ICCJ. Decizia nr. 1866/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1866/2014

Dosar nr. 589/113/2013

Şedinţa publică din data de 30 mai 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 44 din 03 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul I.N., prin apărător ales, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

I. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 - 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi pe cale de consecinţă s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, în total inculpatul L.G. va executa o pedeapsă de 6 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului L.G. iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2012 la zi.

II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnată inculpata F.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional, pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 -35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi pe cale de consecinţă s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea sporită cu 2 luni, în total inculpata F.A. va executa o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă în lipsă faţă de inculpata F.A. prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

III. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata L.L. (zisă "C.") la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnată pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 - 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi pe cale de consecinţă s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, în total inculpata L.L. executând o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 6 ani ce constituie termen de încercare conform dispoziţiilor art. 86² C. pen.

A fost obligată inculpata L.L. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentinţă să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni pe parcursul termenului de încercare, precum şi în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prevăzute mai sus sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpata L.L. prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

IV. În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.N. (zis "V.") la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 86 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 5 ani ce constituie termen de încercare conform dispoziţiilor art. 86 C. pen.

A fost obligat inculpatul I.N. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentinţă să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni pe parcursul termenului de încercare, precum şi în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prevăzute mai sus, sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul I.N. prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

V. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.F.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare conform dispoziţiilor art. 86² C. pen.

A fost obligat inculpatul L.F.G. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentinţă să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni pe parcursul termenului de încercare, precum şi în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prevăzute mai sus, sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (mun. Brăila) dispusă faţă de inculpatul L.F.G. prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

În baza art. 350 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat ca fiind executorii dispoziţiile privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/ţara şi pe cale de consecinţă s-a dispus ca o copie de pe dispozitiv să fie comunicată de îndată către Poliţia Municipiului Brăila, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Brăila, Poliţia Comunitară a Municipiului Brăila, Serviciul Paşapoarte Brăila, pentru inculpaţii L.L. şi L.F.G. şi către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea, Poliţiei com. Slobozia Bradului, jud. Vrancea, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Vrancea, Poliţiei Comunitare Focşani, Serviciului Paşapoarte Vrancea, pentru inculpatul I.N. şi către Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti - Centrul Operaţional de Coordonare Bucureşti.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi prin obligarea la plata către stat a următoarelor sume:

- de la inculpaţii L.G., L.L., şi F.A. - suma totală de 104.000 euro (câte 34.666, 66 euro de la fiecare inculpat, ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plăţii).

- de la inculpaţii L.F.G., L.G. şi L.L. suma de 2.500 euro (câte 833,33 euro de la fiecare inculpat, ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plăţii);

- de la inculpatul I.N., zis "V." - suma de 1.200 euro ce se va plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plăţii.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 în ref. la art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca M.B., înmatriculat cu numărul de înmatriculare XXX, aparţinând inculpatului L.G. (dar înmatriculat pe numele G.G.E.), autoturism indisponibilizat prin Ordonanţa nr. 21/D/P/2011 din data de 21 ianuarie 2013 a DIICOT - Biroul teritorial Brăila şi s-a menţinut sechestrul asigurător astfel instituit.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile A.M. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii L.G., L.L. şi F.A. la plata către aceasta a sumei de 10.000 euro (ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plăţii), reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii L.G., L.L. şi F.A. la plata sumei de câte 5000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii I.N. şi L.F.G. la plata sumei de câte 2500 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 21/D/P/2011 din 07 februarie 2013 al DIICOT - Biroul Teritorial Brăila inculpaţii L.G., L.L. şi F.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire într-un grup infracţional prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în ref. la art. 323 alin. (1) C. pen.; trafic de persoane în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Totodată au fost trimişi în judecată şi inculpaţii I.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă calificată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi L.F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul L.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei F.A., iar faţă de inculpaţii L.L., L.F.G. şi I.N. s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv ţara.

În fapt, în sarcina inculpaţilor s-au reţinut următoarele:

1. I.N., zis " V.", trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că: în cursul lunii noiembrie 2010, prin înşelăciune (propunându-i să se căsătorească, iar ulterior, să se deplaseze în Italia pentru a munci la un restaurant), a recrutat-o pe numita S.I.C., a cazat-o şi a transportat-o în Italia, ţară în care, prin ameninţare şi violenţă, împreună cu L.G. a exploatat-o prin obligare la practicarea prostituţiei.

2. L.L., zisă "C.", trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că:

- în cursul anului 2010 a aderat la grupul infracţional iniţial şi constituit de către soţul său L.G., F.A. şi defunctul L.A.C., în scopul recrutării, determinării mai multor tinere - cu consimţământului acestora sau prin recurgerea la înşelăciune (personal) sau la diferite forme de constrângere (ameninţare şi/sau violenţă - alţi membri ai grupului) - să practice prostituţia, primind importante sume de bani.

- în cursul lunii mai 2010, prin înşelăciune, a recrutat-o pe partea vătămată A.M., căreia i-a propus să se deplaseze în Italia pentru a îngriji o bătrână, ca cazat-o, a transportat-o la aeroport şi i-a achitat contravaloarea biletului de călătorie pe relaţia România - Italia, ţară în care, prin ameninţare şi violenţă, a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei de către L.G.

- în perioada 2008 - 2012, în mod repetat a asigurat primirea sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către C.D.G., Ş. (fostă V.) A., A.V. şi B.G.M., sume expediate de către F.A. sau L.G., trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceste tinere.

3. L.F.G., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: în vara anului 2012, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-a îndemnat pe numitele A.V. şi B.G.M. să practice prostituţia, le-a înlesnit practicarea prostituţiei în Italia, sub supravegherea lui L.G. şi F.A. şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numite în oraşul Torino - Italia.

4. L.G. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: În cursul anului 2008, împreună cu inculpata F.A. şi fiul său - defunctul L.A.C., a iniţiat şi constituit un grup infracţional, la care a aderat, în anul 2010 şi inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimţământul acestora sau prin recurgerea la înşelăciune sau diferite forme de constrângere (ameninţare şi/sau violenţă) - să practice prostituţia, însuşindu-şi importante sume de bani; În cursul anului 2008 a îndemnat-o pe martora C.D.G. să practice prostituţia în Spania, i-a asigurat deplasarea şi cazarea în această ţară, iar prin intermediul învinuitei F.A. i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza; în luna noiembrie 2008 a transportat-o în Grecia pentru a practica prostituţia, însuşindu-şi sumele expediate din această ţară (circa 6.000 - 8.000 de euro în total); În perioada noiembrie - decembrie 2010 a îndemnat-o pe martora Ş.A. (fostă V.) să practice prostituţia în Spania, a cazat-o şi i-a asigurat transportul pe relaţia Italia - Spania şi şi-a însuşit suma de circa 2.000 - 2.500 euro obţinuţi de către sus-numită din prostituţie;În vara anului 2012 a asigurat transportul pe relaţia România - Italia şi cazarea martorei B.G.M. în Torino, oraş în care, împreună cu învinuita F.A. a asigurat supravegherea şi colectarea sumelor de bani obţinuţi din prostituţie de către sus-numită şi de către A.V., iniţial expediind aceşti bani învinuitului L.F.G., ulterior determinându-le pe cele două tinere să practice prostituţia în folosul său, însuşindu-şi sumele astfel obţinute; în vara anului 2010, prin înşelăciune a recrutat-o pe martora C.S. pe care a transportat-o în Italia în scopul exploatării prin obligare la prostituţie; În vara şi toamna anului 2010, împreună cu învinuita F.A. a asigurat cazarea, supravegherea şi colectarea sumelor obţinute din prostituţie în Italia de către partea vătămată A.M. şi martorele C.S. şi S.I.C., care au fost obligate prin ameninţare şi/sau violenţă să se prostitueze; În toamna anului 2010 le-a transportat pe cele trei tinere m Spania unde le-a exploatat prin obligare la practicarea prostituţiei.

5. F.A. (fostă D.) trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul L.G. şi fiul acestuia - defunctul L.A.C., a iniţiat şi constituit un grup infracţional, la care a aderat, în anul 2010 şi inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimţământul acestora sau prin recurgerea la înşelăciune sau diferite forme de constrângere (ameninţare şi/sau violenţă) - să practice prostituţia, colectând de la acestea importante sume de bani; în cursul anului 2008 i-a înlesnit martorei C.D.G. să practice prostituţia în Spania, (aceasta fiind îndemnată la practicarea prostituţiei de către inculpatul L.G., care i-a asigurat deplasarea şi cazarea în această ţară), i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza şi i-a explicat regulile de practicare a prostituţiei, a asigurat supravegherea acesteia şi a colectat sumele obţinute din prostituţie şi le-a înmânat/expediat inculpatului L.G.; în vara anului 2012 a asigurat supravegherea şi colectarea sumelor de bani obţinuţi din prostituţie de către numitele B.G.M. şi A.V., (determinate să se prostitueze de către L.F.G. şi transportate pe relaţia România - Italia de către învinuit şi inculpatul L.G., care le-a şi cazat în Torino), a predat aceşti bani inculpatului L.G. pentru a fi expediaţi învinuitului L.F.G., iar ulterior le-a determinat pe cele două tinere să practice prostituţia în folosul inculpatului L.G. şi al său; în vara şi toamna anului 2010, împreună cu inculpatul L.G. a asigurat supravegherea şi colectarea sumelor obţinute din prostituţie în Italia de către partea vătămată A.M. şi martorele C.S. şi S.I.C., (care au fost obligate de către inculpatul L.G., prin ameninţare şi/sau violenţă, să se prostitueze).

În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la audierea inculpaţilor prezenţi, respectiv L.G., L.L., L.F.G. şi I.N., care au declarat că recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi solicită ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. Totodată, apărătorul ales al inculpatei F.A. a depus la dosar un act autentic (însoţit de traducere) prin care inculpata F.A. a arătat că recunoaşte faptele şi solicită de asemenea ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Constatând îndeplinite cerinţele impuse de lege, instanţa a încuviinţat solicitarea inculpaţilor de a fi judecaţi conform procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen..

Analizând întregul material probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 6 decembrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a fost înregistrată sub numărul 5628/P/2010 plângerea formulată de către numita C.F. prin care se arăta că fiica sa - C.S. era exploatată sexual pe teritoriul Italiei de către L.G.

Prin Ordonanţa numărul 5628/P/2010 din data de 19 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Brăila, fiind înregistrată sub numărul 21/D/P/2011.

La această cauză au fost conexate şi dosarele nr. 43/D/P/2011, privindu-l pe L.G. (victimă - Ş.A., fostă V.) şi nr. 91/D/P/2012, privindu-l pe L.F.G. (victime - B.G.M. şi A.V.).

Pe baza investigaţiilor efectuate de către lucrătorii din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Brăila a rezultat faptul că inculpatul L.G., împreună cu alte persoane, aveau preocupări pe linia traficului de fiinţe umane, exploatând sexual mai multe tinere pe care le racolau şi, profitând de naivitatea şi lipsa de pregătire şi experienţă a acestora, sau de condiţiile materiale dificile în care se aflau, le determinau să practice prostituţia în favoarea lui sau, în cazul în care nu putea obţine consimţământul tinerelor, prin ameninţare şi/sau violenţă le exploata prin obligare la prostituţie.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că activitatea infracţională era coordonată de către inculpatul L.G., acesta fiind sprijinit atât de soţia sa - inculpata L.L., zisă "C.", cât şi de inculpata F.A.

Din datele de anchetă a rezultat că, de fapt, activitatea infracţională era minuţios coordonată, în municipiul Brăila existând un grup infracţional, al cărui scop era obţinerea de sume importante de bani din proxenetism sau trafic de persoane, în condiţiile în care niciunul dintre membrii grupului infracţional nu realiza ori nu realizase vreodată venituri din activităţi legale.

Grupul infracţional era compus din:

- inculpatul L.G. - liderul grupului, a avut rol de recrutare, cazare, transport, supraveghere, colectare a sumelor de bani, exercitare de ameninţări şi/sau violenţe fizice (în cazul victimelor care nu erau de acord cu prostituţia);

- inculpata L.L., zisă "C." a avut rolul de o a racola, caza şi trimite în Italia pe una dintre tinerele obligate la practicarea prostituţiei şi de a asigura primirea sumelor de bani provenite din activitatea infracţională, sume expediate de către L.G., F.A. sau chiar de către victimele infracţiunilor; în unele cazuri se implica în determinarea victimelor să accepte practicarea prostituţiei, oferind sfaturi celorlalţi membri ai grupului cu privire la modul de abordare şi convingere a victimelor;

- inculpata F.A. - concubina lui L.G., (rudă cu inculpata L.L., zisă "C.") practica prostituţia pentru lider, asigura primirea victimelor, le instruia cu privire la activitatea pe care urmau să o desfăşoare, asigura supravegherea acestora, colectarea sumelor de bani şi predarea acestora către L.G. sau expedierea către acesta sau către L.L.;

În faza de urmărire penală au fost identificate mai multe persoane care au fost victime ale infracţiunilor reţinute în sarcina membrilor grupului infracţional, care participă în cauză în calitate de martor sau de parte vătămată. Totodată, au fost audiate persoane care au cunoştinţă despre infracţiunile comise.

Partea vătămată A.M. a declarat faptul că în luna mai 2010 a fost racolată de către o tânără denumită "C." - identificată ulterior ca fiind inculpata L.L. zisă "C.", care i-a propus să meargă în Italia pentru a îngriji o bătrână, asigurând-o că îi va plăti şi biletul de avion.

După obţinerea acordului, în cursul zilei următoare partea vătămată A.M. s-a întâlnit cu inculpata L.L., care a transportat-o la locuinţa sa situată în apropierea oraşului Râmnicu Sărat, unde a cazat-o pentru o noapte. A doua zi inculpata a transportat-o pe partea vătămată la aeroport, iar la aterizare în Milano, partea vătămată a fost aşteptată de către inculpatul L.G. - soţul inculpatei L.L. Acesta a transportat-o în oraşul Torino şi a cazat-o într-o locuinţă pe care o avea închiriată şi în care se mai aflau încă trei fete (care au fost mutate de către inculpat la o altă adresă).

În acea locuinţă partea vătămată A.M. a cunoscut-o şi pe inculpata F.A.

După două zile, constatând că nu merge la muncă, partea vătămată A.M. a solicitat relaţii, iar inculpatul L.G. i-a spus că până îi va găsi un loc de muncă va trebui să practice prostituţia. Ca urmare a refuzului, inculpatul a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată şi a lovit-o în mod repetat.

Ulterior, partea vătămată A.M. s-a prostituat pe străzi sub supravegherea inculpatului L.G. şi a inculpatei F.A., care îi luau toţi banii obţinuţi din prostituţie.

Partea vătămată a mai dat detalii şi cu privire la exploatarea altor tinere - de către inculpatul L.G. şi un alt bărbat denumit "V."-, atât în Italia cât şi în Spania (unde au fost mutate de către inculpatul L.G.), relatând aceleaşi aspecte ca şi martora C.S., declaraţiilor lor coroborându-se în totalitate, atât cu privire la momentele petrecute în Italia cât şi cele din Spania.

Partea vătămată A.M. a mai declarat că în perioada în care a fost exploatată prin obligare la practicarea prostituţiei de către inculpatul L.G. şi învinuita F.A., a obţinut aproximativ 90.000 de euro, sumă însuşită în totalitate de către cele două persoane.

Aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de euro reprezentând daune morale.

Din probele administrate în faza de urmărire penală, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi în cursul judecăţii, instanţa de fond a constatat că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de aceştia.

Astfel, s-a reţinut cu privire la faptele inculpatului L.G., că în cursul anului 2008, împreună cu învinuita F.A. şi fiul său - defunctul L.A.C., a iniţiat şi constituit un grup infracţional, la care a aderat, în anul 2010 şi inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimţământul acestora sau prin recurgerea la înşelăciune sau diferite forme de constrângere (ameninţare şi/sau violenţă) - să practice prostituţia, însuşindu-şi importante sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional, pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.

În cursul anului 2008 a îndemnat-o pe martora C.D.G. să practice prostituţia în Spania, i-a asigurat deplasarea şi cazarea în această ţară, iar prin intermediul învinuitei F.A. i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza; în luna noiembrie 2008 a transportat-o în Grecia pentru a practica prostituţia, însuşindu-şi sumele expediate din această ţară (circa 6.000 - 8.000 de euro în total).

În perioada noiembrie - decembrie 2010 a îndemnat-o pe martora Ş.A. (fostă V.) să practice prostituţia în Spania, a cazat-o şi i-a asigurat transportul pe relaţia Italia - Spania şi şi-a însuşit suma de circa 2.000 - 2.500 euro obţinuţi de către sus-numită din prostituţie.

În vara anului 2012 a asigurat transportul pe relaţia România - Italia şi cazarea martorei B.G.M. în Torino, oraş în care, împreună cu învinuita F.A. a asigurat supravegherea şi colectarea sumelor de bani obţinuţi din prostituţie de către sus-numită şi de către A.., iniţial expediind aceşti bani învinuitului L.F.G., ulterior determinându-le pe cele două tinere să practice prostituţia în folosul său, însuşindu-şi sumele astfel obţinute, reţinând aşadar că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că în vara anului 2010, prin înşelăciune a recrutat-o pe martora C.S. pe care a transportat-o în Italia în scopul exploatării prin obligare la prostituţie; că în vara şi toamna anului 2010, împreună cu învinuita F.A. a asigurat cazarea, supravegherea şi colectarea sumelor obţinute din prostituţie în Italia de către partea vătămată A.M. şi martorele C.S. şi S.I.C., care au fost obligate prin ameninţare şi/sau violenţă să se prostitueze, iar în toamna anului 2010 le-a transportat pe cele trei tinere în Spania unde le-a exploatat prin obligare la practicarea prostituţiei, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că faptele inculpatei L.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderarea şi sprijinirea unui grup infracţional, pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., cele ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, precum cele ale infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la faptele inculpatei F.A., s-a reţinut că în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul L.G. şi fiul acestuia - defunctul L.A.C., a iniţiat şi constituit un grup infracţional, la care a aderat, în anul 2010 şi inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimţământul acestora sau prin recurgerea la înşelăciune sau diferite forme de constrângere (ameninţare şi/sau violenţă) - să practice prostituţia, colectând de la acestea importante sume de bani, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional, pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a mai reţinut că în cursul anului 2008 i-a înlesnit martorei C.D.G. să practice prostituţia în Spania, (aceasta fiind îndemnată la practicarea prostituţiei de către inculpatul L.G., care i-a asigurat deplasarea şi cazarea în această ţară), i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza şi i-a explicat regulile de practicare a prostituţiei, a asigurat supravegherea acesteia şi a colectat sumele obţinute din prostituţie şi le-a înmânat/expediat inculpatului L.G. şi că în vara anului 2012 a asigurat supravegherea şi colectarea sumelor de bani obţinuţi din prostituţie de către numitele B.G.M. şi A.V., (determinate să se prostitueze de către L.F.G. şi transportate pe relaţia România - Italia de către învinuit şi inculpatul L.G., care le-a şi cazat în Torino), a predat aceşti bani inculpatului L.G. pentru a fi expediaţi învinuitului L.F.G., iar ulterior le-a determinat pe cele două tinere să practice prostituţia în folosul inculpatului L.G. şi al său, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menţionat că faptele inculpatei F.A., care în vara şi toamna anului 2010, împreună cu inculpatul L.G. a asigurat supravegherea şi colectarea sumelor obţinute din prostituţie în Italia de către partea vătămată A.M. şi martorele C.S. şi S.I.C., (care au fost obligate de către inculpatul L.G., prin ameninţare şi/sau violenţă, să se prostitueze), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de asemenea, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului L.F.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită de inculpatul I.N., instanţa a respins cererea apărătorului său de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării agravantei prevăzute de alin. (2) lit. a) constând în săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane împreună, apreciind că deşi racolarea martorei S.I.C. s-a făcut doar de către inculpatul I.N., traficarea acesteia, obligarea ei la practicarea prostituţiei s-a făcut cu ajutorul inculpaţilor L.G. şi F.A. Nu în ultimul rând, transportarea victimei în Italia în vederea practicării prostituţiei a fost făcută de către inculpatul I.N. după o prealabilă înţelegere cu inculpatul L.G.

Astfel, s-a apreciat că faptele inculpatului I.N., zis "V.", întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii instanţa de fond a ţinut seama, potrivit art. 72 C. pen., de dispoziţiile din partea generală a Codului penal, de limitele pedepsei prevăzute în Codul penal, în Legea nr. 39/2003 şi în Legea nr. 678/2001, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea de executare, de urmarea produsă, de numărul mare de victime recrutate şi exploatate în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii L.G., L.L. şi F.A., de felul în care aceste victime erau tratate - toate acestea denotând un pericol social sporit al inculpaţilor, de atitudinea procesuală oscilantă avută prin negarea faptei în faze de urmărire penală, în ciuda probelor covârşitoare care le dovedeau vinovăţia, precum şi de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.

Aşadar, a apreciat prima instanţă că infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii sunt deosebit de grave atât prin impactul pe care îl au pentru societate în ansamblul său, pentru sănătatea şi dezvoltarea fizică şi psihică a victimelor infracţiunilor, cât şi prin gradul de pericol ce rezidă din pedepsele deosebit de mari stabilite de legiuitor. Acest gen de infracţiuni atentează la libertatea şi demnitatea umană, la morala persoanelor victime ale infracţiunilor şi ale comunităţii din care acestea fac parte; Inculpaţii L.G., L.L. şi F.A. au dovedit perseverenţă infracţională, activitatea lor ilicită desfăşurându-se pe o perioadă întinsă de timp.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor pentru fiecare dintre aceştia.

Astfel, a aplicat inculpatului L.G., trei pedepse cu închisoarea într-un cuantum uşor ridicat faţă de minimul special redus conform art. 320¹ C. proc. pen., apreciind în special faţă de gravitatea faptelor, numărul mare de victime exploatate, de contribuţia sa majoră în săvârşirea faptelor şi de comportamentul violent, că nu se pot reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special, a contopit pedepsele şi a aplicat pedeapsa cea mai grea cu un spor, apreciind că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât executarea efectivă.

Inculpatei F.A., instanţa i-a aplicat trei pedepse cu închisoarea într-un cuantum egal cu minimul special redus conform art. 320¹ C. proc. pen., apreciind că nici în favoarea ei nu se pot reţine circumstanţe atenuante judiciare care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special, a contopit pedepsele şi a aplicat pedeapsa cea mai grea cu un spor, apreciind că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât executarea efectivă.

Analizând situaţia inculpaţilor L.L., L.F.G. şi I.N. prima instanţă a considerat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, şi constatând îndeplinite condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor stabilite în sarcina inculpaţilor, pe un termen de încercare aplicat conform art. 86² C. pen. şi cu obligarea lor la respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. De asemenea, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen., constatând că nu mai există nici un temei care să justifice menţinerea măsurilor preventive aplicate faţă de inculpaţii L.L., L.F.G. şi I.N., s-a dispus revocarea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/ţara dispuse faţă de aceştia prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

Cu privire la sumele de bani realizate din comiterea infracţiunilor, prima instanţă a dispus confiscarea acestora în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4) C. pen. şi a dispus obligarea inculpaţilor la plata către stat a sumelor confiscate, conform dispozitivului hotărârii.

Totodată, constatând îndeplinite dispoziţiile privind confiscarea specială extinsă (art. 118² C. pen.), în privinţa autoturismului sechestrat, ce aparţine inculpatului L.G., prima instanţă a constatat că pe baza probelor administrate rezultă fără echivoc că acest autoturism provine din banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunilor din prezenta cauză, motiv pentru care, în baza art. 19 din Legea 678/2001 în ref. la art. 118² C .pen a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca M.B. înmatriculat cu numărul de înmatriculare XXX, aparţinând inculpatului L.G. (dar înmatriculat pe numele G.G.E.), autoturism indisponibilizat prin ordonanţa nr. 21/D/P/2011 din data de 21 ianuarie 2013 a DIICOT- Biroul teritorial Brăila şi se va menţine sechestrul asigurător astfel instituit.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei prima instanţă a constatat că în cauză, doar partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de euro, reprezentând daune morale.

Referitor la daunele morale, în lipsa unor alte elemente sau probe pe baza cărora instanţa să poată aprecia cu privire la suferinţa prin care partea vătămată a trecut şi repercusiunile lăsate asupra ei de traficul de persoane a cărui victimă a fost, s-a considerat greu de apreciat şi evaluat pecuniar suferinţa pricinuită acestei victime. Având în vedere vârsta victimei (24 de ani), obligarea ei la practicarea prostituţiei prin bătăi şi ameninţări cu moartea, instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor L.G., L.L. şi F.A. (care au contribuit la racolarea şi traficarea acestei victime) au creat o inevitabilă şi îndelungă suferinţă părţii vătămate A.M., prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin echivalent. Instanţa a apreciat că suma de 10.000 de euro (în echivalent RON) este aptă să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta.

Prin urmare, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile A.M. şi s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor L.G., L.L. şi F.A. la plata către partea vătămată A.M. a sumei de 10.000 euro (ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plăţii), reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii L.G., L.L. şi F.A. la plata sumei de câte 5000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii I.N. şi L.F.G. la plata sumei de câte 2500 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele fiind apte să acopere atât cheltuielile din faza de urmărire penală în cuantum de 17.370 RON, cât şi cheltuielile din faza de judecată.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel inculpaţii L.G., F.A. şi L.F.G., solicitând reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse în condiţiile art. 86¹ C. pen., în cazul primilor doi inculpaţi, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul inculpatului L.F.G.

În plus inculpaţii au invocat greşita confiscare a autoturismului marca M.B. nr. XXX, întrucât acesta a fost înmatriculat pe numele lui G.G. şi nu pe numele inculpatului L.G.

De asemenea, în cauză a declarat apel inculpata L.L. însă ulterior aceasta a precizat că îşi retrage calea de atac promovată.

Prin Decizia penală nr. 265/A din 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii L.G., L.F.G. şi F.A. împotriva Sentinţei penale nr. 44 din 03 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata L.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Totodată, instanţa de apel a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului L.G., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu ziua de 18 decembrie 2012 şi până la 29 octombrie 2013, a menţinut măsura arestării preventive dispusă în lipsă faţă de inculpata F.A. prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2013 a Tribunalului Brăila şi a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.

Mai mult, s-a avut în vedere că inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor şi şi-au însuşit în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei fiind de acord să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii instituite de art. 320¹ C. proc. pen.

Şi în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate inculpaţilor L.G., L.F.G. şi F.A., Curtea de Apel a constatat că hotărârea supusă controlului judiciar este temeinică şi că nu se impune reformarea acesteia, apreciind că s-a făcut o justă transpunere în practică a criteriilor instituite de art. 72 C. pen., având în vedere atât persoana inculpaţilor dar şi împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei, care denotă un pericol social ridicat.

În acest sens s-a ţinut seama de faptul că inculpatul L.G. nu este la primul impact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni cu violenţă, iar inculpata F.A. s-a sustras atât de la urmărirea penală cât şi de la judecată, figurând în Italia ca fiind cercetată pentru infracţiunile de "furt" şi "şantaj".

La dosar a fost depusă o copie a unui mandat european de arestare emis pe numele inculpatului L.G. de autorităţile italiene din care rezultă că acesta este cercetat pentru proxenetism în Italia iar una dintre victime este inculpata F.A., însă instanţa de apel a constatat că faptele ce fac obiectul cauzei în Italia s-au petrecut în perioada octombrie 2009 - 27 martie 2010, pe când faptele de care este acuzată inculpata F.A. în prezenta cauză au fost comise în anul 2008, în vara şi toamna anului 2010 şi respectiv în vara anului 2012.

De asemenea, instanţa de apel a mai subliniat că gravitatea faptelor comise de inculpaţi, rezultă din numărul mare de victime traficate, din faptul că acestea erau convinse prin violenţe fizice şi ameninţări să se prostitueze dar şi din cuantumul ridicat al sumelor obţinute de inculpaţi din activitatea infracţională desfăşurată, în total 104.000 euro.

În aceste condiţii instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor L.G., L.F.G. şi F.A. şi că sancţiunile stabilite de instanţa de fond, ce sunt de altfel orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise în urma reducerii acestuia cu 1/3, conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., sunt corespunzător dozate, neimpunându-se reducerea acestora.

Şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a sancţiunilor aplicate, Curtea de Apel a apreciat că hotărârea instanţei de fond este corectă, modalitatea de comitere a faptei şi gravitatea concretă ridicată a acestora conducând la concluzia că, în cazul inculpaţilor L.G. şi F.A., scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă în regim de detenţie.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.F.G., s-a constat că, deşi acesta nu are antecedente penale iar activitatea infracţională a acestuia este mai redusă decât a inculpaţilor L.G. şi F.A., nu se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, măsurile de supraveghere instituite de instanţa de fond în conformitate cu prevederile art. 86³ C. pen., fiind necesare pentru a se asigura un control asupra inculpatului şi a se maximiza şansele ca pe viitor acesta să nu reitereze comportamentul infracţional.

Sub un alt aspect, instanţa de apel a constatat că nici critica referitoare la confiscarea autoturismului marca M.B. nr. XXX nu este întemeiată câtă vreme probele administrate în cauză dovedesc faptul că acest autoturism a fost cumpărat de inculpatul L.G. de la numitul C.N., cu suma de 8000 euro (4000 euro şi pentru diferenţă un autoturism B.) însă actele privind transferul proprietăţii autoturismului nu au fost perfectate, acesta rămânând înscris pe numele proprietarului iniţial, numita G.G.E. S-a reţinut că inculpatul a intrat efectiv în posesia acestui autoturism şi l-a folosit în perioada noiembrie - decembrie 2012, până când a fost arestat preventiv, situaţie în care confiscarea de la inculpat a acestui bun mobil a fost pe deplin justificată.

Pentru aceste motive, instanţa de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii L.G., L.F.G. şi F.A. şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata L.L.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.G. şi F.A. la data de 04 noiembrie 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 decembrie 2013, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 18 aprilie 2014.

Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 11 aprilie 2014, în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpaţii au invocat cazul de casare reglementat de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior, criticând cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora. Sub acest aspect, au solicitat aplicarea art. 5 din noul C. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi în cele prevăzute de noul C. pen. cu luarea în considerare a noilor limite reduse de pedeapsă şi, în consecinţă, reducerea pedepselor, reţinerea totodată şi a circumstanţelor atenuante alături de aplicarea dispoziţiilor privind recunoaşterea vinovăţiei, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ din vechiul C. pen. De asemenea, s-a solicitat şi reducerea daunelor morale la care au fost obligaţi inculpaţii, considerându-le excesive.

Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţi a susţinut motivele de recurs formulate, reiterând aceleaşi critici.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 30 mai 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursurile în prezenta cauză se aflau în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarate împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi la data de 29 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursurile formulate de inculpaţii L.G. şi F.A. conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

În recurs, reiterând criticile din apel, recurenţii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare au solicitat suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse în condiţiile art. 86¹ C. pen. Pe latură civilă, inculpaţii au solicitat reducerea daunelor morale la care au fost obligaţi.

Înalta Curte observă că, motivele de recurs au ca finalitate, în esenţă, modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel, în condiţiile în care instanţele de fond şi apel au stabilit sub aspectul situaţiei de fapt că din ansamblul întregului material probator a rezultat că, în mod cert faptele săvârşite de inculpaţii L.G. şi F.A. în anul 2008, în vara şi toamna anului 2010 şi respectiv în vara anului 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen., de trafic de persoane informă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De altfel, Înalta Curte are în vedere că în faţa instanţei de fond inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor stabilite pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, motiv pentru care în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte criticile vizând greşita individualizare a pedepsei prin omisiunea de se reţine circumstanţe atenuante în favoarea recurenţilor inculpaţi ori neaplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. anterior, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Individualizarea pedepselor aplicate acestora s-a realizat pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante, implicând o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a probelor, iar reindividualizarea pedepsei sau a modului de executare nu vizează legalitate hotărârii ci temeinicia acesteia.

Abrogarea expresă a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385⁹ C. proc. pen., examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.

Motivul de recurs referitor la greşita individualizare a pedepsei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

În consecinţă, dat fiind că recurenţii au adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate şi nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior fiind astfel, neîntemeiate.

În ceea ce priveşte criticile vizând greşita soluţionare a laturii civile aduse de inculpaţii recurenţi în sensul că sumele la care au fost obligaţi cu titlu de daune morale sunt excesive, critici întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, Înalta Curte menţionează că, într-un asemenea context procesual instanţa de recurs nu mai poate aprecia asupra cuantumului sumei pe care judecătorul fondului a apreciat-o justă şi echitabilă şi a acordat-o părţii civile A.M. cu titlu de daune morale.

Este adevărat că principiul general care guvernează soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, urmărindu-se a se asigura restabilirea situaţiei anterioare.

Cu toate acestea, majorarea daunele morale, nu mai este posibilă, în calea de atac a recursului, din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Astfel, daunele morale au fost stabilite de către instanţele inferioare printr-o apreciere subiectivă, aşa încât, în recurs, cale de atac preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, nu mai este posibilă o reindividualizarea cuantumului acestora.

Prin urmare, criticile formulate cu privire la cuantumul daunelor morale sunt neîntemeiate.

Referitor la solicitările recurenţilor inculpaţi de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta:

Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpaţi, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de trafic de persoane (art. 210 C. pen.), precum şi în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (art. 367 C. pen.).

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi limitele de pedeapsă pentru acestea să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptelor, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la faptele comise anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond şi apel ci şi verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.

În reglementarea C. proc. pen., în varianta anterioară modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situaţia în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Prin abrogarea cazului de casare menţionat, în situaţia în care legea penală intervine înaintea soluţionării cauzei în primă instanţă sau în apel, iar aceste instanţe nu i-au dat eficienţă, hotărârea de condamnarea va fi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Situaţia în care legea penală intervine după pronunţarea hotărârii în apel nu este reglementată distinct printr-un caz special de casare, însă atrage incidenţa temeiului de casare înscris în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, pentru că hotărârea chiar dacă la momentul pronunţării era legală, nelegalitatea ei este determinată de reglementări survenite ulterior pronunţării, şi nu ca urmare a unor erori de drept produse în cursul judecăţii în fond şi apel.

Aşadar, o hotărâre judecătorească care este legală la momentul pronunţării poate deveni contrară legii sau să aplice greşit legea în raport cu un element ulterior pronunţării, cum ar fi intervenţia unei noi legi.

În cauză, inculpaţii au solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile, motivul de recurs fiind invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 18 aprilie 2014, în condiţiile în care noul C. pen. a intrat în vigoare la 01 februarie 2014.

De altfel, principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunile de trafic de persoane, de constituire a unui grup infracţional organizat şi de proxenetism, în modalităţile concrete în care au fost comise de inculpaţi, continuă să fie incriminate în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Recurenţilor inculpaţi li s-a aplicat pedeapsa de câte 3 ani închisoare în condiţiile în care limitele de pedeapsă se situau între 2 ani şi 10 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Fapta prev. de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 15 ani închisoare. Recurenţilor inculpaţi li s-a aplicat pedeapsa de câte 5 ani închisoare în condiţiile în care limitele de pedeapsă se situau între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior se constată că în noul C. pen. fapta continuă să fie incriminată în art. 213, fără a exista modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă. Instanţa de fond a aplicat pentru comiterea acestei infracţiuni câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare dintre recurenţii inculpaţi.

Constatând că infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite în concurs real, instanţa de fond a aplicat recurenţilor inculpaţi pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1 an închisoare rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În prezent, fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni este incriminată în prezent în art. 367 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, limitele în situaţia reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni. Respectând principiul proporţionalităţii s-ar impune aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.

Totodată, fapta de trafic de persoane este incriminată în prezent în art. 210 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, limitele în situaţia reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni. Respectând principiul proporţionalităţii s-ar impune aplicarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit legii vechi, faptele de trafic de persoane săvârşite de recurenţii inculpaţi constituiau o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Potrivit legii noi, respectiv dispoziţiile art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiţie specială de calificare a infracţiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, faptă care este compusă din 3 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv trei infracţiuni de trafic de persoane şi impun aplicarea a trei pedepse de câte 3 ani şi 6 luni pentru fiecare dintre recurenţii inculpaţi.

Pentru infracţiunea de proxenetism pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare ar rămâne neschimbată.

Astfel, prin aplicarea tratamentului sancţionator prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar ajunge la o pedeapsă de 7 ani închisoare obţinută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, a unui spor de 3 ani şi 6 luni reprezentând o treime din suma celorlalte pedepse de 1 an închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurenţilor inculpaţi pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă aşadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpaţilor, neimpunându-se admiterea recursurilor pe acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii L.G. şi F.A. împotriva Deciziei penale nr. 265/A din 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Totodată, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.G. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2012 la zi, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G. şi F.A. împotriva Deciziei penale nr. 265/A din 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.G. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2012 la 30 mai 2014.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1869/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1864/2014. Penal. Traficul de minori (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1866/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs