ICCJ. Decizia nr. 162/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 162/2014
Dosar nr. 26796/3/2012
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 891 din data de 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 26796/3/2012 s-a dispus în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul B.P. sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. constatând retragerea mărturiei mincinoase în termenul prev. de art. 260 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.P. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul S.D. sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând decesul inculpatului.
În baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. cu referire la art. 103 din Legea nr. 71/2011 s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat în consecinţă partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL în solidar cu succesorul acceptant S.I.M., acesta din urmă în limitele activului succesoral conform art. 1114 din Noul C. civ., la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă iniţial prin ordonanţa din 04 februarie 2011 dată în Dosarul nr. 61/P/2010 asupra imobilului (teren şi construcţie) situat în Bucureşti, sector 5, precum şi asupra imobilului (teren şi construcţie) situat în comuna B., judeţul Teleorman.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti la data de 04 iulie 2012 în Dosarul nr. 61/P/2010 s-au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi B.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective; neînceperea urmăririi penale faţă de S.E. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta; neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptele respective nu există în materialitatea lor; neînceperea urmăririi penale faţă de B.P. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub raport subiectiv; disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea faţă de S.D., pentru continuarea cercetărilor faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului S.D. că în perioada iunie 2008 - septembrie 2009, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de persoană împuternicită cu administrarea SC M.I.S. SRL Bucureşti, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a înregistrat în evidenţa fiscală a societăţii menţionate, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, evidenţiind în actele contabile un număr de 30 de facturi fiscale fictive privind achiziţia de feroaliaje emise de SC I.M.O. SRL Focşani, societate controlată în fapt tot de către inculpat, provocând astfel bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 4.122.700 RON (echivalent 1.020.470 euro), reprezentând impozit pe profit şi TVA aferent cheltuielilor înregistrate în contabilitate, care au la bază documente fictive.
Tot în sarcina inculpatului S.D. s-a reţinut că în intervalul 2008-2009, în exercitarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de fapt al SC I.M.O. SRL Focşani nu a depus raportările financiare şi fiscale reglementate de dispoziţiile legale în vigoare, ascunzând astfel sursa taxabilă, nedeclarând astfel operaţiunile de încasări, aferente livrărilor de feroaliaje efectuate de SC I.M.O. SRL Focşani către societăţile comerciale SC E.I.I. SRL, respectiv SC S. SA, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 179.661,11 RON, constând în cuantumul TVA colectat înscris pe facturile de livrare emise către societăţile menţionate mai sus.
În sarcina inculpatului B.P. s-a reţinut că, fiind audiat la data de 07 februarie 2011, în calitate de martor, în cauza penală nr. 61/P/2010, instrumentată de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu activitatea desfăşurată în calitate de împuternicit pe contul bancar deschis de SC I.M.O. SRL Focşani la Banca R. - Sucursala Bucureşti, (raportat la persoana reală din dispoziţia căreia a efectuat operaţiunile de plăţi şi retrageri de numerar din contul acestei societăţi, precum şi destinaţia reală a sumelor de bani astfel retrase), respectiv la legăturile sale cu inculpatul S.D. şi cu martorul Ţ.C.M., aspecte esenţiale în cauza penală respectivă, asupra cărora acesta a fost întrebat.
Situaţia de fapt a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv adresa din 22 octombrie 2009 a Gărzii Financiare - Secţia Dâmboviţa, nota de constatare din 22 octombrie 2009 a Gărzii Financiare - Secţia Dâmboviţa, procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, proces-verbal de recunoaştere din planşa foto a inculpatului S.D. de către martorul Ţ.C.M., depoziţiile martorului Ţ.C.M., raport de constatare tehnico-ştiinţifică financiar contabilă, depoziţiile martorilor M.M., G.S.M., V.A., Ş.E.C., N.A.M., Ţ.A.M., Ţ.A., Ţ.G., contract de prestări servicii contabilitate între SC M.I.S. SRL şi SC E.P. SRL, raport de expertiză contabilă din 15 martie 2011 şi opinia separată a expertului parte, adresa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind constituirea de parte civilă în cauză, raport de expertiză criminalistică grafoscopică, documente ale Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie - Sucursala Bucureşti privitoare la operaţiunea de compensare intervenită între SC M.I.S. SRL şi SC I.M.O. SRL, contract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2008 dintre SC M.I.S. SRL şi SC I.M.O. SRL, facturi fiscale emise de SC I.M.O. SRL către SC M.I.S. SRL şi SC E.I.I. SRL, sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, adrese Banca R. SA şi copii ale dosarelor bancare aparţinând SC M.I.S. SRL şi SC I.M.O. SRL, precum şi extrasele de cont aparţinând acestora. Procesele-verbale de percheziţie domiciliară, adresa şi procura notarială din 05 iunie 2008 dată de martorul Ţ.C.M. la B.N.P. S.N., documente din Dosarul nr. 686/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, adresa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 21 iulie 2010 privind comunicare situaţiei conturilor către SC M.I.S. SRL şi SC I.M.O. SRL, adresa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi copie dosar Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - SC I.M.O. SRL, solicitare către I.P.J. Giurgiu - Poliţia Oraşului Mihăileşti şi copie Dosar nr. 354/P/2009 privind plângerea formulată de SC M.I.S. SRL prin intermediul inculpatului B.P. privind sustragerea documentelor contabile aparţinând SC M.I.S. SRL, procuri notariale de împuternicire a inculpatului S.D. de administrare a SC M.I.S. SRL, copie dosar de la Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti aparţinând SC M.I.S. SRL, corespondenţă cu Garda Financiară şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru identificarea clienţilor SC I.M.O. SRL, corespondenţă cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală privitoare la raportările financiare depuse de SC I.M.O. SRL, respectiv SC M.I.S. SRL, plic conţinând carnetul de muncă aparţinând inculpatului S.D. emis de SC O.I. SRL Alexandria, proces-verbal privind primirea de la martorul Ş.E.C. a unei copii a avizului de însoţire a mărfii din 01 februarie 2011 emis de SC E.I.I. SRL către SC I.M.O. SRL, precum şi doi suporţi optici tip CD prin care sunt stocate imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din depozitul SC E.I.I. SRL, aviz de însoţire a mărfii, în original, din 01 februarie 2011, ridicat cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză; adresă Garda Financiară Dâmboviţa, declaraţii informative şi dosar bancar SC M.I.S. SRL, situaţie facturi emise de SC I.M.O. SRL către SC E.I.I. SRL şi SC S. SA Bucureşti, documente A.N.A.F. Focşani referitoare la SC I.M.O. SRL, dosarele bancare ale SC I.M.O. SRL şi SC M.I.S. SRL, situaţia stocurilor şi documente contabile ale SC M.I.S. SRL, documente de evidenţă contabilă aferente perioadei 2008-2009 aparţinând SC M.I.S. SRL, documente de evidenţă contabilă ale SC M.I.S. SRL pentru perioada ianuarie - decembrie 2009, documente de evidenţă contabilă ale SC M.I.S. SRL pentru perioada ianuarie - decembrie 2008 şi cele 26 de registre cu evidenţa intrărilor şi ieşirilor autovehiculelor în/din incinta SC E.M. SA Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 09 august 2012 inculpatul S.D. s-a prezentat personal în faţa instanţei de judecată, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării.
Din extrasul din registrul de decese pentru uz oficial comunicat de Consiliul Local Tulcea - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor, Biroul de Stare Civilă a rezultat că inculpatul S.D. a încetat din viaţă la data de 09 august 2012 în judeţul Tulcea (extras din registrul de decese).
În consecinţă, sub aspectul laturii penale, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. urmează a înceta procesul penal pornit faţă de inculpatul S.D. sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând decesul inculpatului.
Cu referire la inculpatul B.P., instanţa a procedat la audierea acestuia la termenul din data de 01 octombrie 2012, inculpatul revenind asupra declaraţiilor necorespunzătoare adevărului pe care Ie-a dat în cursul urmăririi penale. Conform declaraţiei date în faţa instanţei de judecată, inculpatul B.P. şi-a retras integral declaraţiile conform cu care sumele de bani nu le-ar fi retras şi remis inculpatului S.D. „În realitate toate operaţiunile pe care le-am efectuat le-am efectuat din dispoziţia acestuia şi în beneficiul acestuia.
Acesta a precizat că în realitate autoturismul pe care lucrez nu a fost spart în comuna Mihăileşti şi nici nu a fost sustrasă din interior o geantă cu documente, însă am reclamat o astfel de faptă organelor de poliţie la solicitarea defunctului S.D. Nu ştiu pentru ce era necesară depunerea unei asemenea reclamaţii. L-am cunoscut pe S.D. încă din copilărie, însă nu am avut vreo calitate în vreuna din firmele acestuia. Ştiu cine este Ţ.C.M., m-am întâlnit cu acesta atunci când Ţ.C.M. mi-a făcut procura de împuternicire pe firma SC I.M.O. SRL la propunerea lui S.D. Cred că era un asociat al acestuia. (...) Afirmaţiile necorespunzătoare adevărului, conform cărora m-aş fi întâlnit cu martorul Ţ.C.M. şi i-aş fi dat acestuia mai multe sume de bani le-am dat ca urmare a faptului că eram angajat al unei firme - SC O. SRL, controlată de S.D. (...) Nu am primit nicio sumă de bani de la defunctul S.D., ca urmare a declaraţiilor mincinoase făcute în favoarea acestuia. Atunci când mi-a făcut procura în calitate de împuternicit al firmei l-am întrebat pe S.D. dacă nu cumva voi avea probleme, iar acesta m-a asigurat că totul este în regulă.”
Poziţia procesuală adoptată de inculpatul B.P. în faţa instanţei de judecată a fost confirmată prin declaraţiile martorului Ţ.C.M., acesta susţinând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată faptul că în cursul anului 2008 l-a cunoscut pe numitul A. în Galaţi şi s-a deplasat împreună cu acesta la Bucureşti, fără a avea idee despre existenţa planului infracţional. Aici i-a dat lui A. buletinul pentru a face o copie, dar nu ştie pentru care motiv. Ulterior a fost pus de S.D. să semnez mai multe coli albe, însă nu ştie pentru ce anume a fost pus să facă acest lucru. La un interval semnificat de timp, respectiv în anul 2009, a fost contactat de un lichidator judiciar care i-a comunicat că are calitatea de administrator într-o firmă. În realitate nu a înfiinţat niciodată o firmă, având doar a 8 clase. În continuare acesta a susţinut că nu-l cunoaşte pe B.P., doar în cursul urmăririi penale i s-a arătat o fotografie cu acesta, recunoscându-l pe cel care avea calitatea de conducător auto care a venit împreună cu D.F., atunci când a fost transportat cu maşina. Aceasta vede că este posibil să fie semnătura sa pe facturile fiscale care i-au fost prezentate, însă el nu a semnat decât coli albe”.
Prin urmare, depoziţiile martorului Ţ.C.M. au demonstrat că poziţia adoptată de inculpatul B.P. în faţa instanţei este cea care corespunde realităţii, persoana reală din dispoziţia căreia inculpatul a efectuat operaţiuni de plăţi şi retrageri de numerar din contul SC I.M.O. SRL fiind defunctul S.D., aspect care a rezultat din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale. Astfel, din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul B.P., persoană teoretic împuternicită de martorul Ţ.C.M., în calitate de reprezentant al firmei SC I.M.O. SRL pentru deschiderea contului bancar şi derularea operaţiunilor financiar bancare, este o persoană aflată sub conducerea şi controlul defunctului S.D.
Conform actelor existente la dosarul de urmărire penală a rezultat că prin procura autentificată notarial în 05 iunie 2008 la B.N.P. S.N. din oraşul Bragadiru, judeţul Ilfov, martorul Ţ.C.M. l-ar fi împuternicit pe inculpatul B.P. să deschidă în numele SC I.M.O. SRL Focşani un cont bancar operaţional RON sau valută la Banca R. - Sucursala Bucureşti, în vederea depunerii şi ridicării oricăror sume de bani, având drept semnătură unică în relaţia cu această bancă. Conform acestei împuterniciri, inculpatul B.P. putea efectua orice operaţiuni bancare, lichida şi închide contul bancar, având totodată şi drept de semnătură unică pentru orice fel de documente bancare.
Din interpretarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că martorul Ţ.C.M. a semnat această procură, fiind dirijat de defunctul S.D., astfel încât prin intermediul inculpatului B.P., S.D. a controlat toate operaţiunile financiare derulate prin contul bancar al SC I.M.O. SRL Focşani.
Contrar celor susţinute de inculpatul B.P. în cursul urmăririi penale, martorul Ţ.C.M. nu a cunoscut şi nu a discutat niciodată cu o persoană cu numele B.P. Conform celor susţinute de martor în cursul urmăririi penale: „prezentându-mi-se procura autentificată notarial în 05 iunie 2008 de către B.N.P. S.N., precizez că scrisul şi semnătura date la rubrica - semnătură mandant - îmi aparţin, eu semnând probabil acest înscris cu ocazia deplasării efectuate împreună cu S.D. la sediul Biroului Notarial Public din oraşul Bragadiru, judeţul Ilfov.
Depoziţiile martorului Ţ.C.M. au fost confirmate şi prin concluziile raportului de expertiză criminalistică din 19 mai 2011, unde s-a reţinut că semnătura de la poziţia „furnizor” de pe contractul de vânzare-cumpărare înregistrat în 01 iunie 2008 a fost executată de Ţ.C.M. Conform celor precizate anterior, în mod repetat martorul Ţ.C.M. a precizat că la întâlnirea din luna mai 2008, la cererea inculpatului S.D. a semnat mai multe coli albe, de ordinul zecilor, pe care i Ie-a dat defunctului S.D.
Spre deosebire de situaţia facturilor fiscale emise de SC I.M.O. SRL Focşani, având în vedere poziţia semnăturii de la rubrica - furnizor - în cauză, textul contractului din 01 iunie 2008 nu a putut fi supus expertizării criminalistice pentru a se stabili dacă semnătura a fost executată anterior imprimării textului respectiv. Acest aspect a rezultat din coroborarea datei încheierii contractului - 01 iunie 2008 cu celelalte înscrisuri existente în dosar. Astfel, SC I.M.O. SRL Focşani are ca număr de înregistrare în registrul comerţului X şi ca număr de cont bancar Y.
Din analiza dosarului constitutiv al SC I.M.O. SRL Focşani comunicat de Oficiul Registrului Comerţului Vrancea, cât şi dosarul bancar al aceleiaşi firme transmis de Banca R. SA a rezultat că certificatul de înregistrare al SC I.M.O. SRL Focşani a fost eliberat la data de 02 iunie 2008, iar cererea de deschidere a contului bancar la Banca R. - Sucursala Bucureşti a fost formulată de inculpatul B.P. la data de 06 iunie 2008 în baza unei procuri autentificate la data de 05 iunie 2008. Cum aceste date au fost ulterioare încheierii contractului din 01 iunie 2008 a rezultat că textul acestui contract a fost imprimat la un moment ulterior, deoarece la data de 01 iunie 2008, SC I.M.O. SRL Focşani nu deţinerea documentul oficial ce atesta înfiinţarea sa din punct de vedere legal şi nici nu avea deschis vreun cont la vreo unitate bancară.
Au fost astfel confirmate susţinerile martorului Ţ.C.M., în sensul că folosind o filă de hârtie forma A4, semnată în alb, inculpatul S.D. a imprimat ulterior textul contractului de vânzare-cumpărare, necorelând însă data încheierii acestuia cu datele ce au atestat eliberarea certificatului de înregistrare şi atribuirea unui cont bancar firmei SC I.M.O. SRL Focşani, fiind astfel creată aparenţa semnării şi acestui înscris de către martorul Ţ.C.M.
Mijloacele de probă au demonstrat că sumele de bani plătite prin bancă de către SC M.I.S. SRL către SC I.M.O. SRL Focşani, pentru feroaliaje livrate au fost ridicate în numerar de către inculpatul B.P. şi predate defunctului S.D. Conform raportului de expertiză contabilă din 15 martie 2011, achiziţiile înregistrate în baza facturilor emise de SC I.M.O. SRL Focşani, în sumă totală de 14.350.371,51 RON au fost achitate de SC M.I.S. SRL, după cum urmează:
- suma de 9.247.695 RON cu ordin de plată prin bancă, prin mai multe operaţiuni, din care suma de 8.620.077,27 RON a fost retrasă în numerar, prin mai multe operaţiuni în ziua încasării, cu specificaţiile: „achiziţii materiale persoane fizice” sau „achiziţii materiale refolosibile persoane fizice”;
- suma de 3.212.753,67 RON prin compensare;
- suma de 1.889.921,84 RON a rămas neachitată.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că unica persoană care ridica sume de bani în numerar din contul bancar al SC I.M.O. SRL Focşani şi a dispus totodată efectuarea în numele acestei firme a operaţiunilor de plată către furnizorul G. GMBH Dusseldorf şi către furnizorul intern SC D.T. SRL, a fost inculpatul B.P. Conform raportului de constatare efectuat în cauză şi din analiza extraselor de cont bancar aflate la dosar a rezultat că inculpatul B.P. a ridicat în numerar, ca unic împuternicit pe contul curent al SC I.M.O. SRL Focşani, suma totală de 9.636.247 RON, cu explicaţia „achiziţii materiale de la persoane fizice”.
Fiind audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, inculpatul B.P. a declarat că s-a întâlnit cu Ţ.C.M. în Bucureşti în urma lecturării unui anunţ prin Internet, anunţ prin care firma SC I.M.O. SRL Focşani a adus la cunoştinţa celor interesaţi că doreşte să angajeze o persoană pentru a efectua operaţiuni bancare. Conform celor declarate iniţial în cursul urmăririi penale, acesta a luat legătura cu titularul anunţului la un număr care era menţionat în anunţ. Spunându-i că este interesat de oferta respectivă stabilind o întâlnire în Bucureşti, la o terasă situată în apropierea magazinului U. Înainte de întâlnire acesta l-a întrebat pe respectivul cum îl pot identifica, iar acesta i-a răspuns că este tuns scurt şi că are un tatuaj pe gât. Respectiva persoană i-a spus că se numeşte M. şi prin telefon au stabilit ora de întâlnire, la o pizzerie situată de la magazinul U. spre Tribunalul Bucureşti, la parter. La această terasă s-a întâlnit cu respectiva persoană care s-a recomandat M. şi cu privire la care a afirmat că era Ţ.C.M., iar acesta l-a întrebat dacă este dispus să lucreze pentru el. Din discuţia purtată cu acesta a aflat că trebuie să facă operaţiuni bancare, respectiv să retragă sume de bani din contul societăţii. În continuare acesta arată că Ţ.C.M. l-a împuternicit să deschidă un cont în numele SC I.M.O. SRL Focşani la Banca R. - Sucursala Bucureşti, să depună specimen de semnătură şi să efectueze operaţiuni în RON şi valută pe aceste conturi, respectiv să efectuez plăţi, retrageri, etc. (...) La cerea lui Ţ.C.M., cu ocazia acestei întâlnirii s-au deplasat în localitatea Bragadiru, judeţul Ilfov, cu un taxi, la Biroul Notarului Public „S.N.”, iar Ţ.C.M. l-a împuternicit prin procura autentificată în 05 iunie 2008 să deschid în numele SC I.M.O. SRL Focşani, cont la Banca R. - Sucursala Bucureşti. Imediat ce i-a fost eliberată procura pe care a menţionat-o mai sus, împreună cu Ţ.C.M. s-au deplasat la Banca R. - Sucursala Bucureşti, unde îşi aminteşte că a semnat un formular cu specimen de semnătură pentru deschiderea contului. După ce a semnat la bancă formularul cu specimen de semnătură, a stabilit cu Ţ.C.M. ca acesta să-l contacteze şi să înceapă să retragă sume de bani pentru acesta. Tot Ţ.C.M. a plătit la bancă şi costurile ocazionate de deschiderea contului. (...) Acesta nu a mai reţinut exact perioada, dar crede că este mai mare de 6 luni de la deschiderea contului, la cererea lui Ţ.C.M. s-a deplasat la Banca R. - Sucursala Bucureşti şi în numele SC I.M.O. SRL a retras sumele de bani indicate de Ţ.C.M. pe care i le-a înmânat pe bază de proces-verbal aşa cum a menţionat mai sus.
Conform celor deja expuse în considerentele ce preced, în mod constant, martorul Ţ.C.M. a negat faptul că s-ar fi întâlnit şi ar fi discutat cu inculpatul B.P., precum şi faptul că ar fi primit de la acesta sume de bani.
De asemenea, din analiza comparativă a mişcărilor înregistrate în conturile bancare ale firmelor SC I.M.O. SRL Focşani şi SC M.I.S. SRL a rezultat că, în două rânduri, retragerile în numerar efectuate de inculpatul B.P. corespund exact cu depunerile în numerar efectuate de inculpatul S.D. Din analiza mişcărilor cu sume în numerar a reieşit că o parte din banii retraşi din contul SC I.M.O. SRL Focşani a fost reintrodusă în circuitul economic de către defunctul S.D., prin depunerea lor în contul SC M.I.S. SRL.
Mecanismul de prejudiciere a bugetului de stat presupunea, deci ca sumele de bani retrase în numerar de inculpatul B.P. din contul SC I.M.O. SRL Focşani să aibă acelaşi destinatar, şi anume defunctul S.D., acesta urmărind de fapt prin operaţiunile de plată efectuate către furnizorul SC I.M.O. SRL de către beneficiarul SC M.I.S. SRL să creeze doar aparenţa realităţii livrărilor de feroaliaje de către firma furnizoare, sumele de bani respective reîntorcându-se însă la defunctul S.D., prin intermediul angajatului său - inculpatul B.P.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că prin adresa din 22 mai 2012, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Faţă de prejudiciul reţinut prin raportul de expertiză contabilă, prin ordonanţa procurorului operativ din data de 04 februarie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului (teren şi construcţie) situat în Municipiul Bucureşti, sector 5, precum şi asupra imobilului (teren şi construcţie) situat în comuna B., judeţul Teleorman, imobile aflate la momentul comiterii faptelor, în proprietatea defunctului S.D.
Prin adresa din 14 august 2012, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a arătat că solicită obligarea inculpaţilor în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii. În referire la obligaţiile fiscale accesorii, s-a mai arătat de partea civilă, că cotele care se aplică sumei de bază ce reprezintă prejudiciul, sunt modificate prin Legea bugetului. În consecinţă, s-a mai arătat în precizările scrise, chiar dacă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar putea să precizeze cuantumul acestora, suma ar trebui modificată în următoarea zi.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin referire la poziţia părţii civile, instanţa a reţinut că potrivit art. 15 C. proc. pen. „persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente”. În condiţiile în care numai inculpatul decedat S.D. a fost trimis în judecată sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., calitatea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de parte vătămată s-a putut reţine doar faţă de fapte comise de acest inculpat, în sensul că doar faptele ilicite reţinute în sarcina acestuia au fost în măsură să prejudicieze bugetul de stat consolidat, nu şi faptele inculpatului B.P., în sarcina acestuia fiind reţinută o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, respectiv infracţiunea de mărturie mincinoasă, aspect faţă de care nu s-a putut reţine că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar avea calitatea de parte vătămată.
Prin urmare singura persoană care poate fi obligată la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea ilicită a inculpatului decedat S.D. este succesorul acceptant al moştenirii acestuia respectiv S.I.M., acesta urmând a răspunde în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL, însă în limita activului succesoral.
Noutatea majoră adusă de Legea nr. 287/2009 (Noul C. civ.) în materia dreptului de opţiune succesorală este atribuirea efectelor specifice acceptării sub beneficiu de inventar, din reglementarea anterioară, acceptării moştenirii. Prin urmare, acceptarea moştenirii generează următoarele efecte specifice:
Separaţia de patrimonii, în cazul acceptării moştenirii, patrimoniul succesoral rămânând separat de patrimoniul personal al moştenitorului. În temeiul dispoziţiilor art. 1114 alin. (2) din Noul C. civ. operează o separaţie de patrimonii, ca o excepţie pe care o comportă principiul unicităţii patrimoniului. Ca urmare a separaţiei de patrimonii, datoriile sau creanţele moştenitorului acceptant faţă de defunct nu se sting prin confuziune, succesibilul este considerat terţ, în raport cu patrimoniul succesoral, astfel încât poate deveni adjudecatar al unor bunuri succesorale scoase la licitaţie, iar din preţul obţinut ca urmare a vânzării bunurilor succesorale, vor fi satisfăcute cu preferinţă creanţele creditorilor succesorali şi ale legatarilor, în timp ce creanţele creditorilor personali ai moştenitorului vor fi satisfăcute numai din restul rămas după lichidarea pasivului moştenirii.
Răspunderea moştenitorului pentru pasivul moştenirii numai în limita activului succesoral.
Bunurile intrate în patrimoniul succesoral, după deschiderea moştenirii, prin efectul subrogaţiei, pot fi afectate stingerii datoriilor şi sarcinilor.
Ca efect specific acceptării moştenirii, moştenitorii legali şi legatarii universali şi cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.
Potrivit art. 22 C. proc. fisc. „prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege: a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; d) obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii; e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă; f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale. Conform art. 29 alin. (1) C. proc. fisc.: „drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun”.
În concluzie răspunderea succesorului acceptant S.I.M., acesta fiind singurul care a acceptat succesiunea, va fi angajată în condiţiile dreptului comun, deci în temeiul dispoziţiilor prevăzute de legea civilă, respectiv Noul C. civ.
În ceea ce priveşte obligarea moştenitorului acceptant la plata obligaţiilor fiscale accesorii, instanţa a reţinut că, deşi C. proc. fisc. reglementează expres obligaţiile de plată accesorii, acestea reprezintă sume datorate de contribuabil, cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea la scadenţă a obligaţiei fiscale. În mod normal, pentru stabilirea cu exactitate a acestor creanţe este necesară stabilirea celor două momente - scadenţa obligaţiei fiscale şi stingerea obligaţiei fiscale. În condiţiile în care contribuabilul căruia i se putea imputa neexecutarea culpabilă a obligaţiei fiscale a decedat, iar răspunderea moştenitorului acceptant operează numai în limita activului succesoral, obligarea acestuia din urmă şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, într-un cuantum care nu poate fi determinat cu certitudine la momentul constituirii de parte civilă, nu ar reprezenta altceva decât o sancţiune pentru comportamentul culpabil al autorului, modul de calcul al obligaţiilor fiscale accesorii putând depăşi valoarea activului succesoral. Recunoaşterea în favoarea părţii civile a unei creanţe al cărei cuantum nu poate fi determinat nici măcar orientativ la acest moment contravine dispoziţiilor Noului C. civ. în materie succesorală potrivit cărora răspunderea succesorului acceptant operează în limita activului succesoral, deoarece practic nu se poate determina întinderea răspunderii cât timp activul succesoral este determinat, dar nu se poate cunoaşte cuantumul creanţei părţii civile.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. cu referire la art. 103 din Legea nr. 71/2011 instanţa a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a fost obligată în consecinţă partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL în solidar cu succesorul acceptant S.M.L., acesta din urmă în limitele activului succesoral conform art. 1114 din Noul C. civ., la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Împotriva acestei sentinţei penale a declarat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că prima instanţă nu a făcut aplicarea legislaţiei fiscale, potrivit căreia succesorul acceptant S.I.M. şi părţile responsabile civilmente aveau obligaţia de a acoperi prejudiciul cauzat Statului Român de 4.397.233 RON, plus obligaţiile fiscale aferente acesteia (majorări, penalităţi şi dobânzi).
În acest sens, a arătat că, prin cererea de constituire ca parte civilă, s-a solicitat şi instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 88/A din 22 martie 2013 a respins, ca nefondat, apelul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 891 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON pentru intimatul inculpat B.P. a fost suportat din fondul Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
În cauză s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, în baza căreia s-au reţinut corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor.
Sub aspectul laturii penale, s-a reţinut că inculpatul S.D. a încetat din viaţă la data de 09 august 2012, astfel încât prima instanţă a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care autorul a decedat, iar succesorul nu poate răspunde decât în limita activului succesoral, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata obligaţiilor accesorii, deoarece acestea nu pot fi determinate la acest moment, iar în fond aceste obligaţii accesorii pot depăşi activul succesoral.
S-a mai reţinut că pentru cel de-al doilea inculpat B.P. s-a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i)1C. proc. pen., pe motiv că şi-a retras mărturia mincinoasă, în temeiul prevăzut de art. 260 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen. a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti.
Apărătorul desemnat din oficiu a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că decizia atacată este legală şi temeinică.
În memoriul depus la dosar, conţinând motivele de recurs detaliate în scris, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat instanţei admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinţei penale, reţinând cauza spre rejudecare pentru următoarele motive:
Prin constituirea de parte civilă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabila civilmente SC M.I.S. SRL la plata sumei de 4.397.233 RON reprezentând prejudiciul cauzat Statului Roman, precum şi la plata obligaţiilor fiscale aferente acesteia din ziua în care plata a devenit scadentă şi până la executarea integrală a plăţii la care se adăugau obligaţiile fiscale accesorii.
Prin aceeaşi cerere, s-a solicitat instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente, în temeiul art. 163 C. proc. pen.
Instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de către Statul Român împotriva inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente, omiţând să-i oblige şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii debitului principal, parte a aceleiaşi pagube produse prin infracţiune.
Prin apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 891 din 17 decembrie 2012, partea civilă a criticat soluţia, arătând că în mod greşit, la pronunţarea hotărârii instanţa de fond nu a avut în vedere şi nu a aplicat legislaţia fiscală.
Prin decizia recurată nr. 88 din 22 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că apelul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este nefondat şi a menţinut dispoziţiile instanţei de fond.
1. Partea civilă critică decizia penala întrucât nu este de acord cu motivarea instanţei de apel potrivit căreia „succesorul nu poate răspunde decât în limita activului succesoral, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata obligaţiilor accesorii, deoarece acestea nu pot fi determinate la acest moment, iar în fond acestea pot depăşi activul succesoral”.
S-a arătat că în cauză, ca urmare a decesului inculpatului S.D. s-a dispus, corect, în temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de acesta pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare a acestui fapt şi în condiţiile în care la data decesului fusese pusă în mişcare acţiunea civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., a fost introdus în cauză succesorul inculpatului, care a acceptat moştenirea (atât activul, cât şi pasivul succesoral).
S-a arătat că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, ca succesorul acceptant S.I.M. (succesorul inculpatului decedat S.D.), acceptând moştenirea este chemat să răspundă pentru daunele provocate părţii civile prin faptele defunctului numai în limita activului succesoral, fără ca prin hotărârea pronunţată să stabilească întregul prejudiciu cauzat Statului Român.
S-a apreciat ca în cazul în care instanţa de apel a hotărât că moştenitorul beneficiar este obligat să plătească datoriile succesiunii numai până la concurenţa valorii bunurilor din moştenire, ar trebui să existe un inventar al bunurilor succesorale, astfel încât să fie cunoscută valoarea exactă şi să poată fi acoperit şi pasivul succesoral preluat odată cu acceptarea moştenirii.
Astfel, a învederat instanţei de recurs că hotărârea pronunţată de instanţele penale constituie titlu de creanţă în baza căruia Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organele sale subordonate, va putea recupera prejudiciul cauzat bugetului de stat de la succesorii acceptanţi.
În aceste condiţii, hotărârea pronunţată în cauza penală trebuie să stabilească totalitatea prejudiciului care este compus din debit şi accesorii.
De asemenea, a învederat faptul că motivarea instanţei de apel vizează punerea în executare a hotărârii.
Prin urmare, în condiţiile în care prejudiciul va fi stabilit de instanţa penală în mod corect, ca fiind compus din debit şi obligaţiile fiscale accesorii, punerea în executare a acestei hotărâri împotriva succesorilor va fi făcută numai în limita activului succesoral în conformitate cu legea civilă.
Însă aşa cum s-a arătat, titlul de creanţă (care în cauză nu poate fi decât hotărârea pronunţată de instanţa penală) trebuie să stabilească întregul prejudiciu, inclusiv obligaţiile fiscale accesorii.
În caz contrar, dacă urmare a punerii în executare a hotărârii penale, organele fiscale vor constată că activul succesoral depăşeşte debitul pentru care s-a admis constituirea de parte civilă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, acestea nu vor avea un titlu în baza căruia să execute şi obligaţiile fiscale accesorii până la concurenţa valorii totale a activului succesoral.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecţi principali în latura civilă a procesului penal, fiind consideraţi părţi prin succesiune, ei au aceleaşi prerogative şi facultăţi procesuale pe care le avea şi partea decedată.
Chiar dacă succesorii „iau procedura” din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind soluţionarea acţiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecinţe asupra soluţionării acţiunii civile.
Or, în cauză, soluţia instanţei de fond de obligare a moştenitorilor inculpatului în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă (soluţie menţinută şi de către instanţa de apel) în soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a limitat doar la a-i obliga la plata debitului cu care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, fără însă a acorda şi obligaţiile fiscale accesorii, care sunt parte integrantă a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
2. Partea civilă a criticat sentinţa pronunţată de către instanţa de apel deoarece nu a obligat în solidar inculpaţii şi partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii debitului principal, parte a aceleiaşi pagube produse prin infracţiune.
În primul rând s-a învederat că obligaţiile fiscale accesorii sunt determinabile, întrucât acestea sunt calculate în conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă, de la momentul producerii prejudiciului pana la data achitării integrale a debitului şi nu trebuie dovedite.
Dacă ar fi fost calculate pentru un termen de judecată (de exemplu la fond) la data când hotărârea va rămâne definitivă (poate după un an sau doi ani, sau mai mulţi), cuantumul acestora nu va mai fi acelaşi, el va fi altul, respectiv mai mare.
Trebuie, de asemenea, precizat faptul că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, vor fi calculate obligaţiile fiscale accesorii.
Având în vedere prevederile legale conform cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie pentru repararea pagubei produsă prin infracţiune, s-a considerat că obligaţiile fiscale accesorii sunt parte a aceleiaşi pagube produse prin infracţiune, ca şi suma de 4.397.233 RON.
S-a mai precizat faptul că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenţiei Naţională de Administrare Financiară, vor fi calculate obligaţiile fiscale accesorii (septembrie 2003 - data la care sumele reprezentând TVA şi impozit pe profit au devenit exigibile) până la data achitării integrale a debitului.
În final partea civilă a solicitat instanţei de recurs să pronunţe o hotărâre prin care să oblige în solidar inculpatul B.P. şi succesorul inculpatului decedat S.D. cu partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii care se vor calcula în conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă, din momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a acestuia.
Recursul declarat de partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 88/A a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, la data de 22 marte 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 88/A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 88/A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.P.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 554/2014. Penal → |
|---|
