ICCJ. Decizia nr. 1656/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1656/2014
Dosar nr. 6308/118/2013
Şedinţa publică din data de 14 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6308/118/2013 din data de 03 iulie 2013, petenta A.A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 578 din 12 decembrie 2006 pronunţată în dosarul penal nr. 1544/2006 al Tribunalului Constanţa, definitivă la data de 19 aprilie 2007, prin decizia penală nr. 2080 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 23 ani pentru comiterea infracţiunilor de de „tâlhărie şi omor calificat deosebit de grav".
La data de 02 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a înaintat, conform art. 399 C. proc. pen., referatul nr. 89/III/6/2012 din 02 iulie 2013 cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, întrucât motivele invocate de condamnat nu se încadrează între cele prevăzute de lege.
Prin sentinţa penală penale nr. 322 din data de 11 septembrie 2013, pronunţată în dosarul penal nr. 6308/118/2013, Tribunalul Constanţa a respins, în baza art. 403 alin. (3), cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 578 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Constanţa, formulată de către condamnata A.A., deţinută în Penitenciarul Poarta Albă, ca inadmisibilă.
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 92/P/2006 din 12 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de „tâlhărie şi omor calificat deosebit de grav" prev. de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. şi art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. b) şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prin aceea că, în după amiaza, zilei de 19 ianuarie 2006, în timp ce se afla în locuinţa victimei N.F., condamnata a sustras dintr-un şifonier suma de 950 RON şi, fiind surprinsă de către victimă, a lovit-o pe aceasta până când a căzut la sol în stare de inconştienţă, iar pentru a ascunde urmele faptelor sale, a incendiat victima.
Prin sentinţa penală nr. 578 din 12 decembrie 2006 pronunţată în dosarul penal nr. 1544/2006, Tribunalul Constanţa a condamnat-o pe inculpata A.A. la pedeapsa de 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. pe durata detenţiei. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
În motivele de revizuire, petenta-condamnată A.A. reia criticile evidenţiate atât la instanţa de fond, cât şi în căile ordinare de atac, care au fost analizate cu prilejul pronunţării hotărârilor şi nu schimbă situaţia de fapt în baza căreia s-a dispus condamnarea acesteia.
Situaţia de fapt invocată de aceasta nu-şi găseşte suport probator, vinovăţia sa rezultând în mod indubitabil din analiza coroborată a declaraţiilor contradictorii ale inculpatei, ale martorilor audiaţi în cauză, ale proceselor-verbale întocmite cu ocazia confruntării inculpatei cu martorii, cel de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, şi nu în ultimul rând a raportului de constatare medico-legală.
Toate probele administrate cu ocazia judecării cauzei au dovedit-fără dubiu-vinovăţia condamnatei sub aspectul infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea acesteia în judecată.
Motivele invocate de către petentă în cererea de revizuire nu pot fî încadrate în niciunul din cazurile de revizuire enumerate în mod expres şi limitativ de legiuitor în cuprinsul art. 394 C. proc. pen.
Prin decizia nr. LX/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a arătat că: "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".
Împotriva hotărârii, în termenul legal, revizuenta a declarat apel deoarece există fapte şi împrejurări noi, ce pot fi verificate prin analizarea audierea în calitate de martori a mai multor persoane care ar şti că faptele au săvârşite de o altă persoană, respectiv S.K. care a ameninţat-o în permanenţă.
Prin decizia penală nr. 135/P din data de 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul penal declarat de revizuenta A.A. - deţinută în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 322 din data de 11 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 6308/118/2013, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta la plata sumei de 300 RON judiciare către stat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-au constatat următoarele:
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când există unul dintre următoarele cazuri:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
S-a reţinut că motivul invocat de către revizuenta şi susţinut prin apărător a constituit şi obiect al apărării cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, martorii propuşi de către revizuenta fiind audiaţi au relatat în faţa procurorului că nu au informaţii percepute în mod direct în legătură cu împrejurările comiterii faptelor sau cu vreun alibi al revizuentei şi de aceea nu au mai fost ascultaţi de instanţa de fond şi cum nu au rezultat aspecte noi care să creeze vreun dubiu asupra vinovăţiei revizuentei nu se impune a fi ascultaţi.
Totodată s-a reţinut că de la data condamnării, nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta condamnată A.A. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, apărătorul recurentei revizuentei condamnate şi ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de recurenta revizuenta condamnată prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi Cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte a constatat că recurenta revizuenta condamnată deşi a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare şi nici nu se identifică incidenţa vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
În speţă, Înalta Curte reţine că cele susţinute de recurenta revizuentă condamnată reprezintă o reiterare a susţinerilor făcute de către aceasta în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, nefiind vorba aşadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, aceasta tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanţele de fond şi recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentei şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi le-a făcut cu acea ocazie, ori acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal şi temeinic cererea de revizuire a condamnatei a fost respinsă ca inadmisibilă. De altfel, martorii la care face referire recurenta revizuentă condamnată au fost audiaţi în faza de urmărire penală, ocazie cu care au declarat că nu au luat cunoştinţă în mod direct în legătură cu împrejurările comiterii faptelor sau cu vreun alibi al revizuentei situaţie în care s-a apreciat că nu se impune audierea acestora în faza cercetării judecătoreşti în condiţiile în care nu au apărut aspecte noi.
Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă condamnată A.A. împotriva deciziei penale nr. 135/P din data de 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă condamnată A.A. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuentă condamnată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1673/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... → |
|---|
