ICCJ. Decizia nr. 1843/2014. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1843/2014

Dosar nr. 18076/3/2013

Şedinţa publică din 29 mai 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 525 din data de 25 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 18076/3/2013, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi instigare la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 255 C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul Y.S. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior (fapta din data de 19 aprilie 2013).

În baza dispoziţiilor art. 86 ind. 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului Y.S. pe durata unui termen de încercare de 6 (şase) ani.

În baza dispoziţiilor art. 86 ind. 3 alin. (1) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta.

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

- să comunice informaţii de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului Y.S. asupra consecinţelor art. 86 ind. 4 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului Y.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni aplicată inculpatului Y.S. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 20 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Y.S. dacă nu este arestat în altă cauză.

A fost condamnat inculpatul B.M.A.N.A.R. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) C. pen. anterior în referire la art. 76 lit. e) C. pen. anterior (fapta din data de 19 aprilie 2013).

În baza dispoziţiilor art. 86 ind. 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea, executării sub supraveghere a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului B.M.A.N.A.R. pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani.

În baza dispoziţiilor art. 86 ind. 3 alin. (1) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere.

- să se prezinte la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului stabilit de acesta.

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

- să comunice informaţii de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 86 ind. 3 alin. (2) C. pen. anterior, instanţa a dispus ca condamnatul să respecte şi următoarea obligaţie:

a) să nu intre în legătură cu inculpatul Y.S. S-a atras atenţia inculpatului B.M.A.N.A.R. asupra consecinţelor art. 86 ind. 4 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului B.M.A.N.A.R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul Y.S. la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (7500 lei în cursul urmăririi penale şi 500 lei în cursul judecăţii).

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul B.M.A.N.A.R. la plata sumei de 7.800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (7.500 lei în cursul urmăririi penale şi 300 lei în cursul judecăţii).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că din denunţul formulat de numitul C.C.A. a rezultat împrejurarea că sus-numitul are calitatea de director general adjunct al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de inspecţie fiscală din Cadrul aparatului central al A.N.A.F. şi are ca atribuţii de serviciu coordonarea activităţii de inspecţie fiscală desfăşurată la marii contribuabili de un număr de 11 servicii.

Fişa postului prevede că scopul principal al postului este acela de a coordona, organiza şi conduce activitatea de inspecţie fiscală, de a îndruma şi controla, activitatea de inspecţie conform Regulamentului de organizare şi funcţionare, asigurând îndeplinirea atribuţiilor ce revin activităţii de inspecţie fiscală conform R.O.F.

În urmă cu aproximativ trei ani, denunţătorul l-a cunoscut pe numitul A., identificat ca fiind inculpatul B.M.A.N.A.R., care i-a fost recomandat de numitul R.I.

La începutul lunii martie 2013, inculpatul B.M.A.N.A.R. s-a prezentat neanunţat la biroul denunţătorului din sediul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, situat în Bucureşti, împreună cu un alt cetăţean, despre care ulterior a aflat că s-ar numi Y.S. Nu i-a primit în audienţă pe cei doi, motivat de faptul că, la acel moment, coordona o amplă activitate de inspecţie fiscală care viza domeniul de activitate în sectorul legume-fructe şi avea cunoştinţă că Y.S. are un interes major, pentru că la acel moment se desfăşurau activităţi la firma pe care o coordona.

Referitor la situaţia SC Y.I.F. SRL, conform documentelor depuse la dosarul cauzei de către denunţător, a rezultat că în programul de activitate al D.G.A.M.C., la pct. 37, era planificată activitatea de inspecţie fiscală în perioada 17 septembrie 2012 - 26 aprilie 2013. La data formulării denunţului, Raportul de inspecţie fiscală urma a fi prezentat contribuabilului pentru a formula un punct de vedere, de fapt, "Discuţia Finală cu Contribuabilului" fiind ultima etapă a finalizării raportului de inspecţie fiscală.

În sinteză, în sarcina SC Y.I.F. SRL, s-a calculat de către organul fiscal o bază suplimentară de impozitare în valoare de 151.166.363 lei pentru care societatea datora bugetului de stat suma de 32.486.352 lei.

Raportul de inspecţie fiscală a fost supus aprobării directorului general adjunct al D.G.A.M.C, în speţă numitului C.C.A.; prin urmare B.M.A.N.A.R., ca şi trimis al acţionarului unic al societăţii supuse inspecţiei fiscale, cunoştea persoana la care ar fi trebuit să intervină pentru o soluţionare favorabilă a problemelor fiscale.

Instanţa a apreciat relevante prevederile O.U.G. nr. 92/2003 referitoare la inspecţia fiscală, respectiv art. 94 - Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale

"(1) Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora".

Art. 107 - Dreptul contribuabilului de a fi informat

Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.

(4) Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

Data încheierii inspecţiei fiscale este data programată pentru discuţia finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunţă la acest drept"

Art. 109 - Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale

(1) Rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecţie fiscală, în care se prezintă constatările inspecţiei fiscale din punct de vedere faptic şi legal.

(2) Raportul de inspecţie fiscală se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale şi cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele şi obligaţiile fiscale verificate. În cazul în care contribuabilul şi-a exercitat dreptul prevăzut la art. 107 alin. (4), raportul de inspecţie fiscală cuprinde şi opinia organului de inspecţie fiscală, motivată în drept şi în fapt, cu privire la acest punct de vedere.

(3) Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii:

a) deciziei de impunere, pentru diferenţe de obligaţii fiscale aferente perioadelor verificate;

b) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferenţe de obligaţii fiscale.

(4) Deciziile prevăzute la alin. (3) se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

Conform art. 109.3 din Normele Metodologice aplicabile în ceea ce priveşte finalizarea şi finalitatea raportului de inspecţie fiscală, Raportul de inspecţie fiscală se semnează de către organele de inspecţie fiscală, se verifică şi se avizează de şeful de serviciu. După aprobarea raportului de către conducătorul organului de inspecţie fiscală, se va emite decizia de impunere de către organul fiscal teritorial.

În săptămâna imediat următoare, denunţătorul s-a reîntâlnit întâmplător cu inc. B.M.A.N.A.R., care a reiterat dorinţa de a discuta anumite aspecte în prezenţa lui Y.S., denunţătorul recomandându-i să vină în audienţă în săptămâna ce urma.

Conform programării, în săptămâna imediat următoare, inc. B.M.A.N.A.R. şi-a făcut apariţia la biroul denunţătorului, de această dată neînsoţit, ocazie cu care i-a solicitat "să aibă grijă" de firmele D. şi M., ale căror denumiri i le-a şi scris pe un bileţel, ca fiind ale numitului Y.S. Denunţătorul a dedus că inc. B.M.A.N.A.R. dorea fie să se evite efectuarea, vreunei inspecţii fiscale la cele două firme, fie să fie favorizate în timpul unui eventual control.

Tot cu prilejul acestei audienţe, inc. B.M.A.N.A.R. i-a înaintat şi documente privitoare la trei societăţi, reprezentând datele printate din baza R., inclusiv fotografii ale reprezentanţilor acestor societăţi şi i-a cerut să le supună în programul de inspecţii fiscale, urmând a-i recomanda tot el când să fie lăsate în pace.

Pentru cele două chestiuni, respectiv favorizarea firmelor D. şi M. şi declanşarea inspecţiei fiscale asupra celorlalte trei firme, inc. B.M.A.N.A.R. i-a promis denunţătorului suma de 50.000 euro. După ce C.C.A. a verificat cele cinci societăţi, a constatat că niciuna nu se afla în administrarea D.G.A.M.C., nefiind incluse pe lista marilor contribuabili.

Ulterior, inc. B.M.A.N.A.R. s-a mai prezentat de două ori la biroul numitului C.C.A., în mod neanunţat, solicitându-i la prima vizită să aibă grijă de SC A. SRL, aparţinând unor cetăţeni turci şi care comercializează legume - fructe, în sensul de a întrerupe sau opri controalele fiscale, iar la cea de a doua vizită i-a lăsat un alt bileţel pe care era trecut un cod de identificare fiscală, fără a-i menţiona nimic legat de această societate, întrucât denunţătorul l-a dat afară din birou.

La data de 16 aprilie 2013, ora 10:30, inc. B.M.A.N.A.R. şi-a făcut din nou apariţia neanunţat la biroul denunţătorului şi i-a lăsat un bileţel pe care erau menţionate două coduri de identificare fiscală, bileţel pe care acesta din urmă l-a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală în original.

În contextul în care i-a lăsat acel bileţel inc. B.M.A.N.A.R. i-a spus lui C.C.A. că Y.Ş. l-a informat că echipa de inspecţie din subordinea sa s-a prezentat la firma acestuia, în vederea stabilirii datei discuţiei finale cu privire la concluziile raportului de inspecţie fiscală şi că neapărat dorea să vorbească cu C.C.A.

Pentru că avea în derulare mai multe activităţi, denunţătorul l-a invitat pe inculpat să vină în data de 19 aprilie 2013, orele 12:00. Cu toate acestea, B.M.A.N.A.R. s-a deplasat la sediul D.G.A.M.C. în data de 19 aprilie 2013, abia după ce a fost apelat de către Y.S. care i-a cerut să poarte o nouă discuţie cu denunţătorul.

În data de 19 aprilie 2013, orele 14:00, inc. B.M.A.N.A.R. s-a prezentat la biroul lui C.C.A. situat în Bucureşti, unde i-a sugerat acestuia din urmă că este dispus să plătească o anumită sumă de bani în schimbul îmbunătăţirii rezultatului controlului efectuat de organele fiscale la SC Y.I.F. SRL.

Din verificările efectuate a rezultat faptul că numitul Y.S. este unic asociat la SC Y.I.F. SRL, societate care este încadrată ca mare contribuabil şi a fost vizată de un control al D.G.A.M.C, început în primăvara anului 2012.

În acest sens, inc. B.M.A.N.A.R. a scris pe un bilet "40000" şi i l-a arătat lui C.C.A., fără însă a verbaliza oferta, limitându-se la a face gesturi sugestive, fiind circumspect faţă de posibilitatea unor eventuale înregistrări ale discuţiei respective.

Conform declaraţiei denunţătorului C.C.A. dată în faţa organelor de urmărire penală în data de 19 aprilie 2013, acesta a presupus că i s-a oferit suma de 40.000 euro, având în vedere şi discuţiile anterioare cu inc. B.M.A.N.A.R. când acesta i-a oferit în mod explicit suma de 50.000 euro.

Din înregistrarea discuţiei în mediul ambiental, a reieşit că cele arătate în denunţ corespund realităţii, astfel că unul dintre scopurile urmărite de B.M.A.N.A.R. a fost coruperea înaltului funcţionar public în scopul determinării acestuia să dispună activităţi de control la firmele concurente. Conform imaginilor video, B.M.A.N.A.R. scria ceva pe un stick - notes pe care l-a arătat lui C.C.A.

A rezultat deci şi al doilea obiectiv urmărit, şi anume ca prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, C.C.A. să denatureze eventual rezultatele inspecţiei fiscale derulată la SC Y.I.F. SRL.

Deşi este purtat în mod cât se poate de conspirat de către B.M.A.N.A.R., dialogul certifică faptul că acesta propune bani, bunuri sau alte servicii în numele şi pe seama lui Y.S.

Cu toate acestea, la ieşirea, din instituţie, pentru că imaginile înregistrate coroborate cu dialogul purtat au confirmat şi dovedit consumarea infracţiunii de dare de mită, s-a procedat la invitarea la sediul Direcţia Naţională Anticorupţie a numitului B.M.A.N.A.R. Asupra acestuia au fost descoperite trei înscrisuri conţinând date de identificare ale societăţilor comerciale E.I.G. SRL şi L.G. SRL, două înscrisuri reprezentând extrase interogări baze de date auto conţinând autovehicule înmatriculate pe numele acestor societăţi comerciale, trei înscrisuri reprezentând fotografii printate, format A4, având fiecare câte o menţiune olografă în colţul din stânga sus: "M.M.L.", "O.M.", respectiv "2012 K.E.", nefiind însă descoperit asupra sa biletul pe care a scris "40000" şi pe care i l-a arătat numitului C.C.A. în biroul acestuia.

În acest scop, ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-au deplasat în faţa sediului D.G.A.M.C., unde, în faţa intrării în curtea acestei instituţii, a fost găsit, lângă trotuar, un bilet tip post-it de culoare albă ce avea înscrisă menţiunea "40000" cu un pix cu pastă culoare albastră.

B.M.A.N.A.R. a recunoscut împrejurarea că oferise suma de 40.000 directorului D.G.A.M.C, însă a ţinut să precizeze că era vorba de o sumă în lei, cu motivarea că Y.S. i-ar fi indicat anterior să ofere 10.000 de euro pentru ca firma în care este unic asociat să fie favorizată în actul de inspecţie fiscală. Cu privire la documentele descoperite asupra sa, sus-numitul a declarat că i-au fost aduse de o persoană tot la indicaţia lui Y.S. La finalul declaraţiei, a precizat în mod expres, că doreşte să-l denunţe pe Y.S. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

Inc. B.M.A.N.A.R. a luat legătura telefonic cu inc. Y.Ş. căruia i-a cerut să vină personal să discute cu acesta. În aceeaşi zi în jurul orelor 18:49, cei doi inculpaţi, s-au întâlnit în faţa clădirii în care se află biroul lui C.C.A., şi au mers la acesta să discute despre inspecţia fiscală la care era supusă SC Y.I.F. SRL ocazie cu care inc. Y.Ş. i-a oferit lui C.C.A. suma de 30.000 euro în schimbul favorizării SC Y.I.F. SRL, scriind suma respectivă pe un bileţel pe care i l-a înmânat acestuia.

La ieşirea din sediul D.G.A.M.C, cei doi inculpaţi au fost opriţi de organele de urmărire penală, care au procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

Cu această ocazie, C.C.A. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală biletul scris de inc. Y.S. prin care îi promitea suma de 30.000 euro.

Aşa cum a rezultat din declaraţiile date de către denunţător, coroborate şi cu înregistrările audio-video, conform proceselor-verbale de redare, a rezultat că Y.S. a săvârşit infracţiunea de dare de mită alături de instigarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, comisă anterior asupra lui B.M.A.N.A.R. şi pe care acesta a confirmat-o şi în timpul celei de-a doua discuţii purtate în biroul directorului general adjunct al D.G.A.M.C.

Tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunile de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. anterior, rap. la art. 255 C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, deoarece infracţiunea de instigare la dare de mită este absorbită de infracţiunea de luare de mită.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului Y.S., care la data de 19 aprilie 2013, l-a determinat pe inculpatul B.M.A.N.A.R. ca, în schimbul promisiunii făcute la data de 19 aprilie 2013, respectiv să remită suma de 40.000 de euro pentru a-l determina pe martorul denunţător C.C.A., director general adjunct în DGAMC din cadrul ANAF, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să determine controale la firmele, concurente, iar la data de 19 aprilie 2013 a promis suma de 30.000 euro ca acesta să finalizeze favorabil un control fiscal la firma sa SC Y.I.F. SRL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatului B.M.A.N.A.R., care în temeiul unei unice rezoluţii infracţionale, în mod repetat, ultimul act de executare fiind înregistrat la 19 aprilie 2013, în numele şi pentru inc. Y.S., a promis suma de 40.000 euro martorului denunţător C.C.A., director general adjunct al D.G.A.M.C. pentru a supune activităţii de control anumite societăţi comerciale şi pentru a denatura rezultatele raportului, de inspecţie fiscală în sensul favorizării SC Y.I.F. SRL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 din C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, enumerate detaliat în considerentele sentinţei.

Audiat în cursul judecăţii, inculpatul Y.S. a arătat că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen. anterior şi a recunoscut fapta reţinută prin rechizitoriu. Totodată, inculpatul B.M.A.N.A.R. a arătat că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen. anterior, a recunoscut fapta reţinută prin rechizitoriu şi a dorit ca judecata să se desfăşoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Y.S., instanţa, a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior, precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, valorile sociale apărate prin dispoziţiile legale în baza cărora acesta va fi condamnat - buna-credinţă pe care s-a întemeiat încrederea între participanţii la viaţa socială/a autorităţii pe care o reprezintă instituţia din care face parte şi martorul denunţător, persoana inculpatului şi împrejurările care au atenuat sau au agravat răspunderea penală. În acest sens, instanţa a reţinut gradul ridicat de pericol social concret al faptei, având în vedere perioada relativ îndelungată de timp în care a comis fapta, dar şi conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii ce a rezultat din lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta este căsătorit şi are 5 copii.

În aceste împrejurări, reţinând însă şi împrejurările concrete şi modul de comitere a faptelor (asupra unei persoane cu atribuţii de control), precum şi personalitatea sa, acesta fiind o persoană integrată social, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege.

În raport de natura faptei săvârşite, instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 86¹ C. pen. anterior, respectiv condamnarea prin sentinţă fiind o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni de închisoare, lipsa antecedentelor penale şi convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanţele personale ale acestuia, constând în vârsta şi integrarea sa pe deplin în familie şi în societate - instanţa, în baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. anterior, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, potrivit art. 86² C. pen. anterior.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.M.A.N.A.R., instanţa a avut în vedere dispoziţiile, art. 52 C. pen. anterior precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, valorile sociale apărate, prin dispoziţiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat buna-credinţă pe care se întemeiază încrederea între participanţii la viaţa socială a autorităţii pe care o reprezintă instituţia din care face parte şi martorul denunţător, persoana inculpatului, şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanţa a reţinut gradul ridicat de pericol social concret al faptei, modalitatea în care a comis fapta, dar şi conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii ce a rezultat din lipsa antecedentelor penale, inculpatul bucurându-se de prezumţia de nevinovatei până la soluţionarea cauzelor în care este cercetat.

În aceste împrejurări, reţinând însă şi împrejurările concrete şi modul de comitere a faptei, precum şi personalitatea sa, acesta fiind o persoană integrată social, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, fiind incidente dispoziţiile legale referitoare la reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În raport de natura faptei săvârşite, instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 86¹ C. pen. anterior, respectiv condamnarea prin prezenta sentinţă fiind o pedeapsă de 3 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale şi convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanţele personale ale inculpatului, constând în vârsta şi integrarea sa pe deplin în familie şi în societate - instanţa, în baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. anterior, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, care s-a socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, potrivit art. 86² C. pen. anterior.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul Y.S., care au criticat soluţia instanţei pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a criticat sentinţa, sub un prim aspect, pentru greşita individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului Y.Ş. În acest sens, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 86¹ C. pen. anterior, date fiind atitudinea procesuală oscilantă manifestată de inculpat, modalitatea în care acesta a înţeles să se folosească de o altă persoană pentru coruperea funcţionarului public, precum şi scopul demersului său respectiv acela de a evita posibila sesizare a organelor judiciare pentru comiterea unei fapte de evaziune fiscală.

Un al doilea motiv de apel a vizat greşita individualizare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului B.M.A.N.A.R., în cazul căruia s-a subliniat faptul că a mai fost cercetat şi trimis în judecată (în Dosarul nr. 2540/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), nejustificându-se reţinerea unor circumstanţe atenuante legale.

A treia critică a Ministerului Public s-a raportat la greşita aplicare a obligaţiei prevăzute de art. 86³ alin. (2) C. pen. anterior, în cazul inculpatului B.M.A.N.A.R., căruia i s-a impus să nu intre în legătură cu inculpatul Y.S. S-a apreciat că o atare obligaţie este lipsită de eficacitate juridică, cât timp o obligaţie similară nu i-a fost impusă şi inculpatului Y.S., solicitându-se să se dispună în consecinţă şi cu privire la acesta din urmă.

În fine, Ministerul Public a criticat împrejurările în care a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior în cazul ambilor inculpaţi. S-a subliniat că, în cazul inculpatului Y.S., instanţa de fond ar fi trebuit să particularizeze dreptul a cărei exercitare a interzis-o, în sensul interzicerii dreptului de a fi asociat şi administrator la o societate comercială, iar în privinţa coinculpatului B.M.A. nu se impunea interzicerea acestui drept.

Inculpatul Y.S. a criticat exclusiv modalitatea de individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare. Invocând particularităţile, faptice ale cauzei şi circumstanţele sale personale, inculpatul a apreciat că pot fi reţinute în beneficiul său prevederile art. 74 lit. a) C. pen. anterior iar scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea cuantumului la 2 ani închisoare şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior.

La solicitarea apelantului-inculpat, Curtea a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen. anterior, Curtea a reţinut următoarele:

Situaţia de fapt relevantă în speţă, în toate etapele derulării activităţii infracţionale, este necontestată. Cauza a fost soluţionată, de altfel, în procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, ambii inculpaţi înţelegând să recunoască în totalitate faptele descrise în rechizitoriu şi să îşi însuşească probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Reevaluând elementele faptice evidenţiate de procesele-verbale de redare a discuţiilor în mediul ambiental purtate succesiv de cei doi inculpaţi cu denunţătorul C.C.A., de procesele-verbale de constatare a infracţiunii ori de efectuare a controlului corporal asupra intimatului B.M.A., de planşele foto întocmite cu ocazia desfăşurării acestor activităţi şi de declaraţiile denunţătorului, Curtea a constatat neechivoc dovedite existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.

Prin urmare, valorificând probator şi declaraţiile date de către inculpaţi în cursul judecăţii a reţinut că în virtutea calităţii sale de asociat unic al SC Y.I.F. SRL, pe fondul supunerii societăţii unei activităţi de inspecţie fiscală planificată în perioada 17 septembrie 2012 - 26 aprilie 2013, inculpatul Y.S. a luat hotărârea de a oferi sume de bani directorului general adjunct al D.G.A.M.C. din cadrul. A.N.A.F. - denunţătorul C.C.A., în scopul că acesta din urmă să favorizeze societatea prin denaturarea rezultatelor activităţii de inspecţie fiscală.

Iniţial, la solicitarea lui Y.S., între intimatul B.M.A.N.A.R. (prieten al celui dintâi) şi denunţător au avut loc o serie de întâlniri în perioada martie - 16 aprilie 2013, pe parcursul cărora intimatul i-a solicitat funcţionarului efectuarea unor controale fiscale la firme concurente ori favorizarea altor societăţi aparţinând lui Y.S., promiţându-i în schimb o sumă de bani. (cuantumul acesteia fiind, potrivit declaraţiilor lui C.C., 50.000 de euro). Motivaţia demersului intimatului-inculpat a fost însă esenţial legată de încercarea de a obţine favorizarea SC Y.I.F. SRL prin coruperea funcţionarului şi determinarea acestuia să "cosmetizeze" rezultatele actului de control fiscal în curs de finalizare.

În executarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul Y.S. l-a determinat pe coinculpatul B.M.A.N.A.R. să îi ofere denunţătorului C.C.A., la data de 19 aprilie 2013 - orele 14.00, suma de 40.000 de euro în scopul anterior menţionat. Denunţătorul l-a solicitat să discute peste 3 zile, când raportul de inspecţie urma a fi finalizat, iar intimatul-inculpat a părăsit instituţia, fiind surprins de către organele de poliţie la ieşire. Cu această ocazie, B.M.A.N.A.R. a acceptat să colaboreze cu acestea pentru tragerea la răspundere penală a coinculpatului-apelant.

În acest context, inculpatul Y.S. s-a prezentat în aceeaşi zi - orele 18.49, însoţit de B.M.A.N.A.R., în biroul funcţionarului public C.C.A., unde i-a oferit personal acestuia suma de 30.000 de euro în scopul explicit de a ajuta SC Y.I.F. SRL prin denaturarea rezultatelor inspecţiei fiscale.

Reţinând astfel coordonatele faptice în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, Curtea a constatat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul Y.S. este eronată, în cauză nefiind incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior privind forma continuată a infracţiunii.

Activitatea apelantului-inculpat s-a grefat neîndoielnic pe o rezoluţie infracţională unică, respectiv coruperea funcţionarului public în scopul favorizării societăţii supuse inspecţiei fiscale. În realizarea acestui scop, inculpatul Y.S. a acţionat iniţial ca autor moral, instigându-l pe B.M.A.N.A.R. să încerce să "capteze bună-voinţa" funcţionarului public cu atribuţii în coordonarea activităţii de inspecţie fiscală prin întâlniri repetate şi, ulterior, să îi ofere acestuia o sumă de bani în scopul menţionat. Pe fondul refuzului denunţătorului de a accepta oferta făcută, apelantul-inculpat s-a implicat nemijlocit în activitatea infracţională, acţionând de această dată în calitate de autor şi oferind el însuşi o sumă de bani în acelaşi scop.

Sub un prim aspect, Curtea a reţinut însă că participarea unei persoane la comiterea aceleiaşi infracţiuni nu poate fi calificată ca fiind specifică instigării şi, în acelaşi timp, acţiunii unui autor, chiar şi dacă contribuţiile sale s-au realizat prin acte succesive şi ar putea fi calificate atât instigare, cât şi autorat. Aceasta deoarece contribuţia specifică autorului constituie, din perspectiva importanţei sale la săvârşirea faptei, o formă principală de participaţie penală, ce o absoarbe pe cea secundară a instigării.

În al doilea rând, contrar aprecierii instanţei de fond, care pare a sugera, fără o argumentare clară, că inculpatul Y.S. ar fi săvârşit două activităţi distincte (de instigare la dare de mită în scopul inspectării firmelor concurente, respectiv de dare de mită în scopul favorizării SC Y.), Curtea a reţinut că întreaga activitate a inculpatului a fost orientată exclusiv spre favorizarea societăţii supuse inspecţiei fiscale, modul de executare reliefând existenţa unei unităţi naturale de infracţiune.

Atât actele de instigare desfăşurate de apelantul Y.S., cât şi cele în care a acţionat ca autor al dării de mită, au fost comise în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, urmărindu-se coruperea aceluiaşi funcţionar prin oferirea unor sume de bani, în realizarea unui scop unic (favorizarea SC Y.I.F. SRL prin denaturarea rezultatelor inspecţiei fiscale), întreaga sa activitate având un singur rezultat socialmente periculos (respectiv starea de pericol, pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu a denunţătorului).

Supunerea unor firme concurente unui control fiscal - chestiune antamată tangenţial în discuţiile dintre intimat şi denunţător -, a avut un rol cu totul secundar în economia demersului infracţional, interesul real al apelantului fiind esenţial şi neechivoc legat de favorizarea SC Y. O atare împrejurare rezultă din declaraţiile coroborate ale intimatului B.M.A. şi ale denunţătorului în faza de urmărire penală, în care ambii descriu favorizarea societăţii menţionate ca fiind scopul principal al oferirii sumei de bani la data de 19 aprilie 2013, în împrejurările concrete ce fac obiectul judecăţii.

În consecinţă, scindarea motivaţiei infracţionale (în maniera reţinută prin sentinţă) este artificială, infirmată de probele administrate, dar şi insuficientă pentru a justifica, doar prin ea însăşi, reţinerea formei continuate a infracţiunii.

Chiar dacă apelantul Y.S. a desfăşurat atât acte ca instigator, cât şi ca autor, la un oarecare interval de timp, acţiunile sale s-au îmbinat indisolubil şi în mod natural, fiind orientate spre atingerea aceluiaşi tip de relaţii sociale şi spre realizarea unui scop unic, neechivoc exprimat. Încercarea lui B.M.A. de a oferi o sumă de bani funcţionarului (la care a instigat Y.S.), precum şi încercarea similară a apelantului însuşi reprezintă doar momente intermediare ale unei activităţi infracţionale unice, concepute de apelant şi orientate spre atingerea aceleiaşi finalităţi a coruperii funcţionarului public şi remiterii sumei de bani.

Prin urmare, aceste acte multiple sunt lipsite de autonomia specifică art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ele îmbinându-se în mod natural într-o singură acţiune şi justificând reţinerea unei infracţiuni unice de dare de mită.

Curtea a apreciat că momentul în care s-a apreciat consumată darea de mită comisă ca autor de către B.M.A. (astfel cum a fost reţinut, de către procuror) are relevanţă doar asupra configuraţiei faptei reţinute în sarcina acestuia, nu şi a apelantului Y.S. împrejurarea că, în sarcina intimatului B.M.A au reţinut în mod distinct, prin rechizitoriu, atât o faptă de dare de mită comisă la data de 19 aprilie 2013 - orele 14.00 (ce a făcut obiectul judecăţii), cât şi o faptă similară comisă la aceeaşi dată - orele 18.49 (pentru care a beneficiat de cauza de impunitate prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen.) este un aspect ce nu poate fi cenzurat în actualul cadru procesual.

O atare încadrare juridică reţinută prin rechizitoriu nu determină însă reţinerea automată a unei configurări juridice similare şi în privinţa inculpatului Y.S.

În cazul acestuia, nu se poate face abstracţie de starea de fapt efectivă, de legătura naturală între actele de instigare a intimatului şi cele de realizare nemijlocită a elementului material al laturii obiective (ambele vizând însă aceeaşi acţiune de dare de mită), de unicitatea scopului urmărit ori a rezultatului produs. Toate aceste elemente permit caracterizarea activităţii sale infracţionale ca fiind specifică unei unităţi naturale de infracţiune, pentru care urmează a răspunde doar în calitate de autor.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Încadrarea juridică dată faptei comise de intimatul-inculpat B.M.A.N.A.R. este corectă, oferirea sumei de 40.000 de euro denunţătorului în circumstanţele speţei întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate în cauză, Curtea a apreciat fondată în parte critica Ministerului Public, respectiv doar cu privire la greşita determinare a cuantumului pedepsei aplicată intimatului B.M.A.N.A.R. în acest sens, a constatat că tribunalul a justificat reţinerea incidenţei circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. anterior prin trimiteri la lipsa antecedentelor penale ori la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.

Curtea a apreciat că aceste elemente personale pot justifica o eventuală reducere a pedepsei doar atunci când, în raport de particularităţile cauzei şi de contribuţia penală concretă a inculpatului, ele relevă o periculozitate atât de scăzută a persoanei sale încât doar aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special satisface exigenţele unei juste individualizări.

Or, lipsa antecedentelor penale reflectă o stare de normalitate într-un stat de drept, ce nu poate primi valenţele unei cauze de atenuare în absenţa altor elemente din care să rezulte conduita substanţial pozitivă în familie şi societate a inculpatului ori încercările sale de a desfăşura activităţi socialmente utile. În cazul intimatului-inculpat, astfel de date nu rezultă din probele administrate.

Pe de altă parte, conduita procesuală sinceră manifestată de către intimat a fost suficient valorificată din perspectiva art. 320¹ C. proc. pen. anterior, Curtea neacordând o importanţă deosebită disponibilităţii sale de a colabora cu organele judiciare în faza de urmărire penală pentru prinderea coinculpatului, în condiţiile în care exista deja un denunţ formulat de către funcţionarul public.

O atare disponibilitate a fost corect valorificată la stabilirea modalităţii de executare, tribunalul orientându-se just spre suspendarea sub supraveghere a executării, în condiţiile prevăzute de art. 86¹ şi urm. C. pen. anterior.

Prin urmare, reevaluând cuantumul pedepsei, Curtea a apreciat că împrejurările concrete în care intimatul a acţionat, faptul că el a constituit punctul de legătură între Y.S. şi denunţător (fiind cel care îl cunoştea direct pe funcţionarul public), contribuind astfel determinant la punerea în executare a rezoluţiei infracţionale, precum şi circumstanţele sale personale impun aplicarea unei pedepse într-un cuantum de 1 an, închisoare, uşor superior minimului special redus ca efect al aplicării art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Referitor la obligaţia stabilită în sarcina inculpatului B.M.A.N.A.R. conform art. 86³ alin. (3) C. pen. anterior, respectiv aceea de a nu intra în legătură cu inculpatul Y.S., în acord cu Ministerul Public, o apreciază lipsită de eficacitate, în condiţiile în care ea are caracter unilateral, neexistând o obligaţie similară şi în sarcina apelantului.

Raportat la particularităţile cauzei, constată însă că relaţiile de prietenie existente între inculpaţi nu au avut un rol predominant în economia activităţii infracţionale (în care importantă a fost, mai degrabă, relaţia dintre intimat şi denunţător), astfel încât interzicerea unui contact între aceştia nu serveşte în mod real reeducării lor şi atingerii scopului pedepsei. Prin urmare, Curtea nu a apreciat necesară impunerea acestei obligaţii în sarcina vreunuia dintre inculpaţi.

În ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului Y.S., a apreciat nefondate atât criticile Ministerului Public, cât şi cele ale inculpatului.

Reevaluând criteriile de individualizare prin raportare la noua încadrare juridică dată faptei, a constatat că participaţia concretă a acestuia la executarea rezoluţiei infracţionale, faptul că inculpatul a fost cel care a avut iniţiativa coruperii funcţionarului, urmărind astfel să evite o posibilă sesizare a organelor de urmărire penală ca urmare a inspecţiei fiscale, maniera concretă în care s-a încercat mituirea unui înalt funcţionar public şi suma ce a făcut obiectul actului de oferire reflectă un grad de pericol social ridicat al faptei, ce impune aplicarea unei pedepse superioare limitelor medii prevăzute de lege.

Circumstanţele personale favorabile, legate de desfăşurarea unor activităţi socialmente utile, de implicarea sa în acte de caritate ori de lipsa antecedentelor penale, nu pot fi analizate izolat de împrejurările obiective ale cauzei şi nu justifică, prin ele însele, reducerea cuantumului pedepsei sub limita de 2 ani şi 6 luni.

În schimb, aceste date personale creează premisele reeducării inculpatului chiar, fără încarcerarea sa şi justifică, aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, pronunţarea condamnării, însoţită de supravegherea conduitei inculpatului pe o durată determinată de 6 ani, având caracterul, unui avertisment suficient în sensul art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

Conduita procesuală a inculpatului-apelant, chiar dacă a fost oscilantă în faza iniţială a procesului, reprezintă expresia modului în care a înţeles să îşi exercite dreptul la apărare recunoscut de lege şi nu ar putea justifica, doar prin ea însăşi şi cu ignorarea celorlalte date personale pozitive, alegerea detenţiei ca modalitate de executare.

În egală măsură, particularităţile reale ale cauzei evidenţiază o periculozitate, de ansamblu ridicată a infracţiunii, ce legitimează alegerea unei modalităţi de executare a pedepsei care să asigure supravegherea conduitei inculpatului pe un anumit interval şi crearea tuturor premiselor pentru conştientizarea consecinţelor faptei sale. Prin urmare, suspendarea condiţionată în conformitate cu disp. art. 81 C. pen. anterior nu prezintă garanţii adecvate pentru atingerea acestui scop.

În privinţa pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior aplicată ambilor inculpaţi, Curtea a constatat că nu se justifică în mod obiectiv interzicerea acestui drept, impunându-se modificarea corespunzătoare a sentinţei.

Preliminar, s-a observat că hotărârea tribunalului nu cuprinde argumentele efective pentru care s-a apreciat necesară aplicarea acestei pedepse, instanţa de fond limitându-se la expunerea unor consideraţii pur teoretice şi la detalierea principiilor ce se desprind din jurisprudenţa Curţii Europene în materie.

Evaluând împrejurările concrete ale cauzei din perspectiva exigenţelor art. 64 lit. c) C. pen. anterior, a reţinut că inculpatul Y.S. a deţinut doar calitatea de asociat unic al SC Y.I.F. SRL, nu şi pe cea de administrator, astfel încât interzicerea dreptului de a mai deţine această din urmă calitate (astfel cum a solicitat Ministerul Public) ar fi lipsită de suport şi contrară condiţiilor impuse de textul de lege analizat. Doar exerciţiul funcţiei sau profesiei exercitate de condamnat la momentul comiterii infracţiunii şi de care s-a folosit pentru săvârşirea acesteia poate fi interzis ca pedeapsă accesorie, nu şi exerciţiul unei funcţii pe care el ar putea să o deţină eventual în viitor.

În ceea ce priveşte calitatea de asociat unic în cadrul SC Y.I.F. SRL, Curtea a constatat că Y.S. nu s-a folosit în mod efectiv de atribuţiile acestei calităţi pentru comiterea faptei ce face obiectul judecăţii.

Inculpatului îi este imputată o infracţiune de corupţie, în care subiectul activ este necircumstanţiat (şi în care calitatea de asociat unic a contribuit la naşterea interesului său de a corupe un funcţionar), iar nu o infracţiune în legătură cu activitatea efectivă a societăţii comerciale ori în care calitatea de asociat unic să fi servit în mod obiectiv la comiterea acesteia, nefiind îndeplinite, nici din această perspectivă, cerinţele legale pentru aplicarea pedepsei accesorii analizate.

În privinţa inculpatului B.M.A.N.A.R., constată că acesta nu deţinea vreo calitate în cadrul SC Y.I.F. SRL, astfel încât interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior (de altfel generic indicat în sentinţă, fără particularizarea funcţiei/calităţii) este lipsită de orice suport.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul Y.S. împotriva Sentinţei penale nr. 525 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat pe inculpatul Y.S. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. anterior a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani, pe parcursul căruia inculpatul Y.S. va respecta toate măsurile de supraveghere stabilite prin sentinţă.

A înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea exerciţiului dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

A înlăturat incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior faţă de inculpatul B.M.A.N.A.R. şi, în consecinţă, în baza art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. anterior a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pe parcursul căruia inculpatul B.M.A.N.A.R. va respecta toate măsurile de supraveghere stabilite prin sentinţă.

A înlăturat obligaţia impusă inculpatului B.M.A.N.A.R., conform art. 86³ alin. (2) C. pen. anterior, de a nu intra în legătură cu inculpatul Y.S.

A înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea exerciţiului dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului, onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 262/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul Y.S.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

C. proc. pen. anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se constată că inculpatul Y.S., a depus motivele de recurs de la dosar, la data de 27 martie 2014 prin apărător ales, în termenul legal, situaţie în care se vor analiza incidenţa cazurilor de casare invocate prin acest memoriu, a celor care se iau în considerare din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior şi aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, la data de 29 martie 2014 a depus din nou motive de recurs prin apărătorul din oficiu la dosar, care au fost depuse tardiv, ultima zi de depunere a motivelor de recurs fiind la data de 27 martie 2014, situaţie în care acestea nu vor mai fi analizate.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior invocat de către inculpat, acesta a criticat decizia penală atacată apreciind că s-a făcut o greşită individualizare a executării pedepsei prin dispunerea, atât de instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel, în baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. anterior, a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani. A arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen. anterior pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sens în care a solicitat casarea deciziei şi a sentinţei penale atacate.

În ce priveşte recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a invocat cazul de casare art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, criticându-se decizia penală atacată sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului Y.S. din infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 4.1 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, apreciind că instanţa de fond a dat o încadrare juridică corectă prin reţinerea formei continuate a infracţiunii.

Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, exclude posibilitatea analizei criticilor formulate atât de către parchet, cât şi de către inculpat, aceste critici vizând temeinicia hotărârii atacate.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de legalitatea hotărârii atacate.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, în acest stadiu procesual, criticile referitoare la restabilirea situaţiei de fapt aşa cum solicită parchetul prin modificarea încadrării juridice şi reţinerea formei continuate a infracţiunii prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sau reindividualizarea executării pedepsei, aşa cum solicită inculpatul, cu aplicarea art. 81 alin. (1) C. pen. anterior, aceste aspecte fiind definitiv stabilite de către instanţele de fond şi apel, şi vizează temeinicia hotărârii atacate.

Aceste aspecte nu se circumscriu niciunui din cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, orice reformare a hotărârilor atacate putând viza exclusiv legalitatea acestora, nu şi temeinicia lor.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar în noul C. pen. fapta fiind pedepsită, în art. 290, cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Faţă de aspectele de mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici un caz de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, care să permită valorificarea criticilor învederate instanţei de recurs.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul Y.S. împotriva Deciziei penale nr. 262/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2),

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul Y.S. împotriva Deciziei penale nr. 262/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1949/2014. Penal. Alte cereri privind judecata...		ICCJ. Decizia nr. 194/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1796/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1799/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1834/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de droguri (Legea 14 ICCJ. Decizia nr. 1845/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 194/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel ICCJ. Decizia nr. 1949/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)