ICCJ. Decizia nr. 1605/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1605/2014
Dosar nr. 1397/99/2013
Şedinţa publică din 12 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi s-au dispus următoarele:
I.1. În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a admis sesizarea din oficiu a instanţei privind schimbarea încadrării juridice în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;
2. A admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la reţinerea disp. art. 37 lit. a) C. pen., numai în raport cu infracţiunea de „act sexual cu un minor” şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu celelalte infracţiuni, şi, în consecinţă:
A schimbat încadrarea juridică în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată, dintr-o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni, respectiv: o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [fără reţinerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) şi cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie] şi o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [cu reţinerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) şi cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie], ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
A schimbat încadrarea juridică în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „trafic de minori” în formă continuată, din infracţiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie).
3. A respins, ce nefondată, cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privinţa ambilor inculpaţi, referitor la înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu infracţiunea de „trafic de minori”.
II. A. A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cunoscut cu antecedente penale - recidivist, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, şi a contopit pedeapsa stabilită anterior prin prezenta, respectiv de 4 ani închisoare, cu restul de pedeapsă de 555 zile închisoare, ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care a adăugat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.
A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menţionate) la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menţionate) la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul A.I.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul A.I.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă finală de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A.I.C. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.I.C.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 14 ani închisoare, aplicată inculpatului A.I.C., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la 13 noiembrie 2012, la zi.
B. A condamnat pe inculpatul E.L.Ş. (necunoscut cu antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi) la pedeapsa 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul E.L.Ş. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul E.L.Ş. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 6 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului E.L.Ş. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului E.L.Ş.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului E.L.Ş., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la 13 noiembrie 2012, la zi.
III. În baza disp. art. 14, 15, 17 şi 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă pornită şi exercitată din oficiu şi a obligat pe inculpatul A.I.C. să plătească părţii civile B.M. (aflată în plasament la Centrul Maternal M. Iaşi), suma de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „act sexual cu un minor”, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi părţii civile P.E.P., suma de 20.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza disp. art. 14, 15, 17 şi 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă pornită şi exercitată din oficiu şi a obligat în solidar pe inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. la plata către partea civilă P.E.P., a sumei de 40.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza disp. art. 14, 15, 17 şi 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă pornită şi exercitată din oficiu şi a obligat în solidar pe inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. la plata către partea civilă P.E.P. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A.I.C. a briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfăşurat cu bandă de culoare neagră şi a păturii de culoare roz cu dungi albe şi maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, asupra cărora a fost aplicată măsura asigurătorie a sechestrului, prin ordonanţa din data de 29 ianuarie 2013, bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor de „viol” în formă continuată.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.I.C. suma de 15.000 RON, reprezentând banii obţinuţi prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., după scăderea sumei destinată despăgubirii acestei victime pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului, luată prin ordonanţa procurorului din data de 29 ianuarie 2013, asupra briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfăşurat cu bandă de culoare neagră şi a păturii de culoare roz cu dungi albe şi maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 noiembrie 2012.
În baza art. 163 alin. (1), (2), (5) şi (6) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A.I.C. şi E.L.Ş., până la concurenţa sumei de 75.000 RON, în privinţa celui dintâi inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni (plata, către părţile vătămate minore cu capacitate restrânsă de exerciţiu, a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) şi a confiscării speciale a sumei obţinute de acesta prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., şi până la concurenţa sumei de 35.000 RON, privinţa celui din urmă inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni (plata, către partea vătămată minoră cu capacitate restrânsă de exerciţiu P.E.P., a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale).
În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentinţe penale, sunt executorii.
A dispus luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care a dispus a se face adresă la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi.
În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A.I.C. a celorlalte bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, respectiv: un telefon marca N., un telefon marca N, fără cartelă SIM, un telefon marca H., un cuţit cu mâner de culoare maro şi lama de 14 cm, un cuţit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 11 cm, un cuţit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 12,5 cm, un cuter cu mânerul de culoare roşie şi lama de 6 cm, cu obligaţia pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul E.L.Ş. a telefonului marca N., cu obligaţia pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului luată prin ordonanţa procurorului din data de 29 ianuarie 2013 în privinţa bunurilor menţionate anterior, cu privire la care s-a dispus restituirea, potrivit paragrafelor precedente.
În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a adus la cunoştinţa inculpaţilor că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 189 C. proc. pen., suma totală de 900 RON reprezentând onorarii pentru avocaţii din oficiu, în faza de judecată (300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, 300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013 şi 300 RON - câte 150 RON, pentru fiecare parte vătămată - delegaţia din 13 februarie 2013), va fi suportată iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, a obligat pe inculpatul A.I.C., la plata sumei de 3.037,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, şi suma de 225 RON (150 RON + 75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegaţia din 13 februarie 2013), reprezintă onorariile pentru avocaţii din oficiu, în faza de judecată, iar pe inculpatul E.L.Ş. la plata sumei de 2.887,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, şi suma de 75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegaţia din 13 februarie 2013), reprezintă onorariile pentru avocaţii din oficiu, în faza de judecată, cheltuielile judiciare urmând a fi cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public (câte 1.812,92 RON, pentru fiecare inculpat) şi respectiv al Ministerului Justiţiei (1.225 RON, pentru inculpatul A.I.C. şi 1.075 RON, pentru inculpatul E.L.Ş.).”
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 192D/P/20012 din data de 04 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iaşi, înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
- A.I.C. , pentru comiterea infracţiunilor de:
- „trafic de minori”, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
- „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
- „act sexual cu un minor”, prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.,
- E.L.Ş. pentru comiterea infracţiunilor de:
- „trafic de minori”, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
- „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, prin acelaşi act de sesizare, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.Ş. pentru comiterea infracţiunilor de „trafic de minori”, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi disjungerea cauzei în vederea identificării celui de-al treilea autor la comiterea infracţiunilor de „trafic de minori”, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi a reţinut, în esenţă, că din a doua jumătate a lunii iunie 2011 până la începutul lunii octombrie 2012, iar din vara anului 2011 până în vara anului 2012, împreună cu inculpatul E.L.Ş., şi o a treia persoană neidentificată, inculpatul A.I.C., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin constrângeri fizice, morale şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, au obligat-o pe minora P.E.P., în vârstă de 14 ani la data primei agresiuni, să suporte nenumărate acte sexuale normale, orale şi anale, ce s-au petrecut în diferite locuri, situate în comuna B. ori în apropierea acestora.
Totodată, inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş., precum şi o a treia persoană neidentificată, în vara anului 2011, au recrutat victima P.E.P., în vârstă de 14 ani, iar din luna septembrie 2011 până în luna iulie 2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au transportat-o în parcarea situată pe partea dreaptă după comuna S. (pe sensul de mers Târgu Frumos - Roman), amenajată la DE 583, iar prin constrângere au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, inculpaţii încasând şi sumele de bani realizate de aceasta.
În fine, inculpatul A.I.C., de la începutul anului 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut relaţii sexuale normale cu minora B.M., care tocmai împlinise 14 ani.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpaţilor, s-a precizat că în cursul urmăririi penale, inculpatul A.I.C. a adoptat o atitudine nesinceră, arătând că a întreţinut raporturi sexuale cu minora P.E.P. datorită faptului că erau amanţi, încercând să acrediteze ideea că data primului act sexual este circumscrisă lunii martie 2012, deci imediat după ce partea vătămată a împlinit vârsta de 15 ani. De asemenea, a precizat că în perioada mai - iunie 2012, ar fi aflat de la inculpatul E.L.Ş. că acesta a întreţinut raporturi sexuale cu victima, o singură dată.
Acelaşi inculpat nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi nu a dorit să dea declaraţii cu privire la relaţia cu concubina sa B.M., care a început pe când minora avea vârsta de 14 ani şi care era de notorietate.
În cursul urmăririi penale, nici inculpatul E.L.Ş. nu a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii au declarat că se prevalează de dreptul la tăcere, nedorind să dea declaraţii în cauză.
În privinţa probelor administrate în cursul procesului penal, trebuie precizate următoarele:
În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă:
- plângerea şi declaraţia părţii vătămate;
- proces - verbal de consemnare a actelor premergătoare;
- declaraţiile părţii vătămate şi DVD-ul privind înregistrarea audio-video;
- planşe foto;
- certificat medico-legal;
- declaraţiile martorilor;
- proces-verbal de recunoaştere în teren cu planşă foto;
- procese-verbale de investigaţii şi verificări;
- raport de evaluare psihologică şi scrisori medicale;
- proces-verbal de percheziţie domiciliară;
- proces-verbal de consemnare a discuţiei purtate cu martorul P.I.;
- proces-verbal de consemnare a rezultatelor datelor obţinute din listingul convorbirilor telefonice ale inculpaţilor şi DVD;
- procese-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice şi DVD-uri;
- declaraţiile învinuiţilor şi inculpaţilor;
- procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice.
În cursul judecăţii a fost audiaţi:
- reprezentantul legal al părţii vătămate B.M., numita B.E.;
- reprezentantul legal al părţii vătămate B.M., numitul B.Ş.;
- martorul P.I.;
- martora P.M.;
- reprezentantul legal al părţii vătămate P.E.P., numitul P.P.;
- martora M.A.I.;
- martora B.E.I.;
- martora M.A.;
- martora M.D.;
- partea vătămată B.M.;
- martora P.D.M.;
- reprezentantul legal al părţii vătămate P.E.P., numita P.E.I.;
- martorul M.A.C.;
- martorul M.N.;
- martorul B.E.S.;
- martorul C.V.;
- martorul N.D.;
- martorul P.G.;
- martorul G.Ş.;
- martorul T.C.M.
De asemenea, a fost administrată şi proba cu înscrisuri în circumstanţierea inculpatului A.I.C.
În cursul judecăţii, în pofida demersurilor instanţei în sensul audierii nemijlocite a victimei P.E.P., acest lucru nu a fost posibil datorită stării părţii vătămate, astfel că, având în vedere procesul verbal încheiat de grefierul de şedinţă, precum şi relaţiile înaintate de Organizaţia „S.C.” din care rezultă starea de sănătate a părţii vătămate, faţă şi de incidentul din data de 05 martie 2013 care a fost perceput în mod nemijlocit de către instanţă, pentru protecţia victimei şi pentru a se evita posibilul risc al revictimizării sale, prin posibila rememorare a aspectelor de fapt, în contextul chemării sale în faţa organelor judiciare, în cadrul procedurii în curs, instanţa a apreciat că nu se mai impune audierea acestei părţi vătămate, constatând că din toate aspectele rezultă o situaţie de vulnerabilitate a părţii vătămate.
În sensul protejării victimei împotriva riscului revictimizării sale în cadrul procedurilor penale şi valorificării adecvate a principiului „interesului superior al copilului”, Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 05 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, prevede la art. 15 alin. (3) lit. e) că statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetărilor şi procedurilor penale pentru oricare dintre infracţiunile menţionate la art. 2 şi 3 (traficul de persoane, instigarea, complicitatea şi tentativa), numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audierile au loc numai atunci când sunt strict necesare pentru derularea cercetărilor şi procedurilor penale, pentru a proteja victimele de „victimizarea secundară şi de orice noi traume în cursul procedurii penale”, potrivit pct. 20 din expunerea de motive a aceleiaşi directive.
Instanţa, analizând în mod echitabil, imparţial, ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva gândirii critice (interpretare, analizare, evaluare, explicare), a reţinut următoarele:
În cursul lunii iunie 2009, ulterior liberării condiţionate din executarea parţială a condamnării de 4 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu, inculpatul A.I.C. s-a întors în comuna B., judeţul Iaşi, unde avea rude la care putea locui.
În perioada sfârşitul anului 2009 şi începutul anului 2010, inculpatul A.I.C. a cunoscut-o pe minora B.M., în vârstă de 14 ani la acea dată, cu care a legat o relaţie de prietenie.
Începând cu luna ianuarie 2010, minora B.M. - născută la data de 09 noiembrie 1995 - a iniţiat întreţinerea de raporturi sexuale normale cu inculpatul A.I.C., de care se îndrăgostise, la scurt timp, inculpatul mutându-se cu minora B.M., în casa mamei acesteia.
Pe parcursul anului 2010, dar şi în continuare, minora a întreţinut raporturi sexuale nenumărate cu inculpatul A.I.C., cu care are în prezent un copil.
În cursul anului 2011, concubina inculpatului A.I.C., minora B.M., colegă de şcoală cu victima P.E.P. a abandonat şcoala, în toamna 2011 rămânând însărcinată.
Până în luna octombrie 2011 şi în perioada aprilie-octombrie 2012, inculpatul A.I.C. a locuit singur sau împreună cu minora B.M. în casa unchiului său M.V., în care se aflau şi verii lui minori - M.A.C. şi M.A.I.
În iarna 2011-2012, inculpatul A.I.C. a locuit împreună cu concubina minoră tot în comuna B., judeţul Iaşi, la un alt văr al său - M.I.
Partea vătămată minoră P.E.P. locuieşte împreună cu părinţii şi cele două surori în comuna B., judeţul Iaşi, fiind fiica cea mare a familiei P.
Bunica maternă a minorei locuieşte în acelaşi sat, iar bunica paternă se află în comuna B., unde victima mergea la şcoală până în vara anului 2012.
După ce partea vătămată P.E.P., a împlinit 14 ani în luna februarie 2011, inculpatul A.I.C., în vârstă de 31 de ani a început insistent să-i facă avansuri minorei şi a încercat să o seducă însă fără succes, deoarece, în primul rând, victimei nu i-a plăcut inculpatul, iar, în al doilea rând, ştia că între acesta şi amica ei - minora B.M., exista o relaţie de concubinaj.
În jurul datei de 20 iunie 2011, după ce partea vătămată P.E.P. intrase în vacanţa de vară, inculpatul A.I.C. a trimis-o pe verişoara sa, minora M.A. în vârstă de 12 ani la acel moment, să o scoată din casă pe victima P.E.P. şi să o aducă inculpatului, care aştepta în parcul din sat sat, în jurul serii, minorele ajungând într-un parc, unde martora M.A. s-a retras şi l-a lăsat pe inculpatul A.I.C. cu victima P.E.P.
Inculpatul A.I.C. a continuat să-i facă avansuri părţii vătămate P.E.P., propunându-i chiar să întreţină raporturi sexuale cu acesta. Întrucât minora, în vârstă de 14 ani, l-a refuzat, inculpatul A.I.C. a scos din buzunar un briceag şi a ameninţat-o pe victimă cu moartea ei şi a familiei în cazul în care nu i se va supune, apoi a tras-o pe minoră într-un loc mai ferit din pădure, unde pe jos era pregătită o pătură de culoare roz cu dungi maro.
În acest loc, inculpatul A.I.C. a obligat-o pe victima P.E.P. să se dezbrace, a aşezat-o cu faţa în sus, după care s-a dezbrăcat şi el de pantaloni. Cu toate că partea vătămată plângea, inculpatul A.I.C. şi-a pus prezervativul pe penis, s-a aşezat peste victimă, şi-a introdus penisul în vaginul acesteia şi a continuat actul sexual.
La final, inculpatul a ejaculat, după care, întrucât victima a început să sângereze abundent, i-a dat acesteia nişte şerveţele, cu care era de asemenea pregătit, şi a lăsat-o să se şteargă.
Între timp, inculpatul A.I.C. a aruncat primul prezervativ, şi-a pus un alt prezervativ, iar apoi a forţat-o pe victimă să stea în genunchi, sprijinindu-se în mâini, cu spatele la el, a încercat să o penetreze anal, însă nu a reuşit, astfel că şi-a introdus din nou penisul în vaginul victimei.
La un moment dat, inculpatul s-a oprit, i-a spus minorei să se întoarcă spre el, dar să rămână în genunchi, şi-a scos prezervativul, l-a aruncat, s-a ridicat în picioare şi a obligat victima să suporte un act sexual oral, la finalul căruia inculpatul A.I.C. a ejaculat pe jos, cele trei acte sexuale cumulând aproape o oră.
Ulterior, inculpatul i-a spus victimei să se îmbrace, ceea ce a făcut şi el, a strâns pătura, iar pe drumul parcurs împreună până la ieşirea din parc, inculpatul A.I.C. a ameninţat-o pe victimă cu moartea ei şi a familiei în cazul în care va relata ce s-a întâmplat.
Partea vătămată P.E.P. a plecat singură spre locuinţă, iar pe drum a întâlnit consăteni, însă nu a povestit nimănui despre ceea ce i se întâmplase, poziţie menţinută de victimă şi după ce a ajuns acasă unde a avut grijă să-şi spele hainele pătate în aceeaşi seară.
După aproximativ o săptămână de la această dată, inculpatul A.I.C. a trimis-o din nou pe verişoara sa, martora M.A., la domiciliul părţii vătămate P.E.P., căreia i-a spus că o aşteaptă, iar victima, de frică, a însoţit martora până în parc, unde, în acelaşi loc, inculpatul A.I.C. a obligat-o pe minoră să întreţină cu el relaţii sexuale normale, orale şi anale.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în perioada iulie 2011 - august 2012, când folosindu-se de cele mai multe ori de ruda sa minoră pentru a scoate victima din casă, inculpatul A.I.C. a obligat-o pe aceasta, prin constrângeri, de circa două ori pe săptămână, fără a se putea stabili cu exactitate datele, să întreţină cu el raporturi sexuale normale, orale şi anale.
La un moment dat, în vara anului 2011, inculpatul A.I.C. a chemat minora P.E.P., în vârstă de 14 ani, în acelaşi parc, iar când aceasta a ajuns a constatat că inculpatul era însoţit de alţi doi prieteni - inculpatul E.L.Ş. şi o altă persoană neidentificată până în prezent.
În acest context, inculpatul A.I.C. a fost primul care a întreţinut raporturi sexuale cu victima P.E.P., oferind-o apoi inculpatului E.L.Ş. şi persoanei neidentificate, astfel că şi aceştia doi au întreţinut relaţii sexuale cu minora.
Ulterior, în perioada următoare, în mod frecvent, inculpaţii A.I.C., E.L.Ş. şi persoana neidentificată au obligat-o prin constrângeri pe partea vătămată minoră să întreţină raporturi sexuale normale, orale şi anale cu aceştia.
În cursul lunii septembrie 2011, inculpaţii A.I.C., E.L.Ş. şi persoana neidentificată au început să o transporte pe victima P.E.P. la DE 583, în parcarea auto, aflată pe partea dreaptă a sensului de mers Târgu Frumos - Roman, după comuna S., victima fiind pusă de către inculpaţi să acosteze clienţii pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost, după ce în prealabil inculpatul A.I.C. îi punea la dispoziţie îmbrăcăminte.
Pe perioada exploatării minorei, inculpaţii stăteau în parcarea neamenajată, situată vizavi de cea în care se afla victima P.E.P., la circa 150 de metri mai jos, de unde o supravegheau, negociau preţul cu clienţii şi încasau banii realizaţi din practicarea prostituţiei de către minoră. În general, partea vătămată era obligată să practice prostituţia în intervalul orar 19.00-24.00, însă dacă victima era căutată de către mamă, inculpatul A.I.C. o aducea mai devreme în sat, de unde mergea singură către casă.
Partea vătămată minoră P.E.P. a fost obligată să practice prostituţia în condiţiile descrise, din toamna anului 2011 până în vara anului 2012, o dată pe săptămână, clienţii fiind în număr de aproximativ cinci pe seară, în cea mai mare parte, şoferi de TIR. Actele sexuale contra cost aveau loc în interiorul autovehiculelor sau în pădurea din spatele parcării, într-un loc ferit, accesibil din parcare pe o alee îngustă.
În vara anului 2012, în a doua decadă a lunii iulie, partea vătămată P.E.P., aflându-se într-o după-amiază, la domiciliul său, împreună cu surorile ei, P.D.M. şi P.R.V., care dormeau a fost vizitată de martora minoră M.A. care a intrat în casă şi, ca de obicei, a anunţat-o pe victima P.E.P. că o aşteaptă inculpatul A.I.C.
Cele două minore au plecat cu bicicleta martorei M.A. până în comuna B., judeţul Iaşi, unde s-au oprit la bunica părţii vătămate, iar de aici au mers în continuare pe drumul situat la ieşirea din comuna B. pe partea dreaptă (DJ 207K), care leagă această localitate de comuna D., judeţul Neamţ.
În livada situată la circa 2 km de comuna B., minorele erau aşteptate de către inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. Primul i-a spus martorei să plece, iar partea vătămată P.E.P. a rămas cu cei doi, inculpatul A.I.C. fiind supărat deoarece aflase că victima P.E.P. urma să plece în Italia, motiv pentru care i-a aplicat o corecţie, „i-a lăsat o amintire”, în sensul că a ars-o cu ţigara în patru locuri pe antebraţul drept, iar pentru că minora nu a vrut să se supună, inculpatul E.L.Ş. a ţinut-o de mână.
După aceasta, odată supusă victima unei stări de teroare, prin actele de violenţă fizică şi psihică menţionate, inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. au întreţinut raporturi sexuale normale, orale şi anale cu minora, pe care au ameninţat-o cu acelaşi tip de violenţe îndreptate asupra familiei, în caz de nesupunere.
Altădată, inculpatul E.L.Ş. s-a automutilat în prezenţa victimei, în sensul că s-a tăiat pe mână cu briceagul pus la dispoziţie de inculpatul A.I.C., folosit de acesta în momentul primului viol şi a ameninţat-o pe victima minoră P.E.P. că la fel vor proceda cu ea şi familia ei, în situaţia în care nu va produce bani pentru inculpaţi şi nu va întreţine raporturi sexuale cu cei doi.
La data de 16 august 2012, partea vătămată P.E.P. a plecat în Italia împreună cu bunica sa, martora P.M., cu sora sa, martora P.D.M. şi cu unchiul său, martorul P.G., la un alt unchi al ei, martorul P.I., care este stabilit de mai mulţi ani în această ţară. Cu toate că minora intenţiona să rămână timp îndelungat în Italia, datorită faptului că nu a găsit de muncă şi simţea lipsa familiei, la începutul lunii octombrie 2012 s-a reîntors în România.
Odată reîntoarsă acasă, în cursul aceleiaşi luni, în timp ce se deplasa spre domiciliul bunicii sale, minora s-a întâlnit cu inculpatul A.I.C. care i-a solicitat să-l însoţească, însă partea vătămată s-a opus, inculpatul A.I.C. agresând-o şi forţând-o să-l urmeze în parc, în locul în care a violat-o iniţial, inculpatul, şi de această dată, obligând victima să întreţină din nou raporturi sexuale cu el, după care a trimis-o acasă.
În aceeaşi lună octombrie 2012, unchiul minorei, martorul P.I., aflat în Italia, a fost contactat de către o persoană necunoscută, care l-a anunţat că minora P.E.P. ar avea probleme cu inculpatul A.I.C., în sensul că acesta ar fi „scos-o la produs”, astfel că la sfârşitul lunii octombrie 2012, martorul P.I. a venit în ţară, iar victima P.E.P., pe fondul profundei suferinţe psihice escaladate în urma ultimei agresiuni la care fusese supusă la revenirea acasă, i-a povestit acestuia tot ce i se întâmplase din vara anului 2011.
Ulterior, victima minoră P.E.P. a relatat în detaliu, pe rând, membrilor de familie modul în care a fost violată şi exploatată, timp de un an şi jumătate, de către inculpaţii A.I.C., E.L.Ş. şi un prieten al acestora, persoană rămasă încă neidentificată.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate în cauză, expuse în cele ce preced, respectiv: declaraţiile victimelor, care au fost înregistrate audio-video, fişa de examinare psihologică a minorei P.E.P. din care rezultă că prezintă o simptomatologie caracteristică sindromului de stres posttraumatic, şi anume „anxietate peste medie, stare de agitaţie interioară, teamă de bărbaţi, de întuneric, de a sta singură, de a nu se repeta abuzul, sentimente de depreciere şi negare a corporalităţii”, fişa de internare la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi unde a fost diagnosticată cu sindrom de stres posttraumatic, ca urmare a abuzurilor suferite, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice, procesul-verbal de conducere în teren cu planşe foto, procesul-verbal de identificare a bunurilor folosite de către inculpaţi pentru a o constrânge pe minoră, procesele-verbale ce conţin rezultatele datelor transmise de operatorii de telefonie mobilă, privind comunicările efectuate de către inculpaţi, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi ale percheziţiilor sistemelor informatice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpaţilor.
Părţile vătămate, şi în special P.E.P., au descris detalii esenţiale şi credibile, iar martorii ascultaţi în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reţinută de instanţă în cele ce preced.
S-a mai precizat că probaţiunea în astfel de cauze (infracţiunile desfăşurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinităţii), cunoaşte anumite particularităţi date de limitarea în mod obiectiv a capacităţii organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului şi lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind şi mai dificilă în condiţiile în care victimele sunt minore.
În cursul urmăririi penale, audierea victimei P.E.P., în vârstă de 15 ani, a fost realizată cu dificultate, deşi a avut loc în prezenţa psihologului de la D.G.A.S.P.C. şi a inspectorului A.N.I.T.P. Iaşi, datorită faptului că minora a fost marcată de cele întâmplate pe parcursul unei perioade lungi de timp şi la o vârstă fragedă.
Astfel cum rezultă din conţinutul actelor procesuale din cursul urmăririi penale, precum şi din înregistrarea video a audierii victimei P.E.P., în mod repetat audierea a fost întreruptă, pe fondul stării fizice depreciate a minorei, în momentul rememorării unora dintre actele materiale la care a fost supusă ori la vizualizarea planşelor fotografice.
În cursul urmăririi penale inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. au avut o conduită procesuală nesinceră, în încercarea de a obţine exonerarea de răspundere pentru faptele grave imputate. Apărările inculpaţilor (A.I.C. a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu victima P.E.P., dar numai cu consimţământul acesteia, orice act de violenţă fiind exclus, în contextul unei relaţii de afecţiune iar inculpatul E.L.Ş. a precizat că nu a întreţinut raporturi sexuale cu P.E.P. şi că nu a traficat-o pe aceasta) au fost contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Astfel, încă de la prima declaraţie dată de partea vătămată P.E.P., aceasta a descris prima agresiune sexuală la care a fost supusă, prin folosirea, pentru a o constrânge, de către inculpatul A.I.C. a unui briceag, cu ajutorul căruia, acesta a ameninţat-o şi a dus-o într-un loc împădurit, unde inculpatul pregătise o pătură.
Descriind relaţia cu inculpatul A.I.C., victima P.E.P. a arătat că la un moment dat, inculpatul i-a zis că o place şi că doreşte să facă sex cu ea, însă l-a refuzat, moment în care acesta a început să o ameninţe cu moartea sa şi a familiei sale, scoţând din buzunar un briceag (cuţit mic) pe care i l-a pus la gât şi i-a spus să merg cu el.
În ciuda vârstei fragede şi redusei experienţe de viaţă sau sexuale, victima, potrivit propriilor declaraţii, „şi-a dat seama că acesta avea intenţii serioase”, astfel că s-a împotrivit, s-a smucit din mâna lui însă acesta fiind mai puternic, a ţinut-o strâns şi a fost nevoită să se supună şi să îl însoţească.
Victima a relatat că nu era nici o persoană în zonă pentru a-i cere ajutorul, a început să plângă şi l-a însoţit pe inculpatul A.I.C. care o ţinea cu o mână de umeri, iar cu cealaltă îi ţinea cuţitul la gât.
Conform declaraţiilor victimei, aceasta a fost dusă într-un loc ferit de la marginea parcului unde a fost obligată să se dezbrace în pielea goală, în acel loc inculpatul A.I.C. întinzând pe sol o pătură de culoare închisă, fără ca victima să reţină dacă pătura avea model, arătând că inculpatul îşi pregătise din timp locul unde vroia să o abuzeze sexual deoarece pătura a fost găsită de victimă în acel loc şi nu a fost cărată de inculpat când a dus-o pe victimă acolo.
Într-adevăr, la percheziţia domiciliară efectuată în locuinţa inculpatului A.I.C., printre alte cuţite, s-a găsit briceagul descris de minoră, ca fiind cel cu care o agresase inculpatul în momentul primului act material, dar şi cel cu care la un moment dat, inculpatul E.L.Ş. se automutilase.
Astfel, potrivit declaraţiilor aceleiaşi victime: „ Ş. era tatuat pe braţe, acesta avea şi tăieturi, odată a luat briceagul lui A.I.C. cu care s-a scrijelit pe braţul stâng şi m-a ameninţat că dacă nu sunt cuminte mă va tăia la fel şi pe mine, de frică i-am spus să nu îmi facă rău mie sau familiei”.
La aceeaşi percheziţie domiciliară, la inculpatul A.I.C. au fost găsite şi ridicate patru pături, dintre care victima minoră a recunoscut-o pe cea folosită în debutul activităţii infracţionale, în a doua jumătate a lunii iunie 2011 : „Aseară poliţiştii mi-au prezentat fotografii cu mai multe bunuri. Această planşă foto mi s-a prezentat din nou şi azi, iar din păturile fotografiate am recunoscut pătura pe care inculpatul A. a întins-o pe jos în parc, în momentul în care m-a violat prima dată”.
Deosebit de relevant a fost apreciat şi faptul că în toate declaraţiile sale, victima P.E.P. l-a descris pe inculptul E.L.Ş., neidentificat la acea dată, ca fiind o persoană cu mai multe tatuaje pe corp şi semne de automutilare, iar pe inculpatul A.I.C. , într-o manieră similară.
S-a mai precizat şi că în contextul audierii din data de 14 noiembrie 2012, părţii vătămate P.E.P. i s-au prezentat mai multe fotografii ale unor tatuaje şi cicatrici, situate în diferite zone ale corpului, fără a i se arăta şi feţele inculpaţilor, iar minora a recunoscut fără ezitare semnele distinctive ale inculpatului A.I.C. şi separat pe cele ale inculpatului E.L.Ş. (operaţiunea de identificare a celor doi a fost înregistrată audio-video): „ Mi s-a prezentat totodată o planşă foto cu tatuaje şi tăieturi, despre care apreciez că sunt ale inculpatului A. Despre ultima fotografie, în care apar cicatrici ale unor tăieturi, pe un braţ, arăt că eu cred că braţul este al lui A.C.I. (la vederea fotografiei inculpatului A. partea vătămată minoră a intrat în stare de panică şi a început să plângă, motiv pentru care recunoaşterea s-a oprit, iar discuţia a continuat cu psihologul).
Mi s-a mai prezentat o planşă foto cu tatuaje în diferite părţi ale corpului cuiva. Am recunoscut tatuajul şi cicatricile care aparţin persoanei despre care am spus că se numeşte Ş., cel care s-a tăiat cu briceagul de faţă cu mine şi A.C.I. Acesta este şi cel despre care am povestit anterior că m-a violat. Mi s-a prezentat fotografia acestuia şi am înţeles că persoana se numeşte E.L.Ş. (datorită stării de tulburare în care a intrat partea vătămată din nou, s-a întrerupt această activitate)”.
Toate aceste aspecte au conferit veridicitate declaraţiilor amănunţite ale părţii vătămate P.E.P., care a descris în acelaşi mod şi cu foarte mici inadvertenţe (de altfel, inerente prin prisma profilului psiho-social), cele petrecute între ea şi abuzatori, din luna iunie 2011 până în luna octombrie 2012.
Spre exemplu, victima şi-a amintit mereu şi în detaliu momentul dezvirginării, arătând că în cursul lunii iunie 2011, după ce terminase şcoala, aceasta se afla la domiciliu cu surorile sale R. şi D., când a venit martora M.A. care a chemat-o deoparte şi i-a spus să meargă cu ea prin sat, victima însoţind-o, iar pe drum, martora i-a zis că a fost trimisă de inculpatul A.I.C. care vroia să se întâlnească cu ea în parc.
Potrivit victimei, aceasta a mers cu martora în parc unde era aşteptată de inculpatul A.I.C. şi unde nu mai erau alte persoane, afară fiind seară, în jur de ora 19.30, fără a fi încă întuneric.
În acest loc, potrivit susţinerilor victimei, după ce s-au întâlnit cu inculpatul, martora M.A. a plecat cu bicicleta lăsându-i singuri, de fapt, fiind trimisă de inculpat pentru a-i lăsa singuri.
Aici, conform declaraţiilor constante ale victimei, inculpatul A.I.C. a început să-i facă avansuri şi complimente, a luat-o în braţe, vrând să o sărute, victima spunându-i „să stea cuminte că are prietenă cu copil şi să fie serios”.
În contextul acestor evenimente, potrivit victimei, la un moment dat, inculpatul i-a zis că îi place de ea şi că doreşte să facă sex cu ea, victima refuzând însă inculpatul a început să o ameninţe cu moartea sa şi a familiei sale, scoţând din buzunar un briceag (cuţit mic) pe care i l-a pus la gât şi i-a spus să meargă cu el, chiar dacă victima începuse să plângă inculpatul A.I.C. ţinând-o cu o mână de umeri iar cu cealaltă îi ţinea cuţitul la gât.
Victima a relatat că inculpatul a dus-o într-un loc ferit de la marginea parcului unde a obligat-o să se dezbrace în pielea goală, în acel loc întinzând anterior, pe sol, o pătură de culoare închisă, a întins-o pe victimă pe pătură cu faţa în sus apoi şi-a dat jos pantalonii până în zona genunchilor, după care s-a urcat pe victimă şi şi-a introdus cu mâna penisul în vaginul victimei, violând-o în vagin timp de câteva minute, victima observând că inculpatul avea prezervativ pe penis.
Ulterior consumării primului act de abuz sexual, potrivit aceleiaşi victime, întrucât acesteia îi curgea sânge din vagin, inculpatul i-a dat nişte şerveţele umede să se şteargă, spunându-i să nu mai plângă.
Victima a relatat că apoi am văzut când inculpatul şi-a dat prezervativul jos de pe penis şi şi-a pus altul, după care i-a zis să stea în genunchi şi în mâini cu spatele la el şi a început să o penetreze în anus şi în vagin, precizând că nu crede că inculpatul a reuşit să-şi introducă penisul în anusul victimei deoarece pe victimă o durea şi se ferea ca inculpatul să facă acest lucru.
În continuare, victima a relatat că după un timp, inculpatul i-a spus să se întoarcă cu faţa la el, s-a ridicat în picioare, iar pe victimă a pus-o să stea în genunchi în faţa lui obligând-o să-i facă sex oral, de această dată, când i-a făcut sex oral, acesta dându-şi jos prezervativul de pe penis şi aruncându-l pe jos, în poziţiile descrise mai sus, victima susţinând că inculpatul A.I.C. a violat-o timp de aproximativ o oră”.
Apoi, victima a rememorat în fiecare declaraţie episodul traumatizant al agresiunii sexuale din luna iulie 2012, în livada situată la marginea drumului dintre comunele B. şi D. , arătând că la data de 16 august 2012 a plecat în Italia, sperând că nu se va mai întoarce acasă pentru a fi abuzată de inculpatul A.I.C. şi de prietenii săi, însă înainte de plecare, martora M.A. a venit acasă la ea şi i-a spus să meargă cu ea. Însoţind-o, au mers pe aceeaşi bicicletă amândouă până în comuna B., iar de acolo spre D., iar când au ajuns în dreptul livezii s-au întâlnit cu inculpaţii, cel dintâi spunându-i martorei M.A. să se întoarcă, victima rămânând cu cei doi, potrivit victimei, în locul indicat, în livadă, fiind violată de cei doi, A.C.I. tot întrebând-o referitor la plecarea sa în Italia şi la data întoarcerii.
Victima a mai relatat că a fost lovită cu palma de către A.C.I. pe motiv că nu voia să beau dintr-o sticlă pe care o avea el, însă, de frică, a luat o gură şi a sesizat că avea un gust diferit, după care a avut ameţeli.
A mai relatat victima că a fost arsă cu ţigara de către A.C.I. care „râdea că îi va lăsa semne să nu-l uite”, iar „Ş.”, văzând că victimei îi este foarte frică şi nu stătea, o ţinea, iar A.C.I. o ardea cu ţigara pe antebraţul drept.
După acest incident, potrivit victimei P.E.P., inculpaţii au condus-o la un izvor de unde A.C.I. i-a arătat o bicicletă pe care o avea ascunsă şi i-a spus să i-o ducă numitului Z.I., care îi este verişor victimei, aceasta plecând din acel loc cu acea bicicletă pe care i-a dat-o numitului I., care i-a confirmat că a împrumutat-o lui A.C.I.
Episodul expus în cele ce preced, detaliat prezentat de către partea vătămată, este susţinut şi de concluziile certificatului medico-legal, care pe lângă concluzia „deflorării complete ce este mai veche de 5-7 zile”, a constatat şi „4 cicatrici circulare, post-arsură ce ar fi putut fi produse prin contact cu un corp incandescent”.
Relevantă a fost considerată şi împrejurarea că, în ciuda redusei experienţe de viaţă, partea vătămată P.E.P. a plasat cu exactitate în spaţiu, locul în care a fost exploatată în tot acest răstimp de către inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş., precizând că de la un timp, când se întâlnea cu inculpatul A.I.C. şi cu cei doi băieţi, aceştia spuneau că trebuie să meargă cu ei la şoseaua europeană DE 583, în parcarea TIRurilor, deoarece „trebuie să facă bani pentru ei”. În acest sens, potrivit declaraţiilor victimei, inculpatul A.I.C. i-a dat o fustă scurtă de culoare neagră, pe care o îmbrăca în nişte boscheţi din apropierea drumului european apoi o punea să stea la stradă singură „pentru ca eventualii clienţi să oprească şi să fac sex pe bani”.
În ceea ce priveşte amplitudinea cantitativă a acţiunilor de traficare, victima a relatat că „de multe ori a făcut acest lucru”, fără a putea preciza exact de câte ori a întreţinut raporturi sexuale contra cost, arătând însă că acest lucru l-a practicat din vara anului 2011 până când a plecat cu bunica sa şi cu unchiul său G. în Italia, la un frate de-al acestuia, în vizită, ocazie cu care inculpatul A.I.C. a aflat de la victimă că trebuia să meargă în Italia şi „nu mai poate să iasă la stradă”.
A mai arătat victima că inculpaţii o duceau să se prostitueze de câteva ori pe săptămână (cam de trei-patru ori) şi acest lucru se întâmpla seara, cam între orele 19.00-24.00, iar într-o zi la stradă opreau cam aproximativ cinci maşini, când termina „programul” trebuia să se dezbrace de fustă şi să le-o dea înapoi inculpaţilor, îmbrăcându-se cu pantalonii săi, apoi aceştia o conduceau până în sat la victimă.
Întrebată fiind în ce condiţii a prestat aceste activităţi, victima P.E.P. a arătat că a făcut acest lucru deoarece îi era frică de inculpaţi.
Victima a relatat şi aspecte particulare ale acţiunilor concrete circumscrise activităţii de traficare, precizând că în câteva rânduri când se afla la „program”, inculpatul A.I.C. primea telefon de la o persoană pe care victima nu o cunoştea, care îi spunea că este căutată de mama sa prin sat şi atunci inculpatul A.I.C. cu ceilalţi băieţi o aduceau şi o trimiteau acasă, victima minţind-o pe mama sa că fusese prin sat cu fetele.
În ceea ce priveşte banii obţinuţi din traficare sa, victima a arătat că a văzut că „după ce termina treaba cu clientul”, „Ş. şi celălalt băiat primeau bani de la clienţi”, victima neprimind bani sau alte bunuri de la aceştia.
Concret, potrivit propriilor susţineri ale victimei, de regulă clienţii erau cei care conduceau TIRuri însă aceasta era pusă să oprească şi alţi şoferi care conduceau maşini mici, de fiecare dată inculpatul A.I.C. rămânând în boscheţi, iar „Ş.” şi celălalt băiat mergeau la TIRuri să negocieze preţul, victima urmând să întreţină raporturi sexuale cu clienţii în maşinile acestora.
Instanţa a reţinut că susţinerile victimei se coroborează cu procesul-verbal de conducere în teren, la care au fost ataşate planşe foto cu privire la locurile în care a fost exploatată şi violată partea vătămată.
Mai mult, parcarea indicată de către minora P.E.P. ca fiind cea în care acosta clienţii, parcarea în care era supravegheată de inculpaţi, cu o vizibilitate foarte bună spre cel dintâi loc, dar şi aleea din pădure unde a întreţinut relaţii sexuale cu unii dintre clienţi, s-a apreciat că nu pot reprezenta rezultatul imaginaţiei, ci sunt locurile cunoscute de victimă prin propriile simţuri şi în care victima a fost dusă şi exploatată.
Pe de altă parte, atunci când a relatat momentele în care a fost traficată, victima P.E.P. a folosit termenii: „m-au scos la produs” sau „la stradă”, „odată când eram la program”, s-a dovedit faptul că minora era familiarizată cu termenii folosiţi de proxeneţi, limbaj pe care nu-l putea afla decât de la aceştia, în contextul activităţilor abominabile ale inculpaţilor, cărora partea vătămată le-a căzut victimă.
În acelaşi sens al exploatării victimei de către inculpaţi, prin obligarea la practicarea prostituţiei, deosebit de relevantă a fost considerată intervenţia unchiului acesteia, martorul P.I., care, aşa cum au arătat victima şi martorii P.M. şi P.G., a fost contactat de către o persoană, a cărei identitate nu a devoalat-o, şi care i-a spus că „a văzut-o pe P.E.P. la stradă”.
De fapt, acesta a fost şi motivul pentru care martorul P.I., după o absenţă de câţiva ani şi după ce primise vizita părţii vătămate cu mai puţin de o lună înainte, a venit în ţară şi a reuşit să afle de la minoră tragedia pe care o trăia de mai bine de un an.
Pe de altă parte, din primul moment şi de la prima persoană căreia i-a povestit ce a păţit, continuând cu declaraţiile date în prezenta cauză, minora P.E.P. a arătat că fusese scoasă la DE 583 de către inculpaţii care o transportau 8 km până în parcarea indicată, programul stabilit de aceştia (între orele 19.00-23.00) şi sumele încasate, care erau în jur de 50 RON de client.
Declaraţiile părţii vătămate P.E.P., analizate în contextul dispoziţiilor art. 75 C. proc. pen. au servit în totalitate la aflarea adevărului întrucât s-au coroborat pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră a descris faptele a cărei victimă a fost, astfel cum au fost reţinute mai sus.
Detaliile prezentate, privind locul, timpul, împrejurările de fapt, circumstanţele în care s-au petrecut evenimentele, relatarea cuvintelor pe care inculpaţii le-au folosit în timpul comiterii acestora, precizate coerent şi în acelaşi mod în toate declaraţiile, au atestat sinceritatea părţii vătămate, de fapt un copil cu o inocenţă specifică vârstei, fără un vocabular licenţios, fără educaţie sexuală, context în care nu ar fi putut inventa astfel de fapte.
Instanţa a reţinut că şi declaraţiile părţii vătămate se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în fişa de examinare psihologică întocmită de D.G.A.P.C. Iaşi din care rezultă că minora „prezintă o simptomatologie caracteristică sindromului de stres posttraumatic” (fişă de examinare psihologică).
Din toate rapoartele de evaluare psihologică întocmite de specialiştii din cadrul D.G.A.P.C. Iaşi, precum şi din declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, în pofida dezvoltării cognitive şi a intelectului liminar, nu a rezultat nicio dată sau indiciu care să pună la îndoială starea psihică a victimei care s-a exprimat destul de coerent, logic şi cursiv, descriind traumele produse prin actele repetate de viol şi trafic. Profilul său psihologic o recomandă ca o victimă cu serioase traume.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează şi cu declaraţiile reprezentanţilor săi legali, precum şi cu alte martorilor audiaţi în cauză.
Analizând probele de mai sus, instanţa le-a apreciat, potrivit principiilor generale în materia administrării probelor, reţinând că probele nu au valoare mai înainte stabilită şi că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului (art. 62 C. proc. pen.).
Instanţa a reţinut că declaraţiile date de persoanele sus-menţionate în cursul urmării penale sau în cursul judecăţii se coroborează între ele, precum şi cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, motiv pentru care a dat eficienţă acestora, neexistând nicio explicaţie logică pentru modificarea lor în cursul cercetării judecătoreşti, singura excepţie făcând martora M.A., astfel cum se va arăta în cele ce succed.
Martorii P.E.I., P.M., P.G. şi P.P. au precizat în declaraţii despre momentul în care au aflat că, pe lângă abuzurile sexuale repetate, inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. au exploatat copilul, prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Martorul P.I. a fost contactat de organele de urmărire penală, însă nu s-a putut prezenta la audieri în perioada dată, acesta fiind însă audiat nemijlocit în faţa instanţei, ocazie cu care a confirmat că a sesizat că nepoata sa, în vizita din Italia, „avea un comportament mai dubios, în sensul că avea nevoie de protecţie, de afecţiune”, de multe ori „sărea din somn”.
Mai mult, acelaşi martor a arătat că odată revenit în ţară, în toamna anului 2012, un copil din i-a spus martorului că un anume „C.”, „a sărutat-o cu forţa” pe nepoata sa, şi având aceste bănuieli, martorul, după ce l-a identificat pe „C.” în persoana inculpatului A.I.C., l-a interpelat pe acesta „ce a făcut cu nepoata sa”, inculpatul răspunzând: „nu este numai vina mea”, „sunt conştient că am greşit, dar acum ce să mai fac?”.
Deosebit de relevantă a fost apreciată şi reacţia aceleiaşi victime la contactul cu inculpatul A.I.C., martorul P.I. arătând că în momentul în care acesta i-a pus de faţă pe cei doi, victima a început să plângă şi a apucat să zică „acum mă omoară”.
Potrivit declaraţiilor aceluiaşi martor, abia după acest moment, în condiţiile în care martorul „a luat-o separat” pe nepoata sa, aceasta i-a relatat că prima dată inculpatul A.I.C. i-a spus că dacă nu se culcă cu el îi va spune mamei sale că s-a culcat cu prietenul său, B., mai înainte, apoi, sub ameninţări şi forţă, victima s-a culcat cu inculpatul. Din spusele victimei, martorul a aflat că, într-adevăr, primul băiat cu care victima a avut primul contact sexual era acest B., însă inculpaţii au şantajat-o cu acest lucru, ca să nu le spună părinţilor victimei.
Martorul a relatat că tot din spusele nepoatei sale a aflat că ulterior, inculpatul A.I.C. a mai adus şi pe alţi băieţi şi au dus-o şi la alte persoane, la un iaz, unde, sub ameninţarea cuţitului, au dezbrăcat-o şi violat-o, apoi inculpaţii o duceau unde apucau, la stradă, îi dădeau să bea ceva şi nu mai ştia nimic de ea, se trezea în camioane, în maşini unde întreţinea relaţii sexuale cu diferite persoane, după care era din nou luată de către inculpaţi, bătută şi violată.
Mai mult, martorul a precizat neîndoielnic faptul că victima i-a relatat că a fost violată atât de către inculpatul A.I.C., cât şi de către inculpatul E.L.Ş., dar şi de un băiat cu o maşină cu geamuri fumurii, „anal, vaginal, oral”.
Acelaşi martor a confirmat modalitatea în care inculpaţii ajungeau în contact cu victima, arătând că nepoata sa i-a relatat că inculpaţii trimiteau o altă fată să o cheme de acasă, şi după ce ieşea, era luată de aceştia.
Elocvente au fost apreciate şi referirile martorului la starea psihică a victimei la momentul relatării acestor evenimente, martorul arătând că în momentul în care nepoata sa povestea toate aceste lucruri plângea şi stăteau cu capul în jos, martorului însuşi făcându-i-se rău când a auzit aceste lucruri, context în care a decis să meargă la Târgu Frumos, la poliţie, să depună plângere.
De asemenea, martora P.M., bunica victimei, a relatat aceleaşi împrejurări, respectiv că fiul său, martorul P.I. i-a spus ce se întâmplase cu victima, după ce însăşi victima i-a povestit acestuia cele petrecute.
Şi această martoră a confirmat trăirile emoţionale ale victimei care se afla de faţă în momentul în care martorul P.I. relata aceste lucruri, respectiv aceasta „a început să urle, şi s-a trântit la pământ, la fel şi mama sa”, victima chiar povestind martorei „cu de-amănuntul”, prin ce a trecut, respectiv că la locuinţa din localitatea M. venea martora M.A., prietenă cu victima, care era trimisă de inculpaţi, o chema acasă la martoră unde era aşteptată de inculpaţi care o duceau într-o pădure, la un iaz şi „îşi băteau joc de ea în toate felurile, adică o violau”, o duceau pe la S. „şi a fost dată şi la alţi bărbaţi”.
Din declaraţiile martorei rezultă că victima i-a mai relatat şi că inculpaţii erau tatuaţi şi o ameninţau că dacă va spune ceva o vor tăia cu un cuţit pe care i-l arătau mereu.
Martora a confirmat, la rândul său, că victima a dormit cu ea cca două săptămâni şi a observat că „tresărea de mai multe ori” şi îi spunea că „visa urât”, respectiv „cum A.C.I. venea cu cuţitul şi cu toporul să o omoare”.
La rândul său, martorul P.P., tatăl victimei a relatat că fata i-a spus că inculpaţii au ameninţat-o cu cuţitul pentru a întreţine relaţii sexuale, o ameninţau că îi va bate pe cei din familie, pentru a o obliga să întreţină relaţii sexuale cu ei, o obligau să dea un lichid şi o duceau în pădure sau la iaz, după care victima se trezea în prezenţa celor doi inculpaţi, o duceau la staţia din localitatea M., la stradă, unde opreau diferite maşini şi o luau pe fiica sa pentru a întreţine relaţii sexuale.
Mama victimei, martora P.E.I., a arătat că în vara anului 2011 - toamna anului 2012 pleca dimineaţa la ora 07.00 şi se întorcea după-amiază la orele 17.00, atât dimineaţa, cât şi după-amiaza fiica sa fiind acasă, recunoscând însă ca aceasta „mai ieşea seara la poartă” cu fetele şi „stătea până la orele 22.00, fără a o supraveghea efectiv.
Martora a arătat că, la un moment dat, surorile victimei i-au spus că martora M.A. a luat-o pe victimă şi a plecat, dar nu i-au spus unde, confirmând totodată că „P. petrecea mult timp în compania numitei M.A.”.
Din declaraţiile martorei a rezultat că la data de 02 noiembrie 2012 când a trimis-o pe victimă să cumpere pâine, aceasta a început să plângă şi să tremure, spunând că nu doreşte să se ducă, iar la întrebarea martorei de ce plânge, victima i-a spus să nu se ducă nici ea, pentru că o s-o omoare şi pe ea, victima răspunzând că „C. şi Ş.” o să-i omoare pe toţi, ocazie şi context în care victima i-a relatat mamei sale că cei doi au luat-o, au dus-o la iaz, au ameninţat-o, i-au făcut injecţii, „a trăit cu ei de mai multe ori”, au ars-o cu ţigara, deşi victima „nu vroia să trăiască cu ei”, au ameninţat-o că o s-o omoare, au chemat pe cineva cu o maşină neagră cu geamuri fumurii, la şosea, în comuna S. şi „cei doi au dat-o să trăiască cu ea de mai multe ori, pentru care luau bani”.
Şi mama victimei a confirmat că aceleaşi aspecte au fost relatate de victimă atât bunicii, cât şi celorlalţi membri ai familiei şi că starea sa s-a schimbat după ce le-a povestit cele petrecute, făcând două crize de leşin, victima spunându-i tot timpul că nu doreşte să-i mai vadă pe cei doi, „C. şi Ş.”.
Aceeaşi martoră a precizat că fiica sa i-a povestit că inculpatul E.Ş.L. se tăia în faţa ei, arătându-i cum urmează să-i omoare pe membrii săi de familie. Mai mult, martora a explicat că prin expresia „a trăi cu ei” înţelege că „ei au violat-o”.
Deosebit de relevantă a fost apreciată şi declaraţia martorului P.G., unchiul victimei, căruia aceasta i-a relatat, în esenţă, că patru băieţi, printre care şi numitul „C.” au drogat-o, au forţat-o să facă sex în comuna S., în stradă, şi au ars-o cu ţigara.
Mai multe detalii despre cele întâmplate a aflat martorul de la fratele său, martorul P.I. care i-a relatat ceea ce el însuşi auzise de la victimă, respectiv că în decursul anilor 2011-2012, în mod repetat a fost violată de numitul „C.”, a fost scoasă la stradă unde a fost obligată să se prostitueze cu şoferii de TIR care tranzitau comuna S.
Şi acest martor a confirmat recunoaşterea implicită făcută de inculpatul A.I.C. cu ocazia vizitei pe care fraţii P. i-au facut-o după ce au luat cunoştinţă de cele întâmplate, acesta afirmând, potrivit declaraţiilor martorului, că „este mai puţin vinovat, că ceilalţi doi indivizi sunt vinovaţi”.
Martora P.D.M., sora victimei, a confirmat că martora M.A. venea la locuinţa victimei pe care o chema şi amândoi plecau apoi.
În ceea ce priveşte pe inculpatul A.I.C., martora a relatat că îl cunoaşte pe acesta, locuind în localitatea M. şi că acesta şi numitul „Ş.” „s-au luat de ea, au violat-o şi i-au făcut injecţii” şi că numitul „C.” a bătut-o şi a ameninţat-o pe sora sa, respectiv „i-a dat o palmă atunci când a violat-o”.
Aceeaşi martora a asistat în cadrul familial la momentele în care sora sa, victima P.E.P. a relatat celorlalţi membri ai familiei că inculpaţii au bătut-o, au violat-o şi i-au făcut injecţii, momente în care martora a constatat că victima plângea.
Martora P.D.M. a confirmat faptul că atât pe parcursul anului 2011, cât şi în anul 2012, sora ei - partea vătămată P.E.P. pleca de acasă în jurul orei 19.00 sub pretextul că ar sta prin sat cu fetele, însă mama lor verificând-o a prins-o cu minciuna.
Şi declaraţia martorei M.A. a fost considerată importantă prin prisma faptului că pe parcursul anilor 2011 şi 2012, l-a văzut pe inculpatul A.I.C., în mod repetat, împreună cu partea vătămată P.E.P., în parc şi auzise că cei doi ar fi „amanţi”.
În faţa instanţei, martora a reiterat aceleaşi împrejurări, precizând, în plus, că a auzit prin sat că partea vătămată P.E.P. ar fi stat la şosea şi făcea prostituţie, dar martora nu a văzut nimic personal, în acest sens.
Martora a arătat însă că deseori i-a văzut pe victima şi pe inculpatul A., ţinându-se de mână, prin sat şi ca „la nivel de bârfă, din auzite”, ştie că aceştia întreţineau relaţii sexuale, „erau un fel de amanţi”, şi că victima îl căuta pe inculpat.
Din declaraţiile martorei M.D. a rezultat prezenţa inculpatului E.Ş.L. în compania victimei P.E.P., pe care martora i-a surprins, într-o ocazie împreună, acasă la mătuşa martorei, numita M.A.M., ocazie cu care victima îi cerea ţigări inculpatului E., aceeaşi victimă fiind surprinsă e martoră vorbind la telefon cu inculpatul E. şi ţinându-se de mână cu inculpatul A.I.C.
Prezenţa inculpatului E.Ş.L. în localitatea M. a fost semnalată şi de martora B.E.I. care a arătat că l-a văzut pe inculpat discutând cu victima P.E.P., într-o ocazie, la prânz, în jurul orelor 12.00.
În mod nereal, inculpatul E.L.Ş. a precizat însă că nu a avut nicio legătură cu victima minoră, pe care o cunoaşte şi că a fost în localitatea M. doar în anul 2012, de sărbătorile pascale.
Această apărare a fost apreciată ca fiind neveridică şi în totală contradicţie cu probele administrate în cauză.
Astfel, însăşi martora M.A.I. l-a plasat pe inculpatul E.L.Ş. în anii 2011 şi 2012 în comuna M., arătând că acesta a întreţinut raporturi sexuale cu minora.
Chiar şi inculpatul A.I.C. a precizat că în luna mai 2012 inculpatul E.L.Ş. a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată P.E.P.
Inculpaţii E.L.Ş. şi A.I.C. au încercat să acrediteze ideea că nu au o relaţie apropiată şi că nu au mai ţinut legătura, însă din analiza listingului comunicărilor telefonice rezultă că inculpatul E.L.Ş. l-a contactat pe inculpatul A.I.C. la data de 07 noiembrie 2012, ora 14:43:47 şi au discutat 325 de secunde.
Data de 07 noiembrie 2012 este cea la care plângerea depusă de minoră a fost preluată de I.P.J. Iaşi, iar inculpatului A.I.C. i se ceruse să se prezinte la Postul de poliţie al comunei B., context în care se poate concluziona că inculpaţii E.L.Ş. şi A.I.C. au stabilit o strategie comună de apărare.
În cursul urmăririi penale, martora M.A.I. a arătat că aproape în fiecare seară, vărul său, inculpatul A.I.C. o trimitea să „o scoată din casă pe partea vătămată P.E.P. pentru a se întâlni cu ea”, ceea ce martora şi făcea, mergea la victimă acasă, o striga de la poartă şi îi spunea că a chemat-o „C.” la magazin, la fratele său, sau în drum, stătea puţin timp cu ei, după care îi lăsa singuri.
Martora a precizat că la cca. 2 luni după ce „C.” s-a întâlnit prima dată cu P.E.P., inculpatul i-a spus că s-a culcat cu victima, aspect pe care, din motive lesne de înţeles, victima a refuzat să-l recunoască.
Prezenţa inculpatului E. în aceeaşi localitate a fost confirmată de aceeaşi martoră care a precizat că acesta a venit şi a stat la locuinţa martorei, rămânând acolo câte 2-3 nopţi, apoi pleca la domiciliul mamei sale din comuna D., inculpatul E. stând cca. 2 săptămâni în acea zonă şi „umbla” cu „C.”, în aceeaşi perioadă martora confirmând că într-o zi a mers în parc cu D. (sora mai mică a victimei), cu victima şi cu inculpatul A.I.C., martora şi numita D. plecând acasă, nu înainte ca inculpatul A. să le spună să-i transmită inculpatului E.Ş.L. să vină şi el în parc, la întoarcere, martora observând că P.E.P. avea frunze în păr”, ulterior, şi inculpatul E.Ş.L. spunându-i martorei că s-a culcat cu P.E.P.
Martora a confirmat, de asemenea, absenţa de la domiciliu a inculpatului A., în fiecare seară începând cu ora 21.00, acesta spunând că merge „la peşte”.
În faţa instanţei, fără nicio explicaţie plauzibilă, în afara faptului că a fost dată „pro causa”, în încercarea de exonerare de răspundere penală a inculpatului, martora şi-a schimbat declaraţia anterioară, susţinând, fără temei real, că atunci când a fost audiată i-a fost frică.
Martora a negat că inculpatul A.I.C. o trimitea să o scoată din casă pe victimă, dar a admis că o scotea la magazin unde, de multe ori, se afla şi inculpatul.
Însăşi victima B.M., concubina inculpatului A.I.C. a confirmat că P.P.E. „umbla cu concubinul” său, posibil la magazin se întâlneau cei doi.
Martorul M.A.C., vărul inculpatului A.I.C., a arătat că o cunoaşte pe victima P.E.P. care nu ar fi o fată cuminte, „umblă cu mai mulţi bărbaţi şi se ducea la ea cine vrea”, martorul văzând-o pe aceasta de mai multe ori cu inculpatul A.I.C.
S-a apreciat că declaraţiile martorilor M.N., B.E.S. şi C.V. nu conţin elemente relevante asupra relaţiei dintre inculpaţi şi dintre aceştia şi victima P.E.P., depoziţiile ultimilor doi martori tinzând mai mult să contureze profilul moral al victimei, despre care s-ar fi spus că ar fi „o fată uşuratică”.
Astfel, martorul B.E.S. a confirmat că victima P. mai venea pe la magazinul din localitate să cumpere diverse bunuri, dar nu a observat să vină împreună cu inculpatul A., infirmând astfel susţinerile anterioare ale altor martori, analizate în cele ce preced, că cei doi ar fi avut o notorie relaţie.
Martorul C.V. a confirmat că inculpatul A. mai venea pe la el să-l ajute la construcţia unui coteţ şi că ar fi fost sunat de cineva, despre care inculpatul afirma că este victima P., fără însă ca martorul să confirme existenţa unei relaţii între cei doi.
Declaraţia martorului N.D. a conturat prioritar sugerarea unui anume profil moral al inculpatului E.Ş.L., şi mai puţin aspecte pertinente pentru fondul acuzaţiilor aduse acestuia. Mai mult, în încercarea de a-i asigura inculpatului un alibi bazat pe prezenţa cvasipermanentă a acestuia la stâna pe care martorul o avea în judeţul Constanţa, martorul a făcut susţineri care sunt infirmate de declaraţiile unor martori, analizate anterior, arătând că în toată perioada de 9 ani cât a stat la stână, inculpatul E.Ş.L. nu a venit singur prin zona Iaşiului sau la locuinţa lui din judeţul Neamţ, ci martorul îl aducea acasă şi îl ducea înapoi la stână.
Martorul G.Ş. a precizat că nu cunoaşte nimic despre această cauză şi că îl cunoaşte doar pe inculpatul E.Ş.L., cu care este consătean şi pe care l-a văzut prin comună, acesta fiind în trecere.
Martorul T.C.M., în legătură cu care inculpaţii au solicitat să fie audiat nemjlocit de către instanţă, a fost audiat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii instanţa constatând imposibilitatea audierii sale, urmând a face aplicabilitatea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Acesta a arătat că îl cunoaşte doar pe inculpatul A.I.C. de mai mulţi ani, nu este prieten cu acesta, auzind prin sat că ar avea o relaţie cu minora P.E.P., însă, personal, martorul nu i-a văzut pe aceştia împreună.
Susţinerile constante ale părţii vătămate P.E.P. au fost considerate a fi în concordanţă cu depoziţiile martorilor audiaţi, persoane care i-au văzut pe inculpaţi în împrejurări cheie, dar şi reacţiile psiho-emoţionale ale victimei la relatarea evenimentelor petrecute, cu concluziile raportului de constatare medico-legală, ce atestă faptul că minora prezenta la data examinării mai multe leziuni cu constatările fişei de examinare psihologică a părţii vătămate întocmite de D.G.A.S.P.C. laşi - Serviciul pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora minora prezenta la data examinării o simptomatologie posttraumatică, şi anume „anxietate peste medie, stare de agitaţie interioară, teamă de bărbaţi, de întuneric, de a sta singură, de a nu se repeta abuzul, sentimente de depreciere şi negare a corporalităţii”. De asemenea, specialiştii au constatat „traumă de tip cumulativ, datorită formei continuate de abuz sexual, precum şi cu făptuitori diferiţi”.
Ca atare, în raport de situaţia de fapt relevată de probele expuse mai sus, instanţa a apreciat că declaraţia din faza judecăţii dată de martora M.A.I. nu poate fi reţinută ca fiind reală, fiind dată pro causa, în încercarea de exonerare de răspundere penală a inculpatului A.I.C., vărul său, de altfel, contravenind astfel conduitei constante avută de partea vătămată pe tot parcursul cercetărilor şi celorlalte probe administrate în cauză.
În ceea ce priveşte legătura dintre inculpatul A.I.C. şi minora B.M., s-a considerat că este de notorietate faptul că după ce s-a liberat şi s-a mutat în localitatea M., la începutul anului 2010, inculpatul a debutat cu o relaţie de concubinaj cu B.M., în vârstă de 14 ani la acea dată, fapt ce rezultă din declaraţia minorei, dar şi din cele ale celorlalţi martori.
Minora B.M. a recunoscut că „a trăit cu inculpatul A.I.C. din cursul anului 2010 până la momentul arestării acestuia”, având cu acesta şi un copil, inculpatul ştiind că este minoră, dar nu l-a deranjat acest lucru.
Toţi ceilalţi martori, inclusiv mama minorei, numita B.E. au confirmat că fiica sa trăieşte de la 14-15 ani cu inculpatul A.I.C., de la acea vârstă aceştia convieţuind împreună, cei doi având un copil împreună, inculpatul A.I.C. cunoscând că fiica sa este minoră.
În ceea ce priveşte efectele traumelor suferite de victima P.E.P., s-a precizat şi că în perioada 14 decembrie - 19 decembrie 2012, minora a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi şi diagnosticată cu sindrom de stres posttraumatic, ca urmare a abuzurilor suferite.
Instanţa a subliniat că suferinţa psihică a minorei P.E.P. a fost aprofundată de faptul că mai întâi inculpatul A.I.C., apoi acesta împreună cu inculpatul E.Ş.L., o violau mereu în acelaşi loc din parc, iar în momentul în care şi-a adus prima dată prietenii pentru a o oferi spre a fi violată, şi anume inculpatul E.L.Ş. şi persoana neidentificată, inculpatul A.I.C. a chemat-o în acelaşi loc în care o dezvirginase.
Totodată, la întoarcerea victimei din Italia, în luna octombrie 2012, ultimul act material din cadrul infracţiunii continuate de viol s-a epuizat tot în parc.
Aşadar, analiza calitativă şi concluzivă a susţinerilor părţii vătămate a înlăturat orice dubiu că faptele descrise de minora P.E.P. s-au petrecut în realitate şi a stabilit că nu reprezintă rezultatul unor mecanisme fanteziste.
Victima a redat cu propriile cuvinte şi uneori într-o manieră naivă, specifică vârstei, agresiunile repetate la care a fost supusă şi umilinţa de a fi abuzată sexual şi exploatată, iar unele dintre descrieri au pus în evidenţă carenţe de educaţie sexuală şi lipsa experienţei sexuale.
Regretabilă a fost apreciată atitudinea familiei faţă de suferinţa minorei, pe care n-au descoperit-o timp de mai bine de un an, iar în cazul tatălui, după ce a aflat, indignarea a fost dominată de sentimentul de frică, iar compasiunea faţă de fiica sa estompată de ruşinea că a aflat satul.
Chiar bunica minorei, martora P.M. a relatat că pe parcursul anului 2012, când minora dormea la ea striga şi plângea prin somn, deci avea coşmaruri, însă nu a insistat să afle ce se întâmpla cu aceasta.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, instanţa a constatat că se impune a fi schimbată în sensul: reţinerii, în privinţa inculpatului A.I.C. a disp. art. 37 lit. a) C. pen., numai în raport cu infracţiunea de „act sexual cu un minor” şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu celelalte infracţiuni, dat fiind ca numai cea dintâi infracţiune a fost săvârşită în perioada restului de 555 zile închisoare, ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, celelalte infracţiuni fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională imputată inculpatului A.I.C., circumscrisă formei continuate a infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., s-a impus a se observa că circumstanţele concrete ale faptei şi configuraţia juridică particulară în care s-a materializat exteriorizarea manifestării de voinţă a acestuia a pledat pentru reţinerea, pentru acurateţe a două infracţiuni de viol: respectiv o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [fără reţinerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) şi cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie], fapta fiind săvârşită de inculpatul A.I.C., singur, şi o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [cu reţinerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) şi cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie], fapta fiind săvârşită de inculpatul A.I.C. împreună cu inculpatul E.Ş.L.
De asemenea, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. „infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni”.
Ca atare, condiţiile de existentă a infracţiunii continuate reies din definiţia acesteia, ele fiind următoarele: unitatea subiectului activ; unicitatea rezoluţiei infracţionale; pluralitatea de acţiuni (inacţiuni) săvârşite la diferite intervale de timp, care să realizeze conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Unitatea rezoluţiei infracţionale este condiţia care priveşte latura subiectivă şi în acelaşi timp cea esenţială pentru existenţa infracţiunii continuate, în lipsa ei, actele infracţionale identice având semnificaţia unui concurs real omogen. Ea trebuie să îndeplinească două cerinţe esenţiale: să fie prealabilă începerii activităţii infracţionale şi să dureze tot timpul cât se desfăşoară acest gen de activitate.
Pluralitatea de acţiuni (inacţiuni) săvârşite la diferite intervale de timp şi care să realizeze fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, este o condiţie care priveşte latura obiectivă a infracţiunii, cerinţa pluralităţii de acţiuni sau inacţiuni fiind realizată începând cu ipoteza când sunt cel puţin două.
S-a apreciat că nu este necesar să existe o omogenitate faptică a acţiunilor componente, trebuie doar ca deosebirile de ordin material dintre diversele acţiuni să nu afecteze omogenitatea juridică a acestora, iar deosebirile să fie compatibile cu unitatea de rezoluţie.
Acţiunile (inacţiunile) trebuie să fie săvârşite la intervale de timp care să nu fie prea mari, pentru că aceasta ar însemna că nu mai există rezoluţie unică, ci o pluralitate de rezoluţii, cu consecinţa unei pluralităţi sub forma unui concurs.
Or, în lumina celor arătate, instanţa a considerat că configuraţia concretă a acţiunilor de traficare a părţii vătămate P.E.P. impune reţinerea formei continuate a infracţiunii de trafic de minori.
Pe cale de consecinţă:
I. În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.:
1. A admis sesizarea din oficiu a instanţei privind schimbarea încadrării juridice în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;
2. A admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la reţinerea disp. art. 37 lit. a) C. pen., numai în raport cu infracţiunea de „act sexual cu un minor” şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu celelalte infracţiuni, şi, în consecinţă:
A schimbat încadrarea juridică în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată, dintr-o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni, respectiv: o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [fără reţinerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) şi cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie] şi o infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [cu reţinerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) şi cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie], ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
A schimbat încadrarea juridică în privinţa inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „trafic de minori” în formă continuată, din infracţiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie).
3. A respins, ca nefondată, cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privinţa ambilor inculpaţi, referitor la înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu infracţiunea de „trafic de minori”.
Concluzionând, instanţa a apreciat că vastul probatoriu administrat în cauză, oferă elemente de detaliu credibile şi coroborate care formează un ansamblu probator ce dovedeşte pe deplin vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, în încadrarea juridică reţinută în final de către instanţă.
În drept:
S-a considerat că faptele inculpatului A.I.C., care, din a doua jumătate a lunii iunie 2011 până la începutul lunii octombrie 2012, singur, iar din vara anului 2011 până în vara anului 2012, împreună cu inculpatul E.L.Ş. şi o a treia persoană neidentificată, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin constrângeri fizice, morale şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, au obligat-o pe minora P.E.P., în vârstă de 14 ani la data primei agresiuni, să suporte nenumărate acte sexuale normale, orale şi anale, ce s-au petrecut în diferite locuri, situate în comuna B. ori în apropierea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului A.I.C.) şi respectiv „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului E.L.Ş.), fiind vorba despre acte materiale nenumărate în cazul fiecăruia dintre inculpaţi.
Faptele inculpaţilor A.I.C. şi E.L.Ş., precum şi o a treia persoană neidentificată, care, în vara anului 2011, au recrutat victima P.E.P., în vârstă de 14 ani, iar din luna septembrie 2011 până în luna iulie 2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au transportat-o în parcarea situată pe partea dreaptă după comuna S. (pe sensul de mers Târgu Frumos - Roman), amenajată la DE 583, iar prin constrângere au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, inculpatul A.I.C. încasând şi sumele de bani realizate de aceasta, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (în cazul inculpatului A.I.C.) şi „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului E.L.Ş.), fiind vorba despre acte materiale nenumărate în cazul fiecăruia dintre inculpaţi.
Faptele inculpatului A.I.C., care, de la începutul anului 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut relaţii sexuale normale cu minora B.M., care tocmai împlinise 14 ani, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., fiind vorba despre acte materiale nenumărate.
Atât în cazul inculpatului A.I.C., cât şi în cazul inculpatului E.L.Ş. s-a reţinut comiterea celor patru, respectiv două infracţiuni, în concurs real, astfel că s-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la infracţiunea de viol reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi s-au avut în vedere considerentele cuprinse în decizia nr. 3 din 23 mai 2005, pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care din punct de vedere juridic detaliază şi identifică actele sexuale de orice natură, care constituie latura obiectivă a infracţiunii de viol şi intră sub incidenţa art. 197 C. pen.
Totodată, s-a apreciat că inculpaţii au realizat actele sexuale asupra victimei prin constrângere fizică şi morală, dar şi profitând de neputinţa ei de a se apăra.
S-a avut în vedere faptul că la momentul primei agresiuni sexuale, inculpatul A.I.C. a folosit forţa fizică şi ameninţările, dublate de şocul provocat de acţiunea surprinzătoare asupra copilului. Faţă de împrejurările comiterii primului act material, devenit temelia constrângerilor ulterioare sau a acceptării tacite a implacabilului situaţiei, victima şi-a dat seama că orice împotrivire este zadarnică, deoarece avea de-a face cu un bărbat de 31 de ani, despre care ştia că executase o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, aptitudinea forţei fizice ori psihice de a lua forma constrângerii trebuie apreciată ca fiind într-atât de puternică încât a produs rezultatul scontat, cerinţa legii referindu-se la existenţa constrângerii şi nu la împotrivirea victimei.
Prin consumarea primului viol, dar şi a celor care au urmat până la apariţia celor doi prieteni, poziţia inculpatului A.I.C. s-a consolidat, iar ideea de a-l deconspira pe acesta a fost treptat înlocuită în psihicul fragil al părţii vătămate P.E.P., de necesitatea de a accepta agresiunile sexuale, din nevoia de a-şi proteja familia, şi mai ales pe sora mijlocie, astfel cum rezultă ca urmare a evaluării că este profilul psihic al victimei. Odată cu apariţia celorlalţi doi prieteni - E.L.Ş. şi persoana neidentificată, minora a înţeles că supunerea totală este singura soluţie, în situaţia în care inculpatul E.L.Ş. s-a automutilat şi a ameninţat minora cu acelaşi tratament pentru ea şi familie, iar în vara anului 2012, în timp ce inculpatul E.L.Ş. o ţinea inculpatul A.I.C. a ars-o cu ţigara în patru locuri pe antebraţul drept.
Pentru justificarea încadrării juridice a faptelor descrise în agravanta prevăzută de dispoziţiile alin. (3) teza I ale art. 197 C. pen., s-au avut în vedere decizia nr. 17 din 10 martie 2008, pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi decizia nr. 219 din 05 iulie 2004, pronunţată de completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, se poate aprecia post factum că activitatea infracţională a inculpaţilor A.I.C. şi E.L.Ş. a fost rodul unei rezoluţii infracţionale unice, în sensul că actele sexuale au fost săvârşite în realizarea aceluiaşi scop, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, atât înainte, cât şi după ce victima P.E.P. a împlinit 15 ani. Se concluzionează că unitatea rezoluţiei infracţionale duce la încadrarea multiplelor acte de execuţie realizate după ce partea vătămată a împlinit 15 ani în condiţiile de agravare impuse de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, recrutarea şi constrângerea părţii vătămate P.E.P. erau deja realizate ca urmare a violului repetat, astfel că inculpaţii au trecut la exploatarea minorei, fără a se pune problema obţinerii consimţământului ei, deoarece aceasta devenise deja un obiect.
Nenumăratele ameninţări, constrângeri fizice, dar şi psihice la care a fost supusă minora din partea inculpaţilor, au reuşit înfrângerea libertăţii de voinţă, mişcare şi conştiinţă a victimei, dar şi vicierea poziţiei subiectului pasiv.
Pe de altă parte, o influenţă decisivă în păstrarea secretului şi în supunerea totală faţă de inculpaţi a avut-o şi incidentul din primăvara anului 2012, în urma căruia după o noapte petrecută de către tatăl minorei împreună cu inculpatul A.I.C., cel dintâi a fost recuperat de către membrii familiei, care au constatat că suferise multiple leziuni. Deşi nu au fost stabiliţi autorii agresiunii, inculpatul A.I.C. i-a dat de înţeles minorei că el îi aplicase corecţia tatălui, astfel că partea vătămată P.E.P. a constatat că nici martorul P.P. nu ar putea-o ajuta pentru a ieşi din situaţia dată.
Aşadar, elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic de minori a fost realizat odată cu înfrângerea libertăţii victimei de alegere a elementelor esenţiale, strict legate de dezvoltarea şi manifestarea personalităţii umane, la care a fost supusă victima. Valorile sociale încălcate prin activităţile desfăşurate de inculpaţi au fost cele referitoare la libertatea de voinţă şi acţiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.
Circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor de către inculpaţi, gradul de participaţie a acestora au conturat fără echivoc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate.
Fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor, instanţa a antrenat răspunderea penală a acestora, dispunând condamnarea lor.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost stabilite şi aplicate, şi a modului lor de executare, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea speciala, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana fiecărui infractor, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpaţi s-a apreciat că este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenţei drepturilor fundamentale ale victimei, a libertăţii sexuale, a integrităţii corporale şi a libertăţii de mişcare a victimei, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unor persoane tinere, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore.
Prin raportare mai ales la vârsta părţii vătămate P.E.P., s-a subliniat faptul că se poate afirma ca aceasta experienţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acesteia, asupra echilibrului socio-afectiv al acestora.
Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoţească orice persoană la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, victimele au aflat rezonanţa unor acte cu conotaţie sexuală, minora P.E.P. trăind semnificaţia reală a raporturilor sexuale săvârşite de clienţi, suferinţele fizice şi psihice pricinuite victimelor, urmare a raporturilor sexuale la care au fost supuse şi exploatării sexuale căreia victima P. îi era prizonieră.
Toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, victima încercând sentimentul ruşinii, chiar în ciuda promiscuităţii morale şi materiale care conturează contextul vieţii lor cotidiene.
Împrejurarea că inculpatul E.L.Ş. nu are antecedente penale nu a justificat prin ea însăşi, considerarea ei ca circumstanţă atenuantă, şi în consecinţă, atragerea aplicării unei pedepse reduse, întrucât în procesul de apreciere, elementele invocate trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condiţiilor concrete în care acestea au fost săvârşite, precum şi la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.
Datele privind conduita procesuală a inculpaţilor, astfel cum rezultă din cele arătate anterior, nu au fost de natură să antameze reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în contextul caracterului abominabil al faptelor acestora.
Aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Aceste condiţii au fost apreciate de instanţă ca nefiind îndeplinite în cauză faţă de inculpaţi.
În plus, în privinţa inculpatului A.I.C., instanţa a reţinut şi împrejurarea unei contribuţii sau participări infracţionale de mai mare amploare, a unui rol principal, de fapt „capul” activităţilor de viol şi trafic de minori, acesta probând o contribuţie activă, fiind principalul autor al faptelor, şi în privinţa căruia probatoriul nu a antamat nici măcar un indiciu al atenuării răspunderii penale.
Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispoziţiile părţii generale a C. pen. şi regimul de sancţionare a infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracţiunile comise, vârsta părţilor vătămate la momentul activităţii infracţionale, urmările produse asupra fizicului, dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa a stabilit inculpaţilor câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptăţească aprecierea ca aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.
În consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului A.I.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, şi contopeşte pedeapsa stabilită anterior prin prezenta, respectiv de 4 ani închisoare, cu restul de pedeapsă de 555 zile închisoare, ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.
A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menţionate) la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menţionate) la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menţionate) la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă finală de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.
De asemenea, a condamnat pe inculpatul E.L.Ş. la pedeapsa 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul E.L.Ş. (cu datele sus-menţionate) la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul E.L.Ş. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 6 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea regimului de executare, instanţa a reţinut că faţă de ansamblul activităţilor infracţionale comise, gravitatea faptelor şi consecinţele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate şi necesitatea constrângerii şi reeducării inculpaţilor, instanţa a apreciat că numai executarea pedepselor în regim de detenţie răspunde în mod adecvat funcţiilor şi scopului pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea ulterioară a stării de arest.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 14 ani închisoare, aplicată inculpatului A.I.C., respectiv de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului E.L.Ş., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a fiecărui inculpat, de la 13 noiembrie 2012, la zi.
Astfel cum s-a arătat şi anterior, în baza dispoziţiilor imperative ale art. 197, 198 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 65 alin. (2) C. pen., alăturat de pedeapsa principală, instanţa a stabilit inculpaţilor şi o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanţa a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpaţilor, atitudinea lor în relaţiile cu victimele, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că aceştia sunt incompatibili cu exercitarea drepturilor interzise.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Deciziile date către instanţa supremă în soluţionarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti în temeiul art. 4142 alin. (3) C. proc. pen.
De asemenea, instanţa a ţinut seama şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza Sabou şi Pârcălab c. României, Cumpănă şi Mazăre c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu ansamblul circumstanţelor personale ale tuturor inculpaţilor, instanţa a apreciat că aceştia sunt nedemni în exercitarea drepturilor interzise.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, instanţa a reţinut că victimele minore, în privinţa căreia, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, s-a constatat de către instanţa că acţiunea civilă, în prezenta cauza, se exercită din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., având în vedere că vizează persoane cu capacitate restrânsă de exerciţiu, au trăit semnificative suferinţe ca urmare a faptelor inculpaţilor. Umilinţa nejustificată produsa prin abuzurile şi exploatarea sexuală la care a fost supusă victima P. i-a creat o traumă psihică cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând reparaţie, fiind unul evident.
Mijloacele de probă anterior menţionate au probat consecinţele negative suferite de minoră în plan psihic şi, totodată, şi sechelele posttraumatice care au afectat şi continuă să afecteze participarea părţii civile la viaţa socială şi de familie.
De asemenea, din aceleaşi mijloace de probă a rezultat că minora a fost marginalizată de colegii de şcoală pe fondul faptelor a căror victimă a fost.
Pentru a realiza o justă compensare, instanţa a ţinut seama de o serie de elemente pe baza cărora a determinat întinderea sumelor acordate cu titlu de daune morale, şi anume: natura abuzurilor la care a fost supusă partea civilă P.E.P. (abuzuri prin care s-a adus atingere libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a părţii vătămate), vârsta fragedă pe care o avea aceasta, dar şi partea vătămată B.M., la momentul la care au avut loc primele abuzuri sexuale, respectiv primele acte sexuale, perioada mare de timp în care cea dintâi victimă a fost abuzată din punct de vedere sexual, de împrejurarea că starea de teamă şi stres acut, cu vise urâte, coşmaruri şi flashback-uri trăite de aceasta şi stima de sine scăzută persistă şi în prezent.
Instanţa a reţinut consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, traumele psihice (puse în evidenţă nu numai de constrângerea morală - în cazul părţii vătămate P. - şi de impactul acţiunilor agresive, dar şi vârsta victimelor) şi fizice suferite, sechelele posttraumatice, care afectează negativ participarea acestora la viaţa socială şi la care instanţa a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.
Faţă de cele arătate instanţa a apreciat că este justificată acordarea de daune morale şi, statuând în echitate, în baza disp. art. 14, 15, 17 şi 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., va admite acţiunea civilă pornită şi exercitată din oficiu şi va obliga inculpatul A.I.C. să plătească părţii civile B.M. (aflată în plasament la Centrul Maternal M. Iaşi), suma de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „act sexual cu un minor”, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi părţii civile P.E.P., suma de 20.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza disp. art. 14, 15, 17 şi 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă pornită şi exercitată din oficiu şi va obliga în solidar inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. la plata către partea civilă P.E.P. a sumei de 40.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza disp. art. 14, 15, 17 şi 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă pornită şi exercitată din oficiu şi va obliga în solidar inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. la plata către partea civilă P.E.P. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A.I.C. a briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfăşurat cu bandă de culoare neagră şi a păturii de culoare roz cu dungi albe şi maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, asupra cărora a fost aplicată măsura asigurătorie a sechestrului, prin ordonanţa din data de 29 ianuarie 2013, bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor de „viol” în formă continuată.
Veniturile băneşti obţinute din practicarea prostituţiei au fost apreciate ca fiind determinabile, pornind de la declaraţiile părţii vătămate P.E.P.
Astfel, din declaraţiile acesteia rezulta atât media clienţilor pe zi, cât şi costul prestaţiei minime şi a câştigului mediu zilnic, multiplicat cu numărul de zile care rezulta din probatoriul administrat (câte 50 RON de la fiecare client, 5 clienţi/seară, de 3 ori pe săptămână, timp de 10 luni), determinându-se astfel valoarea câştigurilor ilicite, sume de bani obţinute în totalitate de inculpatul A.I.C. din traficul de minori, sume supuse confiscării, măsura care va opera de la persoana care a beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimei (inculpatul A.I.C.) chiar daca banii ajungeau la această persoană indirect, prin intermediul unuia dintre ceilalţi traficanţi.
La confiscarea sumelor, instanţa a făcut aplicarea principiilor jurisprudenţiale statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (a se vedea decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005 şi decizia nr. 4457 din 21 iulie 2005), potrivit cărora banii dobândiţi de participanţi prin săvârşirea infracţiunii se confiscă, dispunându-se obligarea persoanei la plata sumei de care a beneficiat, măsurile de siguranţă constituind sancţiuni şi, ca atare, au caracter personal.
Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.I.C. suma de 15.000 RON, reprezentând banii obţinuţi prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., după scăderea sumei destinată despăgubirii acestei victime pentru prejudiciul moral produs prin săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În acest sens, a fost menţionată şi decizia penală nr. 3045 din 12 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a statuat ca potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile, inclusiv sumele de bani, dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Prin urmare, sumele de bani dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care servesc la despăgubirea persoanei vătămate nu sunt supuse confiscării, indiferent dacă despăgubirile sunt acordate pentru acoperirea prejudiciului material sau a celui moral.
Instanţa a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului, luată prin ordonanţa procurorului din data de 29 ianuarie 2013, asupra briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfăşurat cu bandă de culoare neagră şi a păturii de culoare roz cu dungi albe şi maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 noiembrie 2012.
În baza art. 163 alin. (1), (2), (5) şi (6) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A.I.C. şi E.L.Ş., până la concurenţa sumei de 75.000 RON, în privinţa celui dintâi inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni (plata, către părţile vătămate minore cu capacitate restrânsă de exerciţiu, a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) şi a confiscării speciale a sumei obţinute de acesta prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., şi până la concurenţa sumei de 35.000 RON, privinţa celui din urmă inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni (plata, către partea vătămată minoră cu capacitate restrânsă de exerciţiu P.E.P., a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale).
În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentinţe penale, sunt executorii.
S-a dispus luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi.
În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A.I.C. a celorlalte bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, respectiv: un telefon marca N., un telefon marca N. fără cartelă SIM, un telefon marca H., un cuţit cu mâner de culoare maro şi lama de 14 cm, un cuţit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 11 cm, un cuţit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 12,5 cm, un cuter cu mânerul de culoare roşie şi lama de 6 cm, cu obligaţia pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul E.L.Ş. a telefonului marca N., cu obligaţia pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului luată prin ordonanţa procurorului din data de 29 ianuarie 2013 în privinţa bunurilor menţionate anterior, cu privire la care s-a dispus restituirea, potrivit paragrafelor precedente.
În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a adus la cunoştinţa inculpaţilor că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 189 C. proc. pen., suma totală de 900 RON reprezentând onorarii pentru avocaţii din oficiu, în faza de judecată (300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, 300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, şi 300 RON - câte 150 RON, pentru fiecare parte vătămată - delegaţia din 13 februarie 2013), va fi suportată iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluţia asupra cauzei şi principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reţinută culpa infracţională sau culpa procesuală, instanţa a reţinut o proporţie diferită în provocarea cheltuielilor, în baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, a obligat pe inculpatul A.I.C., la plata sumei de 3.037,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, şi suma de 225 RON - 150 RON+75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegaţia din 13 februarie 2013, reprezintă onorariile pentru avocaţii din oficiu, în faza de judecată, iar pe inculpatul E.L.Ş. la plata sumei de 2.887,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegaţia din 06 februarie 2013, şi suma de 75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegaţia din 13 februarie 2013, reprezintă onorariile pentru avocaţii din oficiu, în faza de judecată, cheltuielile judiciare urmând a fi cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public (câte 1.812,92 RON, pentru fiecare inculpat) şi respectiv al Ministerului Justiţiei (1.225 RON, pentru inculpatul A.I.C. şi 1.075 RON, pentru inculpatul E.L.Ş.).
În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş., care au invocat nelegalitatea şi netemeinicia ei, arătând că nu sunt vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, sens în care au solicitat să se dispună achitarea lor pentru infracţiunile de viol şi trafic de persoane. Inculpatul A.I.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, solicitare formulată de ambii apelanţi în subsidiar şi cu privire la infracţiunile de viol şi trafic de persoane.
Prin decizia penală nr. 199 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 282 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a menţinut-o.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus durata arestului preventiv de la 25 iunie 2013, la zi, pentru fiecare inculpat.
A obligat inculpaţii-apelanţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care au fost incluse onorariile avocaţilor din oficiu pentru părţile vătămate şi pentru inculpatul E.L.Ş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie faptică fundamentată pe o amănunţită analiză a probatoriului administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reţinerea vinovăţiei inculpatului pentru comiterea infracţiunii pentru care s-a şi dispus condamnarea.
Instanţa a constatat că motivele de apel ale inculpaţilor care susţin nevinovăţia lor în comiterea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată sunt nefondate, probaţiunea administrată în cauză a dus la concluzia existenţei faptelor şi a vinovăţiei acestora.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanţa fondului s-a apreciat s-a apreciat că s-a făcut în mod corespunzător, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
S-a considerat că raportat la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condiţiile concrete în care au fost săvârşite, raportat şi la atitudinea inculpaţilor, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.), iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate şi aplicarea art. 5 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la cazurile de casare invocate şi la limitele instanţei de recurs, în examinarea acestora, menţionează următoarele:
Prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar şi a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuţie a existenţei faptelor în materialitatea lor, adică - în sinteză - la constatarea inexistenţei faptelor în materialitatea lor sau a reţinerii altor fapte în locul celor deja reţinute de instanţele anterioare deoarece, conform voinţei legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), instanţa de recurs - ulterior judecării apelului de către instanţa de prim control judiciar - nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Or, din această perspectivă, Înalta Curte apreciază, aşa cum legal şi temeinic a stabilit şi instanţa de apel, că faptele inculpaţilor, practic necontestate în materialitatea lor, au fost săvârşite de către inculpaţi cu vinovăţie sub forma intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunilor menţionate, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor deja expuse în decizia atacată.
Inculpaţii au criticat hotărârea cu privire la individualizarea sancţiunii în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., cât şi modalitatea de executare a pedepsei, subsumând critica lor cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Conform modificărilor aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelurilor, se exclude posibilitatea analizei criticii formulate.
Astfel, după 15 februarie 2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiilor referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. anterior decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.
În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minim, mediu sau maximul special), în raport cu limitele prevăzute de legea nouă (către minim, mediu sau maximul special).
Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minim special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu e posibilă nici situaţia inversă.
Instanţa constată fondate recursurile inculpaţilor numai în ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile.
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 26 noiembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurenţi, instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu, instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei;
c) Instituţiile autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat:
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte încriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din încriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Astfel, noua calificare juridică pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior (pedeapsă 3-10 ani închisoare) este reglementată în art. 220 alin. (1) C. pen. şi e sancţionată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare.
Infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. anterior, sancţiona cu pedeapsa de la 10 la 25 ani închisoare, îşi găseşte corespondent în art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen., faptă sancţionată cu pedeapsă de la 5 ani la 12 ani închisoare.
Infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, sancţionată cu pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare, are corespondent în noul C. pen. în art. 211 alin. (1) şi (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) şi prevede pedeapsa de la 5 la 12 ani.
Instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche şi efectele acuzaţiei în legea nouă, apreciind care lege este mai favorabilă, iar ca urmare a stabilirii legii mai favorabile, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Instituţii autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea decurgând din încriminare, în speţă, sunt art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de încriminare şi sancţiune este impusă de lege, de jurisprudenţa Curţii Constituţionale:
- instituţii autonome definite ca atare în lege: Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport cu încadrarea juridică şi sancţiunea în cazul recidivei (art. 9), al pluralităţii de infracţiuni (art. 10), al suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 15, art. 22), al măsurilor educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;
- instituţii autonome definite în jurisprudenţa: art. 3201 C. proc. pen. anterior (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile).
Aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz, în Codul penal adnotat din 1936, arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este de asemenea îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile care funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32-41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului C. pen., pag. 76 parag. 1, pag. 77.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).
Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.
În aplicarea acestui principiu, în raport cu Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă.
Infracţiunea continuată reprezintă o stare de agravare a pedepsei, alături de concursul de infracţiuni, recidivă şi pluralitatea intermediară având o reglementare de sine stătătoare, privind condiţiile de existenţă, cât şi tratamentul penal, aplicându-se independent de dispoziţiile privind infracţiunea, fiind o instituţie autonomă. Astfel, dacă una dintre legi este mai favorabilă cu privire la infracţiune (limite de pedeapsă mai uşoare), cealaltă lege poate să fie mai favorabilă cu privire la infracţiunea continuată (condiţii de existenţă şi tratament penal). În speţă, instanţa constată că dispoziţiile art. 35 C. pen. sunt mai favorabile în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie şi postexecutorie reprezintă la rândul lor instituţii autonome faţă de instituţia pedepsei, motiv pentru care instanţa constată că dispoziţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cât şi art. 33 C. pen. anterior sunt mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 C. pen. şi art. 41 C. pen.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii, va casa, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
I. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.I.C. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, precum şi în sporul de 3 ani închisoare.
Va reduce pedeapsa la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Va menţine dispoziţia de revocare a liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, şi va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare, redusă potrivit prezentei decizii, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 555 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Va reduce pedeapsa la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Va reduce pedeapsa la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Va reduce pedeapsa la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
În temeiul art. 33-35 C. pen. anterior va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, la care va adăuga sporul de 3 ani închisoare, aplicat de instanţele anterioare, în final inculpatul A.I.C. urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.
II. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului E.L.Ş. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
Va reduce pedeapsa la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
În temeiul art. 33-35 C. pen. anterior va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului E.L.Ş. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.
III. Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuitele judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.I.C. şi E.L.Ş. împotriva deciziei penale nr. 199 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală nr. 282 din data de 25 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.I.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, precum şi în sporul de 3 ani închisoare.
Reduce pedeapsa la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Menţine dispoziţia de revocare a liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, şi contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare, redusă potrivit prezentei decizii, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 555 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Reduce pedeapsa la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Reduce pedeapsa la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Reduce pedeapsa la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
În temeiul art. 33-35 C. pen., anterior contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, la care adaugă sporul de 3 ani închisoare, aplicat de instanţele anterioare, în final inculpatul A.I.C. urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului E.L.Ş. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
Reduce pedeapsa la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.
În temeiul art. 33-35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului E.L.Ş. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.
III. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuitele judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi în sumă de câte 300 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1596/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1609/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
