ICCJ. Decizia nr. 1673/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1673/2014
Dosar nr. 31/43/2014
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13/CC din 25 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în şedinţa Camerei de Consiliu din acea dată, în baza art. 6 din Legea nr. 286/2009 s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea-Ciuc privind pe condamnatul B.N.R., s-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi în baza art. 6 alin. (1) C. pen. a redus pedeapsa principală de 7 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin Sentinţa penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) C. pen. anterior la 5 ani închisoare.
S-a dispus astfel ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare cu menţinerea pedepsei complementare stabilită. Totodată, s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul arestului preventiv de la 9 octombrie 2012 la 25 aprilie 2014.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l priveşte pe condamnatul B.N.R., în prezent aflat în executarea Sentinţei penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013.
S-a reţinut că sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1968 (incriminate de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani), că executarea pedepsei a început la data de 09 octombrie 2012, iar până la data de 01 februarie 2014 a executat 481 zile.
Comisia a apreciat că pedeapsa aplicată pentru fapta de înşelăciune este mai mare decât maximul legal din legea nouă.
La dosar au fost ataşate: copia fişei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc; copia xerox de pe cazierul judiciar; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013 emis de Curtea de Apel Târgu Mureş; copia Sentinţei penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş; copia Mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 192/2012 din 12 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Braşov; copia Sentinţei penale nr. 155 din 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov; copia Deciziei penale nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 11/2012 din 04 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel Piteşti; copia Sentinţei penale nr. 16 din 03 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Condamnatul B.N.R. a comunicat concluzii scrise solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, la 5 ani, renunţarea la aplicarea sporului de 6 luni închisoare stabilit pe vechiul C. pen., iar la pedeapsa de 5 ani să se aplice circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din vechiul C. pen. şi să se reducă pedeapsa cu 1/3, astfel încât să rezulte o pedeapsă finală de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Având în vedere modificările C. pen. şi C. proc. pen., intervenite la 01 februarie 2014, instanţa de fond a constatat, aşa cum a reţinut şi Comisia de evaluare a incidenţei legii penale mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Harghita, că în noul C. pen. infracţiunea de înşelăciune se regăseşte la art. 244 alin. (1) şi (2) şi este sancţionată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.
Ca urmare, având în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru înşelăciune este mai mare decât maximul prevăzut în legea nouă, s-a impus aplicarea art. 6 din Legea nr. 286/2009, sens în care s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru această faptă, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În ceea ce priveşte celelalte fapte pentru care a fost sancţionat condamnatul B.N.R., s-a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii penale mai favorabile.
Condamnatul a solicitat a se elimina sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, pe considerentul că s-a aplicat maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen.
Această solicitare nu a fost luată în considerare de către instanţă deoarece, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a realizat o contopire a mai multor pedepse aplicate condamnatului pentru fapte concurente.
Analizând care tratament sancţionator pentru concurs de infracţiuni este mai favorabil condamnatului, cel din legea nouă sau cel din legea veche şi făcând un calcul al sporului ce s-ar aplica condamnatului în cazul concursului de infracţiuni după legea nouă s-a concluzionat că s-ar ajunge la un spor cu mult peste 6 luni, cât s-a aplicat pe legea veche, iar pedeapsa rezultantă ar fi cu mult peste 5 ani şi 6 luni închisoare, condiţii în care acest spor de 6 luni a fost menţinut.
Instanţa de fond a apreciat că nu se justifică nici solicitarea condamnatului ca la pedeapsa redusă la 5 ani închisoare să se aplice prevederile art. 74 lit. a) C. pen. şi să se coboare pedeapsa sub acest minim.
Astfel, s-a reţinut că art. 6 din noul C. pen. este clar, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acel maxim.
În speţă, s-a constatat că pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune a fost redusă la 5 ani, respectiv la maximum prevăzut de legea nouă, maxim la care nu se pot aplica alte prevederi, precum cele referitoare la reţinerea de circumstanţe atenuante, aşa cum s-a solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul B.N.R., motivele contestaţiei fiind expuse detaliat în memoriul ataşat dosarului cauzei.
În expunerea motivelor contestaţiei formulate, condamnatul prin apărător ales a învederat în esenţă următoarele aspecte:
Prin Sentinţa penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost condamnat, în urma contopirii pedepselor dispuse pentru fiecare infracţiune în parte la pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1968, şi cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi.
În temeiul H.C. nr. 836/2013 Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureş în vederea aplicării art. 6 alin. (1) C. pen. nou.
În urma acestei sesizări, Curtea de Apel Târgu Mureş a pronunţat sentinţa ce constituie obiectul contestaţiei pendinte şi, în baza art. 6 alin. (1) C. pen. nou, a dispus reducerea pedepsei principale de 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, condamnatul urmând să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare stabilite.
Raţiunea instanţei referitoare la reţinerea art. 74 lit. a) C. pen. este eronată deoarece prin reţinerea circumstanţei atenuante nu se poate considera că s-ar aplica alte prevederi legale şi că s-ar adăuga la lege, respectiv la prevederile art. 6 alin. (1) C. pen. nou.
Contestatorul a învederat că din considerente de politică penală, legiuitorul a redus limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune, iar prin art. 6 alin. (1) C. pen. nou a înţeles să aplice legea penală mai favorabilă, pedepselor aplicate definitiv sub imperiul C. pen. vechi.
Curtea de Apel Piteşti, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut şi aplicat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi, la minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune (art. 215 alin. (5)), coborându-se sub acest minim (10 ani), or, din moment ce circumstanţa atenuantă a operat în privinţa minimului special al pedepsei prevăzut de legea veche, cu atât mai mult (a fortiori) aceeaşi circumstanţă atenuantă trebuie să opereze în privinţa maximului special prevăzut de legea nouă.
Contestatorul a contrazis şi argumentul instanţei potrivit căruia raţiunea dispoziţiilor art. 6 C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeaşi situaţie în care s-ar afla dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal, ci de a înlătura partea de pedeapsa care depăşeşte maximul special din legea nouă.
A apreciat că raţiunea instanţei este corectă, însă nu în privinţa circumstanţei atenuante deoarece prin aplicarea acesteia condamnatului nu i se face o individualizare judiciară a pedepsei, ci tot o individualizare legală, circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. a) fiind independentă de dispoziţiile art. 6 C. pen. nou.
Aceasta deoarece circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi, rămâne câştigată cauzei, ea nu poate fi suprimată prin aplicarea art. 6 alin. (1) C. pen. nou. Dacă s-ar admite teza contrară, s-ar verifica ipoteza unei veritabile adăugări la lege pe care o sugerează chiar instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Practic, susţine contestatorul, prin neaplicarea circumstanţei atenuante se adaugă la lege deoarece art. 6 alin. (1) C. pen. nou nu poate să modifice elementele stabilite definitiv prin hotărârea de condamnare, cu alte cuvinte nu poate anula circumstanţa atenuantă definitiv câştigată.
Aşa fiind, corecta interpretare a dispoziţiilor art. 6 C. pen. nou impune obligatoriu o dihotomie între micşorarea pedepsei, ca urmare a aplicării mitior lex şi individualizarea judiciară a acesteia care intră în puterea de lucru judecat.
Dispoziţiile art. 6 C. pen. nou, nu interzic, nici expres şi nici tacit reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante definitiv câştigate, ci obiectul său de reglementare îl constituie strict reducerea pedepsei la maximul special legal, fără însă a exclude cele definitiv judecate.
A mai susţinut că art. 6 C. pen. nou prevede într-adevăr că în situaţia intervenirii unei legi care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată se reduce la acest maxim, însă această sintagmă are în vedere doar ipoteza în care nu ar fi existat circumstanţe atenuante definitiv câştigate.
În concluzie, a solicitat ca la pedeapsa de 5 ani să se aplice circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 şi, în consecinţă să se dispună reducerea pedepsei cu o treime, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni.
Contestaţia formulată este nefondată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată, constată şi reţine următoarele:
Prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l priveşte pe condamnatul B.N.R., aflat în executarea Sentinţei penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013.
Contestatorul B.N.R. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1968, incriminată de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Contestatorul a început executarea pedepsei la data de 09 octombrie 2012, iar până la data de 01 februarie 2014 a executat 481 zile.
Comisia a apreciat că pedeapsa aplicată pentru fapta de înşelăciune este mai mare decât maximul legal din legea nouă.
La dosar au fost ataşate: copia fişei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc; copia xerox de pe cazierul judiciar; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013 emis de Curtea de Apel Târgu Mureş; copia Sentinţei penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 192/2012 din 12 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Braşov; copia Sentinţei penale nr. 155 din 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov; copia Deciziei penale nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 11/2012 din 04 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel Piteşti; copia Sentinţei penale nr. 16 din 03 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Condamnatul B.N.R. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, la 5 ani, înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, iar în raport de pedeapsa de 5 ani să se reţină circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi să se reducă pedeapsa cu 1/3, astfel încât să rezulte o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Analizând sesizarea formulată, în raport de actele de la dosar instanţa reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.N.R., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 16/2012 a Curţii de Apel Piteşti în pedepsele componente de:
- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. rap. la art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.;
- 1 an închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.
- 1 an închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen.;
- 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 155/F din 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J. în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- 1 an închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.
Condamnatul a fost obligat să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013.
Având în vedere modificările C. pen. şi C. proc. pen., intervenite la 01 februarie 2014, s-a constatat, aşa cum a reţinut şi Comisia de evaluare a incidenţei legii penale mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Harghita, că în noul C. pen. infracţiunea de înşelăciune se regăseşte în conţinutul său constitutiv la art. 244 alin. (1) şi (2) şi este sancţionată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.
Având în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracţiunea de înşelăciune este mai mare decât maximul prevăzut pentru aceeaşi infracţiune în legea nouă, s-a impus aplicarea art. 6 din Legea nr. 286/2009, sens în care s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru această faptă de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În ceea ce priveşte celelalte fapte pentru care a fost sancţionat condamnatul B.N.R., în mod corect s-a constatat că acestora nu le sunt aplicabile dispoziţiile legii penale mai favorabile, astfel că nu se impune reducerea pedepselor.
Contestatorul condamnat a solicitat să se înlăture sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, pe considerentul că s-a aplicat maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen.
Această solicitare în mod justificat nu a fost luată în considerare de către instanţă deoarece, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a realizat o contopire a mai multor pedepse aplicate condamnatului pentru fapte concurente.
În aceste condiţii, s-a procedat la analiza tratamentului sancţionator pentru concurs de infracţiuni în vederea identificării celui care este mai favorabil condamnatului (cel din legea nouă sau cel din legea veche).
Astfel, făcând un calcul al sporului care s-ar aplica condamnatului în cazul concursului de infracţiuni după legea nouă în mod corect s-a constatat că s-ar ajunge la un spor cu mult peste 6 luni, cât s-a aplicat pe legea veche, situaţie în care pedeapsa rezultantă ar fi cu mult peste 5 ani şi 6 luni închisoare, ceea ce nu ar fi în favoarea condamnatului. În considerarea celor expuse, instanţa constată că menţinerea sporului de 6 luni închisoare aplicat în condiţiile C. pen. anterior este corectă.
Cât priveşte critica condamnatului referitoare la solicitarea acestuia de a se reţine dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, instanţa de soluţionare a contestaţiei apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Solicitarea condamnatului ca la pedeapsa redusă la 5 ani închisoare să se aplice prevederile art. 74 lit. a) C. pen. şi să se coboare pedeapsa sub acest minim, contravine conţinutului dispoziţiilor art. 6 C. pen.
Art. 6 din noul C. pen. este clar, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acel maxim.
În cauza pendinte, pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune a fost redusă la 5 ani, respectiv la maximum prevăzut de legea nouă; la acest maxim nu se pot aplica alte prevederi, precum cele ale reţinerii de circumstanţe atenuante.
Raţiunea dispoziţiilor art. 6 C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeaşi situaţie în care s-ar afla dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal, ci de a înlătura partea de pedeapsă care depăşeşte maximul special din legea nouă.
Faţă de considerentele arătate, se apreciază că în mod corect s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc privind pe condamnatul B.N.R., a constatat intervenită legea penală mai favorabilă pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din vechiul C. pen. şi în baza art. 6 alin. (1) C. pen. a redus pedeapsa principală de 7 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului B.N.R. prin Sentinţa penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) din vechiul C. pen., la 5 ani închisoare, cu menţinerea sporului de 6 luni închisoare.
Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul-condamnat B.N.R. împotriva Sentinţei penale nr. 13/CC din 25 aprilie 2014 - Cameră de Consiliu pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea contestatorului-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea contestaţiei formulată de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat B.N.R. împotriva Sentinţei penale nr. 13/CC din data de 25 aprilie 2014, Cameră de Consiliu, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1687/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
