ICCJ. Decizia nr. 1802/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1802/2014
Dosar nr. 117/43/2014
Şedinţa publică din 27 mai 2014
Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată H.I., constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost refuzată executarea Mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pe numele persoanei solicitate H.I.
În temeiul art. 98 alin. (3) coroborat cu art. 130 şi urm. din Legea nr. 302/2004 au fost recunoscute Hotărârea nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Oraşului Szekesfehervar, Republica Ungaria, şi Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, şi, în consecinţă, s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni şi 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare şi executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen, aplicate persoanei solicitate H.I. prin Sentinţa nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Oraşului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria.
S-a scăzut din pedeapsa închisorii de 1 an, 11 luni şi 27 zile, durata reţinerii de 24 de ore, din data de 1/2 aprilie 2014, dispusă prin Ordonanţa din 1 aprilie 2014 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 1874/111/2014.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunţării hotărârii.
S-a constatat că faţă de persoana solicitată H.I., prin Încheierea penală din 2 aprilie 2014 a acestei instanţe, a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2014 sub nr. 117/43/2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureş cu propunerea de luare măsurii arestării persoanei solicitate H.I. şi predare a acestuia în baza Mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria.
Au fost solicitate autorităţilor ungare şi s-au comunicat relaţii şi hotărârile judecătoreşti, în copie.
S-a asigurat asistenţa juridică prin apărător desemnat din oficiu.
La termenul din 2 aprilie 2014, persoana solicitată a precizat în faţa instanţei că are cunoştinţă despre condamnarea dispusă de autorităţile ungare, nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci doreşte să execute pedeapsa în România, invocând că este cetăţean român şi are familie în comuna G., judeţul Mureş.
Analizând condiţiile de executare a mandatului european de arestare, s-a avut în vedere mai întâi motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Astfel, prin Mandatul european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, autoritatea judiciară emitentă competentă a solicitat arestarea şi predarea numitului H.I. în vederea executării restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni şi 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin Sentinţa nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Oraşului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Aşa cum s-a reţinut, în faţa instanţei la data de 2 aprilie 2014, persoana solicitată s-a prevalat de motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, vizând cetăţenia sa, şi a refuzat expres să execute pedeapsa în statul membru emitent.
Actele dosarului confirmă cetăţenia română a persoanei solicitate şi pornind de la manifestarea de voinţă a acesteia şi de la faptul că persoana solicitată locuieşte şi are familia pe teritoriul României, astfel că legăturile sale cu statul român sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Republicii Ungaria este o măsură disproporţionată în raport de viaţa sa privată şi familială. Prin urmare, pentru protejarea propriului cetăţean, prin asigurarea unei mai bune reinserţii sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural şi social, s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.
Cu privire la recunoaşterea Sentinţei nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Oraşului Szekesfehervar şi a Deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, s-au reţinut următoarele:
Principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce impun autorităţii judiciare române ca, în caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască hotărârea de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă, bineînţeles, răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calităţii hotărârii străine de condamnare şi obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre.
S-a constatat că, prin Sentinţa nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Oraşului Szekesfehervar, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar. Din pedeapsa aplicată, au fost deduse perioada reţinerii şi cea a arestării preventive, din 22 august 2010 până la 24 august 2010, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 1 an, 11 luni şi 27 de zile închisoare.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că la data de 22 august 2010, partea vătămată B.D., după ce a consumat la o nuntă băuturi alcoolice în cantitate mai mare, în jurul orei 01:30, s-a întors împreună cu familia sa în Velence, în casa de vacanţă. La intersecţia străzilor Topart şi Szecsenyi în apropierea Clubului B.B. din Velence s-a întâlnit cu persoana solicitată şi cu fratele acesteia, T.L., şi cumnatul său, H.D. Partea vătămată le-a spus că ar dori să plece în Budapesta, dar nu are bani asupra lui. Pentru acest motiv H.D. i-a dat 500 Ft. ca să-şi cumpere bilet de tren. La despărţire persoana solicitată i-a tras un pumn şi i-a smuls lanţul pe care îl avea la gât. Organele de poliţie sesizate ulterior au făcut percheziţie la reşedinţa persoanei solicitate unde au găsit lanţul furat de la partea vătămată.
Deşi art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la condiţiile de fond specifice recunoaşterii hotărârilor penale străine, examenul acestora se impune, din moment ce textul legal invocat nu afirmă expres recunoaşterea şi executarea automată şi necondiţionată a hotărârii străine de condamnare.
Analiza condiţiilor prescrise de art. 130 şi urm. din Legea nr. 302/2004 prin prisma particularităţilor cauzei duce la concluzia că acestea sunt întrunite cumulativ. Astfel:
Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat obligaţia recunoaşterii hotărârilor provenind de la autorităţile statelor membre ale Uniunii.
În faţa instanţelor statului străin emitent, a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Independenţa şi imparţialitatea instanţelor maghiare nu au fost puse la îndoială în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş şi, nedispunând de vreun element care să le combată, s-a constatat că, şi din această perspectivă, dreptul la un proces echitabil a fost asigurat persoanei solicitate.
Condamnarea nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară.
Hotărârile în cauză respectă ordinea publică a Statului Român, respectiv sunt conforme cu principiile fundamentale ale statului de drept, aşa cum sunt ele înscrise în Constituţia României, intrând aici şi dubla incriminare, privită atât in abstracto, cât şi in concreto. Determinarea dublei incriminări in abstracto presupune ca fapta să fie considerată infracţiune atât în statul solicitant, cât şi în statul solicitat, fără să fie necesar ca infracţiunea să fie identic incriminată, fiind suficient să existe o corespondenţă între elementele constitutive esenţiale ale infracţiunii, aşa cum este ea concepută în fiecare din cele două sisteme de drept. Aprecierea dublei incriminări in concreto implică nu numai ca fapta să fie infracţiune în legislaţia ambelor state, dar, în egală măsură, făptuitorul să fie sancţionabil, conform legii statului solicitat. Fapta pentru care persoana solicitată a fost condamnată la o singură pedeapsă de 2 ani închisoare îşi găseşte corespondentul în dreptul pozitiv în conţinutul infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 233 C. pen. şi nu există niciun impediment ca persoana solicitată să execute pedeapsa închisorii care i-a fost aplicată. Prescripţia executării pedepsei este exclusă la acest moment atât în raport cu această durată, cât şi în raport de durata restului rămas de executat.
În România hotărârile autorităţilor judiciare maghiare sunt apte să producă efecte juridice, cel puţin pentru executarea pedepsei privative de libertate în mediul de origine şi pentru evitarea derulării unei noi proceduri pentru acelaşi fapt.
Împotriva persoanei solicitate nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceeaşi faptă nici în România şi nici într-un alt stat, cu recunoaşterea acesteia din urmă în România. Astfel, regula ne bis in idem nu este periclitată prin recunoaşterea celor două hotărâri străine.
Constatând incidenţa condiţiilor recunoaşterii şi având în vedere că instanţa română nu se substituie instanţei străine de condamnare, deoarece nu este abilitată să analizeze şi să dispună asupra vinovăţiei celui în cauză şi asupra pedepsei de executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior în faţa autorităţilor judiciare maghiare, chiar dacă nu există un text legal expres de trimitere la dispoziţiile art. 136 alin. (1) din lege, acestea sunt aplicabile şi în ipoteza recunoaşterii hotărârii străine pe cale incidentală în procedura executării mandatului european de arestare. În caz contrar, dispoziţia de recunoaştere ar rămâne lipsită de efecte juridice pe teritoriul României, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
Prin excepţie de la regula după care hotărârile interne sunt executorii la data rămânerii lor definitive, necesitatea executării imediate a sancţiunii aplicate în statul membru emitent a impus ca, în cazul refuzului executării mandatului european de arestare urmat de recunoaşterea hotărârii străine de condamnare, dispoziţiile din sentinţă privind pedeapsa principală să fie executorii la data pronunţării hotărârii, potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că prin Ordonanţa din 1 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, măsură pe care aceasta a executat-o în întregime. Durata reţinerii urmează a fi scăzută din pedeapsa de 1 an, 11 luni şi 27 de zile, întrucât orice măsură privativă de libertate, luată pentru executarea oricărei forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală, trebuie dedusă din pedeapsa principală de executat.
Prin Încheierea penală din 2 aprilie 2014, faţă de persoana solicitată s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar, dacă mandatul de executare a pedepsei închisorii va fi executat anterior acestei date, măsura va rămâne lipsită de efecte.
Faţă de cele menţionate, prin Sentinţa penală nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus conform celor reţinute în partea introductivă a considerentelor.
Împotriva sentinţei penale menţionate a formulat contestaţie persoana solicitată H.I., însă calea de atac nu a fost motivată.
La momentul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea instanţei cu privire la soluţia ce urmează a se pronunţa.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestatorul persoană solicitată H.I. a precizat în faţa instanţei de fond, la termenul din 2 aprilie 2014, că are cunoştinţă despre condamnarea dispusă de autorităţile ungare, că nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci doreşte să execute pedeapsa în România, invocând că este cetăţean român şi are familie în judeţul Mureş.
Conform art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Înalta Curte reţine că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, raportat la manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a acesteia şi faptul că locuieşte în România, având familie în comuna G., judeţul Mureş. Astfel, pentru asigurarea unei mai bune reinserţii sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural şi social, s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.
În ceea ce priveşte recunoaşterea Sentinţei nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Oraşului Szekesfehervar şi a Deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă aceasta răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calităţii hotărârii străine de condamnare şi obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre.
Cu toate că dispoziţiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimit expres la condiţiile de fond specifice recunoaşterii hotărârilor penale străine, examenul acestora s-a impus, din moment ce textul legal invocat nu dispune recunoaşterea şi executarea automată şi necondiţionată a hotărârii străine de condamnare.
Verificând condiţiile prevăzute de art. 130 şi urm. din Legea nr. 302/2004, în mod corect Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestaţiei.
Având în vedere că persoana solicitată nu şi-a motivat contestaţia, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru aceasta a lăsat soluţia ce urmează a se pronunţa la aprecierea instanţei, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii contestate, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată H.I. împotriva Sentinţei penale nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată H.I. împotriva Sentinţei penale nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1801/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1781/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
