ICCJ. Decizia nr. 1558/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1558/2014

Dosar nr. 4103/105/2013

Şedinţa publică din 07 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 420 din data de 23 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, în Dosarul nr. 4103/105/2013, a fost condamnat inculpatul M.F., după cum urmează:

- art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de evaziune fiscală, faptă din perioada 13 iunie 2008 - 02 iulie 2008 la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 infracţiunea de evaziune fiscală, faptă din data de data de 30 iulie 2008 la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Conform art. 86² C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 4 ani, fiind în final de 7 ani.

Potrivit art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 86⁴ combinat cu art. 83 C. pen. privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii altei infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neîndeplinire, cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a admis în parte acţiunea civilă, formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 409.796,43 RON către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova reprezentând contravaloarea accizei nedeclarate;

- 81.920,77 RON către Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F., reprezentând contravaloarea TVA sustrasă şi nerecuperată.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat din faza de urmărire penală şi judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 8258/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada 13 iunie 2008 - 02 iulie 2008, în calitate de asociat unic şi administrator al SC S.P. SRL, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, nu a înregistrat în evidenţele contabile venituri în cuantum de 1.596.250 RON, obţinute prin efectuarea de operaţiuni comerciale cu produse energetice, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 491.717,2 RON (din care accize în valoare de 409.796,43 RON şi TVA în valoare de 81.920,77 RON) şi în calitate de asociat unic şi administrator al SC S.P. SRL la data de 30 iulie 2008, a schimbat sediul social al SC S.P. SRL din comuna S., judeţul Prahova, la o adresă fictivă, unde nu a funcţionat niciodată, respectiv în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova şi nu a declarat noua locaţie organelor fiscale, în scopul vădit de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale ale organelor abilitate ale statului, precum şi pentru a nu-i fi descoperită activitatea infracţională.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Prahova din 08 septembrie 2008, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti cu nr. 8258/P din 15 septembrie 2008, adresa din 21 aprilie 2011 a Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, declaraţiile inculpatului M.F., declaraţiile martorilor G.C. şi L.A., documente cesiune societate de la L.A. la M.F. (hotărârea autentificată din 12 mai 2008, proces-verbal predare-primire documente SC S.P. SRL, certificat înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului Prahova, cerere de înregistrare, act constitutiv societate, contractul comercial de vânzare-cumpărare din 13 iunie 2008 încheiat între SC B.I. SRL şi SC S.P. SRL Ploieşti, facturile fiscale emise de SC B.I. SRL către SC S.P. SRL Ploieşti, şi anume: - factura din 02 iulie 2008, din 25 iunie 2008, din 23 iunie 2008, din 18 iunie 2008, din 16 iunie 2008 şi din 13 iunie 2008, cereri deschidere cont cu specimen de semnătură, la Banca T. - L.A. şi M.F., operaţiunile bancare efectuate de inculpat în format letric şi electronic, emise de Banca T. conform adresei din 09 aprilie 2010, fişă client a SC B.I. SRL pentru SC S.P. SRL Ploieşti, notele Gărzii Financiare din 20 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 08 iunie 2008 şi din 09 iunie 2008, notă explicativă luată de Garda Financiară lui L.A. la 26 iunie 2008, adresa din 17 iulie 2008 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova din care rezultă cesiunea părţilor sociale ale SC S.P. SRL Ploieşti către Ş.F., invitaţii/somaţii emise de Garda Financiară - Secţia Prahova, cerere verificare a numitului D.G. la C.N.A.B.D. din care rezultă că este decedat, declaraţiile martorilor G.M., D.R., V.G., declaraţiile olografe ale numiţilor P.G.S., P.P.F., înscrisuri aferente SC L. SRL, SC D. SRL, SC P. SRL, SC A. SRL şi SC T. SRL, proces-verbal de verificare în baza de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor întocmite la data de 16 septembrie 2009, au fost luate declaraţii inculpatului M.F.

În faza de cercetare judecătorească, înainte de citirea actului de sesizare, fiind prezent în faţa instanţei, inculpatul a declarat ca înţelege sa fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320¹C. proc. pen., iar după punerea in discuţie a acestor cereri, instanţa a admis solicitarea inculpatului, motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală aşa cum prevăd disp. art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., precum şi declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei de judecată în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., Tribunalul a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi următoarea situaţie de fapt:

La data de 08 septembrie 2008, Garda Financiară - Secţia Prahova a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti prin plângere penală formulată împotriva numiţilor M.F. şi Ş.F., primul fost asociat unic/administrator şi celălalt nou asociat unic/administrator la acea perioada la SC S.P. SRL cu sediul social declarat în Ploieşti, solicitând efectuarea de cercetări faţă de sus-numiţii pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005.

În fapt, în anul 2006, L.A. a înfiinţat SC S.P. SRL cu sediul în municipiul. Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, iar în anul 2007 pe această societate sus-numitul a înfiinţat un punct de lucru, cu obiect de activitate „Bar” în comuna Ş., judeţul Prahova, localitate în care la data de 21 noiembrie 2007 este declarat sediul social.

Societatea reprezentată de L.A. a avut activitate la punctul de lucru din comuna Ş., judeţul Prahova, până în ianuarie-februarie 2008, când datorită nerentabilităţii activitatea a fost închisă.

Prin hotărârea autentificată la notar în 12 mai 2008, L.A. cesionează părţile sociale inculpatului M.F., iar la 14 mai 2008 predă noului asociat unic/administrator în baza unui proces-verbal documentele societăţii.

M.F. a solicitat Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova modificarea activităţii SC S.P. SRL prin depunerea actului constitutiv actualizat din 14 mai 2008, numirea sa ca administrator şi retragerea din societate a fostului asociat unic L.A., cerere admisă prin încheierea nr. 5724 din 02 iunie 2008.

În baza contractului de închiriere din 30 iunie 2008 inculpatul M.F. a schimbat sediul societăţii la o nouă adresă, respectiv Ploieşti, judeţul Prahova, iar la data de 06 iulie 2008 inculpatul M.F. se retrage din societate cedând părţile sociale făptuitorului Ş.F., care conform actului constitutiv actualizat din 03 iulie 2008 acesta devine asociat unic şi administrator al SC S.P. SRL Ploieşti, în prezent societatea fiind radiată.

În data de 09 iulie 2008 o echipă de comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Prahova, s-a deplasat la sediul SC B.I. SRL Ploieşti cu scopul de a verifica situaţia produselor energetice livrate de acesta societate la SC S.P. SRL din Ploieşti, ocazie cu care s-a constatat că SC S.P. SRL în perioada 13 iunie - 02 iulie 2008 s-a aprovizionat cu cantitatea de 223.200 kg produse energetice respectiv: ulei 140A vrac - 160.400 kg, ulei H 32 vrac - 33.740 kg şi ulei hydraulic ISO 46 vrac = 29.060 kg.

Organele Gărzii Financiare au mai constatat că pentru întreaga cantitate de produse energetice au fost emise de către furnizor un număr de şapte facturi fiscale, toate achitate cu instrumente de plată bancare.

În continuarea verificărilor organele fiscale au procedat la invitarea administratorului societăţii la sediul Gărzii Financiare, emiţând în acest sens adrese/invitaţii-somaţii în 10 iulie 2008 şi expediate atât pe adresa sediului social al societăţii, cât şi a domiciliului asociatului unic, solicitări cărora nu li s-au dat curs.

Datorită faptului că D.G.F.P. Prahova, cu adresa din 15 august 2008, a făcut cunoscut faptul că SC S.P. SRL din Ploieşti nu a depus declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, precum şi caracteristicile fizico-chimice ale produselor energetice, care pot fi foarte uşor substituite combustibililor auto în amestec cu solvenţi sau diluanţi, comisarii Gărzii Financiare Prahova au calculat accize şi TVA în sumă de 513.106, 77 RON (431.162,24 RON = accize şi 81.920,77 RON = T.V.A.) după care au sesizat organele de urmărire penală în modalitatea mai sus menţionată.

Imediat după cesiune, inculpatul M.F. a efectuat, într-o scurtă perioadă de timp, aproximativ o lună, un volum mare de tranzacţii comerciale cu produse energetice, în vederea obţinerii de profituri prin sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului.

S-a reţinut că, din probatoriul administrat în prezenta cauză penală se poate concluziona fără dubiu că inculpatul M.F. a premeditat infracţiunea de evaziune fiscală, deoarece:

- după ce dobândeşte calitatea de asociat unic şi administrator al SC S.P. SRL, inculpatul modifică obiectul de activitate al societăţii, stabilind ca activitate principală „intermedieri în comerţul cu combustibili, minereuri, metale şi produse chimice pentru industrie - 4612”.

- la data de 09 iunie 2008 devine administratorul contului nr. X deschis la Banca T., pentru SC S.P. SRL Ploieşti.

- având cont deschis şi calitatea de administrator, inculpatul M.F., la data de 13 iunie 2008 încheie cu SC B.I. SRL din Ploieşti contractul comercial de vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de uleiuri minerale, cu plata la livrare prin instrumente bancare. Contractul a fost semnat din partea vânzătorului SC B.I. SRL de către directorul comercial G.C., iar din partea cumpărătorului SC S.P. SRL din Ploieşti de către inculpatul M.F.

- în baza acestui contract SC B.I. SRL Ploieşti a livrat societăţii comerciale SC S.P. SRL cantitatea totală de 223.200 kg produse energetice neaccizate, constând în ulei 140A, ulei H 32 şi ulei hydraulic ISO 46, toate în vrac în baza unui număr de 7 facturi fiscale. Plata acestor facturi s-a efectuat prin bancă cu instrumente bancare.

- cu toate că valabilitatea contractului comercial de vânzare-cumpărare mai sus-menţionat era până la data de 31 decembrie 2008, relaţiile comerciale s-au desfăşurat într-un timp foarte scurt, şi anume 13 iunie - 02 iulie 2008.

- după această dată, mai precis la data de 03 iulie 2008, pentru a nu fi descoperit, în scopul sustragerii de la verificările financiar-fiscale, M.F. a schimbat sediul societăţii din comuna Ş., judeţul Prahova, la o adresă din Ploieşti, judeţul. Prahova, adresă la care societatea nu a funcţionat niciodată, după care a înstrăinat societatea prin cesionarea părţilor sociale în favoarea făptuitorului Ş.F.

În cadrul urmăririi penale, cu excepţia facturilor de livrare emise de către furnizorul SC B.I. SRL şi contractul comercial de vânzare-cumpărare nu au mai fost identificate alte documente de evidenţă contabilă.

Au fost identificaţi numiţii D.R., G.M. şi V.G., toţi conducători auto menţionaţi în facturile de livrare produse energetice de către SC B.I. SRL, care cu ocazia audierii lor în calitate de martori au declarat că sunt conducători auto pe autocisterne de transport produse petroliere la SC L. SRL din Oradea şi ei sunt persoanele care au efectuat transportul produselor egergetice livrate de SC B.I. SRL la SC S.P. SRL.

Conducătorii auto au declarat că erau încărcaţi cu produse energetice din Rafinăria L. SA Ploieşti pentru societatea SC B.I. SRL, după încărcare se deplasau la sediul acestei societăţi. În incinta acestei societăţi erau aşteptaţi de către reprezentantul SC S.P. SRL, inculpatul M.F., care le prelua facturile şi le aducea altele întocmite de SC B.I. SRL pentru SC S.P. SRL; tot inculpatul le indica locul de descărcare, respectiv o locaţie situată la periferia municipiului Ploieşti, unde descărcau cisternele uneori în nişte rezervoare din incinta unui depozit, alteori se făcea transvazarea produsului în alte cisterne cu numere de Prahova şi Constanţa. Nu s-a putut identifica locaţia pretinsă ca fiind locul de descărcare a produselor energetice şi indicată de martorii conducători auto în declaraţiile lor.

Probele administrate în cauză au condus la concluzia rezonabilă că produsele energetice în discuţie au fost substituite cu motorină şi livrate societăţilor comerciale din judeţul Bihor unde au fost comercializate drept carburant auto, şi anume:

- din analiza operaţiunilor bancare desfăşurate pe contul bancar X aparţinând SC S.P. SRL, al cărui titular este inculpatul M.F., s-a constatat că în perioada 09 iunie 2008 - 11 iulie 2008, printr-un număr de 52 operaţiuni bancare, a primit de la SC T. SRL Ordaea, judeţul Bihor, suma de 1.596.250 RON după cum urmează:

În data de 09 iunie 2008 a primit suma de 100.000 RON în trei tranşe, în data de 10 iunie 2008 a primit suma de 7.000 RON, în data de 13 iunie 2008 a primit suma de 134.000 RON în 4 tranşe, în data de 16 iunie 2008 a primit suma de 244.450 RON în opt tranşe, în data de 17 iunie 2008 a primit suma de 100.000 RON în 4 tranşe, în data de 18 iunie 2008 a primit suma de 140.500 RON în cinci tranşe, în data de 23 iunie 2008 a primit suma de 175.000 RON în nouă tranşe, în data de 25 iunie 2008 a primit suma de 131.200 RON în patru tranşe, în data de 30 iunie 2008 a primit suma de 100.000 RON în trei tranşe, în data de 01 iulie 2008 a primit suma de 20.000 RON, în data de 02 iulie 2008 a primit suma de 133.100 RON în patru tranşe, în data de 03 iulie 2008 a primit suma de 90.000 RON în trei tranşe, în data de 09 iulie 2008 a primit suma de 30.000 RON, în data de 10 iulie 2008 a primit suma de 131.100 RON în 4 tranşe, în data de 11 iulie 2008 a primit suma de 60.000 RON în două tranşe. S-a menţionat faptul că inculpatul a primit bani în cont şi este titularul contului şi după data de 03 iulie 2008, dată la care SC S.P. SRL a fost cesionată făptuitorului Ş.F.

S-a precizat că inculpatul a încasat de la SC T. SRL Oradea, judeţul Bihor, suma de 1.596.250 RON, care, comparată cu suma de 851.144 RON ce reprezintă contravaloarea cantităţii de 223.200 kg produse energetice achiziţionate de la SC B.I. SRL Ploieşti, constatându-se că s-a încasat aproape dublu faţă de valoarea de achiziţie a produsului, aspect ce confirmă constatarea organelor financiare ale Gărzii Financiare - Secţia Prahova în sensul că acestea au fost substituite carburanţilor, fapt ce a condus la încasarea ilegală de către inculpat a contravalorii accizelor şi T.V.A.-ului aferent acestora.

SC T. SRL. Oradea (beneficiarul şi plătitorul produselor energetice) a fost înfiinţată şi administrată de către P.G.S. din Oradea, care în baza contractului de comodat din 14 martie 2008, a primit de la SC L. SRL Oradea autocisternele folosite la transportul produselor energetice din prezenta cauză penală.

După încetarea relaţiilor comerciale cu SC S.P. SRL, P.G.S., administratorul SC T. SRL, ca şi inculpatul M.F., cesionează societatea numitului D.G. şi îi mută sediul social din municipiul Oradea, judeţul Bihor, în comuna C., judeţul Constanţa. Cesionarul este decedat din data de 22 decembrie 2008.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut efectuarea operaţiunilor comerciale, neînregistrarea acestor operaţiuni şi nedeclararea organelor fiscale a veniturilor obţinute.

Prejudiciul total cauzat s-a reţinut că este în cuantum de 491.717,2 RON, din care accize în valoare de 409.796,43 RON şi T.V.A. în valoare de 81.920,77 RON, nerecuperat.

În raport de aceste considerente, precum şi de limitele de pedeapsa reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul după cum urmează:

- în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de evaziune fiscală, faptă din perioada 13 iunie 2008 - 02 iulie 2008, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 infracţiunea de evaziune fiscală, faptă din data de data de 30 iulie 2008, la pedeapsa închisorii.

Având în vedere că fapta de evaziune fiscală a fost săvârşită în baza unei singure rezoluţii infracţionale, instanţa a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ţinând seama că faptele săvârşite au fost săvârşite în concurs real, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

Tribunalul, ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârşire a acestora, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, contribuţia esenţială pe care a avut-o la stabilirea întregii activităţi infracţionale, a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, motiv pentru care, în baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 86² C. pen., termenul de încercare s-a compus din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 4 ani, fiind în final de 7 ani.

Potrivit art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ combinat cu art. 83 C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii altei infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neîndeplinire, cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Întrucât, A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova s-a constituit parte civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă, acordând despăgubiri în cuantumul calculat de organul de urmărire penală, sumă care reprezintă prejudiciul penal în prezenta cauză şi a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 409.796,43 RON către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova reprezentând contravaloarea accizei nedeclarate;

- 81.920,77 RON către Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F., reprezentând contravaloarea T.V.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât instanţa de fond trebuia să oblige pe inculpat la despăgubiri în sumă de 431.162,24 RON, reprezentând neplata legală a accizelor către bugetul general consolidat al statului şi l-a obligat doar la plata sumei de 409.796,43 RON, iar pe de altă parte nu a fost obligat şi la plata sumelor corespunzătoare reprezentând accesoriile debitului principal, respectiv dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere.

Curtea, examinând sentinţa atacată în latură civilă, aşa cum s-a susţinut de partea civilă, din actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale în materie, a constatat că apelul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare:

Prin actul de inculpare s-a reţinut în sarcina inculpatului că prin infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, acesta a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 409.796,43 RON, aferent accizei nedeclarate, astfel că prima instanţă l-a obligat la cuantumul aceleiaşi sume către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, la care s-a adăugat şi suma de 81.920,77 RON reprezentând contravaloarea TVA sustrasă şi nerecuperată către A.N.A.F. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Deci, prima instanţă a reţinut corect cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat prin activitatea infracţională la care acesta a fost obligat către partea civilă - apelantă, acesteia necuvenindu-i-se şi alte sume cum a pretins prin apelul declarat, care să reprezinte creanţe accesorii, ţinându-se seama de faptul că, în materie penală nu se acordă şi alte majorări de întârziere şi penalităţi cum a pretins partea civilă, prevederile C. fisc. în materie referindu-se la dreptul comun, în situaţia în care fapta nu constituie infracţiune.

De altfel, s-a reţinut şi faptul că partea civilă nici nu a precizat cuantumul acestor regularizări şi ce reprezintă fiecare sumă în parte, pentru a se proceda la o verificare concretă a fiecăreia din sumele componente pretins a fi cuvenite cu titlu de regularizări.

Aşa fiind, latura civilă a cauzei s-a apreciat ca fiind legal soluţionată, apelul de faţă s-a reţinut că este nefondat şi urmează a fost respins ca atare, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, apreciind că prejudiciul produs prin faptele inculpatului nu a fost corect stabilit de către instanţele anterioare. Recurenta parte civilă reiterează cele invocate şi în apel susţinând că inculpatul M.F. trebuia obligat la plata către partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, inclusiv la plata obligaţiilor fiscale aferente debitelor principale în sumă de 409.796,43 RON, respectiv 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor datorate.

Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi obligarea inculpatului M.F. la piaţa sumelor de 409.796,43 RON, respectiv de 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor datorate.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹, art. 385³ C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385 C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti,situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzute în art. 385⁹alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurenta parte civilă şi-a motivat recursul la data de 06 decembrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 07 mai 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că, într-adevăr A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova s-a constituit parte civilă în cauză, fiindu-i admisă doar în parte acţiunea civilă, acordându-se despăgubiri în cuantumul calculat de organul de urmărire penală, sumă care reprezintă însă prejudiciul penal în prezenta cauză, fiind obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: - 409.796,43 RON către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, reprezentând contravaloarea accizei nedeclarate şi la suma de 81.920,77 RON către Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F., reprezentând contravaloarea T.V.A., însă, având în vedere că inculpatul, nu a achitat prejudiciul stabilit, instanţa a omis a obliga inculpatul M.F., inclusiv la plata obligaţiilor fiscale aferente debitelor principale indicate anterior, respectiv dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor datorate.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, împotriva deciziei penale nr. 236 din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat M.F.

Va casa în totalitate decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 420 din 23 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4103/105/2013, numai cu privire la latura civilă a cauzei, şi rejudecând în aceste limite:

Va obliga pe inculpatul M.F. la plata către partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, inclusiv la plata obligaţiilor fiscale aferente debitelor principale în sumă de 409.796,43 RON, respectiv 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor datorate.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, împotriva deciziei penale nr. 236 din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat M.F.

Casează în totalitate decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 420 din 23 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4103/105/2013, numai cu privire la latura civilă a cauzei, şi rejudecând în aceste limite:

Obligă inculpatul M.F. la plata către partea civilă A.N.A.F., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, inclusiv la plata obligaţiilor fiscale aferente debitelor principale în sumă de 409.796,43 RON, respectiv 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor datorate.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de partea civilă rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1553/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 162/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1545/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1546/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1547/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 1553/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs ICCJ. Decizia nr. 162/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 163/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 165/2014. Penal