ICCJ. Decizia nr. 1900/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1900/2014
Dosar nr. 77/46/2014
Şedinţa publică din data de 3 iunie 2014
Asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 39/ F din data de 25 februarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată contestaţia formulată de condamnatul B.L.I. privind executarea Sentinţei penale nr. 28/F din 06 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 744/46/2011.
Prin Sentinţa penală nr. 28/F din 06 martie 2012, contestatorul B.L.I. a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în condiţii de detenţie pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată în aceeaşi cauză fiind trimişi în judecată şi condamnaţi alături de acesta, şi inculpaţii S.F.M., L.S.V., M.C.T., F.M., N.F. şi I.I.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia nr. 2290 pronunţată la data de 27 iunie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind emis mandatul de executare nr. 22, pentru o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Colibaşi confirmând încarcerarea prin Procesul-verbal nr. L91664, în care se menţionează că pedeapsa începe la 28 iunie 2013 şi expiră la 27 decembrie 2016.
La data de 31 ianuarie 2014, condamnatul B.L.I. aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani şi 6 luni în Penitenciarul Găeşti, s-a adresat Curţii de Apel Piteşti cu o contestaţie la executarea Sentinţei penale nr. 28/F din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, invocând temeiul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. d) din vechiul C. proc. pen.
Într-o primă ipoteză, principală, acesta a solicitat aplicarea art. 15 din vechiul C. pen., în raport cu limitele de pedeapsă stabilite în noul C. pen. pentru infracţiunea de trafic de influenţă al cărei maxim special a fost redus de la 10 ani la 7 ani, astfel încât în opinia sa, şi pedeapsa ce i-a fost aplicată de instanţă pentru această infracţiune ar trebui redusă corespunzător.
În al doilea rând, condamnatul a solicitat deducerea din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni a perioadei petrecute în stare de reţinere şi arest preventiv într-un alt dosar respectiv nr. 26/P/2008 cu care a fost sesizată Curtea de Apel Târgu Mureş, formându-se acolo dosarul nr. 614/43/2008.
În fine, condamnatul a solicitat curţii să i se compute din pedeapsă perioada de 47 zile câştigate prin muncă în timpul cât a fost arestat la Penitenciarul Târgu Mureş.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a apreciat lipsită de temei contestaţia, pentru că noul C. pen. nu mai prevede posibilitatea reducerii pedepselor definitiv aplicate proporţional cu reducerea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.
În legătură cu celelalte două motive de contestaţie respectiv, computarea perioadei de arest preventiv cuprinsă între 13 iunie 2008 şi 07 august 2009, cât şi a intervalului de 47 zile câştigat în urma activităţii prin muncă la Penitenciarul Târgu Mureş, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a observat că aceste două chestiuni au mai fost analizate de Curtea de Apel Piteşti, care prin Sentinţa penală nr. 133/F din 01 august 2013, definitivă prin Decizia nr. 3.047 din data 08 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a respins ca nefondată contestaţia condamnatului B.L., astfel încât în privinţa acestora a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din data de 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie condamnatul B.L.I.
În şedinţa publică din 03 iunie 2014, contestatorul a învederat instanţei că înţelege să-şi retragă contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din data de 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (3), teza a II-a C. proc. pen. condamnatul îşi poate retrage contestaţia în condiţiile art. 415 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea contestaţiei s-a făcut de apărătorul ales al inculpatului, până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea contestaţiei.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei declarată de condamnatul B.L.I. împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 iunie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2014. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1915/2014. Penal → |
|---|
