ICCJ. Decizia nr. 1473/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1473/2014

Dosar nr. 2757/89/2013

Şedinţa publică din 29 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 181 din 19 septembrie 2013, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 1 februarie 2011, urmând ca inculpatul I.N. să execute o pedeapsă cumulată de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului I.N. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatul I.N.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 17 ani închisoare perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului de la data de 7 iunie 2013 la zi.

În temeiul prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul I.N. un cuţit corp delict înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul I.N. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 91³ alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus arhivarea suporturilor CD, a înregistrărilor efectuate în faza de urmărire penală aflate în Dosarul nr. 182/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale, în loc special amenajat, în plicuri sigilate, cu asigurarea confidenţialităţii.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestru asigurător aplicat de Tribunalul Vaslui prin încheierea de şedinţă din data de 28 august 2013, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului I.N.: casă şi teren cu suprafaţă de 260 mp situată în municipiul Bârlad, str. C.C.

S-au admis, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 1352, art. 1357, art. 1358, art. 1381 şi art. 1392 C. civ., acţiunile civile şi a fost obligat inculpatul I.N. să achite părţii civile Spitalul Municipal de Urgenţă „E.B.” Bîrlad suma de 1.174,82 RON cu dobânda legală aferentă până la achitarea efectivă a debitului şi Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vaslui suma de 441,5 RON, cu dobânda legală aferentă până la achitarea efectivă a debitului, întrucât inculpatul şi-a dat acordul la plata integrală a acestor sume.

S-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile A.F. şi A.R.F., soţia şi respectiv fiica victimei A.I.V., conform art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1390, art. 1391 alin. (2), art. 1392, art. 1352, art. 1358 şi art. 1371 C. civ. şi art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul I.N. să achite suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale părţii civile A.F. şi câte 20.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare din părţile civile A.F. şi A.R.F., soţia şi respectiv fiica victimei A.I.V.

În baza art. 189 alin. (1) şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3.773 RON, din care suma de 3.373 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la urmărirea penală şi suma de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 RON reprezintă onorariu avocat din oficiu înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 182/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că în seara zilei de 27 aprilie 2013, la orele 23:00, inculpatul a plecat de acasă pentru a căuta prin pubelele de gunoi, mâncare pentru animale. Acesta avea un cărucior prevăzut cu o ladă, în care punea ceea ce găsea prin containere. După orele 3:00 dimineaţa a ajuns acasă. Întrucât găsise în containere nişte capete de peşte, i-a spus concubinei sale să facă o ciorbă. Inculpatul s-a uitat la televizor, a măturat prin curte, după care s-a hotărât să meargă în faţa blocului unde locuieşte victima, să culeagă o plantă aromată numită „hasmaţuchi”, pentru a fi folosită la prepararea ciorbei. A ajuns în faţa blocului victimei pe la orele 5:40 şi a început să culeagă planta de pe gardul împrejmuitor.

Între timp, după orele 5:00, atât victima cât şi soţia sa A.F. s-au trezit şi au mers la toaletă. După ce partea vătămată A.I.V. a ieşit de la baie, când a intrat în dormitor a auzit câinele lătrând în faţa blocului şi a ieşit să vadă ce se întâmplă. L-a văzut pe inculpat tăind iarbă de pe lângă gard şi l-a întrebat dacă a venit iar la furat. Inculpatul i-a făcut un gest obscen cu mâna, moment în care victima s-a enervat, a ieşit din balcon în viteză, s-a dus pe hol, s-a încălţat cu o pereche de pantofi călcând ştaiful, după care a plecat în fugă pe scări până în faţa blocului, după inculpat. Soţia sa l-a apucat de haine şi i-a spus să nu plece însă victima s-a smuls din mâinile ei şi a ieşit în viteză din casă.

Victima l-a ajuns pe inculpat la vreo 20 de metri mai la deal de locul de unde acesta culesese iarbă şi l-a lovit cu palma, din spate, inculpatul căzând la pământ. Din spusele inculpatului, victima l-ar fi lovit şi în timp ce era căzut la pământ, cu pumnii peste corp. Inculpatul s-a ridicat de la pământ, a scos un cuţit ce-l avea în buzunar şi cu care tăiase iarba şi i-a aplicat o lovitură în abdomen. Victima i-a spus „Ştii să dai cu cuţitul”, după care i-a luat şapca inculpatului de pe cap şi şi-a pus-o la rană.

A.F., după plecarea soţului ei, a ieşit pe balcon să vadă ce se întâmplă şi a auzit zgomote de lovituri în stradă, însă nu a văzut ce s-a întâmplat datorită vegetaţiei din zonă. A coborât imediat şi ea în faţa blocului şi l-a văzut pe soţul său venind de la deal, ţinând o şapcă în dreptul abdomenului şi i-a spus să sune la „112” pentru că a fost tăiat. A.F. a urcat în apartament şi a apelat serviciul de urgenţă „112”.

Datorită zgomotului pe care l-a făcut A.F. când a coborât scările după soţul său, A.R.F. s-a trezit, s-a dus la geamul de la bucătărie, a privit în stradă şi l-a privit pe tatăl său căzut pe trotuar în faţa blocului. Imediat, A.F. a intrat pe uşă şi i-a spus ce s-a întâmplat, iar A.R.F. a coborât la tatăl său, încercând să-i acorde primul ajutor până la sosirea ambulanţei.

Partea civilă A.F., după ce a apelat serviciul de urgenţă, a luat o sticlă cu oţet şi a coborât la soţul său, udându-l pe faţă pentru a-şi reveni. După sosirea ambulanţei, A.F. a luat şapca ce se afla lângă soţul său şi a aruncat-o într-un spaţiu verde, îngrădit, la aproximativ 15 metri de locul unde era victima, pentru a proteja proba.

După ce a înjunghiat victima, inculpatul a plecat acasă şi i-a povestit concubinei şi fiicei acesteia ce a făcut. Crezând că a uitat cuţitul la faţa locului, inculpatul i-a spus fiicei concubinei să meargă să ia cuţitul şi sacoşa de rafie pe care ar fi uitat-o acolo. C.C.A. a refuzat, astfel încât inculpatul s-a schimbat de haine pentru a pleca să-şi recupereze bunurile. A constatat însă că avea în buzunar cuţitul şi sacoşa de rafie, astfel încât nu a mai plecat.

Câteva zile a folosit cuţitul în mod obişnuit, după care l-a ascuns în coteţul păsărilor, în spatele unui placaj din perete. A motivat gestul spunând că „nu-i făcea bine să-l vadă”. Cuţitul a fost găsit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inculpat, acesta indicând locul unde l-a ascuns.

În cauză au fost audiaţi inculpatul, martorii N.D.F. şi D.L.C., s-au depus acte doveditoare ale pretenţiilor civile formulate de A.F., A.R.F., Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui şi Spitalul Clinic de Urgenţă „E.B.” Bârlad.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii de omor calificat solicitând a fi judecat prin procedura simplificată conform art. 320¹ C. proc. pen. Totodată acesta şi-a dat acordul de a achita integral cheltuielile efectuate de părţile civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui şi Spitalul Clinic de Urgenţă „E.B.” Bârlad, referitoare la tratamentul medical şi transportul cu ambulanţa al victimei A.I.V.

Partea civilă A.R.F. a indicat faptul că nu are pretenţii materiale la inculpat, iar partea civilă A.F., a indicat faptul că îşi majorează pretenţiile materiale faţă de inculpat de la 15.000 RON la 30.000 RON.

Prin raportul de expertiză din 13 mai 2013, întocmit de I.G.P.R., Institutul Naţional de Criminalistică, Serviciul Biocriminalistică, s-a stabilit că firele de păr ridicate de pe şapcă aparţin victimei. Atât inculpatul cât şi martorele C.A. şi C.C.A. au recunoscut şapca ca fiind a inculpatului, astfel încât firele de păr ale victimei au fost preluate, cel mai probabil, de pe pijama în momentul în care şi-a pus şapca la rană. Victima avea probleme cu căderea părului, folosind un şampon special în acest sens, astfel încât existenţa firelor de păr pe pijama este explicabilă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, moartea numitului A.I.V. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unei plăgi tăiate-înţepate, regiunea epigastrică, paramedian stânga apendicelui xifoid, cu penetrarea cavităţii pericardice şi plagă transfixiantă perete anterior ventricolul drept.

Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un obiect tăietor-înţepător posibil lovire unică cu un cuţit, aplicat la nivelul regiunii epigastrice paramedian stânga, interesând sternul la nivelul apendicelui xifoid, având traiect de la stânga la dreapta, de jos în sus şi dinainte înapoi, faţă de victimă; poziţia victimă-agresor în cazul în care obiectul vulnerant a fost ţinut cu mâna dreaptă, a fost cel mai probabil de faţă în faţă.

Leziunile pot data din 28 aprilie 2013, data decesului poate fi 28 aprilie 2013.

Între traumatism şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

Cadavrul mai prezenta leziuni traumatice de tipul echimozei, situate pe hemitoracele stâng, 1/3 medie, faţa postero-externă şi infiltratului sanguin muşchi temporal drept, care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente cu şi de obiecte contondente, pot data din 27-28 aprilie 2013 inclusiv în contextul traumatismului, care a determinat decesul; mai prezenta leziuni de tipul secţiunilor costale, plăgilor abdominale, torace, pericardice şi cord, puncţiilor venoase, infiltratului sanguin clavicular dreapta, excoriaţiilor şi echimozelor, care au putut fi produse la data de 28 aprilie 2013, ca urmare a manevrelor, intervenţiilor chirurgicale şi terapeutice. Sângele, umoarea vitroasă şi urina recoltate de la cadavru conţine alcool. Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei sanguine A (II).

În aceste condiţii, s-a stabilit că fapta inculpatului I.N. de a aplica victimei o lovitură cuţitul în abdomen, după ce a fost provocat în prealabil de către aceasta cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Infracţiunea comisă de inculpatul este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare; procesul-verb al de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă; procese-verbale de examinare şi planşele foto anexă; raport de expertiză medico-legală de autopsie întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui; acte medicale; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; imagini video de la camerele de supraveghere; rapoarte de expertiză genetică; declaraţiile părţilor civile; procese-verbale de percheziţii domiciliare şi planşele foto; procese-verbale de efectuare a experimentelor judiciare şi planşele foto; traficul convorbirilor interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă; rapoarte de investigaţie.

Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă în mod clar vinovăţia inculpatului I.N. privind comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În aceste condiţii, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, urmând a i se aplica o pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., conform art. 52 şi art. 72 C. pen. şi 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, suferind anterior un număr de 3 condamnări tot pentru comiterea unor infracţiuni de violenţă, atitudinea procesuală oscilantă, în sensul că iniţial nu a recunoscut comiterea faptei, a încercat să ascundă cuţitul cu care l-a ucis pe A.I.V. şi totodată le-a ameninţat cu bătaia pe martorele C.A. şi C.C.A. care locuiau împreună cu acesta, să nu spună nimic şi să nu coopereze cu organele de poliţie, pentru a nu putea fi descoperit şi tras la răspundere penală. De asemenea, instanţa a avut în vedere starea de provocare în care a acţionat inculpatul, precum şi faptul că acesta a recunoscut în faţa instanţei de fond comiterea infracţiunii de omor calificat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Cu privire la latura civilă, instanţa de fond a reţinut că în cauză s-au constituit părţi civile Spitalul Municipal „E.B.” din Bârlad, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui, A.R.F. şi A.F., iar inculpatul şi-a dat acordul personal pentru achitarea integrală a cheltuielilor efectuate de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui şi Spitalul Municipal „E.B.” cu transportul şi tratamentul medical al victimei A.I.V., astfel că au fost admise pretenţiile civile formulate de părţile civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui şi Spitalul Municipal „E.B.” din Bârlad, fiind obligat inculpatul I.N. la plata către aceste părţi civile a sumelor de 441,5 RON şi respectiv 1.174,82 RON, sume actualizate la data achitării debitelor.

Referitor la celelalte părţi civile constituite în cauză, instanţa a admis în parte, pretenţiile formulate de părţile civile, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă A.F. şi a unei sume de 20.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă, A.F. şi A.R.F.

Hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul I.N. şi de părţile civile A.F. şi A.R.F.

Prin apelul declarat, inculpatul I.N. a solicitat, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de conduita sinceră adoptată, de vârsta sa şi starea de sănătate precară, reducerea pedepsei aplicate.

Verificând hotărârea apelată şi actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea a invocat excepţia tardivităţii formulării apelurilor de către părţile civile A.F. şi A.R.F.

Părţile civile apelante, prin apărător, au precizat că au depus două declaraţii de apel, una la data de 26 octombrie 2013 şi cealaltă la data de 9 octombrie 2013, prin e -mail, la Tribunalul Vaslui, însă, din cauza unei defecţiuni tehnice nu a fost înregistrată cererea din 26 septembrie 2013. În aceste condiţii, au susţinut că apelul a fost formulat în termen şi că nici nu le-a fost comunicată sentinţa primei instanţe, astfel că termenul de declarare curgea de la comunicare. Pe fond, au solicitat admiterea apelului şi majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate.

Prin decizia penală nr. 190 din 7 noiembrie 2013 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de inculpatul I.N., a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., de la 14 ani închisoare, la 12 ani închisoare, menţinând aplicarea dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. De asemenea au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 19 septembrie 2013 la zi.

Prin aceeaşi decizie a fost respins ca tardiv apelul declarat de părţile civile A.F. şi A.R.F. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cu privire la apelul părţilor civile, în raport de rezultatele verificărilor efectuate, respectiv răspunsul Tribunalului Vaslui din data de 4 noiembrie 2013, conform căruia la data de 26 septembrie 2013 nu a fost primită nicio corespondenţă din partea domnului avocat, iar, e-mail-ul privitor la declararea apelului în cauză a fost primit la data de 9 octombrie 2013, instanţa de apel a constatat că este tardiv apelul promovat de părţile civile A.F. şi A.R.F., care a fost declarat cu depăşirea termenului legal de 10 zile care, pentru partea prezentă la dezbateri curge de la pronunţarea hotărârii. În speţă, dezbaterile pe fondul cauzei în faţa primei instanţe au avut loc la data de 18 septembrie 2013, părţile civile A.F. şi A.R.F. fiind prezente, iar pronunţarea hotărârii a fost amânată la data de 19 septembrie 2013. Ultima zi în care părţile civile puteau să formuleze apel era 30 septembrie 2013.

Apelul părţilor civile a fost primit la data de 9 octombrie 2013 pe adresa de e-mail, corespondenţa Tribunalul Vaslui, fiind înregistrat la data de 10 octombrie 2013, prin aplicarea ştampilei odată cu rezoluţia pusă pe cererea de apel, datele menţionate fiind confirmate de Tribunalul Vaslui în urma verificărilor dispuse de instanţa de apel.

Prin urmare, rezultatul verificărilor nu a confirmat susţinerile apărătorului părţilor civile vizând exercitarea la data de 26 septembrie 2013 a apelului în cauză, caz în care Curtea constatând tardivitatea apelului formulat de părţile civile A.F. şi A.R.F., nu a mai procedat la verificarea criticilor ce vizează fondul cauzei, invocate de acestea.

În ce priveşte apelul promovat de inculpatul I.N., Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, pe care inculpatul a recunoscut-o în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., stabilindu-se că inculpatul în dimineaţa zilei de 28 aprilie 2013 a aplicat victimei A.I.V., o lovitură cu cuţitul în abdomen, după ce a fost, în prealabil, provocat de către aceasta, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces.

Sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat Curtea a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului de către instanţa de fond este prea severă, faţă de împrejurarea că inculpatul a adoptat o poziţie sinceră, starea de provocare, starea de sănătate precară, acesta fiind supus unei intervenţii chirurgicale pentru hernie inghinală stânga, vârsta acestuia (73 ani), apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei şi restabilirea ordinii de drept, pot fi obţinute şi prin stabilirea unei pedepse mai mici.

Prin urmare, Curtea a apreciat critica referitoare la tratamentul sancţionator aplicat, întemeiată şi în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, a redus pedeapsa aplicată de instanţa de fond de la 14 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile şi inculpatul, motivele fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată următoarele:

Analizând căile de atac declarate în cauză instanţa reţine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹, art. 385³C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de părţile civile instanţa constată că sunt nefondate.

Recurentele părţi civile, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., au criticat hotărârea Curţii de Apel, apreciind că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe esenţiale care ar fi demonstrat că apelul lor ar fi fost declarat în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

Instanţa reţine că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiutorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Însă având în vedere că, de fapt, critica invocată de recurentele părţi civile se circumscrie cazului de casare prev de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. referitor la greşita aplicare a legii, instanţa va examina criticile prin prisma acestor din urmă dispoziţii legale.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, conform dispoziţiilor art. 363 C. pen. anterior termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curgând de la pronunţare. Conform relaţiilor comunicate de Tribunalul Vaslui, la data indicată de apărătorul părţilor vătămate, respectiv 26 septembrie 2013, pe adresa de e-mail nu a fost primită nicio corespondenţă din partea acestuia iar e-mailul privitor la declararea apelului în Dosarul nr. 2757/89/2013 a fost primit abia la data de 9 octombrie 2013. Cum în cauză hotărârea a fost pronunţată la data de 19 septembrie 2013, ultima zi în care părţile civile puteau să mai formuleze apel era 1 octombrie 2013.

Constatând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii în privinţa apelului părţilor civile, criticile acestora vor fi respinse ca nefondate.

Cu privire la recursul declarat de inculpat, instanţa de recurs constată că acesta, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. sub aspectul greşitei aplicări a legii, a solicitat reindividualizarea sancţiunii, întrucât pedeapsa aplicată este prea severă în raport cu împrejurările concrete ale comiterii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problem de drept. În acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Cum fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 175 lit. i) C. pen. anterior, omorul săvârşit în public se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. omorul este incriminat în dispoziţiile art. 188 C. pen., având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare, precum şi aceleaşi limite de pedeapsă.

Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prevăzut de art. 189 C. pen. nu mai conţine elementul circumstanţial referitor la omorul săvârşit în public. Prin urmare, omorul săvârşit în această împrejurare nu mai este încriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancţiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanţial pe care legea veche îl prevedea şi astfel sancţiona fapta mai sever, se va aplica legea nouă reţinându-se încadrarea juridică a infracţiunii în varianta simplă.

Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancţionat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că dispoziţiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, care este de omor simplu, beneficiind astfel şi de o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpatul I.N. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.

În ce priveşte circumstanţa legală atenuantă a provocării se constată că aceasta este prevăzută atât de vechea lege, art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cât şi noua lege, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Sub aspectul efectelor acestei circumstanţe în cazul reţinerii ei, legea penală mai favorabilă este cea veche, permiţând, în speţa de faţă, coborârea cuantumului pedepsei sub minimul acesteia dar nu mai jos de 3 ani, pe când sub imperiul noii legi pedeapsa se poate reduce doar cu o treime.

Faţă de situaţia expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporţional pedeapsa aplicată de instanţa de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Referitor la existenţa recidivei, instanţa constată că legea veche este mai favorabilă, dispoziţiile legii noi neputând retroactiva în această situaţie.

Cu privire la efectele revocării suspendării condiţionate, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969. Faţă de norma tranzitorie instanţa va face aplicarea art. 83 C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 1 februarie 2011, care nu se va contopi cu sancţiunea din prezenta hotărâre.

Faţă de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală mai sus menţionată şi sentinţa penală nr. 181 din 19 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui şi rejudecând:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.N. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi va dispune condamnarea inculpatului I.N. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Conform art. 65 C. pen. va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. anterior, revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 1 februarie 2011, urmând ca inculpatul I.N. să execute o pedeapsă cumulată de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.

Recursurile declarate de părţile civile A.F. şi A.R.F. împotriva aceleiaşi decizii vor fi respinge, ca nefondate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iunie 2013 la 29 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare către stat vor fi suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală mai sus menţionată şi sentinţa penală nr. 181 din 19 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui şi rejudecând:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.N. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul I.N. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile A.F. şi A.R.F. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iunie 2013 la 29 aprilie 2014.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1474/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1519/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1473/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1473/2014. Penal