ICCJ. Decizia nr. 1594/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1594/2014
Dosar nr. 6160/90/2013
Şedinţa publică din 9 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 30 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 6/F din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală în Dosarul nr. 1908/90/2008, formulată de revizuentul M.S., în prezent aflat în Penitenciarul C., judeţul Argeş.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat, că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la data de 16 septembrie 2013, condamnatul M.S. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 6 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 1908/90/2008, invocând dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul completării probatoriului, respectiv audierea de martori, efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât nu el este autorul faptei, ci mama victimei, respectiv martora P.M. cu care s-a „încăierat”, că decesul victimei ar fi fost cauzat de căderea acesteia din podul locuinţei în care obişnuia să se ascundă când consuma băuturi alcoolice, precum şi a faptului că aceasta suferea de epilepsie.
După efectuarea actelor de cercetare, procurorul şef secţie judiciară a înaintat întregul material împreună cu propunerea de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Cererea a fost înregistrată la data de 4 octombrie 2013 de Tribunalului Vâlcea, secţia penală, sub nr. 6160/90/2013.
Analizând cererea de revizuire formulată de condamnatul M.S., în raport de actele şi lucrările Dosarului nr. 1908/90/2008 al Tribunalului Vâlcea şi având în vedere referatul întocmit de procuror, tribunalul a constatat, că prin sentinţa penală nr. 6/F din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 1908/90/2009, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S., la 14 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. e) C. pen., iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o perioadă de 7 ani.
În temeiul art. 14 şi art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către părţile civile P.N.G. şi P.N.V. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceste părţi civile, a sumei de 2.250 RON pentru fiecare, cu titlu de despăgubiri materiale.
Inculpatul a mai fost obligat şi la plata către partea civilă M.A.I., a sumei de 8.000 RON, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa valorii despăgubirilor la plata cărora a fost obligat.
În temeiul art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la efectuarea de tratament medical până la însănătoşire.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus durata reţinerii de o zi în data de 26 mai 2008 şi arestării preventive de la 27 mai 2007, la zi.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Sentinţa atacată, atât cu apel cât şi cu recurs, a rămas definitivă la data de 30 octombrie 2009, ca urmare a respingerii recursului, fiind emis mandatul de executare a pedepsei.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că motivele invocate în cererea de revizuire au fost cenzurate de instanţa care a judecat fondul cauzei, cât şi de instanţa de control judiciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 393 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care, aceeaşi instanţă care a dat soluţia rămasă definitivă, revine asupra ei în baza unor situaţii noi, necunoscute la data pronunţării hotărârii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
Tribunalul a constatat, că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cele 5 cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
De altfel, tribunalul a apreciat, că anterior, condamnatul M.S. a formulat 4 cereri de revizuire împotriva aceleiaşi sentinţe, ultima fiind soluţionată prin sentinţa penală nr. 54 din 18 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 4627/90/2013, invocând acelaşi temei legal şi aceleaşi apărări şi motive.
Având în vedere decizia nr. 34/2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive şi apărări invocate”, precum şi dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a respins ca inadmisibilă cerere de revizuire formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul M.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 141/A din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul M.S., împotriva sentinţei penale nr. 54 din 18 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 6160/90/2013.
A obligat pe apelant la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul M.S. invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. A arătat că ar fi utilă aflarea adevărului şi audierea martorilor D.L. şi R., revizuentul susţine că nu este autorul faptei, iar în urma demersurilor efectuate şi-a dat seama cine este adevăratul autor.
Examinând recursul declarat de revizuentul M.S., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de revizuent este nefondat.
Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecinţă, recursul va fi examinat prin prisma dispoziţiilor C. proc. pen. anterior.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. anterior, hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existenţa unei netemeinice judecăţi de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Fiind o cale de atac extraordinară şi care pune în discuţie autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparenţe de temeinicie.
Se constată că motivul invocat de recurent respectiv acela că nu au fost audiaţi doi martori din ale căror declaraţii ar fi rezultat că nu el este autorul infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcină, se circumscrie unor apărări de fond şi în nici un caz, unor împrejurări sau fapte noi, necunoscute de către instanţa de fond.
Constatând că motivul invocat nu se încadrează în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. anterior în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent.
În conformitate cu art. 275 C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.S. împotriva deciziei penale nr. 414/A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1589/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1596/2014. Penal → |
|---|
