ICCJ. Decizia nr. 1589/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1589/2014

Dosar nr. 8493/30/2013

Şedinţa publică din 9 mai 2014

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 332/PI din 2 octombrie 2013, Tribunalul Timiş, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D.S., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.D.S., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.D.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013, şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 6 luni aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, de 4 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore din data de 22 iulie 2013 şi a arestului preventiv de la data de 23 iulie 2013 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul C.D.S. cantitatea de 5142,8 gr. cannabis.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul C.D.S. la plata sumei de 700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 131/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara, înregistrat la data de 13 august 2013 pe rolul Tribunalului Timiş Dosar nr. 8493/30/2013, a fost trimis în judecată inculpatul C.D.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut următoarele:

La data de 1 iulie 2013, în urma unor activităţi specifice pe linia combaterii traficului şi consumului de droguri de risc, desfăşurate de ofiţerii antidrog din cadrul B.C.C.O. Timişoara, au fost identificaţi mai mulţi indivizi care aveau preocupări pe linia cultivării de cannabis în scopul recoltării şi comercializării lui ulterioare către consumatorii aflaţi pe raza municipiului Timişoara. Continuând investigaţiile, ofiţerii antidrog au procedat la culegerea de date şi informaţii care să le uşureze aflarea identităţii celor care erau preocupaţi sau aveau legătură cu activitatea de cultivare a cannabisului, astfel că s-a reuşit identificarea acestora în persoana inculpatului C.D.S. şi a învinuiţilor D.I., V.D.N. şi O.A.

Pentru a stabili contribuţia infracţională a fiecăruia dintre ei în comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc sub forma cultivării, ofiţerii antidrog au procedat la monitorizarea în timp a acestei activităţi, reuşind în final să stabilească în mod concret autorul şi implicarea certă în săvârşirea acestei fapte. Astfel, în urma investigaţiilor s-a constatat că celui căruia îi aparţin cele două suprafeţe de teren cultivate cu cannabis este inculpatul C.D.S. care s-a preocupat îndeaproape de plantarea seminţelor de cannabis şi îngrijirea lor până la maturizare. În ceea ce priveşte pe învinuiţii V.D.N. şi O.A., respectiv numitul D.I. cercetările nu au evidenţiat vreo activitate menită să-i încrimineze penal.

În baza probelor deţinute, în data de 22 iulie 2013 ofiţerii B.C.C.O. Timişoara au organizat o acţiune de identificare şi prindere în flagrant a persoanei care se ocupă de îngrijirea culturii, irigarea plantelor şi recoltarea lor, prilej cu care a fost surprins în flagrant inculpatul C.D.S. în timp ce inspecta parcelele cultivate cu cannabis. Cu ocazia reţinerii sale, asupra inculpatului au fost găsite unelte specifice (cleşte de mână şi un fierăstrău) destinate recoltării plantelor de cannabis. Cu aceeaşi ocazie s-a procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare la locuinţele inculpatului şi învinuiţilor V.D.N. şi O.A., fără însă a se depista bunuri sau substanţe interzise de lege.

În urma cântăririi plantelor de cannabis după recoltarea lor de către ofiţerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de circa 40 kg. masă verde şi au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Ulterior după uscarea plantelor, s-a stabilit că acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale ce aparţin plantei cannabis, evidenţiind de asemenea existenţa tetrahidrocannabinolului (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis ce face parte din anexa III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri. Privitor la cantitatea de 5142,8 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată şi sigilată, fiind predată ulterior organelor de anchetă în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.

În probaţiune a fost ataşat Dosarul nr. 131/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 1 iulie 2013, în urma unor activităţi specifice pe linia combaterii traficului şi consumului de droguri de risc, desfăşurate de ofiţerii antidrog din cadrul B.C.C.O. Timişoara, au fost identificaţi mai mulţi indivizi care aveau preocupări pe linia cultivării de cannabis în scopul recoltării şi comercializării lui ulterioare către consumatorii aflaţi pe raza municipiului Timişoara. Continuând investigaţiile, s-a reuşit identificarea inculpatului C.D.S., despre care existau date că se ocupă cu cultivarea a două parcele de teren cu cannabis, la marginea localităţii C., comuna B. din judeţul Timiş.

În vederea stabilirii activităţii infracţionale a inculpatului, ofiţerii antidrog au procedat la monitorizarea în timp a acestei activităţi, constatându-se că cel care cultiva cele două suprafeţe de teren cu cannabis este inculpatul C.D.S. care s-a preocupat îndeaproape de plantarea seminţelor de cannabis şi îngrijirea lor până la maturizare (a se vedea procesul-verbal din data de 16 iulie 2013 şi planşele foto anexe).

Cu ocazia constatării infracţiunii, inculpatul C.D.S. a declarat că plantele de cannabis îi aparţin, au fost cultivate de acesta, iar, în acea zi, a venit vă verifice starea în care se află. Totodată, inculpatul a indicat ofiţerilor antidrog locurile unde a sădit plantele de cannabis, fiind identificate un număr de trei liziere, defrişate de alţi arbuşti, unde se aflau mai multe plante de cannabis care aveau la bază, în compoziţia solului, nisip şi îngrăşăminte pentru menţinerea umidităţii solului şi creşterea plantelor. În prima lizieră au fost identificate un număr de 25 de plante de cannabis, în diverse stadii de creştere, de la 40.50 c, până la 1,80-1,90 m. în a doua lizieră au fost identificate un număr de 216 de plante de cannabis în diverse stadii de creştere, de la 40.50 cm până la 2,5 m. De asemenea, tot în acest loc, au fost găsite un număr de 51 de plante rupte şi aşezate la uscat. În a treia lizieră au fost identificate un număr de 4 plante de cannabis de aproximativ 1,5 m. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul C.D.S. a condus organele de poliţie la o altă cultură de cannabis, înfiinţată tot de către acesta, situată la o distanţă de aproximativ 2 km de locul primei culturi, unde s-a găsit un număr de 220 de plante de cannabis în diverse stadii de creştere, de la 20 la 50 cm. Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de prindere în flagrant.

Cu aceeaşi ocazie s-a procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare la locuinţele inculpatului şi ale martorilor V.D.N. şi O.A., fără însă a se depista bunuri sau substanţe interzise de lege.

Ulterior după uscarea plantelor, s-a stabilit că acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale ce aparţin plantei cannabis, evidenţiind de asemenea existenţa tetrahidro-cannabinolului (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis ce face parte din anexa III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri.

Privitor la cantitatea de 5142,8 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată şi sigilată, fiind predată ulterior organelor de anchetă în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut parţial faptele reţinute în sarcina sa, declarând faptul că, începând de la vârsta de 16 ani este consumator de droguri, cannabis, consumând la început mai puţin, apoi zilnic, câte un gr. de cannabis şi frecventând, totodată, un cerc de persoane consumatoare de droguri. În aceste condiţii, a luat hotărârea de a cultiva cannabis, întrucât costul unui gram de cannabis (80 RON/gr) pe care-l cereau dealerii din municipiul Timişoara era foarte ridicat şi a căutat astfel să-şi uşureze situaţia prin producerea directă a plantelor de cannabis.

În cursul anului 2012 a primit cu titlu gratuit seminţe de cannabis de la o cunoştinţă şi a început să caute informaţii de pe internet cu privire la cultivarea şi îngrijirea plantelor, iar apoi a căutat să-şi găsească şi parcele necesare pentru a putea sădi seminţele de cannabis.

Astfel, în luna mai 2013, s-a angajat ca zilier la consăteanul său O.A. şi la socrul acestuia V.D.N., îngrijind livezile cu pruni de la marginea satului C., comuna B. Tot din acea perioadă a început că cultive două parcele din apropierea livezilor, la marginea satului C., cu cannabis. După plantarea seminţelor inculpatul a continuat să urmărească creşterea plantelor, mergând la parcele o dată la 3-4 săptămâni, după cum a declarat acesta.

În data de 22 iulie 2013 inculpatul, având asupra sa un ferăstrău de mână şi foarfece de vie, s-a deplasat la parcelele sale cu intenţia de a recolta plantele, însă, în momentul în care a pătruns în cultură, a fost surprins şi somat de lucrători de la jandarmerie, care l-au imobilizat şi reţinut până la sosirea ofiţerilor antidrog din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

Martorii O.A. şi V.D.N. au confirmat faptul că i-au propus inculpatului să lucreze ca zilier la aceştia, pentru a îngriji livezile cu pruni ale martorului V.D.N. de la marginea satului C., comuna B., inculpatul desfăşurând această activitate în perioada mai-iulie 2013 şi fiind remunerat de către martorul O.A. cu suma totala de 2.900-3.100 RON. În această perioadă a locuit la casa părintească a martorului V.D.N., deplasându-se zilnic la livezi, fără a fi însă supravegheat de vreunul din cei doi martori. Totodată aceştia au declarat că nu au avut cunoştinţă de faptul că inculpatul cultiva parcele cu cannabis, în imediata apropiere a livezilor, şi, de asemenea, nu ştiau că acesta este consumator de droguri.

Faţă de cele de mai sus, din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat că sunt stabilite cu certitudine cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, inculpatul recunoscând parţial comiterea faptelor reţinute în sarcina sa şi arătând că, fiind un consumator dependent de cannabis a intenţionat să-şi reducă cheltuielile ocazionate de cumpărarea cannabisului de la dealerii ocazionali, prin cultivarea directă a plantelor, invocând în apărarea sa faptul că a cultivat cannabis doar pentru consumul propriu. Având în vedere cantitatea mare de cannabis cultivată de inculpat (în urma cântăririi plantelor de cannabis după recoltarea lor de către ofiţerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de cca. 40 kg. masă verde, iar după uscarea plantelor, s-a stabilit că acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale ce aparţin plantei cannabis), suprafaţa pe care acest drog era cultivat, ustensilele folosite, modalitatea în care erau „ajutate” să crească plantele, instanţa va înlătura apărarea inculpatului referitoare doar la consumul propriu (consum care se limita la 1 gr. cannabis/zi, în perioada de maximă dependenţă), aspectele învederate anterior conducând, în mod indubitabil, la concluzia că inculpatul a cultivat plante de cannabis în vederea comercializării.

În drept, fapta inculpatului C.D.S. de a cultiva fără drept plante de cannabis pe care le-a îngrijit până la maturitate, în vederea comercializării întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, fapta inculpatului C.D.S. de a cultiva, fără drept, plante de cannabis pe care le-a îngrijit până la maturitate, în vederea consumului propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acţiunea de cultivare a unui număr de 316 plante de cannabis în vederea comercializării şi consumului propriu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a acţionat cu intenţie directă, având reprezentarea faptului că nu era îndreptăţiţi să cultive acele plante întrucât prin aceste activităţi realizează o faptă prevăzută de legea penală, dar cu toate acestea au urmărit săvârşirea faptei în vederea obţinerii drogurilor necesare propriului consum şi comercializării.

Faţă de cele de mai sus, constatând că sunt întrunite elementele constitutive atât ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D.S., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului conform art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, precum şi faptul că a recunoscut parţial săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, fapt pentru care nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Totodată, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, dat de modul şi împrejurările săvârşirii faptelor, în special de cantitatea mare de plante de cannabis cultivată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul.

A reiterat cererea de a se dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi acordarea beneficiului suspendării condiţionate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, arătând că a cultivat plantele de cannabis în vederea consumului propriu.

Prin decizia penală nr. 226/A din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de inculpatul C.D.S. împotriva sentinţei penale nr. 332/PI din 2 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 8493/30/2013.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.D.S., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul C.D.S., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului C.D.S. şi în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv din 2 octombrie 2013 la zi.

A menţinut în rest dispoziţiile deciziei penale recurate cu privire la arestul preventiv, dispoziţia de confiscare, distrugerea drogurilor şi cheltuielile judiciare.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond rezultând din probele dosarului că inculpatul C.D.S. a cultivat droguri de risc, activitate ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţine instanţa de prim control judiciar că nu s-a dovedit că fapta de cultivare a plantelor de cannabis a fost efectuată în scopul consumului propriu şi nici dacă inculpatul este consumator de droguri.

Apreciază instanţa de apel că simplele afirmaţii ale inculpatului că este consumator de droguri nu pot determina condamnarea acestuia pentru infracţiunea de cultivare a drogurilor pentru consum propriu în lipsa unei probe ştiinţifice care să dovedească indubitabil că acesta a consumat astfel de substanţe.

Pentru aceste raţionamente, instanţa de apel a dispus achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, apreciază instanţa de prim control judiciar că a fost corect individualizată fiind aptă să atingă funcţiile pedepsei respectiv educativă, preventivă şi de exemplaritate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385³ C. proc. pen. inculpatul C.D.S.

În baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. inculpatul solicită achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 arătând că nu există probe care să facă dovada vinovăţiei sale sub aspectul comiterii acestei fapte.

În subsidiar, inculpatul solicită a se da eficienţă dispoziţiilor art. 5 C. pen. în sensul de a se aplica legea penală mai favorabilă.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului este întemeiat numai sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Întrucât inculpatul C.D.S. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanţei de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Faţă de aceste norme tranzitorii, Înalta Curte va analiza recursul de faţă în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize coroborate şi obiective a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal fapta a fost just încadrată juridic, astfel că în mod corect a apreciat instanţa de fond cât şi instanţa de apel că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au realizat o motivare amplă a hotărârilor, au stabilit fapta, modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă, au administrat probe concludente şi utile aflării adevărului, au răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpaţi, dând astfel eficienţă cerinţelor unui proces echitabil în deplin acord cu jurisprudenţa C.E.D.O.

Înalta Curte îşi însuşeşte starea de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond din care rezultă în esenţă că inculpatul, în cursul anului 2012, a primit cu titlu gratuit seminţe de cannabis de la o cunoştinţă şi a început să caute informaţii pe internet cu privire la cultivarea şi îngrijirea plantelor, iar apoi a început să caute teren pentru a putea sădi seminţele de cannabis.

În realizarea acestui obiectiv, inculpatul s-a angajat ca zilier la consăteanul său O.A. şi la socrul acestuia V.D.N., îngrijind livezile cu pruni de la marginea satului C., comuna B. Tot din acea perioadă a cultivat două parcele cu cannabis la marginea satului C. pe care le urmărea cu regularitate pentru a vedea evoluţia acestora.

În data de 22 iulie 2013 inculpatul, având asupra sa un ferăstrău de mână şi foarfece de vie, s-a deplasat la parcelele cu cannabis pentru a recolta plantele însă în momentul în care a pătruns în cultură a fost somat de către lucrători de la jandarmerie care l-au imobilizat şi reţinut până la sosirea ofiţerilor antidrog din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a contestat situaţia de fapt, însă a afirmat că a cultivat plantele de cannabis în vederea consumului propriu.

Recurentul inculpat C.D.S. a recunoscut că plantele de cannabis îi aparţin chiar cu ocazia constatării infracţiunii, el arătând că a sădit plantele de cannabis şi în ziua respectivă venise să verifice starea în care se află.

În urma cântăririi plantelor de cannabis, după recoltarea lor de către ofiţerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de cca. 40 kg masă verde, iar după uscare acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale.

În mod corect a apreciat instanţa de apel că simpla afirmaţie a inculpatului că este consumator de droguri şi a plantat cannabis pentru consumul propriu nu este suficientă pentru a putea reţine vinovăţia acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în lipsa unor probe ştiinţifice care să facă dovada indubitabilă că inculpatul este consumator de droguri.

Având în vedere cantitatea mare de cannabis cultivată coroborată cu celelalte probe testimoniale şi ştiinţifice administrate în cauză, reţine Înalta Curte că fapta comisivă a inculpatului de a cultiva plante de cannabis în cantitate de 40 kg masă verde, respectiv 5150,1 gr. după uscare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ca atare, reţine Înalta Curte că toate criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen. nu sunt întemeiate şi nu au consistenţa necesară de a determina reformarea deciziei penale atacate.

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul inculpatului C.D.S. este întemeiat şi va fi admis ca atare numai prin prisma aplicării legii penale mai favorabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cauza de faţă de la pronunţarea deciziei penale în apel, 25 noiembrie 2013, şi până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte va analiza dispoziţiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sub aspectul conţinutului constitutiv şi al regimului sancţionator la data comiterii faptei şi cel în vigoare la momentul soluţionării recursului.

Sub aspectul conţinutului constitutiv infracţiunea de trafic de droguri de risc nu a suferit modificări în continuare infracţiunea este prevăzută şi incriminată de Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1).

Singurele modificări aduse de Legea nr. 187/2012 Legii nr. 143/2000 constau în regimul sancţionator.

Astfel înainte de modificare infracţiunea de trafic de droguri de risc era sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

După modificările aduse prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Ca atare, având în vedere noile limite speciale ale pedepsei, net inferioare vechii reglementări, apreciază Înalta Curte că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă, fapt pentru care îi va da eficienţă şi va reduce proporţional pedeapsa aplicată inculpatului.

Cum pedeapsa aplicată inculpatului era egală cu minimul special prevăzut de norma de incriminare faţă de limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 3 ani şi 15 ani închisoare, Înalta Curte va aplica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de noua incriminare, limitele speciale ale pedepsei fiind cuprinse între 2 ani şi 7 ani închisoare.

Reţinând că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Faţă de toate argumentele prezentate, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului C.D.S., va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 332/PI din 2 octombrie 2013 a Tribunalului Timiș și rejudecând în fond:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 şi va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 ore din 22 iulie 2013 şi arestării preventive de la 23 iulie 2013 la 9 mai 2014.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.D.S. împotriva deciziei penale nr. 226/A din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 332/PI din 2 octombrie 2013 a Tribunalului Timiș și rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 ore din 22 iulie 2013 şi arestării preventive de la 23 iulie 2013 la 9 mai 2014.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1587/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1594/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1589/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1589/2014. Penal