitul lunii noiembrie 2006, aceasta, prin intermediul mamei sale (în aceleaşi împrejurări ca şi la partea vătămată G.I.O.), a reuşit să-l cunoască pe inculpatul S.J., care i-a făcut oferte avantajoase de lucru în Italia, prin intermediul unei cunoştinţe din Satu Mare, C.G., care avea un restaurant hotel în Italia şi care putea să-i ofere un loc de muncă la acel hotel restaurant, bine plătit şi cu contract de muncă (ce urma a se încheia în Italia). La discuţia de ofertă a participat şi fratele părţii vătămate, respectiv G.I.O., căruia inculpatul S.J. i-a oferit prin aceleaşi cunoştinţe din Satu Mare, un loc de muncă în agricultură, la cules de măsline şi alte fructe, salariul lunar de 500 - 600 euro, plus mâncare şi cazare asigurată.

Partea vătămată a fost de acord cu oferta făcută şi şi-a dat acordul de a pleca în Italia.

Pentru serviciul respectiv, inculpatul S.J. a pretins părţii vătămate suma de 60 euro şi 30 lei cu titlu de comision, bani ce i-au fost achitaţi la puţin timp de către mama părţii vătămate.

Tot cu această ocazie, inculpatul S.J. a dat părţii vătămate numărul de telefon mobil al inculpatului C.G., care trebuia contactat când se ajungea în gara din Satu Mare.

Inculpatul, fiind întrebat de cheltuielile de transport, a precizat că acestea urmau a fi suportate de prietenul lui "G.", fără să mai dea şi alte detalii.

În după amiaza zilei de 27 noiembrie 2006, când a avut loc înţelegerea dintre părţi, inculpatul S.J. a sunat-o la telefon pe partea vătămată, spunându-i că, plecarea la Satu Mare era fixată pentru seara respectivă, din gara Sighişoara, unde partea vătămată urma a se întâlni şi cu alte persoane care mergeau la lucru în Italia prin intermediul aceluiaşi "G.".

Partea vătămată s-a conformat celor comunicate de inculpatul S.J. şi a plecat, împreună cu încă patru bărbaţi cu trenul din Sighişoara, către Satu Mare, unde au ajuns a doua zi în jurul orei 09:00. Acolo au fost întâmpinaţi de inculpaţii C.G. şi C.M., care i-au întrebat dacă ei sunt persoanele din judeţul Mureş, trimise de "J." (inculpatul S.J.), iar după ce au confirmat, au fost urcaţi într-un microbuz marca M.V., de culoare albă, cu număr de înmatriculare de Italia. Microbuzul în care se aflau 8 persoane, a fost condus către vama Petea de către inculpata C.M.

Inculpatul C.G. s-a deplasat spre acelaşi loc cu un autoturism, întocmind pentru fiecare călător asigurarea de sănătate, trecând în acestea calitatea de turist în Italia pentru 3 sau 5 zile, după care s-a întors în Satu Mare. Pe drum către vama Petea, inculpata C.M. a cerut de la toţi pasagerii paşapoartele şi a dat fiecăruia câte 500 euro, atât cât trebuia să prezinte fiecare în vamă pentru a fi lăsat să iasă din ţară. După trecerea frontierei sumele i-au fost restituite.

După ce au trecut graniţa în Ungaria, pasagerii au cerut inculpatei C.M. să le restituie paşapoartele, însă aceasta le-a spus că le vor primi doar la locul de muncă din Italia.

A doua zi au ajuns în Italia, în zona oraşului Pescara, oprind într-o benzinărie.

Partea vătămată a fost coborâtă din microbuz, urmând a aştepta să vină un patron italian să o preia.

La puţin timp a venit un italian în vârstă de circa 40 ani, care a vorbit în limba italiană cu inculpata C.M.. Aceasta din urmă a predat-o pe partea vătămată patronului la care urma să lucreze, "L.A.". Tot cu acea ocazie, partea vătămată a observat cum inculpata C.M. a primit de la italian suma de 300 euro (în bancnote de câte 100 euro), şi a dat patronului italian paşaportul său.

După aceasta, partea vătămată a fost luată şi dusă de patronul italian cu un autoturism marca M., de culoare neagră, circa 90 km, sus în munţi, la o stână de oi, unde i s-a explicat că acolo urma să lucreze şi ce trebuia să facă. Partea vătămată a încercat să explice în limba română că el trebuia să lucreze la un hotel - restaurant conform promisiunilor din România, dar fără rezultat. În atare situaţie, partea vătămată a realizat că a fost înşelată de cei cu care s-a înţeles şi care l-au transportat în Italia, şi că, de fapt, a fost vândută ca unealtă de muncă. Neavând ce face, a acceptat situaţia creată. A fost cazată într-un garaj cu două încăperi, fără apă şi grup sanitar, în care mai stătea un băiat din Bistriţa cu numele de P.D., care sosise cu circa trei zile înainte şi care ştia puţin limba italiană.

Prin intermediul acestuia, patronul italian a explicat părţii vătămate că trebuia să rămână să muncească acolo până când îşi recupera banii daţi drept comision inculpatei C.M., precum şi ce trebuia să facă, respectiv să mulgă oile, să le ducă la păscut, să facă curăţenie în fermă.

La patronul "L.A.", partea vătămată a rămas până la sfârşitul lunii ianuarie 2007 (două luni), când, nemaiputând să suporte condiţiile de muncă, de cazare şi masă, plus faptul că era tot timpul înjurat de patron pe motiv că nu lucra cum trebuie, s-a înţeles cu P.D. ca acesta să-i explice patronului că a vorbit cu mama sa în România, că a aflat de unele probleme grave în familie şi că vrea să plece.

După ce partea vătămată a început să înţeleagă limba italiană, l-a întrebat pe patron când urma să i se facă contractul de muncă, aşa cum i s-a promis în România. I s-a răspuns că nu i se va face niciun contract de muncă.

Referitor la condiţiile de cazare, masă, program de lucru şi lucru efectiv, partea vătămată a arătat că, în condiţii de iarnă, garajul respectiv nu era încălzit, că ea dormea pe un pat de fier, fără lenjerie de pat corespunzătoare, suferind de frig, nu aveau apă şi grup sanitar, mânca de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, iar hrana se compunea din orez fiert şi paste făinoase, pâinea i se aducea odată la două zile, programul de lucru era zilnic de la ora 04:00 dimineaţa până noaptea în jurul orei 23:00.

Întrucât nu cunoştea limba italiană, nu avea paşaport, neavând niciun ban, partea vătămată a fost nevoită să rămână la italian în condiţiile de mai sus, urmând ca din salariul de pe prima lună patronul să-şi recupereze banii daţi pentru el inculpatei C.M., iar din cel de pe a doua lună să se întoarcă în ţară.

Când patronul "L.A." a auzit că partea vătămată vrea să plece acasă, nu a vrut nici să audă de aşa ceva, însă, partea vătămată a insistat timp de o săptămână. În final, patronul a fost de acord şi i-a dat numai 170 euro şi paşaportul, după care a dus-o cu maşina până la autogara din Pescara. În autogara din Pescara, în autoturism, partea vătămată a cerut să i se dea şi restul de bani până la 500 euro, cât i se promisese că va primi pe lună, însă patronul, în afara faptului că i-a plătit biletul la firma A. din România, nu i-a mai dat nimic. Mai mult, pe un ton răstit i-a spus: "dă-te jos, că te împuşc!". Privind către bancheta din spate a autoturismului, partea vătămată a văzut un pistol marca T.T., astfel că s-a dat jos din maşină fără să mai zică ceva, s-a urcat în autobuz şi a revenit în România. Când partea vătămată a ajuns acasă a aflat că şi fratele său, G.I.O., a păţit acelaşi lucru ca şi el, apreciind că au fost păcăliţi de cei trei inculpaţi.

17. Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate (soţi) T.A. şi T.S.L., la începutul lunii decembrie 2006, acestea l-au cunoscut pe inculpatul S.J., care a venit la ele acasă, în comuna B., jud. Mureş, şi le-a întrebat dacă nu sunt interesate să lucreze în condiţii avantajoase în Italia, la îngrijit animale. Părţile vătămate au fost de acord, spunând că doreau să lucreze, partea vătămată T.A. la îngrijit vaci iar partea vătămată T.S.L. în comerţ, la restaurant. Li s-a precizat că urmau a fi plătite cu câte 600 euro pe lună, având cazare şi masă asigurată, incluse în cei 600 euro. În discuţia purtată inculpatul S.J. nu a făcut nicio referire la încheierea vreunui contract de muncă. Pentru serviciul ce-l făcea inculpatul S.J. a pretins şi primit de la părţile vătămate câte 60 euro şi 30 lei, drept comision.

La data fixată de inculpatul S.J., părţile vătămate, împreună cu alte trei persoane trimise tot de inculpatul S.J. pentru lucru în Italia, au plecat cu trenul din Sighişoara la Satu Mare. Acolo, partea vătămată T.S.L. l-a sunat pe inculpatul S.J. pe telefonul mobil, întrucât cu ocazia înţelegerii acesta îi dăduse numărul de mobil atât al lui cât şi pe al inculpatei C.M., spunându-i că sunt în gară. Inculpatul S.J. i-a spus că urma să vină cineva cu o maşină, cu număr de Italia, să le ia. După un timp părţile vătămate au fost contactate de inculpata C.M., care a venit în gară cu microbuzul proprietate personală (aceasta fusese contactată telefonic şi anunţată de sosirea persoanelor din Sighişoara de către inculpatul S.J.). A urcat părţile vătămate în microbuzul în care s-au mai urcat şi alte două persoane, în total fiind în microbuz 7 persoane.

Potrivit procesului-verbal din data de 29 iunie 2007, la data de 6 decembrie 2006 părţile vătămate au părăsit teritoriul României prin pct. de frontieră Petea împreună cu inculpata C.M., aceasta din urmă conducând mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare X.

Pe traseul către vama Petea, inculpata a cerut de la toţi pasagerii paşapoartele, pe motiv că trebuia să le prezinte la vamă, instruindu-i totodată pe aceştia că, dacă vor fi întrebaţi unde merg şi pentru ce, să spună că merg în Italia ca turişti pentru 3 zile.

În vama Petea, la microbuz, a venit şi inculpatul C.G., care sosise acolo înainte, cu o altă maşină. Acesta a cerut de la fiecare câte 10 lei pentru încheierea asigurărilor medicale. Asigurările au fost completate personal de inculpat, menţionând în ele calitatea fiecărui pasager de turist pentru 3 zile.

Întrucât numărul de persoane din microbuz depăşea cu unu numărul de locuri, inculpata C.M. i-a spus părţi vătămate T.A., care ştia limba maghiară, să treacă frontiera româno-ungară pe jos şi să-i aştepte în benzinăria existentă după vama ungară, de unde urma să fie luat, ceea ce partea vătămată a şi făcut. Din acest motiv a şi primit paşaportul de la inculpată.

Când partea vătămată T.A. a fost urcat din nou în microbuz pe teritoriul Ungariei, inculpata i-a luat din nou paşaportul, ţinându-l la ea. A doua zi, părţile vătămate au ajuns în Italia, într-o zonă muntoasă, în localitatea San Giovanni Rotondo, la restaurantul "M.L.", unde inculpata C.M. lucra de mai mulţi ani ca ajutor bucătar. Înainte de a ajunge în apropierea localităţii Pescara, la restaurantul "M.L.", inculpata C.M., l-a coborât din microbuz pe G.I.O., predându-l unui patron italian, care, ulterior l-a dus pe acesta la o stână de oi. Ulterior, părţile vătămate au fost predate de inculpata C.M. patronului numit "M.".

Acesta l-a pus pe T.A. să lucreze la îngrijirea oilor (şi nu la vaci cum i se promisese din România), cu toată opoziţia părţii vătămate, iar pe T.S.L. a pus-o să lucreze în restaurant, la curăţenie.

După un timp, partea vătămată T.A. a fost pusă să facă diferite munci în fermă, după care să ajute la curăţenie în restaurant, alături de soţia sa.

Într-o seară, a venit la restaurant inculpata C.M. şi a cerut patronului banii reprezentând comisionul său.

Patronul "M." i-a cerut inculpatei să-i dea paşapoartele părţilor vătămate, precizând că altfel nu-i va da niciun ban. După o lună de lucru, inculpatul C.G. a venit şi el la patron şi, după ce a predat paşapoartele părţilor vătămate, a primit comisionul de câte 300 euro pentru fiecare. Părţile vătămate nu au primit niciun ban pentru munca din luna respectivă. În atare situaţie, părţile vătămate au fost afectate psihic şi, realizând că muncesc pentru familia C. şi nu pentru ei, s-au hotărât să plece de la acel patron.

Pentru aceasta au avut o discuţie cu patronul "M." şi au aflat de la acesta că retribuţia lunară ce urmau să o primească era de 300 euro/persoană (şi nu 600 euro cât li se promisese de inculpatul S.J. în România).

Părţile vătămate au cerut să li se plătească câte 600 euro, însă patronul italian a refuzat, motiv pentru care părţile vătămate i-au spus că vor să plece. Patronul le-a spus că le lasă să plece numai după ce "G." îi aduce alţi oameni în loc.

În urma discuţiilor purtate cu patronul părţile vătămate au hotărât totuşi să mai rămână pentru a face rost de ceva bani, astfel că au mai rămas încă o lună şi jumătate, pentru care, la insistenţele lor, au primit de la patron suma de 150 euro, sumă ce a fost trimisă copiilor în România.

După aceea au mai primit suma de 250 euro, pe care o ceruseră tot aşa pentru a fi trimisă acasă.

De fapt, aceşti ultimi 250 euro primiţi au fost folosiţi pentru drum, întrucât părţile vătămate s-au înţeles cu numiţii U.N.A. şi J.A. şi toţi s-au hotărât să fugă de la patronii italieni, din aceleaşi considerente.

Astfel, într-o zi, când persoanele menţionate mai sus au venit în vizită la părţile vătămate, acestea din urmă, sub pretextul că îi conduc pe vizitatori o bucată de drum, nu s-au mai întors la fermă, plecând fără bagaje, dar având paşapoartele la ele, paşapoarte pe care le obţinuseră între timp de la patronul italian.

Au reuşit să ajungă toţi patru în Germania, unde au lucrat circa două săptămâni la vie, şi, făcând rost de bani, au reuşit să revină acasă.

18. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate B.G., la sfârşitul lunii februarie 2007, aceasta s-a întâlnit în municipiul Târnăveni, jud. Mureş, cu numitul B.T., cu care se cunoştea de mai mult timp.

Acesta din urmă dorea să se reîntoarcă la lucru în Italia şi, pentru a nu merge singur, i-a propus părţii vătămate să meargă şi ea în Italia la lucru, că se plăteşte bine, prin intermediul inculpatului C.G. din Satu Mare, pe care îl cunoştea şi ştia că ducea oameni la lucru în Italia.

Partea vătămată a fost de acord, astfel că, amândoi, au plecat la Satu Mare, unde s-au întâlnit cu inculpatul C.G.. Cu ocazia întâlnirii, partea vătămată B.G. l-a întrebat pe inculpat despre condiţiile de muncă şi plată. Inculpatul C.G. i-a spus că nu trebuie niciun contract de muncă, că aranjează el să nu fie nicio problemă cu patronul la care va lucra şi cu autorităţile locale, iar locul de muncă va fi în agricultură, la cules de roşii, urmând a câştiga 1000 euro pe lună, cu condiţii de cazare şi masă bune. După discuţii, inculpatul C.G. a dat părţii vătămate numărul lui de telefon mobil, pentru a ţine legătura. A doua zi după discuţie, partea vătămată l-a sunat la telefon pe inculpatul C.G. pentru a stabili data plecării în Italia. Inculpatul i-a spus că o să vină personal după ea cu maşina, ceea ce s-a şi întâmplat. Cu acea ocazie a fost luat şi numitul B.T. În microbuzul cu care a venit inculpatul C.G. după partea vătămată, condus chiar de el, se mai aflau circa 9 - 10 persoane, care mergeau tot la lucru în Italia. La urcarea în microbuz, inculpatul C.G. i-a cerut părţii vătămate cartea de identitate, precizând că-i trebuie la vamă, după care au plecat spre Italia, prin pct. de frontieră Petea. Pe drum, în microbuz, partea vătămată a aflat de la ceilalţi pasageri că soţia inculpatului C.G. lucra în Italia, la un restaurant din localitatea San Giovanni Rotondo.

După două zile, partea vătămată a ajuns în Italia, la restaurantul "M.L.", din apropierea localităţii San Giovanni Rotondo, unde inculpatul C.G. s-a întâlnit cu soţia sa, inculpata C.M., care a ieşit afară din restaurant. Dintre pasageri cineva a spus: "aceasta este M., soţia inculpatului C.G.".

La restaurantul "M.L.", partea vătămată a fost coborâtă din microbuz împreună cu alte 6 persoane, fiind lăsate în grija inculpatei C.M., pentru a fi plasate la diferiţi patroni italieni. Cu restul persoanelor, inculpatul C.G. a plecat mai departe, urmând a-i duce la cules de măsline.

Partea vătămată a fost dată de inculpata C.M. unui patron italian, fiind apoi dusă în munte la o stână de oi, contrar celor promise în România de către inculpatul C.G.

Partea vătămată B.G. şi-a manifestat nemulţumirea faţă de patronul italian. Acesta a vorbit la telefon cu inculpata C.M. şi a discutat în limba italiană despre nemulţumirile părţii vătămate. La rându-i, partea vătămată a discutat cu inculpata C.M., tot de pe telefonul patronului italian. I-a spus inculpatei că el nu a venit la oi ci la cules de roşii. Inculpata a replicat că "aceasta este situaţia şi nu are ce să-i facă". I-a indicat să-l sune la telefon pe "G." (inculpatul C.G.), după care inculpata a închis telefonul.

În atare situaţie, partea vătămată, neavând actul de identitatea asupra sa, neavând bani, necunoscând zona, nu a avut ce să mai facă, astfel că a fost nevoită să rămână acolo trei luni, fiind cazată într-o baracă improprie de locuit, fără curent electric, fără apă (aceasta era adusă în nişte bidoane de către patron), fără grup sanitar (necesităţile fiziologice şi le făcea în pădure).

În prima săptămână partea vătămată nu a vrut să lucreze la oi, motiv pentru care patronul nu i-a dat mâncare. Partea vătămată a mâncat totuşi ce mai avea de acasă, după care a răbdat de foame. Acest ultim fapt a determinat-o să înceapă lucrul. În continuare patronul a hrănit-o doar cu paste făinoase.

Timp de trei luni, partea vătămată nu a primit niciun ban de la patronul italian, iar când l-a întrebat pe acesta i s-a spus că banii ce i se cuveneau au fost daţi lui "G." (inculpatul C.G.) pentru că a adus-o acolo.

După trei luni, partea vătămată, nemaisuportând condiţiile de lucru, cazare, hrană, plus faptul că nu i s-a dat niciun ban pentru munca prestată, a fost nevoită să plece fără să-l anunţe pe patron.

În timp ce partea vătămată se deplasa pe jos către localitatea San Giovanni Rotondo, a văzut un microbuz la volanul căruia se afla inculpatul C.G.. I-a cerut acestuia să-l aducă în ţară. Inculpatul C.G. a dus-o pe partea vătămată până în apropierea localităţii San Giovanni Rotondo, unde a urcat-o într-un autocar care venea în România, dând şoferului suma de 100 euro şi buletinul părţii vătămate.

19. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate P.I.V., la mijlocul lunii februarie 2007, aceasta s-a întâlnit în municipiul Târnăveni cu numitul B.T., cu care se cunoştea şi care venise pe acasă de la lucru din Italia. În discuţiile purtate, partea vătămată l-a întrebat pe B.T. cum este în Italia. Acesta i-a precizat părţii vătămate că dacă vrea să meargă şi ea, să muncească la oi, cu 500 euro pe lună, cu cazare şi masă bună, poate să-i aranjeze acest lucru printr-o persoană numită "G." din Satu Mare, care o s-o transporte şi o să-i găsească de lucru. Partea vătămată a fost de acord şi, la data de 19 februarie 2007, a plecat din Târnăveni, împreună cu numitul B.T., către municipiul Satu Mare. Acolo, prin intermediul acestuia din urmă, a cunoscut-o pe inculpata C.M., care i-a urcat într-un microbuz, condus de ea, în care se mai aflau încă 7 persoane, plecând spre Italia. La urcare, inculpata C.M. i-a cerut părţii vătămate actul de identitate şi 10 lei, pentru încheierea asigurării medicale.

În asigurarea medicală întocmită de inculpată la vama Petea, s-a trecut calitatea de turist a părţii vătămate pentru 3 zile în Italia. După două zile, au ajuns în Italia, la restaurantul "M.L.", unde inculpata lucra ca ajutor bucătar din anul 2002 şi unde s-au întâlnit cu inculpatul C.G.. Acesta din urmă a ieşit din restaurant şi a luat în primire toate persoanele din microbuz, pentru a le plasa la diferiţi patroni italieni. După ce inculpatul C.G. i-a dus pe ceilalţi pasageri la diferiţi patroni italieni, a luat-o pe partea vătămată şi pe numitul B.T. şi i-a dus la un patron italian care avea o stână de oi. Acolo a fost oprit doar B.T.. În final, partea vătămată P.I.V. a fost dată la patronul italian numit "M." care avea şi el o fermă de oi, fără să i se mai spună nimic cu privire la condiţiile de lucru, plată, cazare şi masă.

Partea vătămată a fost cazată în saivanul de oi, unde nu avea curent electric, apă, grup sanitar şi nici cu ce să se învelească noaptea, motiv pentru care a suferit de frig, iar mâncarea consta numai din macaroane cu bulion.

După circa două săptămâni de lucru, partea vătămată a reuşit să se înţeleagă cât de cât cu "M.". I-a cerut acestuia ceva bani pentru a-i trimite acasă la familie (partea vătămată având 7 copii). Patronul italian i-a spus că nu o să-i dea niciun ban, întrucât nu ştie să mulgă oile, şi, de fapt, înţelegerea cu "G." a fost doar pentru cazare şi masă.

În atare situaţie, întrucât părţii vătămate nu-i conveneau nici condiţiile de masă şi cazare, cu toate că nu avea paşaportul la ea, a plecat fără ştirea patronului "M." sau a fratelui acestuia "A.". Având nevoie de bani, partea vătămată s-a hotărât să-şi caute singură de lucru, astfel că, la o distanţă de circa 7 km, a găsit o stână de vaci şi a reuşit să se înţeleagă cu patronul de acolo, numit "P.", fiind primit să lucreze de acesta din urmă, fără însă să-i spună că fugise de la alţi patroni.

În acel loc, partea vătămată a lucrat o lună, primind suma de 380 euro, locuind în condiţii mai umane, cu excepţia lipsei curentului electric. După o lună, primind suma de mai sus, în euro, l-a căutat pe inculpatul C.G. la numărul de telefon ce-i fusese dat, dar nu i-a răspuns nimeni. După aceea, partea vătămată a plecat de la patronul "P.", mergând pe jos circa 45 km, până în oraşul Foggia, unde s-a întâlnit cu nişte români, cărora le-a spus de unde vine şi ce i s-a întâmplat. A fost îndrumată să meargă la poliţie.

La postul de poliţie din Foggia, după ce a reuşit să spună ce i s-a întâmplat, partea vătămată a fost gonită, fără să i se dea vreo lămurire, mai ales că nu avea nici actul de identitate asupra sa, acesta aflându-se la soţii C.

În continuare, tot la sfatul unor cetăţeni români, partea vătămată a ajuns la ambasada României din Roma, unde, la fel, a relatat cele întâmplate. I s-a eliberat un act de călătorie cu care a reuşit să revină în România.

După ce a ajuns în România l-a sunat pe inculpatul C.G. la telefon. I-a solicitat acestuia să-i aducă actul de identitate oprit de soţia inculpatului. Inculpatul i-a spus că îi va aduce actul de identitate când va veni în România. I-a spus să-l mai sune la acelaşi număr de telefon mobil. Ulterior partea vătămată l-a sunat din nou pe inculpatul C.G., însă acesta nu i-a mai răspuns.

S-a menţionat că, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor C.G. şi M., printre mai multe acte de identitate şi paşapoarte, s-a găsit şi cartea de identitate a părţii vătămate.

Partea vătămată a precizat că nu are cunoştinţă dacă inculpatul C.G. sau inculpata C.M. au primit de la patronul "M."ceva bani, drept comision pentru că au dus-o pe ea la lucru, dar este convinsă că aceştia au primit ceva bani atâta timp cât patronul nu a vrut să o plătească.

20. Potrivit declaraţiei martorei K.M.S., în cursul lunilor iunie sau iulie 2006, aceasta a aflat de la o colegă de serviciu din cadrul SC F. SA Sighişoara, respectiv G.M., că o persoană din comuna N., jud. Mureş poate să le găsească locuri de muncă în Italia. Ambele s-au hotărât să se întâlnească cu această persoană pentru a trata găsirea unui loc de muncă în Italia, având în vedere retribuţia mică ce o primeau de la SC F. SA. Astfel, anterior datei de 06 iulie 2006, martora şi numita G.M. au reuşit să se întâlnească cu inculpatul S.J., care era împreună cu inculpatul P.I. în piaţa din municipiul Sighişoara. Din discuţiile purtate, în special cu inculpatul S.J., a rezultat că li se ofereau locuri de muncă prin intermediul unui prieten de-al acestuia cu numele de "G." din Satu Mare, în domeniul alimentaţiei publice, cu un câştig de 600 euro pe lună. Pentru serviciul respectiv, inculpatul S.J., a pretins de la cele două persoane câte 150 lei drept comision, sume ce i-au şi fost date, întrucât acestea au fost de acord cu ofertele ce li s-au făcut.

După două zile, martora K.M.S. şi numita G.M. au plecat însoţite de inculpatul P.I. (care şi el se reîntorcea la lucru în Italia) la Satu Mare, unde, în gară, s-au întâlnit cu inculpatul C.G., Acesta le-a urcat într-un microbuz, cu număr de Italia, alături de încă 5 persoane, care, la fel, erau duse de inculpatul C.G. la lucru în Italia, plecând către vama Petea şi de acolo către Italia. Pe traseu, înainte de ajunge la vamă, inculpatul C.G. s-a folosit de aceeaşi uzanţă (luarea paşapoartelor, a sumei de 10 lei pentru încheierea asigurărilor medicale pentru fiecare persoană, în care s-a trecut menţiunea "turist pentru 3 zile în Italia", înmânarea către fiecare pasager a sumei de 500 euro, pentru asigurarea banilor necesari sejurului, iar după trecerea frontierei înapoierea lor inculpatului C.G.). Martora şi numita G.M. au fost duse în localitatea Foggia, unde inculpatul C.G. le-a predat unui cetăţean italian numit "D." (zis M.M.), care le-a dus cu maşina în localitatea Carovinio, situată la circa 100 km distanţă, la un magazin mixt.

Întrucât locurile de muncă promise erau ocupate, martora şi numita G.M. au mai aşteptat câteva zile, fiind găzduite de italianul "D." până li s-au găsit locuri de muncă. Martora a fost dusă la un laborator de cofetărie iar G.M. a lucrat ca "baby-sitter".

Pentru cât a lucrat, timp de o lună şi două săptămâni, fără încheierea contractului de muncă, martora a primit suma de 400 euro, din cei 600 promişi, întrucât 200 euro au reţinut pentru de patronul italian pentru recuperarea celor daţi inculpatului C.G., drept comision.

21. Potrivit declaraţiilor martorului I.Ş., la începutul lunii iunie 2006, întâlnindu-se cu inculpatul S.J., acesta i-a oferit un loc de muncă în Italia, bine plătit, cu 700 euro pe lună, cu cazare şi masă asigurate şi cu contract de muncă, prin intermediul unui prieten de-al său, "G." din Satu Mare. Martorul I.Ş. a fost încântat de oferta ce i s-a făcut, motiv pentru care a acceptat. Pentru serviciul făcut, inculpatul S.J. i-a pretins un comision de 130 lei, din care a încasat doar 30 lei. La data de 08 iunie 2006, seara, la indicaţiile inculpatului S.J., martorul I.Ş., împreună cu alţi patru consăteni (S.R., soţia acestuia S.K.V., O.A. şi C.A.) au plecat cu trenul din Sighişoara către Satu Mare, unde au ajuns a doua zi dimineaţa. Din gara Satu Mare, persoanele de mai sus au fost preluate de inculpatul C.G., care ştia de sosirea lor de la inculpatul S.J. Inculpatul a urcat persoanele în acelaşi microbuz, care de această dată a fost condus de un cunoscut de-al inculpatului C.G. - numitul K.A.Z. (inculpatul C.G. însoţindu-i doar până la vama Petea, unde i-a trecut graniţa fără probleme). La urcare în microbuz, şoferul acestuia, numitul K.A.Z., la indicaţia inculpatului C.G., a cerut de la toţi paşapoartele şi câte 10 lei pentru întocmirea asigurărilor medicale (în care inculpatul C.G., atunci când le-a întocmit a trecut calitatea de "turist pentru 3 zile în Italia" a fiecărui pasager din microbuz).

În seara zilei de 11 iunie 2006, microbuzul în care se afla şi martorul I.Ş. a ajuns în localitatea San Giovanni Rotondo din Italia.

Întrucât era o oră târzie, şoferul i-a lăsat pe pasageri să doarmă în microbuz, spunându-le că a doua zi urma să li se rezolve problema locurilor de muncă.

A doua zi a venit la microbuz inculpata C.M., care ştia de transportul persoanelor respective. Acesta a început să dea telefoane în vederea găsirii de patroni italieni care să dorească să ia oameni pentru munci la negru. Inculpata l-a sunat şi pe inculpat C.G. în România, pentru a găsi şi acesta patroni italieni la care să plaseze persoanele în cauză. În final, la microbuz au venit mai mulţi patroni italieni, cărora li s-au plasat persoanele din microbuz. Martorul I.Ş. a fost predat unui italian numit "A.", care l-a dus la o stână de oi. Acolo, martorul a fost cazat într-o încăpere fără utilităţi (apă, grup sanitar, curent electric), fiind pus să îngrijească oile. Programul de lucru era în fiecare zi de la ora 06:00 dimineaţa până seara, masa fiind de 3 ori pe zi. Contract de muncă nu i s-a încheiat, aşa cum i s-a promis în România de către inculpatul S.J..

Pentru aducerea martorului I.Ş. în Italia, inculpaţii C.G. şi C.M. au primit de la "A." suma de 300 euro, drept comision. În contul acestei sume martorul I.Ş. a fost nevoit să muncească.

După circa trei săptămâni, la fermă a venit inculpatul C.G., ocazie cu care martorul I.Ş. a văzut cum patronul i-a dat inculpatului suma de 300 euro.

Tot cu acea ocazie, martorul I.Ş. a aflat că patronul plătea 400 euro pe lună şi nu 700 euro cât i se spusese de către inculpatul S.J. în România.

Pentru munca prestată până atunci martorul I.Ş. nu a primit niciun ban.

În atare situaţie, martorul I.Ş. a vrut să plece, dar, neavând paşaport şi nici bani, s-a hotărât să mai lucreze să facă rost de ceva bani pentru a putea veni în ţară.

Astfel, sus-numitul a mai lucrat în aceleaşi condiţii două luni, pentru care a primit 600 euro.

Când I.Ş. s-a întors în ţară, tot cu inculpatul C.G., la graniţa cu Austria a fost amendat de către autorităţi pentru depăşirea termenului de şedere în Italia.

22. Potrivit declaraţiilor martorei U.V.V., la sfârşitul lunii iulie 2006, aceasta s-a întâlnit cu numitul S.V. (fiul inculpatului S.J.), care i-a propus să meargă la lucru în Italia. Sus-numita a fost de acord, astfel că, după câteva zile, a fost anunţată de S.V. că trebuia să meargă cu trenul la Satu Mare, în gară, unde se va întâlni cu o persoană numită "G.", care o va duce la lucru în Italia. Nu s-a discutat de locul de muncă, de condiţiile de muncă, de cazare şi de masă.

Pentru aranjamentul făcut, S.V. nu a pretins niciun ban martorei U.V.V., însă a aranjat cu inculpatul C.G., cu care se cunoştea, transportarea acesteia.

Ulterior, S.V. a anunţat-o pe martora U.V.V. că în seara zilei de 27 iulie 2006 trebuia să meargă în gara Sighişoara, unde urma a se întâlni cu încă 3 persoane (bărbaţi) care, la fel, mergeau în Italia la lucru, prin intermediul inculpatului C.G.

Ulterior, martora U.V.V. s-a deplasat cu trenul până în gara din Satu Mare, unde, a doua zi, a fost aşteptată de inculpatul C.G., care ştia de sosirea sa. Acesta a urcat-o în microbuzul pe care-l conducea personal şi, după îndeplinirea aceloraşi formalităţi, au părăsit ţara prin pct. vamal Petea.

Martora U.V.V. a fost transportată în localitatea Foggia din Italia, la restaurantul "L.R.", unde a fost dată de inculpatul C.G. în primire patronului acelui restaurant.

După circa trei săptămâni de lucru, la restaurant a venit inculpatul C.G., care a primit de la patron suma de 300 euro, drept comision pentru că a adus-o pe martora U.V.V. acolo.

23. Potrivit declaraţiilor martorelor V.(fostă M.)E. şi O.L.I., în cursul lunii august 2006, în timp ce lucrau la SC C. SA Sighişoara, acestea au aflat de la colega lor de serviciu, "R.", că exista un bărbat în comuna N., jud. Mureş, care oferea locuri de muncă în Italia, bine plătite, cu cazare şi masă asigurate în bune condiţii.

Întrucât sus-numitele nu erau mulţumite de salariile pe care le primeau de la SC C. SA, s-au hotărât să ia legătura cu acel cetăţean, identificat ulterior în persoana inculpatului S.J., pentru a afla ce loc de muncă li se oferă, condiţiile de muncă, de plată, cazare şi masă. Astfel, la data de 27 august 2006, V.E. şi O.L.I., împreună cu alţi colegi de muncă, printre care O.I.A., P.G., P.G.H., O.E. s-au întâlnit în piaţa de zi din mun. Sighişoara cu inculpatul S.J. Acesta, pe rând, le-a oferit fiecăruia locul de muncă solicitat, cu condiţii de cazare şi de masă bune, plătit bine, prin intermediul prietenului său "G." din Satu Mare, care avea relaţii în Italia.

Martorele V.E. şi O.L.I. au cerut să lucreze în comerţ, astfel că inculpatul S.J. le-a oferit locuri de muncă la un restaurant, unde urmau a primi în prima lună 500 euro, după care câştigurile urmau a se mări până la 700 - 800 euro pe lună. Pentru serviciul făcut, inculpatul S.J. le-a pretins şi primit de la fiecare sume cuprinse între 60 - 70 euro şi câte 30 lei, drept comision. La indicaţia inculpatului S.J., sus-numitele, în seara zilei de 27 august 2006, au plecat cu trenul din gara Sighişoara către Satu Mare, unde, a doua zi, în jurul orei 09:00, au fost preluate de inculpatul C.G., care fusese încunoştinţat de inculpatul S.J. de sosirea lor. Au fost urcate în microbuzul marca M., de culoare gri metalizat, cu număr de Italia, proprietatea inculpatei C.M., în care se mai aflau încă 4 persoane, în total 10 persoane (inclusiv inculpatul C.G., care şi conducea microbuzul), cu toate că microbuzul avea doar 8 locuri. Ca şi în celelalte cazuri, inculpatul C.G. a luat paşapoartele şi câte 10 lei de la fiecare, pentru a le prezenta la vamă, a întocmit asigurările medicale (în care a trecut calitatea de turist pentru 3 zile în Italia), a dat fiecăruia suma de 500 euro pentru justificarea sejurului, banii fiindu-i restituiţi după trecerea frontierei.

Fiind mai multe persoane în microbuz decât locuri, trei dintre acestea au fost puse să treacă graniţele cu Ungaria şi cu Austria cu taxiul şi anume O.E., O.L.I. şi G.C., aceştia fiind reluaţi în microbuz din parcările de după pct. vamale, călătoria fiind suportată cu greu din cauza înghesuielii.

În Italia, toţi cei din microbuz au fost duşi în parcarea unui restaurant din localitatea San Giovanni Rotondo, unde inculpatul C.G. i-a coborât din microbuz şi i-a aliniat, prezentându-i patronului restaurantului (al cărui nume nu s-a reţinut). Când inculpatul C.G. i-a spus patronului în italiană "alegeţi una din ele" - aspect ce a fost înţeles de către numita V.E., patronul respectiv a ales-o chiar pe aceasta

Martora V.E. s-a speriat şi, simţindu-se jignită, întrucât era vândută ca o marfă, nu a vrut să rămână la acel patron, insistând la inculpatul C.G. să nu o lase acolo. Inculpatul C.G. a dus-o pe aceasta, împreună cu martora O.L.I., la restaurantul "M.L.", patron fiind "P.V.". La acel restaurant lucra inculpata C.M. şi încă 9 românce aduse de soţii C., care figurau în actele hotelului - restaurant, ca turiste. Programul de lucru era în fiecare zi de la ora 07:00 până seara târziu (13 - 14 ore pe zi).

În perioada de o lună cât a lucrat acolo V.E., în două rânduri au venit carabinierii în control. Inculpata C.M. le-a spus de fiecare dată să se ascundă.

În prima lună, pentru munca prestată, sus-numitele au primit câte 200 euro şi nu câte 500 cât li se promisese în ţară de către inculpatul S.J. Nu au ştiut la vremea respectivă că 300 euro trebuiau daţi de patron soţilor C., drept comision pentru aducerea lor acolo.

După o lună de lucru, martorei V.E. nu i-au mai convenit condiţiile grele de muncă negru şi salariul mic primit, motiv pentru care s-a hotărât să plece şi să revină în ţară.

Pentru a nu mai întâmpina dificultăţi şi, totodată, pentru a obţine şi paşaportul ce se afla la inculpata C.M., a minţit-o pe aceasta şi pe patron că tatăl ei era grav bolnav, astfel că i s-a permis să plece, dar cu condiţia să se reîntoarcă.

Şi fratele martorei V.E., respectiv numitul C.I. (parte vătămată în cauză), a venit cu o săptămână înaintea ei în Italia la lucru, fiind adus tot de inculpatul C.G. Când s-au întâlnit, acesta i-a spus surorii sale că nu-i conveneau nici lui condiţiile de muncă, cazare şi de masă, fiind ţinut şi obligat să muncească în condiţii inumane. Văzându-l foarte slăbit pe fratele său, cei doi s-au hotărât ca după ce primeau banii să plece şi să revină în ţară, fapt pe care l-au şi realizat.

Cu toate că nici martorei O.L.I. nu i-au convenit condiţiile de muncă, aceasta a lucrat la patronul "P.V." trei luni, în condiţiile impuse de acesta.

Pe perioada lucrată la patronul respectiv, atât sus-numitele cât şi celelalte 9 românce au fost supravegheate de inculpata C.M., în sensul de a munci cum trebuie şi a nu-l supăra pe patron.

24. Potrivit declaraţiilor martorului D.Ş.E., în primăvara anului 2006 (luna mai), acesta, întâlnindu-se cu inculpatul P.I., în discuţiile purtate, inculpatul i-a spus că îi poate oferi loc de muncă în Italia, mai precis i-a propus să meargă în locul lui la patronul "F." ce avea o fermă de oi în localitatea Salicandra din regiunea Foggia, urmând să fie plătit cu suma de 500 euro pe lună. Martorul a fost de acord.

După aceea inculpatul P.I. i-a precizat că va vorbi cu cunoştinţa sa din Satu Mare, "G." (inculpatul C.G.), care urma să-l transporte şi să-l ducă la patronul respectiv.

La puţin timp de la discuţia de mai sus, inculpatul P.I. a discutat telefonic cu inculpatul C.G. despre persoana în cauză, primind acceptul acestuia şi fixând data plecării în 22 mai 2006, după care a comunicat martorului că în seara de 21 mai 2006 trebuia să plece cu trenul la Satu Mare unde urma să fie aşteptat de "G.".

În gara din Satu Mare, martorul a fost aşteptat, preluat şi urcat într-un microbuz cu număr de Italia, în care se mai aflau patru persoane, ce erau duse de inculpatul C.G. tot la lucru în Italia, şi au plecat către vama Petea.

Şi în acest transport, inculpatul C.G. a îndeplinit faţă de cele 5 persoane transportate aceleaşi formalităţi de trecere a frontierei (luarea paşapoartelor, încheierea asigurărilor medicale în calitate de turişti pentru 3 zile şi darea banilor pentru justificarea sejurului).

Martorul D.Ş.E. a fost dus de inculpatul C.G. în regiunea Foggia, localitatea Salamina, la patronul "F.", unde lucrase şi inculpatul P.I.. De la acesta inculpatul C.G. a primit suma de 300 euro, drept comision.

La patronul respectiv, martorul a lucrat 3 luni, fiind plătit cu câte 500 euro pe lună, cu excepţia primei luni când a primit numai 200 euro, deoarece restul de 300 îi fusese reţinuţi de patron în contul celor daţi inculpatului C.G., drept comision. După aceea a revenit în ţară.

La începutul lunii ianuarie 2007, martorul a fost contactat telefonic de inculpatul C.G., care l-a întrebat dacă mai vrea să meargă la lucru în Italia. Acesta a fost de acord, astfel că a fost dus de inculpat tot în regiunea Foggia, dar în localitatea Salicandra, tot la oi, ca îngrijitor. Şi de această dată, de la patronul respectiv (al cărui nume nu s-a putut stabili) inculpatul C.G. a primit suma de 300 euro drept comision, sumă ce a fost reţinută de patron din salariul primit în prima lună de martor.

25. Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate J.A. şi U.N.A., la începutul lunii decembrie 2006, acestea, în timp ce se aflau la o masă într-un bar din localitatea B., jud. Mureş, au fost abordate de inculpatul S.J., care le-a întrebat dacă nu doreau să meargă la muncă în Italia, întrucât el aranjase anterior câteva locuri de muncă bine plătite, cu 800 euro pe lună, cu cazare şi masă în condiţii bune. La discuţii au participat şi numiţii T.A. şi T.S.L. (părţi vătămate menţionate la pct. 17). Inculpatul le-a precizat părţilor vătămate că la început urmau să lucreze la negru, după care urma să li se încheie forme legale de către patronul italian. Părţile vătămate au fost de acord, cu condiţia ca amândoi să lucreze în acelaşi loc (fiind concubini). Pentru serviciul făcut inculpatul S.J. le-a pretins câte 75 euro şi 30 lei. Pentru că părţile vătămate nu aveau bani au fost nevoite să se împrumute.

După ce au înmânat inculpatului S.J. sumele solicitate, acesta le-a spus că în aceeaşi seară (5 decembrie 2006) trebuiau să plece la Satu Mare, unde, în gară, urmau să se întâlnească cu inculpata C.M. şi aceasta urma să le transporte în Italia, ceea ce ulterior s-a şi întâmplat.

Înainte de plecare, inculpatul S.J. le-a mai precizat că pentru transport nu mai trebuiau să plătească nimic, contravaloarea acestuia intrând în sumele pe care deja i le-au achitat.

La data de 6 decembrie 2006, părţile vătămate, împreună cu numiţii G.I., T.A., T.S.L. şi T.I., au ajuns în gara din Satu Mare. Acolo au fost preluate de către inculpata C.M., urcate într-un microbuz condus de ea, după care au plecat spre Italia, prin Vama Petea. De faţă, în gară, a fost şi inculpatul C.G. Acesta a însoţit microbuzul până la vamă, iar acolo s-a ocupat de întocmirea asigurărilor medicale, pe acestea menţionând că pasagerii din microbuz erau turişti pentru 5 zile în Italia. Înainte de vamă, inculpata C.M. a cerut tuturor pasagerilor paşapoartele şi câte 10 lei, contravaloarea asigurării de sănătate. Le-a cerut pasagerilor să nu vorbească cu vameşii, iar dacă vor fi întrebaţi să spună că merg ca turişti în Italia.

Deoarece numărul pasagerilor depăşea numărul locurilor din microbuz, inculpata i-a cerut numitului T.I. să treacă frontiera româno-ungară pe jos, urmând a fi recuperat ulterior.

La graniţa dintre Ungaria şi Austria partea vătămată U.N.A., care cunoştea limba germană, a fost pus să facă acelaşi lucru.

Pe drum, la solicitarea părţilor vătămate, inculpata C.M. le-a spus acestora că vor lucra într-o măcelărie, unde vor câştiga câte 800 euro pe lună şi vor avea cazarea şi masa asigurate gratuit.

În Italia, părţile vătămate au fost duse la circa 50 km de localitatea San Giovanni Rotondo şi predate patronului italian "M.M.". Paşapoartele lor au rămas la inculpată. În acel loc părţile vătămate au fost cazate într-un saivan de oi, într-o cameră care avea ceva utilităţi. În acele condiţii părţile vătămate au rămas circa o lună, după care au fost predate altui patron "A.". Acesta a pus părţile vătămate să lucreze la îngrijit animale, cazându-le în condiţii insalubre, într-un grajd părăsit, fără vreo utilitate. Hrana a fost necorespunzătoare, uneori neprimind niciun fel de mâncare. În locul respectiv părţile vătămate au stat tot circa o lună, fiind nevoite la aceasta întrucât patronul "M.M." nu le dăduse nicio sumă pentru munca prestată în folosul acestuia.

La sfârşitul perioadei pe care au petrecut-o la patronul "M.M.", părţile vătămate au văzut-o pe inculpata C.M. cum a venit şi a primit de la patronul respectiv suma de 600 euro. Cerând explicaţii, părţii vătămate J.A. i s-a spus că sumele respective reprezintă comisionul inculpatei pentru că i-a adus pe ei acolo şi le-a făcut rost de locuri de muncă. De precizat că, anterior, la patronul respectiv a venit şi inculpatul C.G. care i-a restituit părţii vătămate J.A. paşaportul. Partea vătămată U.N.A. avea paşaportul la ea pentru că se folosise de act la trecerea frontierei Ungariei cu Austria. Datorită condiţiilor de muncă şi cazare insuportabile, părţile vătămate l-au înştiinţat pe patronul "A." că vor să plece şi i-au cerut sumele cuvenite pentru munca prestată. Patronul italian le-a spus că nu le dă nimic, motiv pentru care s-au certat. Ulterior, fiul patronului le-a dat de la el suma de 190 euro şi le-a dus cu maşina la o altă fermă, unde lucra familia T. Întrucât nici celor din familia T. nu le conveneau condiţiile în care trăiau, au plecat toţi în Germania, şi după ce au lucrat acolo 12 zile, contra sumei de 2.150 euro, au revenit în ţară.

26. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate G.M., la începutul lunii iunie 2006, aceasta a aflat de la o colegă de serviciu că în comuna N., jud. Mureş, exista un băiat pe nume P.I. (inculpatul P.I.) care ducea oameni la muncă în Italia. Partea vătămată s-a hotărât să-l contacteze pe acesta, motiv pentru care împreună cu numita K.M.S. au luat legătura telefonic cu inculpatul şi au stabilit o întâlnire, ce urma să aibă loc în piaţa din Sighişoara. La întâlnire, inculpatul P.I. a venit împreună cu tatăl său, inculpatul S.J.. Acesta din urmă a început să discute oferta de muncă cu alte persoane, iar inculpatul P.I. a discutat cu partea vătămată şi cu însoţitoarea acesteia, spunându-le că era vorba de un loc de muncă într-un magazin universal, cu un câştig de 500 euro pe lună, cu cazare şi masă asigurate gratuit. Toate urmau a fi rezolvate prin intermediul unor cunoştinţe din Satu Mare.

După ce partea vătămată şi prietena ei au fost de acord, inculpatul P.I. le-a cerut acestora comision de câte 50 euro. Au rămaşi înţeleşi ca inculpatul să le anunţe pe cele două despre ziua plecării. După circa o lună, respectiv la data de 4 iulie 2006, inculpatul le-a anunţat că urmau să plece.

La data de 6 iulie 2006, partea vătămată împreună cu numita K.M.S. şi cu inculpatul P.I. au plecat spre Satu Mare, unde au fost întâmpinaţi de inculpatul C.G., urcaţi într-un microbuz şi au plecat spre Italia, microbuzul fiind condus de inculpatul C.G.. Pe drum, spre vamă, inculpatul le-a cerut tuturor paşapoartele şi câte 10 lei pentru încheierea asigurărilor de sănătate. Faptul că partea vătămată şi inculpatul P.I. au ieşit din ţară la data de 6 iulie 2006 rezultă din procesul-verbal din data de 19 februarie 2008. Ajunşi în Italia, inculpatul le-a dus pe partea vătămată şi numita K.M.S. în zona Bari, predându-le patronului italian "D." (zis M.M.). Acesta, la rândul lui, le-a dus în localitatea Carovignio, la un magazin mixt. Întrucât acolo nu mai existau locuri de muncă, italianul le-a găsit alte locuri, respectiv partea vătămată ca baby-sitter iar numita K.M.S. muncitoare la o patiserie.

Partea vătămată a lucrat în acel loc până în luna septembrie 2006, fără a-i fi încheiat contract de muncă sau alt act legal, primind pentru munca prestată suma de 500 euro lunar, din care, în prima lună patronul i-a reţinut şi a dat inculpatului C.G. 150 euro, iar în a doua lună alţi 150 euro, drept comision pentru că a transportat partea vătămată în Italia şi i-a găsit loc de muncă.

Conform afirmaţiilor părţii vătămate, aceasta a fost, în general, mulţumită de condiţiile de muncă, deşi în România i se promisese un alt loc de muncă decât acela de baby-sitter. De asemenea nu i s-a spus că-i va fi reţinută din venituri suma de 300 euro.

27. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate P.G.H., în cursul lunii august 2006, aceasta a aflat de la colegele de muncă de la SC C. SA Sighişoara că inculpatul S.J. ducea persoane la lucru în străinătate. S-a hotărât să ia legătura cu acesta. La scurt timp s-a întâlnit cu inculpatul în piaţa din municipiul Sighişoara. Inculpatul i-a spus că poate să-i ofere locuri de muncă la diferite restaurante din Italia, cu condiţii de cazare şi salarizare bune, respectiv 700 - 900 euro pe lună. Partea vătămată a fost de acord cu ofertele respective. Pentru serviciul făcut, inculpatul i-a perceput părţii vătămate sumele de 60 euro şi 30 lei, drept comision.

După aceea, la indicaţiile inculpatului S.J., partea vătămată s-a deplasat, împreună cu alte persoane, la Satu Mare, unde au fost întâmpinate de inculpatul C.G., urcate într-un microbuz şi au plecat spre Italia, prin vama Petea, potrivit procesului-verbal din data de 19 februarie 2008.

În Italia au ajuns în localitatea Monte Sant Angelo, la restaurantul "R.H.". Pe drum, inculpatul C.G. le-a spus pasagerilor că trebuiau să muncească la patronii la care urmau să fie repartizaţi, iar el, din primele venituri realizate de fiecare în parte, va primi câte 300 euro pentru a-şi recupera cheltuielile făcute. Partea vătămată, împreună cu numita O.E. au fost lăsate de inculpat la acel restaurant, proprietatea numiţilor "A." şi "M.H.". Partea vătămată a observat cum cei doi patroni i-au dat inculpatului o sumă în euro, moment în care a înţeles că inculpatul a vândut-o şi era obligată să muncească pentru acea sumă. Patronii italieni le-au reţinut şi paşapoartele pentru ca cele două să nu poată pleca din acel loc până nu-şi recuperau sumele date inculpatului. La restaurantul respectiv cele două persoane au figurat ca turiste, pentru a se ascunde faptul că lucrau la negru. În acel loc partea vătămată a lucrat circa o lună, câte 14 ore pe zi. Între timp, partea vătămată l-a sunat pe soţul său din România şi i-a spus că nu-i conveneau condiţiile, manifestându-şi dorinţa de a se întoarce acasă, însă, a spus că nu putea pentru că patronii i-au reţinut paşaportul şi nu avea nici bani. În aceste împrejurări, soţul părţii vătămate i-a cumpărat bilet de călătorie şi l-a trimis acesteia prin fax la firma de transport A. - agenţia din Foggia. După o lună partea vătămată l-a anunţat pe unul din patronii italieni că dorea să plece, astfel că i s-a restituit paşaportul şi i s-a dat suma de 100 euro, partea vătămată reuşind astfel să se întoarcă în România.

28. Potrivit declaraţiilor numitului S.Z.E., acesta, în luna iulie 2006, în timp ce era în Italia la lucru, a cumpărat de la un italian al cărui nume nu-l cunoaşte, un pistol marca "C.", de culoare neagră, cu trei capse genofix şi un glonţ de calibru 9 mm, cu suma de 150 euro.

La jumătatea lunii august 2006, venind acasă în România, sus-numitul a adus şi pistolul respectiv, împreună cu muniţia aferentă, fără să-l declare la organele vamale din România şi fără să anunţe vreun organ de poliţie şi în special organele de poliţie din comuna N., jud. Mureş, pistol pe care l-a dus la domiciliul său, unde l-a ţinut până în vara anului 2007, când l-a vândut inculpatului P.I. în următoarele împrejurări:

Cu ocazia festivalului medieval din municipiul Sighişoara, care a avut loc în luna iulie 2007, cei doi s-au întâlnit la acel festival, ocazie cu care numitul S.Z.E. a cerut inculpatului P.I., cu titlu de împrumut, suma de 100 lei.

Inculpatul a fost de acord.

În seara zilei următoare cei doi s-au întâlnit din nou, într-un bar din comuna N., jud. Mureş.

Inculpatul i-a cerut numitului S.Z.E. restituirea împrumutului, însă acesta, neavând bani, i-a promis inculpatului P.I. că-i va da un pistol cu gaze, fapt acceptat de acesta din urmă. După puţin timp, cei doi au plecat împreună spre casă, pe drum rămânând înţeleşi ca numitul S.Z.E. să-i aducă pistolul acasă inculpatului, ceea ce s-a şi întâmplat. După preluarea pistolului şi a muniţiei aferente, inculpatul P.I. le-a dus la locuinţa sa, unde le-a şi arătat inculpatului S.J. (tatăl său vitreg). Acesta i-a adresat cuvinte de dojană, în sensul că nu trebuia să cumpere asemenea armă, neavând voie să o deţină fără autorizaţia necesară. Inculpatul P.I. a spus că "pistolul este cu gaze şi că nu va fi nicio problemă", după care a plecat în Italia. Pistolul respectiv şi muniţia aferentă au fost identificate în locuinţa inculpatului S.J. (care constituia în acelaşi timp şi locuinţa fiului său vitreg, inculpatul P.I.), ridicate şi supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 165673 din data de 20 noiembrie 2007, rezultă, în primul rând, caracteristicile pistolului (lungimea totală 189 mm, lungimea ţevii 94,46 mm, diametrul interior al ţevii 8,22 mm, calibru 9 mm), apoi faptul că pistolul este în stare de funcţionare; cartuşele "genofix" în litigiu sunt în stare de folosinţă; cartuşul cu gaze 9 mm în litigiu nu este în stare de folosinţă.

Ulterior, în baza dovezii seria AB 0014175, pistolul cu gaze marca "C." calibru 9 mm, un cartuş calibrul 9 mm, un cartuş genofix şi două tuburi genofix (rezultate în urma experimentului de tragere) ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului P.I. au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş.

Potrivit adresei nr. 187495 din data de 8 februarie 2008 a I.P.J. Mureş, pistolul menţionat mai sus face parte din categoria armelor neletale care, conform Anexei 1, pct. 24/III din Legea nr. 295/2004, sunt supuse notificării, iar cumpărarea acestei categorii de arme neletale se face după obţinerea dovezii notificării, de la orice armurier autorizat. În cazul achiziţionării din afara ţării trebuie achitate accizele. Cumpărarea armelor neletale fără obţinerea prealabilă a dovezii notificării şi fără achitarea accizelor constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor - prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată - prevăzută de art. 271 C. vam. Referitor la inculpatul P.I. s-a menţionat că, în urma verificărilor efectuate, sus-numitul nu figurează ca fiind posesor al certificatului de deţinător pentru arme neletale.

II. Prin prisma dispoziţiilor art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., analizând apelul promovat de procuror, instanţa de control s-a constatat că acesta este fondat pentru toate motivele invocate, iar apelurile formulate de cei doi inculpaţi, soţii C., că sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Critica adusă de inculpaţii-apelanţi este aceea că prima instanţă nu a analizat probele administrate în apărare, faptele reţinute în sarcina lor au primit o greşită încadrare juridică, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane în infracţiunea de înşelăciune, iar pentru aceasta pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura obiectivă.

Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi reţinută de către prima instanţă, urmează să fie reanalizată de instanţa de apel, pentru a se constata, pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, mai întâi dacă faptele există şi au fost săvârşite cu vinovăţie de către inculpaţi, iar apoi dacă acestea au primit o corectă încadrare juridică.

Curtea a constatat că judecătorul fondului a făcut o analiză detaliată a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza judecăţii în prim grad.

Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S.J. a arătat că, în cursul anului 2006, băiatul său (inculpatul P.I.), a mers la lucru în Italia prin intermediul inculpatului C.G.. După ce fiul său i-a telefonat şi i-a spus că a ajuns cu bine, dându-i numărul de telefon al inculpatului C.G., l-a sunat pe acesta din urmă pentru a-l ruga să-l ajute să-l trimită şi pe celălalt băiat al său, S.V., la lucru în Italia. Ulterior, a fost sunat de inculpatul C.G., care l-a întrebat dacă în zonă există şi alţi amatori, bărbaţi şi femei, să plece la muncă în Italia. I-a indicat că trebuie să le spună oamenilor despre oferta de lucru, respectiv că locurile de muncă erau la îngrijit oi, cu un câştig de 450 euro pe lună şi cu cazarea şi masa asigurate; în agricultură cu un câştig de 500 euro cu cazarea şi masa asigurate; la restaurante, cu un câştig de 450 euro pe lună, cu cazarea şi masa asigurate. Tot inculpatul C.G. i-a spus să perceapă de la fiecare persoană doritoare suma de 60 de euro, ce reprezenta bani de delegaţie pentru inculpatul C.G. Suma de 30 lei îi oprea el pentru recuperarea cheltuielilor făcute cu telefonul mobil. Nu avea obligaţia să le spună persoanelor doritoare despre încheierea contractelor de muncă şi nici nu le-a spus. După ce era contactat de persoanele doritoare de a merge la lucru în Italia, le explica condiţiile, stabilea ziua plecării către Satu Mare şi încasa sumele de 60 euro şi 30 lei de la fiecare. După aceea îl contacta telefonic pe inculpatul C.G. sau pe inculpata C.M. şi îi informa despre sosirea persoanelor la Satu Mare. În continuare nu mai ştia ce se întâmpla. Nu avea cunoştinţă de locurile de muncă din Italia la care erau duse persoanele de către inculpaţii C.G. şi C.M. şi nici de condiţiile de acolo. Referitor la cei 60 euro încasaţi de la fiecare persoană a arătat că s-a înţeles cu inculpatul C.G. ca la sfârşitul fiecărei luni să se deplaseze la Satu Mare cu evidenţa sumelor încasate, iar după ce se întâlneau în gară preda sumele respective inculpatului C.G. iar acesta îi restituia sume de câte 200 - 400 lei, fără încheierea vreunui document. În aceste condiţii, în vara anului 2006, a trimis inculpatului C.G. circa 40 persoane. Ulterior a încetat colaborarea cu inculpatul C.G. Inculpatul C.G. i-a spus la primele transporturi că el şi soţia sa reţineau actele de identitate ale persoanelor transportate în Italia circa o lună de zile, respectiv până-şi recuperau sumele cheltuite cu transportul persoanelor în cauză. Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul său s-a găsit un pistol marca "C.", acesta fiind al fiului său, inculpatul P.I. De asemenea, s-a găsit un caiet în care erau menţionate persoane şi sume. Acelea erau persoanele pe care le-a trimis inculpatului C.G. pentru a fi duse în Italia la lucru şi sumele încasate de la ele.

Fiind audiat din nou în raport cu alte acte materiale în dosarul 2/D/P/2008, inculpatul a făcut uz de dreptul la tăcere.

Fiind audiat în cursul judecăţii, inculpatul S.J. şi-a menţinut în mare, cele declarate în cursul urmăririi penale.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul C.G. a declarat că, în perioada 2006-2007, a efectuat, cu microbuzul marca M., proprietatea soţiei sale, transport de persoane în Italia, în regiunea Foggia, respectiv persoane din România doritoare să muncească în Italia. Parte din acestea erau trimise de inculpatul S.J. şi de fiul acestuia, inculpatul P.I. Înainte de a pleca din Satu Mare le spunea acestor persoane că urmează să le facă cunoştinţă cu diferiţi patroni italieni pentru a lucra la aceştia. Persoanele în cauză îl întrebau cât urmau să câştige iar el le spunea că între 400 şi 600 euro. Acestor persoane le pretindea contravaloarea transportului, între 150 - 200 euro, iar dacă nu aveau la plecare sumele respective le spunea că o şi le recupereze de la patronii la care urmau persoanele să lucreze. Referitor la soţia sa, inculpata C.M., a arătat că aceasta lucra la restaurantul "M.L." din apropierea localităţii San Giovanni Rotondo, dar aceasta nu a primit nicio persoană din România pentru a-i găsi de lucru în Italia. În schimb, aceasta ducea unele persoane la locuinţa lor din Italia şi le găzduia, până li se găsea loc de muncă. A arătat că nu sunt reale susţinerile părţilor vătămate, în sensul că el nu le-a oferit locuri de muncă în agricultură şi comerţ, nu le-a oferit câştiguri de 400 - 500 euro, nu le-a oferit condiţii de cazare şi masă şi nici nu a avut cunoştinţă în ce condiţii au locuit persoanele respective în Italia. Nu a recunoscut că ar fi reţinut paşapoartele unora dintre ele, pentru a le obliga astfel să lucreze la acei patroni până îşi recupera comisionul şi cheltuielile de transport, de 300 euro/persoană. Nu a recunoscut că inculpatul S.J. venea la sfârşitul lunii la Satu Mare să-i aducă sumele încasate. În nicio ocazie nu a dus în Italia femei mai tinere pentru a fi folosite ca dame de companie. În contextul expus nu a avut reprezentarea că săvârşeşte infracţiunea de trafic de persoane şi nu se consideră vinovat.

Fiind audiat din nou în raport cu alte acte materiale în dosarul 2/D/P/2008, inculpatul a arătat că-şi menţine poziţia din declaraţiile anterioare, susţinând că pe persoanele pe care le-a transportat în Italia nu le-a supus la nicio muncă forţată.

Fiind audiat în cursul judecăţii, inculpatul C.G. a relatat, în mare, aceleaşi aspecte.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata C.M. a declarat că nu avea cunoştinţă ca soţul său, inculpatul C.G., să se fi ocupat cu transportul de persoane la lucru în Italia. Nici ea nu s-a ocupat cu aşa ceva. A arătat că nu este adevărat că soţul său ar fi adus oameni din România să lucreze la negru în Italia şi de la care să fi încasat comisioane de 300 euro/persoană.

Ulterior, a arătat că, într-adevăr, în perioada 2006 - 2007, a venit de mai multe ori din Italia (unde lucra) în România pentru rezolvarea unor probleme familiale, iar la plecare spre Italia, deplasându-se uneori cu microbuzul proprietate personală, ducea şi alte persoane care mergeau în Italia cu diferite treburi. Şi soţul său făcea acest lucru, când venea în România şi se întorcea în Italia. A apreciat că nu se face vinovată de săvârşirea vreunei infracţiuni.

Fiind audiată din nou în raport cu alte acte materiale în dosarul 2/D/P/2008, inculpata a arătat că-şi menţine poziţia procesuală din declaraţiile anterioare, susţinând că pe persoanele pe care le-a transportat în Italia la lucru nu le-a supus la nicio muncă forţată.

Fiind audiată în cursul judecăţii, inculpata a arătat că, lucrând în Italia de circa 10 ani, şi venind în România de 2 - 3 ori pe an, s-a întâmplat ca, la solicitarea soţului său, inculpatul C.G., pentru a nu se deplasa cu maşina goală, să transporte unele persoane în Italia (în 7 - 8 rânduri), în regiunea Foggia. Acolo venea un italian după persoanele respective şi le ducea la locurile destinate. Au fost situaţii în care a şi cazat în locuinţa sa din Italia unele persoane, tot la solicitarea soţului său, în scop de a ajuta acele persoane, pentru că, la început, când au ajuns ei în Italia, au fost ajutaţi la rândul lor. Nu a ţinut sechestrată nicio persoană. Nu a încasat vreo sumă de la persoanele transportate, soţul său ocupându-se de acest aspect. Împreună cu soţul său a vizitat unele locuri unde erau cazate persoane de acest gen şi apreciază că condiţiile erau decente. La trecerea frontierei nu a indicat persoanelor ce să declare. Nu a dat sume de bani aceloraşi persoane pentru ca acestea să le prezinte la vamă şi astfel să poată trece. Personal nu s-a ocupat de căutarea de locuri de muncă pentru persoanele respective. În schimb, soţul său, având prieteni, a căutat locuri de muncă pentru anumite persoane. Nici ea şi nici soţul său nu au primit vreo sumă de la patronii italieni. Nu a luat şi nu a păstrat paşapoartele părţilor vătămate. Nu are cunoştinţă ca vreuna din părţile vătămate să fi fost forţată să lucreze. În zona respectivă din Italia erau mulţi români la lucru. Nu s-a discutat niciodată de încheierea de contracte de muncă.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul P.I. a declarat că, în anul 2005, a fost la lucru în Italia, la îngrijit animale. Când a intenţionat să revină în România a aflat de la alt român care lucra în zonă, despre un cetăţean din Satu Mare, "G." (identificat ulterior ca fiind inculpatul C.G.), care făcea transport de persoane din România spre Italia şi invers. L-a contactat pe sus-numitul şi, cu ajutorul lui, s-a întors în România. Cu acea ocazie a aflat că "G." căuta persoane care doreau să muncească în Italia, acesta spunând că doritorilor le va găsi locuri de muncă şi tot el îi va transporta. I-a cerut ca, dacă în zona în care locuia existau persoane doritoare să muncească în Italia, să le trimită la el, dându-i permisiunea de a da persoanelor respective şi numărul său de telefon. Ulterior, în localitatea natală, s-a întâlnit cu partea vătămată S.Z.E. şi l-a întrebarea acestuia dacă nu poate să-l ajute să meargă la lucru în Italia, i-a oferit chiar vechiul său loc de muncă (la îngrijit oi), spunându-i că patronul respectiv (U.) îl va plăti cu 450 euro pe lună. Întrucât partea vătămată a fost de acord, i-a spus acesteia să aştepte câteva zile pentru a lua legătura cu "G." din Satu Mare. L-a sunat pe inculpatul C.G. şi i-a spus de dorinţa părţii vătămate. Inculpatul C.G. a fost de acord să ducă partea vătămată în Italia. L-a sunat şi pe patronul din Italia şi i-a spus că va trimite o altă persoană la lucru în locul său. Ulterior a aflat că partea vătămată a ajuns cu bine la locul de muncă din Italia. Înainte de a pleca, partea vătămată i-a spus că şi fratele şi cumnata sa doreau să meargă la lucru în Italia. S-a întâlnit cu aceştia (S.R. şi S.K.) şi au hotărât să plece toţi trei la lucru în agricultură în Italia, prin intermediul inculpatului C.G.. L-a anunţat despre aceasta pe inculpatul C.G. Acesta i-a spus că mai întâi va duce pe soţii S., iar el să mai aştepte. Soţii S. au şi vorbit direct la telefon cu inculpatul C.G. şi au stabilit amănuntele plecării. Pentru serviciul făcut celor trei persoane cu numele S., nu a pretins şi nu a încasat de la aceştia vreo sumă. În mod asemănător a procedat şi în cazul numitului D.Ş.E. În iulie 2006 a vrut să meargă personal la lucru în Italia. L-a sunat pe inculpatul C.G. şi i-a spus acest lucru. Acesta i-a spus că i-a găsit loc de muncă la cules roşii cu un câştig de 40 euro pe zi, cu cazare gratuită. A plecat cu "G." în Italia, însă a fost dus să lucreze la un restaurant ca om de serviciu. I s-a cerut de către inculpatul C.G. suma de 100 lei drept garanţie, sau paşaportul, până-şi recupera banii de drum. A precizat că, la ieşirea din România, inculpatul C.G. a dat tuturor pasagerilor din microbuzul cu care se deplasau spre Italia, câte 500 euro pentru a fi prezentaţi al vamă şi a se dovedi astfel că pasagerii aveau cu ce se întreţine în Italia. După trecerea frontierei fiecare a restituit suma primită inculpatului. Tot inculpatul C.G. le-a cerut paşapoartele pentru a le prezenta organelor vamale, iar lui i l-a restituit odată cu ajungerea în Italia. Nu ştie ce a făcut inculpatul C.G. cu paşapoartele celorlalte persoane. Când a fost coborât din microbuz în Italia şi dus la un patron italian, "M.", inculpatul C.G. i-a spus că a primit de la patronul respectiv 300 euro, din care 200 euro reprezentau costul transportului său şi 100 euro comision pentru că i-a găsit loc de muncă. La locul respectiv de muncă a stat o lună, iar pentru munca prestată a primit doar 150 euro, deoarece 300 euro îi reţinuse patronul în contul celor daţi inculpatului C.G. În acelaşi loc lucrau şi soţii S.R. şi K., care i-au spus că, deşi din România li s-a promis locuri de muncă în agricultură, la cules roşii, după ce au ajuns în Italia au ajuns să lucreze în pizzerie.

Referitor la pistolul marca "C.", găsit cu ocazia percheziţiei în locuinţa sa, a arătat că, în toamna anului 2007, s-a întâlnit la festivalul medieval de la Sighişoara cu numitul S.Z.E. Acesta i-a cerut 100 lei împrumut. I-a dat. A doua zi, cerându-i restituirea împrumutului, numitul S.Z.E. i-a spus că nu-i are, dar îi va da în schimb un pistol cu gaze. A fost de acord, fără a se gândi că astfel încalcă legea. Ulterior, S.Z.E. i-a adus pistolul acasă împreună cu un cartuş şi trei capse. A păstrat pistolul la domiciliul său până la găsirea lui de către organele de poliţie. A mai menţionat că atunci când i-a arătat pistolul tatălui său vitreg, inculpatul S.J., acesta l-a dojenit, spunându-i că nu trebuia să-l ia, deoarece nu avea voie să-l deţină fără autorizaţie.

Fiind audiat din nou în raport cu alte acte materiale în dosarul 2/D/P/2008, inculpatul a arătat că numitele G.M. şi K.M. au venit la locuinţa lor şi tatăl său, inculpatul S.J. le-a explicat acestora condiţiile de lucru şi de cazare din Italia, precum şi că urmează să fie ajutate în acest sens de "G." din Satu Mare. Li s-a spus celor două că serviciul ce li se face o să le coste câte 50 euro. Întrucât cele două femei au fost de acord cu condiţiile a fost anunţat telefonic inculpatul C.G. şi acesta a furnizat amănuntele plecării spre Italia. Chiar şi el a plecat în Italia cu acea ocazie. Ulterior, cele două persoane au ajuns în Italia şi au muncit în condiţiile arătate la momentul descrierii stării de fapt. A arătat că nu este adevărat că el sau tatăl său ar fi încasat de la cele două femei câte 50 euro.

Analizând probele administrate, atât în cursul urmăriri penale cât şi al judecăţii, s-au constată următoarele:

Faptul că toate părţile vătămate şi martorii menţionaţi la pct. 1 - 27 din prezenta hotărâre au fost racolate, fie de inculpatul S.J., fie de inculpatul P.I. şi apoi determinate, prin inducerea în eroare (prin oferirea unor locuri de muncă în Italia, în anumite domenii de activitate, cu anumite condiţii de lucru de cazare, masă şi câştig, promisiuni care, în realitate, s-au dovedit a fi nereale, în sensul că au fost mult exagerate în oferte şi cu mult mai reduse sau lipsind cu desăvârşire în realitate), să plece în Italia la lucru prin intermediul inculpaţilor C.G. şi C.M., care, la rândul lor, înainte de transportarea părţilor vătămate şi martorilor spre Italia, le-au făcut aceleaşi oferte, şi chiar mai atractive, iar pentru toate aşa-zisele ajutoare cei patru inculpaţi au încasat diferite sume reprezentând comisioane (deci dobândind foloase materiale), unele mascate în costul transportului sau în costul convorbirilor telefonice, rezultă din coroborarea tuturor declaraţiilor părţilor vătămate şi martorilor menţionaţi mai sus.

Aceleaşi aspecte faptice rezultă şi din declaraţiile inculpatului P.I., declaraţii care se coroborează pe deplin cu declaraţiile părţilor vătămate, iar parţial şi din declaraţiile inculpatului S.J.. Într-o mai mică măsură (doar cu privire la transportul persoanelor în Italia) aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor C.G. şi C.M.

În sensul arătat mai sus, de menţionat că părţile vătămate şi martorii au arătat în declaraţiile lor cum, prin diferite modalităţi, au aflat de preocuparea inculpatului S.J. şi a fiului vitreg al acestuia, inculpatul P.I., de a găsi persoane doritoare de a merge la muncă în Italia.

Au arătat, de asemenea, că inculpaţii S.J. şi P.I. le-au promis locuri de muncă în agricultură sau în comerţ, cu condiţii de muncă, de cazare, de masă şi de câştig asigurate în mod corespunzător, toate prin intermediul inculpatului C.G..

Inculpaţii S.J. şi P.I. le-au menţionat şi sumele pe care urmau să le perceapă pentru serviciul făcut.

Părţile vătămate şi martorii au relatat apoi despre implicarea inculpaţilor C.G. şi C.M., care le-au aşteptat, pe fiecare, în gara din Satu Mare, le-au îmbarcat în microbuz şi, conducând personal microbuzul, fie unul, fie celălalt, le-au transportat în Italia, fără a omite preocupările acestor doi inculpaţi legate de "asigurarea" trecerii în bune condiţii a frontierei României sau a frontierelor altor state.

De asemenea, au relatat cum au ajuns în Italia, cum au fost plasate de cei doi inculpaţi diferiţilor patroni italieni, cum cei doi patroni au încasat, fie la sosire, fie ulterior, sume (de regulă 300 euro/persoană) de la patronii respectivi şi cum acele sume le-au fost reţinute, invariabil, părţilor vătămate şi martorilor din primele venituri pe care trebuiau să le încaseze.

Relatări ample şi concrete au părţile vătămate şi martorii referitoare la natura locurilor de muncă (de regulă alta decât cea promisă în România), referitoare la condiţiile de muncă (în niciun caz nu au fost încheiate contracte de muncă sau alte acte legale prevăzute de legislaţia muncii din România şi Italia), de cazare şi de hrană (de asemenea altele decât cele promise).

De subliniat că, în special, părţile vătămate au apreciat condiţiile de lucru ca fiind foarte grele şi nici acestea şi nici câştigurile realizate nu a fost pe măsura celor promise atât de inculpaţii S.J. şi P.I. din România, cât şi de inculpaţii C.G. şi C.M. pe timpul transportului spre Italia.

În raport cu condiţiile de muncă găsite unele persoane şi-au manifestat, mai devreme sau mai târziu, dorinţa de a pleca din locurile unde au fost plasate, cu intenţia de a se întoarce în România, însă s-au lovit fie de refuzul patronilor de a le permite să plece, fie de lipsa banilor (patronii refuzând să le plătească pentru munca prestată deja), fie din cauză că le lipseau actele de identitate (acestea fiindu-le reţinute ori de inculpaţii C.G. şi C.M., ori de către patronii italieni, care le primiseră de la cei doi inculpaţi menţionaţi anterior odată cu părţile vătămate), fie din cauza necunoaşterii limbii ţării în care se aflau ori din cauza locurilor izolate în care se aflau şi necunoaşterea căilor de comunicaţii spre localităţile din care ar fi putut să revină în România.

Este adevărat că sunt şi părţi vătămate care, în cursul judecăţii, şi-au nuanţat declaraţiile, arătând că s-au dus pe propriul lor risc în Italia şi că nu se consideră înşelate, înjosite, exploatate de nimeni, convenindu-le condiţiile de muncă şi cazare, însă acest fapt poate fi pus şi pe seama scurgerii timpului şi estomparea amintirilor despre experienţele trăite.

Pe de altă parte, se constată contraziceri flagrante între ceea ce au declarat toate părţile vătămate în privinţa iniţiativei şi scopului deplasării lor în Italia (pentru a munci în locurile de muncă şi în condiţiile promise de inculpaţi) şi ceea ce au declarat, în special inculpaţii C.G. şi C.M., care susţin că rolul lor s-a redus la cel de simplu transportator de persoane din România în Italia şi invers, fără a avea vreo legătură cu locurile de muncă.

Există contradicţii flagrante şi între declaraţiile acestor doi inculpaţi şi susţinerile inculpaţilor S.J. şi P.I. referitor la modul în care au decurs relaţiile dintre ei.

Referitor la declaraţiile martorilor propuşi în apărare de inculpaţi (inclusiv persoanele audiate în Italia, prin comisie rogatorie) şi la celelalte aspecte reieşite din celelalte mijloace de probă depuse la dosar de către inculpaţi (CD cu înregistrări, hărţi etc.), deşi se tinde prin acestea să se schimbe radical starea de fapt, totuşi acest fapt nu poate fi acceptat, întrucât ar fi în contradicţie flagrantă cu cele declarate de toate părţile vătămate, în special în cursul urmăririi penale.

Şi susţinerile din cadrul concluziilor puse pe fondul cauzei de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor trebuie interpretate în acelaşi registru.

Chiar de ar fi reale toate, sau mare parte a acestor susţineri (în special cele referitoare la condiţiile de muncă şi de viaţă din România, în cazul unor locuri de muncă asemănătoare celor oferite părţilor vătămate în Italia), totuşi ele nu sunt edificatoare întrucât, pe de o parte, nu astfel de condiţii li s-au promis părţilor vătămate înainte de a accepta să plece, iar pe de altă parte, dacă li s-ar fi spus că în Italia condiţiile sunt la fel sau apropiate de cele din România, este uşor de dedus că nimeni nu ar mai fi acceptat să plece, binecunoscută fiind năzuinţa fiecărei persoane de a tinde să-i fie mai bine.

S-a invocat şi faptul că părţile vătămate s-au lăsat prea uşor convinse.

Nici acest fapt nu este de natură să influenţeze esenţa acuzaţiilor întrucât şi în situaţia în care părţile vătămate ar fi bănuit în vreun fel situaţia din Italia şi totuşi ar fi acceptat să plece, activitatea de recrutare prin inducere în eroare, transportare, plasare şi supunere la muncă cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, chiar cu acceptul părţilor vătămate intră sub incidenţa legii penale, aşa după cum arată dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, conform cărora consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

În susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor pot fi invocate şi alte aspecte reieşite din mijloace de probă sau alte împrejurări, precum:

- procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală din care rezultă că inculpaţii C.G. şi C.M., precum şi diferite părţi vătămate au ieşit din ţară la datele indicate.

- procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată S.Z.E. şi inculpatul P.I.

- declaraţiile martorilor B.N.V., C.V., M.A., C.A.I.

- declaraţia numitului B.T.

- aspectul găsirii unor paşapoarte ale unor persoane la locuinţa inculpatului C.G.

- procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza unor autorizaţii emise în condiţiile legii.

Preocupările inculpaţilor S.J. şi C.G. de a recruta persoane din România pentru a le duce la lucru în Italia rezultă şi din conţinutul proceselor verbale întocmite de ofiţerul de poliţie judiciară care avea în legătura sa pe investigatorul sub acoperire "P.O.".

În opinia primei instanţe de control judiciar, nu poate fi primită critica adusă în apel, potrivit căreia nu ar fi fost analizate probele administrate în apărare. În motivarea sentinţei se regăseşte referire la aceste probe şi este indicat inclusiv motivul pentru care au fost înlăturate.

Verificând susţinerile apărătorului inculpaţilor apelanţi, s-a constatat că o parte a declaraţiilor martorilor audiaţi în Italia vin în contradicţie flagrantă cu materialul probator aflat la dosar, însă o altă parte confirmă acuzele aduse inculpaţilor.

Astfel, martorii V.P., F.Z. M., F.Z.C.A. şi A.D. se limitează în a afirma că nu le-au cerut soţilor C. să le aducă la lucru persoane din România. Aceste simple afirmaţii nu sunt de natură să ducă la înlăturarea materialului probator la care am făcut referire mai sus.

Martorii P.C. şi S.E. au întâlnit doar tangenţial alte persoane din România şi în declaraţiile date fac referiri generale cu privire la activitatea desfăşurată de ei înşişi, fără să relateze aspecte relevante despre situaţia celor aduşi de inculpaţi. Nici declaraţiile acestor doi martori nu au puterea de a prezenta o altă situaţie de fapt decât cea rezultată din probele arătate.

Dimpotrivă, declaraţiile martorilor L.S. şi R.S. vin să confirme, cel puţin în parte, acuzele aduse inculpaţilor. Astfel, martorul L.S. arată că îi cerea inculpatului C.G. să-i aducă persoane din România, pentru care îi plătea transportul câte 120 - 130 de euro. Din declaraţia acestui martor rezultă că inculpatul se afla în legătură cu mai multe persoane din Italia cărora le aducea români la lucru. Martorul arată că "(...) nu eram implicat în problemă (...)" şi că "(...) au vorbit ei între ei (...)". De asemenea, i-a plătit transportul în cazul unei persoane ca să-şi "regleze contul cu G. (inculpatul C.G. - n.n.)". Martorul R.S. arată că inculpatul i-a adus 10 - 15 persoane din România.

Din materialul probator administrat a rezultat o stare de fapt pe care majoritatea părţilor vătămate au descris-o, fără ca acestea să aibă vreo legătură între ele, făcând referire la condiţiile improprii în care au fost duşi, că aflaţi în locuri izolate nu au mai avut posibilitatea să se întoarcă în ţară din mai multe motive, dar în special datorită lipsei banilor şi a actelor de identitate, care le-au fost reţinute de inculpatul C. la ieşirea din ţară şi predate patronilor italieni odată cu părţile vătămate.

Activitatea infracţională a inculpaţilor este analizată raportat la situaţia concretă a fiecărei părţi vătămate şi nu la comparaţia veniturilor realizate faţă de salariul minim din România, nici la condiţiile în care se adăpostesc ciobanii în stânele din România, aşa cum se invocă în susţinerea apelurilor.

Nu a fost primită nici apărarea potrivit căreia inculpaţii desfăşurau activităţi reglementate de legislaţia muncii (susţinându-se că între inculpaţi şi părţile vătămate au fost încheiate verbal contracte de prestări servicii - căutarea unui loc de muncă), deoarece inculpaţii nu au avut calitatea de angajatori şi nici nu au făcut dovada că desfăşoară o activitate autorizată de plasare a forţei de muncă în afara ţării.

Neconcordanţele dintre declaraţiile părţilor vătămate cu privire la distanţele dintre localităţi, timpul necesar pentru deplasări ori chiar felul animalelor sălbatice care ar fi urmărit-o prin pădure pe una dintre părţile vătămate (invocate în apărare), nu sunt elemente care să contrazică situaţia de fapt reţinută în sentinţă, ci ele reprezintă descrieri subiective a părţilor vătămate care nu au fost în măsură să aprecieze exact distanţele ori timpii necesari deplasărilor, cu atât mai mult cu cât se aflau într-o ţară străină, fără să cunoască limba, izolaţi, lipsiţi de actele de identitate şi de bani.

Comportamentul ulterior al părţilor vătămate, respectiv că şi-ar fi găsit altceva de lucru, ori că unele dintre ele au practicat chiar prostituţia, exced prezentului cadru procesual şi nu justifică activitatea inculpaţilor.

De asemenea, susţinerea că părţile vătămate ar fi avut posibilitatea să fugă, chiar şi fără acte (aşa cum una dintre ele s-a dus la carabinieri, care au trimis-o la consulat, a riscat o amendă pe tren şi s-a dus într-o altă localitate), nu este un motiv de apel întemeiat, precum nici susţinerea că alte părţi vătămate au fost cazate la parter, fără ca ferestrele să fie blocate, iar uşile puteau fi descuiate prin interior. Curtea a apreciat că asemenea afirmaţii nu numai că nu justifică activitatea inculpaţilor, dar ele reprezintă chiar o recunoaştere indirectă a săvârşirii faptelor, precum şi un dispreţ faţă de părţile vătămate, inclusiv după pronunţarea unei soluţii de condamnare în prim grad.

Fotografiile şi filmările depuse la dosar, au fost obţinute de inculpaţi cu acordul patronilor italieni, care nu aveau niciun interes să arate starea reală în care muncitorii erau cazaţi. De altfel, nu s-a făcut dovada că respectivele locaţii ar fi cele despre care fac vorbire părţile vătămate, iar fotografiile au fost făcute cu mult timp după perioada în care se reţine că s-a desfăşurat activitatea infracţională.

S-a concluzionat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă se bazează pe probele administrate în cauză, faptele există şi au fost săvârşite cu vinovăţie de către inculpaţi.

Reanalizând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în cea de înşelăciune, aşa cum a fost reiterată instanţei de apel de către inculpaţii C. prin apărătorul ales, în acord cu prima instanţă şi Curtea a constatat că activitatea de recrutare a unor persoane din România de către inculpaţii S.J. şi P.I., pe baza unei înţelegeri avute cu inculpaţii C.G. şi C.M., pentru a fi trimise în Italia la lucru, promiţându-li-se, contra unor sume (comisioane) în valută, locuri de muncă sigure, bine plătite, cu asigurarea cazării şi a mesei, urmată de neonorarea celor promise, situaţie în care persoanele care au ajuns totuşi în Italia, au fost nevoite, practic, să accepte orice fel de muncă oferită, prost plătită şi fără îndeplinirea unor formalităţi de angajate (contracte de muncă), cu condiţii precare de cazare, dar fără a se înregistra în vreo situaţie forţarea, ţinerea în sclavie sau altă formă de lipsire de libertate sau de aservire, prin prisma legislaţiei de la acel moment se încadrează la trafic de persoane în forma prevăzută de ultima teză a art. 2, pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate).

Toate persoanele recrutate au fost induse şi menţinute în eroare cu promisiunile ce li s-au făcut, achiesând la ofertele inculpaţilor, iar în baza acestor promisiuni au acceptat plecarea spre Italia şi plata unor comisioane către inculpaţi.

Ca atare, în cauză s-a considerat că se poate reţine în sarcina inculpaţilor scopul exploatării persoanelor vătămate în sensul tezei a II-a a art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât inculpaţii au urmărit ca munca pentru care părţile civile au fost recrutate şi transportate în Italia să fie executată cu încălcarea normelor legale. S-a afirmat aceasta pentru că inculpaţii cunoşteau foarte bine condiţiile de muncă de la locurile din Italia, respectiv că acestea erau contrare oricăror reguli din legislaţia muncii (lipsa contractelor de muncă), de salarizare, sănătate şi securitate în muncă.

Scopul inculpaţilor este dovedit şi de interesul acestora de a încasa unele comisioane despre care s-a menţionat de nenumărate ori până la acest moment.

Acest fapt nu exclude posibilitatea de a fi existat şi o intenţie din partea inculpaţilor de ajutorare a persoanelor în cauză, cu probleme sociale grave în România, dornice de a se salva sau realiza prin muncă în străinătate, însă nu acesta a fost motivul primordial pentru care cei patru inculpaţi s-au implicat în faptele descrise mai sus.

În altă ordine de idei, tot la fel de bine s-ar putea aprecia că inculpaţii au profitat de situaţia socială a aceloraşi persoane pentru a obţine în final unele avantaje materiale.

Ceea ce nu s-a dovedit a fost doar faptul că părţile vătămate ar fi muncit forţat, sub ameninţarea unor sancţiuni şi la care persoanele respective să nu fi consimţit, ceea ce ar fi specific formei de exploatare menţionată la teza I a art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Pe de altă parte, faptele inculpaţilor nici nu pot fi reduse la o simplă inducere în eroare, ceea ce ar întruni elementele constitutive doar ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, deoarece pentru faptul că, în realitate, nu a existat doar o simplă inducere în eroare a părţilor vătămate prin manopere dolosive, ci acţiunile inculpaţilor au fost mult mai ample, în sensul că au organizat activitatea de recrutare şi transportare a persoanelor în Italia, uneori şi cazând victimele până la găsirea unor locuri de muncă, au plasat apoi persoanele la diferiţi patroni contra unor sume încasate drept comision chiar împotriva voinţei victimelor (care văzând în ce condiţii trebuiau să lucreze şi să trăiască şi-au exprimat refuzul încă de la început), dar şi pentru că infracţiunea de trafic de persoane este una complexă, care, în conţinutul său, cuprinde, ca element constitutiv, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, respectiv înşelăciunea, care, astfel, este absorbită în acest conţinut complex.

În drept:

Fapta inculpatului S.J., care, după o prealabilă înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, singur sau împreună cu inculpatul P.I., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada vara anului 2006 - primăvara anului 2007, a racolat, prin acte de înşelăciune, contra unor sume cuprinse între 60 - 75 euro şi a câte 30 lei, un număr de 28 persoane, care, după aceea, au fost transportate de inculpaţii C.G. şi/sau C.M. în Italia, unde au fost predate diferiţilor patroni italieni, contra sumei de câte 300 euro/persoană, pentru a desfăşura muncă la negru, prost plătită, în condiţiile de muncă, plată, cazare şi hrană necorespunzătoare, impuse prin mijloace de constrângere psihică, şi alte forme de constrângere, şi de pe urma cărora inculpaţii au obţinut diferite foloase băneşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (28 acte materiale).

Fapta inculpaţilor C.G. şi C.M., care, în cursul anilor 2006 - 2007, urmare a înţelegerii prealabile cu inculpaţii S.J. şi P.I., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au primit de la aceştia un număr de 36 persoane (inculpata C.M. având contribuţie doar la 20), pe care le-au transportat în Italia pentru a desfăşura muncă la negru, prost plătită, în condiţii de muncă, cazare şi hrană necorespunzătoare, impuse prin mijloace de constrângere psihică şi alte forme de constrângere, şi de pe urma cărora au obţinut foloase materiale (câte 300 euro/persoană), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 36 acte materiale în cazul inculpatului C.G. şi cu 20 acte materiale în cazul inculpatei C.M.).

Fapta inculpatului P.I., care, după o prealabilă înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, singur sau împreună cu inculpatul S.J., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2006 - 2007, a racolat, prin acte de înşelăciune, contra unor sume cuprinse între 60 - 75 euro şi a câte 30 lei, un număr de 4 persoane, care, după aceea, au fost transportate de inculpaţii C.G. şi/sau C.M. în Italia, unde au fost predate diferiţilor patroni italieni, contra sumei de câte 300 euro/persoană, pentru a desfăşura muncă la negru, prost plătită, în condiţiile de muncă, plată, cazare şi hrană necorespunzătoare, impuse prin mijloace de constrângere psihică, şi alte forme de constrângere, şi de pe urma cărora inculpaţii au obţinut diferite foloase băneşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

Fapta inculpatului P.I., care, în luna august 2006, a achiziţionat de la numitul S.Z.E. un pistol cu gaze marca "C." şi muniţia aferentă, (pe care acesta din urmă le introdusese în ţară fără să le declare organelor vamale), după care le-a dus la domiciliul său, unde le-a deţinut, fără drept, până în luna august 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor - prevăzută şi pedepsită de art. 141 din Legea nr. 295/2004 coroborat cu art. 279 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpaţii C.G. şi C.M.

Analizând motivele de apel ale parchetului, Curtea le-a găsit întemeiate cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, atât în privinţa cuantumului acestora, cât şi a modalităţii de executare.

A arătat că prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv:limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor; gradul de pericol social al faptelor; persoana şi antecedentele penale ale inculpaţilor;

Din acest punct de vedere este de remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul S.J. este cunoscut cu antecedente penale, dar în privinţa condamnării anterioare a intervenit reabilitarea de drept.

Potrivit extraselor de cazier judiciar, inculpaţii C.G., C.M. şi P.I. se află la primul conflict cu legea penală.

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

Din acest punct de vedere este de notat comportamentul relativ sincer doar al inculpaţilor P.I. şi S.J., pe parcursul întregului proces penal.

De aceea s-a apreciat că în privinţa lor poate fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În privinţa inculpaţilor C.G., C.M. şi P.I., având în vedere conduita lor bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, s-a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Curtea a reţinut că pedepsele aplicate celor patru inculpaţi sunt neconcordante în raport cu acuza adusă, întinderea acesteia, gravitatea faptelor şi consecinţelor lor. S-a reţinut numărul foarte mare de acte materiale săvârşite de inculpaţii C.G., C.M. şi S.J., respectiv numărul mare al persoanelor traficate, întinderea pe durata mai multor ani a activităţii infracţionale şi obţinerea de foloase materiale injuste prin acest mod de viaţă. Vom avea în vedere şi stabilirea unei echităţi juridice între inculpaţi, ţinând seama de contribuţia fiecăruia, de rolul avut în acţiunile desfăşurate şi de numărul actelor materiale: inculpatul C.G. - 36 acte materiale, inculpatul S.J. - 28 acte materiale, inculpata C.M. - 20 acte materiale şi inculpatul P. - 4 acte materiale.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, pe lângă criteriile reţinute de prima instanţă, în baza art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că faptele reprezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul organizat în care au acţionat inculpaţii, prin numărul mare al părţilor vătămate, precum şi a perioadei îndelungate de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, urmările faptelor şi rezonanţa socială negativă în rândul societăţii.

S-a reţinut forma continuată şi starea de concurs real în care au fost săvârşite faptele (aceasta din urmă doar pentru inculpatul P.).

Inculpatul C.G. a săvârşit un număr de 36 acte materiale, infracţiunea fiind în formă continuată şi a avut cel mai important grad de participare. Nu a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu. În favoarea lui nu-i pot fi reţinute decât circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere vârsta acestuia, faptul că munceşte şi nu este cunoscut cu antecedente penale. Pedeapsa va fi coborâtă obligatoriu sub minimul special, devenind incidente dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen., Curtea dispunând majorarea pedepsei stabilite de judecătorul fondului, de la 3 la 4 ani închisoare. S-a aplicat şi pedeapsa complementară stabilită de prima instanţă.

Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi în cazul inculpatei C.M., care însă a avut un grad de participare relativ important - 20 acte materiale şi a acţionat în strânsă legătură şi coordonare cu soţul său, acesteia fiindu-i majorată pedeapsa la 3 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare.

Inculpatul P.I. a avut cea mai mică contribuţie la activitatea infracţională - 4 acte materiale, şi i-a fost reţinută starea de concurs real, dar şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., deoarece, pe lângă lipsa antecedentelor penale, acesta a manifestat atitudine sinceră de recunoaştere şi de regretare a săvârşirii faptelor, inclusiv în faţa instanţei de apel. Pedepsele vor fi coborâte sub minimul special, însă nu în măsura în care a procedat prima instanţă, ci acestea vor fi majorate la 2 ani, respectiv 10 luni închisoare pentru cele două infracţiuni.

Inculpatul S.J. a avut contribuţia imediat următoare inculpatului C., cu un număr de 28 acte materiale. Date fiind menţiunile din fişa de cazier judiciar, acestui inculpate nu-i pot fi reţinute decât circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., care, de asemenea, fac să devină incidente dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen. cu consecinţa coborârii obligatorii a pedepsei sub minimul special, însă nu la cuantumul stabilit de prima instanţă, ci la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare.

Ca modalitate de executare, Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea unui regim de detenţie, ţinând seama de criteriile analizate mai sus, în special de circumstanţele personale (cu excepţia inculpatului S., ceilalţi trei inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, toţi lucrează, iar inculpaţii S. şi P. au recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor), dar şi de durata de timp care a trecut de la data săvârşirii faptelor, astfel încât nu se mai justifică depunerea în penitenciar a inculpaţilor.

Pe de altă parte, cu excepţia inculpatului P., în cazul celorlalţi trei inculpaţi, modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei stabilite de prima instanţă nu este una în măsură să ducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen., ci este necesară impunerea inculpaţilor să respecte măsurile de supraveghere, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, motivat de amploarea şi întinderea în timp a activităţii infracţionale, de numărul mare al părţilor vătămate şi de persistenţa în săvârşirea actelor materiale a infracţiunii în forma agravantă pentru care inculpaţii sunt condamnaţi.

Şi asupra laturii civile, s-a constatat că judecătorul fondului a făcut o riguroasă analiză a cauzei, care a fost însuşită de instanţa de apel, după cum urmează:

1. Partea vătămată S.Z.E. a arătat, iniţial, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor P.I. şi C.G. cu suma de 2.250 euro.

Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la 1.400 euro, adică suma ce trebuia să o primească în realitate pentru timpul lucrat în Italia.

În cursul judecăţii apărătorul ales al părţii civile a arătat că aceasta a renunţat la pretenţiile civile.

Părţile vătămate S.K.V. şi S.Z.R. au arătat în cursul urmăririi penale că se constituie părţi civile cu câte 200 lei împotriva inculpatului P.I., cu câte 300 euro împotriva inculpatului C.G. (bani pe care acesta i-a încasat de la patronul "M." drept comision) şi cu câte 1.000 euro - daune morale împotriva inculpaţilor P.I. şi C.G., pentru condiţiile mizere în care, timp de o lună şi 15 zile, au muncit în Italia.

În cursul judecăţii, partea civilă S.K.V. şi-a precizat pretenţiile, solicitând obligarea inculpatului P.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune materiale (sumă înmânată acestui inculpat); obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de 150 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând comisionul încasat de acesta din salariul ce trebuia să-l primească de la patronul italian; obligarea inculpaţilor P.I. şi C.G. la plata sumei de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011, partea civilă S.K.V. a arătat că nu mai are nicio pretenţie civilă de la nimeni.

În cursul judecăţii, partea civilă S.Z.R. şi-a precizat pretenţiile, solicitând obligarea inculpatului P.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune materiale (sumă înmânată acestui inculpat); obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de 150 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând comisionul încasat de acesta din salariul ce trebuia să-l primească de la patronul italian; obligarea inculpaţilor P.I. şi C.G. la plata sumei de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011, partea civilă S.Z.R. a arătat că nu mai are nicio pretenţie civilă de la nimeni.

2. Persoana vătămată O.A. a arătat, iniţial, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. cu suma de 1.000 euro.

Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la sumele de 3.500 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând salariul pe care nu l-a primit de la patronii italieni), 200 lei cu acelaşi titlu (reprezentând bani daţi inculpatului S.J. drept comision) şi 3.000 euro cu titlu de daune morale, pentru cele pătimite.

În cursul judecăţii, partea civilă O.A. şi-a precizat pretenţiile, solicitând obligarea inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. la plata sumei de 3.500 euro cu titlu de daune materiale (sumă ce i s-ar fi cuvenit ca urmare a muncii prestate); obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 200 lei cu titlu de daune materiale (comision încasat de acest inculpat); obligarea inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. la plata sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 27 aprilie 2011, partea civilă a arătat că nu are nicio pretenţie de la nimeni.

3. Persoana vătămată M.C.M. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J. şi C.G. cu sumele de 500 euro cu titlu de daune materiale (50 euro şi 350.000 ROL reprezentând sume date inculpatului S.J.), 440 euro tot cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli făcute până a revenit în ţară) şi suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale, pentru cele ce i s-au întâmplat în Italia.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a precizat pretenţiile, solicitând obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumei de 500 euro cu titlu de daune materiale (sume încasate de aceştia); obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 440 euro cu titlu de daune materiale (cheltuieli ocazionate de revenirea în ţară); obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

Şi-a menţinut pretenţiile la termenul din 7 ianuarie 2011.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei), în mod corect s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

- inculpaţii S.J. şi C.G., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este suficientă pentru compensarea suferinţelor psihice îndurate de parte şi pentru a nu da posibilitatea îmbogăţirii părţii civile fără justă cauză.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

4. Persoana vătămată P.G., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi inculpaţi, S.J. şi C.G. şi a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 5.500 euro cu titlu de daune materiale şi 15.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă P.G. şi-a precizat pretenţiile, solicitând obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale (din care 10.000 euro daune materiale iar 30.000 euro daune morale).

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

5. Persoana vătămată C.I., a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

În cursul judecăţii, partea vătămată a arătat acelaşi lucru.

Faţă de cele de mai sus s-a constata că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă.

6. Atitudinea persoanelor vătămate prin fapta descrisă la pct. 6 în privinţa laturii civile a fost următoarea:

- Persoana vătămată C.V. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, împotriva inculpaţilor S.J. şi C.G., cu titlu de daune materiale, cu sumele de 50 euro şi 30 lei (sume date inculpatului S.J.), precum şi 300 euro (luaţi de inculpatul C.G.), şi cu titlu de daune morale cu suma de 700 euro, pentru cele ce i s-au întâmplat.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 60 euro cu titlu de daune materiale (sumă înmânată acestui inculpat); obligarea inculpatului C.G. la plata sumelor de 300 euro, cu titlu de daune materiale (sumă reţinută de acest inculpat) şi 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumelor de 490 euro cu titlu de daune materiale (din care 60 euro predaţi inculpatului S.J., 300 euro reţinuţi de inculpatul C.G., 130 euro cheltuielile de drum) şi 2.000 euro cu titlu de daune morale.

În fine, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă a arătat că nu are pretenţii civile, apoi la un termen următor că renunţă la orice pretenţie civilă.

Faţă de cele de mai sus s-a lua act de faptul că partea civilă C.V. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

Partea vătămată C.I.Z. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J. şi C.G. cu sumele de 50 euro şi 30 lei (sume cerute şi date inculpatului S.J.), cu titlu de daune materiale şi cu suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.

Partea vătămată M.T. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J. şi C.G. cu suma de 1.500 euro.

Ulterior partea civilă şi-a precizat pretenţiile la sumele de 600 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale, precum şi cu suma de 2.000 euro, cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă a arătat că-şi menţine constituirea de parte civilă şi a solicitat obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 60 euro cu titlu de daune materiale (sumă înmânată acestui inculpat); obligarea inculpatului C.G. la plata sumelor de 300 euro cu titlu de daune materiale (cât ar fi trebuit să câştige în Italia) şi 2.000 euro cu titlu de daune morale.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

7. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 7, I.C., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva celor doi inculpaţi, S.J. şi C.G., cu sumele de 50 euro, 35 lei şi 200 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând sume cheltuite din banii săi) şi cu suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale pentru cele întâmplate în Italia.

În cursul judecăţii, partea civilă a renunţat la pretenţiile civile.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile.

8. Atitudinea persoanele vătămate prin fapta descrisă la pct. 6 în privinţa laturii civile a fost următoarea:

- Partea vătămată P.S. a arătat, iniţial, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. cu suma de 2.000 euro.

Ulterior partea civilă şi-a precizat pretenţiile la sumele de 1.400 euro (reprezentând salariul neprimit pentru munca prestată în Italia), 60 euro şi 30 lei (sume date inculpatului S.J.) cu titlu de daune materiale şi cu suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă P.S. a solicitat obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumelor de 500 euro cu titlu de daune materiale (din care 60 euro şi 30 lei predaţi inculpatului S.J., 300 euro reţinuţi de inculpatul C.G., 130 euro cheltuielile de drum) şi 2.000 euro cu titlu de daune morale.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii vor fi obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

- Partea vătămată B.F. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. cu sumele de 60 euro şi 30 lei (sume date inculpatului S.J.), 1.000 euro, (reprezentând salariul neprimit pentru munca prestată în Italia) cu titlu de daune materiale, şi cu suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă a renunţat la pretenţiile civile.

Ulterior, înainte de citirea actului de sesizare, apărătorul din oficiu al părţii civile a arătat că a fost contactat de partea civilă şi aceasta se constituie parte şi solicită obligarea inculpatului S.J. la plata sumelor de 840 euro cu titlu de daune materiale (din care 240 euro contravaloarea a două drumuri până în Italia şi 600 euro diferenţa dintre suma pe care a primit-o şi cea care trebuia s-o primească pentru munca prestată) şi 2.000 euro cu titlu de daune morale.

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă B.F. a solicitat obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume avansate în contul transportului); 300 euro cu titlu de daune materiale (reţinută de patronul italian din primul salariu); 650 euro cu titlu de daune materiale (diferenţa dintre salariu promis şi cel încasat); 2.000 euro cu titlu de daune morale.

În fine, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă B.F. a arătat că renunţă la pretenţiile civile, aspect menţinut şi la termenul din 2 februarie 2011.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate.

9. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 9, T.D., a considerat în cursul urmăririi penale că a fost înşelată de cei doi inculpaţi S.J. şi C.G. cu suma de 1.000 euro.

Ulterior, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J. şi C.G. cu sumele de 1.000 euro (reprezentând diferenţa pe care trebuia să o primească pentru munca prestată în Italia) şi 50 lei (reprezentând sumă dată inculpatului S.J.) cu titlu de daune materiale, şi cu suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă T.D. a solicitat obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumelor de 500 euro cu titlu de daune materiale (din care 60 euro şi 30 lei predaţi inculpatului S.J., 300 euro reţinuţi de inculpatul C.G., 130 euro cheltuielile de drum) şi 2.000 euro cu titlu de daune morale.

În fine, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă T.D. a arătat că renunţă la pretenţiile civile.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate.

10. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 10, T.A., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpatului S.J. cu sumele de 70 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume date inculpatului S.J. drept comision); împotriva inculpatului C.G. cu suma de 450 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea muncii depuse pe timp de două săptămâni la patronul italian); împotriva ambilor inculpaţi cu suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de 2.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale (din care 900 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând salariul promis şi neîncasat, iar restul cu titlu de daune morale).

În fine, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă T.A. a arătat că renunţă la pretenţiile civile.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate.

11. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 11, P.O.I., a arătat în cursul urmăririi penale, iniţial, că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. cu suma de 500 euro.

Ulterior, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului S.J. cu sumele de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând comisionul cerut şi încasat de acesta); faţă de inculpaţii S.J., C.G. şi C.M. cu suma de 2.400 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând atât cât ar fi trebuit să primească pe timp de două luni pierdute degeaba în Italia, până a reuşit să revină în România.

În cursul judecăţii, la termenul din 14 martie 2008, apărătorul din oficiu al părţii civile a arătat că a fost contactat de aceasta şi a solicitat obligarea inculpatului S.J. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume înmânate acestui inculpat); obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de 2.000 euro cu titlu de daune morale.

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă P.I.O. a solicitat obligarea inculpaţilor S.J. şi C.G. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume avansate în contul transportului); 4.500 lei cu titlu de daune materiale (salariul nerealizat pe trei luni până a fost reangajat); 2.000 euro cu titlu de daune morale.

În fine, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă a arătat că renunţă la pretenţiile civile.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate.

12. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 12, F.G., a arătat în cursul urmăririi penale, iniţial, că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 euro.

Ulterior, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă contra inculpatului S.J. cu sumele de 70 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume pe care le-a dat inculpatului S.J.); cu 300 euro faţă de inculpaţii C.G. şi C.M. cu titlu de daune materiale, reprezentând suma luată de aceştia din salariul său.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume înmânate acestui inculpat); obligarea inculpatei C.M. la plata sumelor de 300 euro, cu titlu de daune materiale (sumă reţinută de această inculpată) şi 3.000 euro cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă F.G. a arătat că nu are pretenţii civile.

La termenul de judecată din 2 martie 2011, partea civilă a arătat iarăşi că menţine pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale.

Apreciind că odată făcută renunţarea la pretenţiile civile asupra acestei poziţii nu se mai poate reveni. Ca atare, s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate.

13. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 13, F.J., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. cu sumele de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume pe care i le-a dat inculpatului S.J.); cu 1.500 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea muncii depuse timp de o lună şi jumătate); cu suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume înmânată acestui inculpat); obligarea inculpatei C.M. la plata sumei de 6.500 euro, cu titlu de daune materiale (cât ar fi trebuit să câştige pentru munca prestată).

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă F.J. a solicitat obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 390 euro cu titlu de daune materiale şi 6.110 euro cu titlu de daune morale.

În fine, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2010, partea civilă F.J. a arătat că nu are pretenţii civile.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate.

14. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 14, T.I., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J., C.G. şi C.M. cu sumele de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume pe care le-a dat inculpatului S.J.); cu 1.500 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea muncii depuse pe perioada cât a stat la patronul "N."); cu suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sumă înmânată acestui inculpat); obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 6.500 euro, cu titlu de daune materiale (cât ar fi trebuit să câştige ca urmare a muncii prestate).

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 390 euro cu titlu de daune materiale şi 6.110 euro cu titlu de daune morale.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

- inculpaţii S.J., C.G. şi C.M., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este suficientă pentru compensarea suferinţelor psihice îndurate de parte şi pentru a nu da posibilitatea îmbogăţirii părţii civile fără justă cauză.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

15. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 15, G.I.O., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpatului S.J. cu sumele de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând sume date acestuia); împotriva inculpaţilor C.G. şi C.M. cu suma de 1000 euro cu titlu de daune materiale (cât trebuia să primească pe perioada în care a lucrat); împotriva tuturor celor trei inculpaţi cu suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale pentru cele pătimite în Italia.

În cursul judecăţii, partea civilă a arătat că-şi menţine constituirea de parte civilă şi a solicitat obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale; obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 60 euro cu titlu de daune materiale; obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumei de 330 euro cu titlu de daune materiale (suma primită de aceşti inculpaţi).

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 330 euro cu titlu de daune materiale şi 5.390 euro cu titlu de daune morale.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile (aşa cum a fost precizată ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

- inculpaţii C.G. şi C.M., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este suficientă pentru compensarea suferinţelor psihice îndurate de parte şi pentru a nu da posibilitatea îmbogăţirii părţii civile fără justă cauză.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

16. Persoana vătămată G.S.C., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva celor trei inculpaţi, S.J., C.G. şi C.M. cu suma de 1.200 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând sume date inculpatului S.J., bani pentru munca depusă şi cheltuieli de transport), şi cu suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale pentru modul cum a fost păcălit şi ce i s-a întâmplat în Italia, apreciind că a fost supus la o degradare fizică şi psihică.

În cursul judecăţii, partea civilă a arătat că-şi menţine constituirea de parte civilă şi a solicitat obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale; obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 60 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând suma înmânată acestui inculpat); obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumei de 330 euro cu titlu de daune materiale (sumă primită de aceşti inculpaţi).

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile (aşa cum a fost precizată ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

17. Persoanele vătămate T.A. şi T.S.L., au arătat în cursul urmăririi penale că se constituie părţi civile împotriva celor trei inculpaţi, S.J., C.G. şi C.M., fiecare cu câte 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume date inculpatului S.J.); cu câte 1.100 euro cu titlu de daune materiale (sume ce trebuiau să le primească pentru munca prestată); cu câte 5.000 euro cu titlu de daune morale.

În cursul judecăţii, partea civilă T.S.L. a arătat că-şi menţine constituirea de parte civilă şi a solicitat obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale (din care suma de 600 euro, cu titlu de daune materiale, sumă pe care a înmânat-o inculpatului C.G. iar restul de 4.400 euro cu titlu de daune morale); obligarea inculpatului S.J. la plata sumelor de 60 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume înmânate acestui inculpat).

În cursul judecăţii, partea civilă T.A. şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

Ulterior, tot în cursul judecăţii, părţile civile T.A. şi T. Silvia au solicitat obligarea inculpaţilor S.J. şi C.M. la plata sumelor de 1.060 euro cu titlu de daune materiale (salariul ce li s-ar fi cuvenit pentru munca prestată) şi 5.000 euro cu titlu de daune morale.

Partea civilă T.A. şi-a menţinut pretenţiile civile la termenul din 2 februarie 2011.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunile civile ale părţilor civile (aşa cum au fost precizate ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

- inculpaţii S.J. şi C.M., să plătească, în solidar, părţilor civile câte 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, apreciind că aceste sume sunt suficiente pentru compensarea suferinţelor psihice îndurate de părţi şi pentru a nu da posibilitatea îmbogăţirii părţilor civile fără justă cauză.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţilor civile cu titlu de daune materiale şi morale.

18. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 18, B.G., a arătat, iniţial, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor C.G. şi C.M. cu suma de 2.500 euro.

Ulterior, partea civilă şi-a precizat poziţia, arătând că se constituie parte civilă numai împotriva inculpatului C.G. cu suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând banii ce i se cuveneau pentru munca prestată timp de trei luni) şi cu suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale, pentru cele întâmplate în Italia.

În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului C.G. la plata sumelor de 900 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând salariul cuvenit şi neîncasat).

Ulterior, tot în cursul judecăţii, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului C.G. la plata sumelor de 3.000 euro cu titlu de daune materiale (salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru munca prestată) şi 3.000 euro cu titlu de daune morale.

Şi-a menţinut pretenţiile civile la termenul de judecată din data de 23 martie 2011.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile (aşa cum a fost precizată ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

- inculpatul C.G., să plătească părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este suficientă pentru compensarea suferinţelor psihice îndurate de parte şi pentru a nu da posibilitatea îmbogăţirii părţii civile fără justă cauză.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

19. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 19, P.I.V., a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor C.G. şi C.M. cu suma de 3.000 euro.

Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la sumele de 300 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea muncii depuse la patronii "A." şi "M.") şi 3.000 euro cu titlu de daune morale pentru felul inuman în care a fost tratat de patronul "M.", cât şi pentru cele întâmpinate până la reîntoarcerea în România.

În cursul judecăţii, partea civilă P.I.V. a renunţat la pretenţiile civile.

Faţă de cele de mai sus s-a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţiile civile formulate.

20. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 20, K.M.S., a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

21. Persoana vătămată I.Ş., a arătat în cursul urmăririi penale că, deşi a fost păcălit cu privire la condiţiile locului de muncă şi de câştig lunar, nu se constituie parte civilă în cauză.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

22. Persoana vătămată U.V.V., în cursul urmăririi penale nu s-a constituit parte vătămată şi în cauză civilă.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

23. Persoana vătămată V.E., a declarat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte vătămată şi civilă în cauză.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

24. Persoana vătămată D.Ş.E., a arătat în cursul urmăririi penale că nu are nicio pretenţie civilă faţă de inculpaţii C.G. şi P.I. şi nu se constituie nici parte vătămată, întrucât în ambele ocazii a fost mulţumit de retribuţia primită şi de condiţiile de cazare şi hrană.

În cursul judecăţii martorul a arătat din nou că nu formulează pretenţii civile.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

25. Atitudinea persoanelor vătămate prin fapta descrisă la pct. 25 în raport cu latura civilă a cauzei a fost următoarea:

- În cursul urmăririi penale, iniţial, partea vătămată J.A. a arătat că se constituie parte civilă faţă de inculpaţii S.J., C.M. şi C.G. cu suma de 3.000 euro.

Ulterior, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor S.J. şi C.M. cu sumele de 75 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale (sume date inculpatului S.J.) şi cu 3.000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând plata pentru munca prestată timp de trei luni.

În cursul judecăţii, partea civilă J.A. şi-a menţinut constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 75 euro şi 40 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând sume încasate de inculpat); obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 2.210 euro cu titlu de daune materiale (salariul ce i s-ar fi cuvenit ca urmare a muncii prestate).

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile (aşa cum a fost precizată ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

În cursul urmăririi penale, iniţial, şi partea vătămată U.N.A. s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor C.M. şi S.J. cu suma de 1.500 euro.

Ulterior, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă faţă de inculpatul S.J. cu sumele de 75 euro şi 30 lei cu titlu de daune materiale şi respectiv cu 300 euro şi 580 euro cu titlu de daune materiale faţă de inculpata C.M.

În cursul judecăţii, partea civilă U.N.A. şi-a menţinut constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 75 euro şi 40 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând sume încasate de inculpat); obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 2.210 euro cu titlu de daune materiale (salariul ce i s-ar fi cuvenit ca urmare a muncii prestate).

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile (aşa cum a fost precizată ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

26. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 26, G.M., a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie pare civilă.

În cursul judecăţii, partea vătămată a arătat acelaşi lucru.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

27. Persoana vătămată prin fapta descrisă la pct. 27, P.G.H. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei.

În cursul judecăţii, partea civilă P.G.H. şi-a menţinut constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului S.J. la plata sumei de 60 euro şi 40 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând sume încasate de inculpat); obligarea inculpaţilor C.G. şi C.M. la plata sumelor de 1.200 euro şi 100 euro cu titlu de daune materiale (salariul ce i s-ar fi cuvenit ca urmare a muncii prestate şi costul biletului de călătorie).

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi potrivit principiului disponibilităţii care patronează acţiunea civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile (aşa cum a fost precizată ultima dată) iar inculpaţii au fost obligaţi după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpaţilor C.G. şi M. au fost identificate şi ridicate de organele de urmărire penală, printre altele:

- suma de 800 euro;

- un autoturism de culoare albă, cu numărul de înmatriculare X, pentru care s-a încheiat proces-verbal de sigilare şi care s-a lăsat în custodia inculpatului C.G.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar este vorba de un autovehicul marca D., proprietatea inculpatei C.M., cu numărul de înmatriculare X (în Italia).

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului S.J. s-au identificat şi ridicat, printre altele:

- un pistol cu glonţ, calibru 9 mm, marca C.D.E., model C.C., un cartuş de manevră de 9 mm şi 3 cartuşe fără semne de identificare.

- un caiet cu diferite însemnări reprezentând numere de telefoane ale unor persoane.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra sumei de 800 euro ridicată de la inculpatul C.G., care a fost predată camerei de corpuri delicte a I.P.J. Mureş, conform dovezii aflate la dosarul instanţei, vol. I, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile.

În situaţia nefolosirii sumei respective conform destinaţiei menţionate, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia.

În baza art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a autovehiculului marca D., proprietatea inculpatei C.M., cu numărul de înmatriculare X (în Italia), autovehicul dat în custodia inculpatului C.G.

Întrucât unele din părţile civile au renunţat la pretenţiile civile (S.Z.E., S.K.V., S.Z.R., O.A., C.V., I.C., B.F., T.D., T.A., P.O.I., F.G., F.J. şi P.I.V.) iar unele persoane vătămate nu s-au constituit părţi civile (C.I., K.M.S., I.Ş., U.V., V.E., D.Ş.E. şi G.M.) şi întrucât în urma probatoriului administrat s-a dovedit că inculpaţii au perceput de la aceştia şi încasat necuvenit diferite sume, s-a dispus confiscarea specială a acestora, ca fiind bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunii, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., după cum urmează:

- de la inculpatul S.J. suma de 580 euro şi 690 lei;

- de la inculpatul C.G. suma de 4.050 euro;

- de la inculpata C.M. suma de 1.200 euro;

- de la inculpatul P.I. suma de 50 euro şi 200 lei.

De precizat că în cazul inculpaţilor C.G. şi C.M. s-a dispus confiscarea specială în întregime a sumelor pe care aceştia le-au primit de la patronii italieni în cazul părţilor civile care au renunţat la pretenţii şi în cazul persoanelor vătămate care nu s-au constituit părţi civile, pentru că, aşa cum s-a mai arătat, aceştia nu au dovedit cât reprezentau din acele sume, şi dacă reprezentau, cheltuielile de transport făcute cu părţile civile până în Italia.

Inculpaţii nu au făcut dovada dacă şi cât reprezentau cheltuieli de transport din sumele primite de la patronii italieni în cazul părţilor vătămate care nu s-au constituit părţi civile sau care au renunţat la pretenţiile civile, astfel încât soluţia de confiscare inclusive a acestor sume este una temeinică şi legală, criticile aduse de inculpaţii C. fiind nefondate, ca şi măsura confiscării autoturismului, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii C.G. şi C.M., criticând soluţia ca neîntemeiată şi nelegală şi arătând că faptele, aşa cum au fost enunţate în rechizitoriu nu mai sunt incriminate de legea penală, în sensul că nu se regăsesc în reglementarea art. 210 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 C. pen.

Cei doi inculpaţi au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 13, 17² C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu constată următoarele:

Inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 12 alin. (1) din această lege "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

Alin. (2) lit. a) prevede că se sancţionează mai aspru traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună.

Infracţiunea de trafic de persoane nu a fost dezincriminată în Noul C. pen., însă redactarea textului este diferită.

Conform art. 210 Noul C. pen. "Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia este săvârşită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

Dacă în Legea nr. 678/2001 exploatarea unei persoane în una din variante este definită ca fiind "executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate" în Noul C. pen., art. 182 C. pen. prevede că prin exploatarea unei persoane se înţelege: "supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat."

Ca atare, legea nouă sancţionează în continuare traficarea unei persoane în scopul exploatării, fără însă a se mai putea reţine ca formă a exploatării executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă aşa cum se prevedea în legea veche.

Având în vedere că reglementarea actuală a cazurilor de casare [art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.] nu permite o schimbare a situaţiei de fapt în calea de atac a recursului, Înalta Curte va menţine situaţia de fapt stabilită în cazul fiecărui act material reţinut în sarcina celor doi inculpaţi, urmând a verifica dacă fapta reţinută mai constituie infracţiune prin prisma noii legi.

Înalta Curte constată că în majoritatea actelor materiale reţinute în sarcina inculpaţilor executarea unei munci s-a făcut în mod forţat, deoarece părţilor vătămate le erau reţinute actele de identitate şi acestea nu se puteau întoarce în ţară şi nu puteau părăsi localitatea unde fuseseră duşi să muncească, iar o asemenea faptă reprezintă exploatarea unei persoane prin executarea unei munci în mod forţat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 lit. a) C. pen.

În cazul faptelor prevăzute la pct. 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 20, 22, 24 şi 26 din sentinţă, Înalta Curte constată însă că nu a fost vorba decât de încălcarea de către inculpaţi a normelor legale privind condiţiile de muncă şi salarizare a părţilor vătămate, ceea ce prin prisma vechii legi reprezintă exploatarea unei persoane, dar nu şi prin prisma legii noi.

De aceea Înalta Curte constată că în cazul acestor fapte, considerate infracţiuni sub regimul legii vechi, a operat dezincriminarea.

Cum legea nouă nu este mai favorabilă decât sub acest aspect, al dezincriminării unor modalităţi de comitere a traficului de persoane, Curtea, în baza art. 4 C. pen. va înlătura din conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) actele materiale pentru care a operat dezincriminarea.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen. recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi C.M., va casa în parte decizia atacată şi sentinţa atacată şi în baza art. 4 C. pen. va înlătura din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) actele materiale prevăzute la pct. 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 20, 22, 24 şi 26 din situaţia de fapt reţinută în sentinţa penală atacată, menţinând pedepsele şi modalitatea de executare aplicate inculpaţilor C.G. şi C.M. prin decizie.

Va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului C.G. la plata despăgubirilor civile către părţile civile P.G., C.I.Z., M.T. şi P.S. (pct. 4,6 şi 8 din sentinţa atacată).

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi C.M. împotriva Deciziei penale nr. 33/A din 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 10 din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Mureş şi rejudecând:

În baza art. 4 C. pen. înlătură din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) actele materiale prevăzute la pct. 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 20, 22, 24 şi 26 din situaţia de fapt reţinută în sentinţa penală atacată, menţinând pedepsele şi modalitatea de executare aplicate inculpaţilor C.G. şi C.M. prin decizie.

Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului C.G. la plata despăgubirilor civile către părţile civile P.G., C.I.Z., M.T. şi P.S. (pct. 4,6 şi 8 din sentinţa atacată).

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi în sumă de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1451/2014. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 1347/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1429/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1429/2014. Penal