ICCJ. Decizia nr. 1953/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1953/2014

Dosar nr. 25066/109/2012

Şedinţa publică din 06 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 342 din 11 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 257 C. pen., rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata R.D., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnată inculpata R.D. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei pe durata pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, conform programului ce se va stabili, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

S-a dispus, conform art. 86³ alin. (2) C. pen., datele prev. la lit. b) - d), a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din 28 noiembrie 2012, până la 13 martie 2013, inclusiv.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus împotriva inculpatei asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând acesteia, prin ordonanţa D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti nr. 219/P/2012 din 10 decembrie 2012, până la concurenţa sumei de 5.000 RON.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata F.I., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a mai fost condamnată inculpata F.I. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei pe durata pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, conform programului ce se va stabili, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş ;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Conform art. 86³ alin. (2) C. pen., datele prev. la lit. b) - d), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din 28 noiembrie 2012, până la 13 februarie 2013, inclusiv.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata M.A.A., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata M.A.A. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei pe durata pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, conform programului ce se va stabili, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Conform art. 86 alin. (2) C. pen., datele prev. la lit. b) - d), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din 28 noiembrie 2012, până la 13 februarie 2013, inclusiv.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus împotriva, inculpatei asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând acesteia, prin ordonanţa D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti nr. 219/P/2012 din 10 decembrie 2012, până la concurenţa sumei de 1.500 RON.

În baza art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000, au fost obligate inculpatele la plata către denunţătorul M.D. a sumei de 9.000 RON, după cum urmează: inculpata R.D. - suma de 5.000 RON, inculpata F.I. - suma de 2.500 RON şi inculpata M.A.A. - suma de 1.500 RON.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) şi 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea raportului de inspecţie fiscală din 23 noiembrie 2012 al D.G.F.P. Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A.

S-a respins acţiunea civilă a părţilor civile A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Argeş Piteşti, ca nefondată.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele la plata a câte 3.150 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 219/P/2012 din 14 decembrie 2012 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatelor R.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. ; F.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; M.A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpata R.D., în calitate de administrator la SC R.E.R. SRL, societate comercială care răspundea de conducerea contabilităţii pentru SC E.L.M. SRL, cu ocazia controlului fiscal efectuat la această societate comercială de către funcţionari cu atribuţii de control din cadrul D.G.F.P. Argeş, a pretins de la martorul denunţător M.D., administrator al societăţii comerciale controlate, suma de 5.000 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă la directorul executiv al D.G.F.P. Argeş, F.D., pentru ca acesta să avizeze favorabil raportul de inspecţie fiscală întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A. Aceeaşi inculpată a primit de la martorul denunţător M.D. suma de 5.000 RON pe care a remis-o inculpatelor F.I. şi M.A.A., funcţionare cu atribuţii de control în cadrul D.G.F.P. Argeş, cu ocazia controlului fiscal efectuat la SC E.L.M. SRL, respectiv, suma de 3.000 RON inculpatei F.I. şi 2.000 RON inculpatei M.A.A., pentru ca acestea să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să întocmească un raport de inspecţie fiscală favorabil societăţii comerciale controlate.

Inculpatele F.I. şi M.A.A., funcţionare publice cu atribuţii de control în cadrul D.G.F.P. Argeş, în cursul lunii noiembrie 2012, cu ocazia controlului fiscal efectuat la SC E.L.M. SRL, au primit de la martorul denunţător M.D., prin intermediul inculpatei R.D., sumele de 3.000 RON, respectiv, 2.000 RON, pentru a nu-şi îndeplini sarcinile de serviciu şi a întocmi un raport de inspecţie fiscală favorabil societăţii comerciale controlate.

Aceleaşi inculpate, în data de 23 noiembrie 2012, ca urmare a primirii sumelor de bani cu titlu de mită de la martorul denunţător M.D., prin intermediul inculpatei R.D., au întocmit un raport de inspecţie fiscală pentru firma controlată, SC E.L.M. SRL, cu date nereale, în ceea ce priveşte constatările efectuate, respectiv s-a omis să se reţină în raportul de inspecţie fiscală ca şi cheltuieli nedeductibile facturi privind aprovizionarea cu parchet de stejar şi alte materiale pentru imobilul deţinut ca sediu social de această firmă, facturi fiscale în copie, cât şi cu privire la locul desfăşurării inspecţiei fiscale şi a date când au fost discutate constatările cu administratorul societăţii controlate.

Organele de urmărire penală au reţinut vinovăţia inculpatelor în urma administrării următoarelor mijloace de probă:

- denunţul din data de 16 noiembrie 2012 formulat la M.D. la sediul D.G.A. - S.J.A. Argeş şi înregistrat sub nr. 219/P/2012 la D.N.A.-S.T. Piteşti, în original,

- declaraţie învinuit R.D. din 28 noiembrie 2012,

- declaraţie de martor din 28 noiembrie 2012 G.R.G. şi completare din data de 05 decembrie 2012,

- proces-verbal de confruntare între martorii M.D. şi G.R.G.,

- proces-verbal din 17 noiembrie 2012 de ridicare înscrisuri în fotocopie de la numitul M.D. şi înscrisurile menţionate în acest proces-verbal,

- proces-verbal din 17 noiembrie 2012 de ridicare înscrisuri în fotocopie de la numitul M.D. şi înscrisurile menţionate în acest proces-verbal printre care avizul de inspecţie fiscală din 26 octombrie 2012,

- proces-verbal din 19 noiembrie 2012 de ridicare înscrisuri în fotocopie de la numitul M.D. şi înscrisurile menţionate în acest proces-verbal,

- proces-verbal din 27 noiembrie 2012 de ridicare înscrisuri de la numitul M.D.

- adresa din 23 noiembrie 2012 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice către SC E.L.M. SRL, în original,

- decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 23 noiembrie 2012 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în original,

- decizie privind nemodificarea bazei de impunere din 23 noiembrie 2012, în original,

- dispoziţie privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 1201 din 20 noiembrie 2012, în original,

- raport de inspecţie fiscală din 23 noiembrie 2012 privind contribuabilul SC E.L.M. SRL, în original,

- fotocopie fişa postului nr. 1385 M.A.A.

- fotocopie fişa postului nr. 1504 F.I.

- proces-verbal din 28 noiembrie 2012 de verificare la ORC a SC R.E.R. SRL şi anexă,

- 2 procese-verbale din 17 noiembrie 2012 privind înseriere bancnote puse la dispoziţie de M.D.

- proces-verbal de redare unei convorbiri purtată în mediu ambiental între M.D. şi R.D. la 17 noiembrie 2012,

- proces-verbal de redare unei convorbiri purtată în mediu ambiental între M.D. şi G.R.G. la 19 noiembrie 2012,

- proces-verbal de redare unei convorbiri purtată în mediu ambiental între M.D. şi inc. R.D., F.I. şi M.A.A. la 19 noiembrie 2012,

- proces-verbal nr. 219/P/2012 din 12 decembrie 2012 al ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A.-ST Piteşti de redare unei convorbiri purtată în mediu ambiental între M.D. şi inc. F.I. şi M.A.A. la 27 noiembrie 2012,

- proces-verbal întocmit la 29 noiembrie 2012 de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.G.A.- S.J.A Argeş de redare unei convorbiri purtată în mediu ambiental între M.D. şi inc. F.I. şi M.A.A. la 27 noiembrie 2012,

- proces-verbal de redare unei convorbiri telefonice purtată de R.D. la 28 noiembrie 2012,

- exemplarele 2 şi 3 ale autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 emisă de către Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 24079/109/2012, în original,

- proces-verbal de ascultare trafic telefonic din 21 noiembrie 2012 , în original,

- adresa din 23 noiembrie 2012 către Tribunalul Argeş şi ordonanţa nr. 219/P/2012 din 23 noiembrie 2012 prin care s-a dispus încetarea unor măsuri conf. art. 911 C. proc. pen.,

- adresa din 06 decembrie 2012 către Tribunalul Argeş şi ordonanţa nr. 219/P/2012 din 06 decembrie 2012 prin care s-a dispus încetarea unor măsuri conf. art. 911 C. proc. pen.,

- adresa din 12 decembrie 2012 către Tribunalul Argeş şi ordonanţa nr. 219/P/2012 din 12 decembrie 2012 prin care s-a dispus încetarea unor măsuri conf. art. 911 C. proc. pen.,

- proces-verbal din 17 noiembrie 2012 de identificare posturi telefonice şi anexe,

- proces-verbal din 17 noiembrie 2012 de identificare posturi telefonice,

- caziere judiciare priv. inc. R.D., F.I. şi M.A.A.

- recipisă de consemnare din 11 decembrie 2012 cu seria mecanică TA nr. xx, emisă de C. Bank SA pe numele R.D. şi chitanţa nr. AA din 11 decembrie 2012,

- recipisă de consemnare din 11 decembrie 2012 cu seria mecanică TA nr. zz, emisă de C. Bank SA pe numele F.I. şi chitanţa nr. BB din 11 decembrie 2012

- recipisă de consemnare din 11 decembrie 2012 cu seria mecanică TA nr. bb, emisă de C. Bank SA pe numele M.A.A. şi chitanţa nr. CC din 11 decembrie 2012

- adresa din 10 decembrie 2012 către Primăria Lereşti şi confirmare fax, precum şi copia adresei răspuns din 10 decembrie 2012

- declaraţie de impunere, factura fiscală din 14 septembrie 2004 privind autoturismul marca D. pe numele M.A.A. şi cartea de identitate a susnumitei, toate în copie

- adresa din 07 decembrie 2012 către Primăria mun. Câmpulung şi confirmare fax,

- adresa din 10 decembrie 2012 a Primăriei Câmpulung şi documentele anexate acesteia, respectiv dosarul fiscal şi copii de pe documentele privind bunurile mobile/imobile declarate în vederea impunerii pentru R.D. şi F.I.,

- adresa din 3 decembrie 2012 către D.G.F.P. Argeş şi confirmare fax,

- adresa răspuns a D.G.F.P. Argeş nr. 112347 din 03 decembrie 2012 împreună cu originalul documentelor şi înscrisurilor întocmite cu ocazia efectuării inspecţiei fiscale la SC E.L.M. SRL

- adresa din 03 decembrie 2012 către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş şi confirmare fax

- adresa răspuns a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş nr. 548796 din 4 decembrie 2012 privind fişa de date a SC E.L.M. SRL

- adresa răspuns a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş nr. 549268 din 6 decembrie 2012

- copie contract de comodat SC E.L.M. SRL şi copia adeverinţei din 11 septembrie 2004 înaintate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş

- raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. la data de 12 decembrie 2012

- anexa nr. 1 la raport

- copie jurnal pentru cumpărări

- copii facturi cumpărător SC E.L.M. SRL - nr. 964 din 8 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107717 din 12 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107694 din 10 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107680 din 9 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107661 din 5 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107652 din 4 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107637 din 3 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107625 din 2 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107728 din 13 noiembrie 2010; seria AGCL1 nr. 107779 din 17 noiembrie 2010; seria DUR nr. 41347 din 25 noiembrie 2010; seria DUR nr. 411117 din 18 noiembrie 2010; nr. 708100027697 din 18 noiembrie 2010; seria AGCLl nr. 107617 din 1 noiembrie 2010; seria AGAGJ nr. 0896 din 13 noiembrie 2010

- copie jurnal pentru cumpărări

- copia facturii 515 din 3 mai 2012 SC A.N.T.D. SRL, client SC E.L.M. SRL

- copie jurnal pentru cumpărări

- copia facturii din 30 septembrie 2010 B. Distribution, client SC E.L.M. SRL

- proces-verbal din 29 noiembrie 2012 primire documente de la M.D.

- proces-verbal din 03 decembrie 2012 primire documente de la M.D.

- adresa din 5 decembrie 2012 către I.P.I. - Serviciul Criminalistic -Laboratorul Poligraf şi rezoluţia prin care s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de detectare a comportamentului simulat privind martora G.R.G.

- cerere transmisă prin fax privind refuzul martorei G.R.G. de a efectua testul poligraf

- adresa din 6 decembrie 2012 către I.P.I. - Serviciul Criminalistic -Laboratorul Poligraf privind refuzul martorei G.R.G. de a efectua testul poligraf

- copie adresa din 3 decembrie 2012 a D.G.F.P. Argeş

- adresa răspuns din 3 decembrie 2012 către D.G.F.P. Argeş şi confirmare fax

- procesele-verbale din 7 decembrie 2012 şi respectiv 12 decembrie 2012.

În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiate inculpatele R.D., M.A.A., F.I. şi martorii M.D., G.R., P.C.I. şi s-au depus o serie de acte în circumstanţiere din partea inculpatelor, precum şi acte medicale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut, că la data de 17 decembrie 2012, martorul denunţător M.D. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie de către inculpata R.D., din municipiul Câmpulung, judeţul Argeş şi funcţionari cu atribuţii de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, fapte comise pe fondul efectuării unei inspecţii fiscale la SC E.L.M. SRL.

Din verificările efectuate, a rezultat că SC E.L.M. SRL are sediul social în comuna A., judeţul Argeş şi are ca obiect de activitate lucrări de instalaţii electrice.

Prin avizul de inspecţie fiscală din 26 octombrie 2012 M.D., administrator la SC E.L.M. SRL, a fost notificat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş cu faptul că începând cu data de 10 noiembrie 2012, societatea pe care o administrează va face obiectul unei inspecţii fiscale generale.

În avizul de inspecţie fiscală, s-a comunicat contribuabilului SC E.L.M. SRL că pentru buna desfăşurare a inspecţiei fiscale să pregătească pentru a fi puse la dispoziţie organelor de inspecţie fiscală toate documentele contabile şi fiscale şi alte documente justificative relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale. Activitatea de inspecţie fiscală la societatea mai sus menţionată a fost efectuată de către inculpatele M.A.A. şi F.I., funcţionari cu atribuţii de control în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală, începând cu data de 12 noiembrie 2012.

De precizat că, activitatea de conducere a contabilităţii SC E.L.M. SRL a fost efectuată de către inculpata R.D., administrator unic al SC R.E.R. SRL cu sediul social în Câmpulung, str. N.F., judeţul Argeş.

În conformitate cu dispoziţiile art. 103 C. proc. fisc., „inspecţia fiscală se desfăşoară de regulă în spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.

Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta".

Persoanele care au fost desemnate să efectueze inspecţia fiscală, respectiv inculpatele F.I. şi M.A.A. au calitatea de consilier superior, respectiv inspector asistent şi, în conformitate cu fişele posturilor nr. F1 şi nr. F2, acestea aveau în principal următoarele atribuţiuni:

- efectuează inspecţii fiscale la persoane juridice şi fizice pentru verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea după caz a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi accesoriilor aferente acestora;

- constată şi investighează fiscal toate actele şi faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

- analizează şi evaluează informaţiile fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;

- sancţionează, potrivit legii, faptele constatate şi dispune măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale;

- examinează documentele aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

- discută constatările şi solicită explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor ;

- verifică concordanţa dintre datele din declaraţiile fiscale şi cele aflate la persoanele fizice verificate;

- dispune instituirea de măsuri asigurătorii în condiţiile legii;

- sesizează organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni în condiţiile legii penale cu avizul serviciului/biroului/compartimentului juridic;

- solicită controale încrucişate şi cercetări la faţa locului altor organe fiscale, în cazuri justificate, cu aprobarea conducătorului structurii de inspecţie fiscală;

- răspunde de întocmirea actelor de inspecţie fiscală, precum şi de constatările înscrise în acestea;

- neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute mai sus atrage după sine răspunderea disciplinară, materială, civilă ori penală, după caz.

Încă de la primirea avizului de inspecţie fiscală inculpata R.D. i-a comunicat administratorului M.D. că are cunoştinţe în rândul persoanelor cu funcţii de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş şi că poate interveni la acestea pentru ca rezultatul controlului să-i fie favorabil.

Astfel, în denunţul formulat, M.D., administratorul SC E.L.M. SRL, a precizat: „în cursul săptămânii trecute am primit la sediul firmei, o citaţie de la A.N.A.F. pentru efectuarea unor verificări contabile la societatea mea. Citaţia am prezentat-o contabilei R.D., iar aceasta mi-a spus că-l cunoaşte pe directorul de la A.N.A.F. şi poate interveni pe lângă acesta în sensul ca, controlul să-mi fie favorabil."

Aceleaşi aspecte le-a relatat martorul denunţător şi în declaraţia dată în faţa instanţei.

După primirea avizului de inspecţie, inculpata R.D. a pretins de la numitul M.D. suma totală de 8.000 RON, invocând faptul că în schimbul acestei sume de bani poate interveni la persoane cu funcţii de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş în sensul arătat mai sus, aspecte recunoscute atât de denunţător, cât şi de inculpată în ultima declaraţie dată în faţa instanţei.

De asemenea, inculpata R.D. i-a precizat denunţătorului că poate interveni şi la cele două funcţionare ce efectuau inspecţia fiscală pentru ca acestea să întocmească un raport de inspecţie fiscală favorabil SC E.L.M. SRL. Suma de 8.000 RON a fost predată de numitul M.D. inculpatei R.D. înaintea începerii inspecţiei fiscale, cu destinaţia „protocol, deranj, atenţii".

În acest sens denunţătorul a precizat: „La o zi sau două după această întâlnire, am mers din nou în Câmpulung la doamna R.D. şi mi-a spus că trebuie să-i dau suma de 5.000 RON pentru a-i da directorului de la A.N.A.F. iar pentru cele două inspectoare care urmau să facă controlul câte 1.000 RON pentru fiecare şi încă 1.000 RON pentru protocol. I-am înmânat acesteia suma de 8.000 RON, iar ea mi-a spus că va interveni pe lângă directorul A.N.A.F. şi cele două inspectoare pentru ca rezultatul verificării să fie favorabil."

Conform declaraţiei martorului denunţător M.D., la data de 15 noiembrie 2012, inculpata R.D. i-a lăsat să înţeleagă că va mai fi necesară o sumă cuprinsă între 2.000 şi 3.000 RON pentru a o remite celor două funcţionare ce efectuau inspecţia fiscală.

În data de 16 noiembrie 2012, în prezenţa martorului denunţător M.D. şi ai altor salariaţi ai firmei de contabilitate, inculpata R.D. a remis în plicuri celor două funcţionare sume de bani din banii proprii şi ai societăţii pe care o administrează. Deşi inculpata, în ultima declaraţie dată în faţa instanţei a lăsat să se înţeleagă faptul că atunci când a înmânat sumele de bani celorlalte două inculpate, de faţă nu era nimeni, considerăm că aceste aspecte nu corespund adevărului, inculpata având interesul ca prin această declaraţie să apere de răspundere penală pe angajata ei G.R., împotriva căreia organele de urmărire penală au declanşat cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Că de faţă a fost la înmânarea banilor şi martora G.R.G. rezultă din discuţia înregistrată în mediul ambiental la data de 17 noiembrie 2012 între denunţătorul M.D. şi inculpata R.D., discuţie din care redăm:

„M.D.:- Şi câţi bani trebuie să vă dau acum pentru (...)

R.D.:- 2000 n-ai văzut, păi nu erai aici când am pus în plicuri, ce naiba!

M.D.:- Aaaa, am crezut că 3000 şi d-aia n-am ştiut.

R.D..-Nu, 2000, 2000.

M.D.:- Aşa am înţeles că era 3000.

R.D.:- 2000 am pus acum, 1500 i-am mai pus ăşteia, lu' a bătrână, i-am dat plicul aci' şi 500 la' alaltă, atât le-am dat. Nu ai văzut aci, nu a fost R. cu tine, ce (...)

M.D.:- Am înţeles.

R.D.:- Că nu (...) Nu mă gândeam eu să zic să le mai pun 2-3000 şi nu mai aveam eu bani, mă gândeam, dar eu venisem (...) d-aia nu aveam atunci, bani eu. Dar au ieşit şi ele, deci a ieşit 20 una şi 15, 30 una, au ieşit bine şi ele.

M.D.:- Una 30 şi una 20?

R.D.:- Da, păi da asta bătrâna mi-a spus că e mai (...) ea era cea care ..că într-o echipă e întotdeauna cineva capu.

M.D.:- Am înţeles!

R.D.:-Şi n-aveam eu de unde să ştiu, că i-am spus de la început „Dacă-mi spuneai de la început.îţi spuneam ţie".

M.D.:-Aaa.

R.D.:- Asta e treaba lor." Oricum, din această discuţie, coroborată cu declaraţiile inculpatei R.D. rezultă cu certitudine că în ziua de 16 noiembrie 2012, inculpata R.D. a remis inculpatelor M.A.A. şi F.I., funcţionare cu atribuţiuni de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş sumele de bani care au fost puse în plicuri, iar la momentul remiterii unuia dintre plicuri inculpatei F.I., la faţa locului se aflau mai multe funcţionare ale biroului de contabilitate, printre care şi martora G.R.G. Practic, sumele de bani au fost remise inculpatelor M.A.A. şi F.I. în prezenţa denunţătorului şi a martorei G.R.G., căreia inculpata R.D. i se adresează cu apelativul „R.".

Tot cu ocazia discuţiei purtate de denunţătorul M.D. cu inculpata R.D. şi înregistrată în mediul ambiental în data de 17 noiembrie 2012, rezultă că suma de 5.000 RON ar fi fost remisă de către aceasta unei persoane cu funcţii de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, lăsând să se creadă că are influenţă la această persoană să avizeze favorabil raportul de inspecţie fiscală întocmit de către cele două inculpate, sens în care ar fi şi intervenit la cele două funcţionare, discuţie din care redăm:

R.D.: Ş-a venit el, aci în birou la mine şi i-am spus. Uite dom-le aşa, aşa, el n-a ştiut, eu am luat-o pe nu ştiu în braţe, că n-ai ştiut dă nimic dă niciun fel şi (...) el mi-a spus clar, cele cu bulină exclus s-acopere careva că le văd cei la Crimă Organizată şi, şi noi ne-am mirat că sunt firme mari de ce nu le avem în control da uite dă ce ni le dă, că date că la Bucureşti vin date. Alea, alea le alege şi le bagă în planu de muncă.

M.D.-.îhî (...)

R.D.:- Că el când vrea să bage pe cineva, foarte greu bagă, adică trebuie să vorbească la Bucureşti, „Vezi cum faci (...) din alea aleatorii, bagă-mi şi mie pe astea (...)" adică cu intervenţii, când vrea să protejeze tot aşa pe cineva, ca să nu dea jos cheltuieli cu duiumul, dar în rest pe d-ăstea nici nu se bagă nimeni (....) şi (...)

M.D.:- Da el a fost muţumit nu (...) cu banii care i-aţi dat?

R.D.:-Mă cred c-a fost mulţumit, că dacă le-a spus ălora „Lăsaţi-i doar bulina şi restul vedeţi voi ce faceţi (...)".

M.D.:- De fapt cât (...) la 30 sau 50 de milioane?

R.D.:- Lui, 50, cinci mii i-am dat lui!

M.D.:- Cinci mii?

R.D.:- Da. Lui cinci mii (...) şi lor le-am dat prima dată 1500 şi ea, doamna asta a venit după mine şi a zis „Mă eu sunt cea care fac actul, eu sunt cea care dispun (...)" a ieşit după mine în hol şi a zis „Spune-i Iu' băiatu' ăsta să ne mai dea şi nouă ceva." şi am zis (neinteligibil), că mai dă, aşa. Păi şi zic, spuneţi şi voi cât că (...) să fiţi mulţumite, zic daţi (...) nu-i mai băgaţi astea, că nu ştiu exact ce, că eu zic uite nu-l găseşte pe ăla că uite e plecat în Germania, că d-aia am zis să insişti, că ai văzut ailaltă a zis totuşi ne trebuie fişa şi a zis asta bătrână ce-a zis „Păi da dar noi nu mai putem să stăm până facem actul, până vine ăla din Germania" înţelegi?"

Din această discuţie, rezultă că inculpata R.D. a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra persoanei cu funcţie de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, persoană căreia i-ar fi remis suma de 5.000 RON şi care la rândul ei ar fi intervenit la inculpatele M.A.A. şi F.I. pentru ca acestea, cu ocazia controlului efectuat la firma SC E.L.M. SRL „să nu dea jos cheltuieli cu duiumul". În ultima declaraţie dată în faţa instanţei inculpata a arătat că această sumă nu a mai fost dată domnului F., situaţie care însă nu o poate apăra de răspundere penală.

Pentru a da credibilitate relaţiei pe care inculpata R.D. o avea cu persoana cu funcţie de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, aceasta îi comunică martorului denunţător şi modalitatea în care lua legătura cu acesta, respectiv prin telefon, că nu se puteau întâlni în incinta instituţiei, „întrucât sunt camere de luat vederi", ocazie în care îi spune şi numele acestei persoane, respectiv directorul F. şeful lor dă control", discuţie din care redăm:

„M.D.:(Neinteligibil) parcă mi-aţi zis, directoru (...)

R.D. Directoru. Aci a venit el, că la Finanţe n-am putut, că tu mă tot sunai, vin.

M.D., ăhă (...)

R.D.: Nu se poate la Finanţe? Sunt camere de luat vederi, sunt toate, nu poţi să discuţi şi tot aşteptam să prind momentu să vină-n Câmpulung.

M.D. (...) directoru de la Piteşti, nu.

R.D.:Da. Directoru lui şi şeful lor dă control, Directoru..ă, căt...ă F. ăla da era jos.

M.D.:Ăhă, ăhă (...)

R.D. Şi zic (...) Şi mi-a zis: "Nu mă căuta aici".

M.D.:Am înţeles.

R.D.: Pentru că au camere de luat vederi, au toate astea, e pericol. Şi(...) eu eram (...) mai bine dau un telefon (...) nu-l aveam în memorie băgat, (Neinteligibil) Codificat. Şi un prieten de-al lui a spus, domne (...) nu vă răspunde. Şi io ştiam că alea vin vineri şi zic (...) ce fac?

M.D. A d-aia nu (...)

R.D.:Păi d-aia (Neinteligibil) răspuns mereu (...)

M.D.:Ştiu că v-am sunat (...)

R.D.: Eu ce să-ţi spun prin telefon? Că nu pot prin telefon (...) Şi ăsta (...) zice stai aşa că am eu un telefon de legătură care (...) nu ştie de, nu ştim decât noi doi. Ş-ăsta i-a dat mesaj şi i-a spus: Vezi că te caută D. (...) neapărat, cel târziu joi trebuie să vă vedeţi. Că io ştiam că vin vineri ele. Şi vineri (...), joi de dimineaţă (...) mă sună. Aoleu! Şef, zic. Vă rog frumos, cum facem m-ajutaţi şi pe mine, să-mi luaţi şi mie medicamentele alea pentru mama? Că iar n-am (...)

M.D.:Asta a fost limbaj (...) din ăsta (...)

R.D.: Păi (...) şi el a priceput. Zice, păi trec eu pă la tine să iau reţeta. Ş-aşa a făcut (...)

M.D.:Ş-a venit (...) (Neinteligibil)

R.D.: Ş-a venit el, aci în birou la mine şi i-am spus. Uite dom-le aşa, aşa, el n-a ştiut, eu am luat-o pe nu ştiu în braţe, că n-ai ştiut dă nimic dă niciunfel şi (...) el mi-a spus clar, cele cu bulină exclus s-acopere careva că le văd cei la Crimă Organizată şi, şi noi ne-am mirat că sunt firme mari de ce nu le avem în control da uite dă ce ni le dă, că (...)date că la Bucureşti vin date. Alea, alea le alege şi le bagă în planu de muncă."

În ziua de 17 noiembrie 2012, inculpata R.D. a primit de la martorul denunţător M.D. suma de 2.000 RON, relatându-i că această sumă a fost remisă în data de 16 noiembrie 2012 celor două funcţionare din banii proprii.

Acest aspect rezultă tot din discuţia înregistrată în mediul ambiental în data de 17 noiembrie 2012, discuţie din care redăm:

„R.D.:- 20 ai să-mi dai dai!

M.D.:- Staţi să văd, că eu am luat mai mult că am înţeles de M,

R.D.:- (neinteligibil) a ieşit una 10 şi una 20, 100 te-a costat până la urmă, 50 Iu' ăla 50 lor şi (neintelişibil) ce-a fost munca aici fetelor.

M.D.:- Da am înţeles." Discuţia a fost recunoscută de inculpată şi în ultima declaraţie dată în faţa instanţei arătând totodată că suma de 2.000 RON a fost cerută la iniţiativă inculpatei F.I. Din actele de urmărire penală a rezultat că cele două funcţionare din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş au primit prin intermediul inculpatei R.D. suma totală de 4.000 RON după cum urmează: inculpata F.I. 2.500 RON şi inculpata M.A.A. 1.500 RON.

Deşi în actul de sesizare se vorbeşte despre primirea de către inculpatele F.I. şi M.A.A. a sumelor de 3.000 RON, respectiv, 2.000 RON, instanţa de fond a considerat, că în realitate, sumele primite de acestea au fost cele arătate mai sus şi care au rezultat din cele menţionate de inculpata R.D. în declaraţia dată la termenul din data de 7 martie 2013. În aceeaşi declaraţie, inculpata a relatat şi despre modul cum au fost daţi aceşti bani arătând că, iniţial, în a doua zi a controlului, au fost daţi câte 1.000 RON, iar în data de 16 noiembrie 2012 au mai fost daţi, la solicitarea expresă a inculpatei F.I., 1.500 RON acesteia şi încă 500 RON inculpatei M.A.A.

Sumele de bani au fost primite de cele două funcţionare pentru ca acestea să-şi încalce atribuţiunile de serviciu şi să întocmească un raport de inspecţie favorabil pentru firma administrată de M.D.

Sumele de bani au fost primite pe parcursul desfăşurării activităţii de inspecţie fiscală, şi pentru ca funcţionarele să nu reţină în raportul de inspecţie fiscală ca şi cheltuieli nedeductibile facturile privind aprovizionarea cu parchet de stejar şi alte materiale pentru imobilul deţinut de martorul denunţător M.D. în comuna A., judeţul Argeş, valoarea acestor facturi fiind în cuantum de cca. 13.000 RON precum şi facturi fiscale prezentate organului de control, în copie, cu un TVA aferent în cuantum de 17.000 RON.

Inculpatele aveau obligaţia să verifice realitatea îmbunătăţirilor efectuate la sediul social al SC E.L.M. SRL, devizele de lucrări şi manopera pentru aceste lucrări, având în vedere contractul de comodat privind acordarea dreptului de folosinţă gratuită a suprafeţei de 10 m.p. din proprietatea locuitorului M.I. din comuna A., judeţul Argeş.

Astfel, din verificarea efectuată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, a rezultat că la această instituţie se află ataşat la dosarul de înmatriculare al SC E.L.M. SRL contractul de comodat din data de 15 septembrie 2004, încheiat între M.I. şi M.D., reprezentant al SC E.L.M. SRL, prin care se atestă dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu de 10 mp cu destinaţie de sediu social pentru această societate comercială.

Inculpatele F.I. şi M.A.A., cu toate că au verificat documentele prezentate de martorul denunţător M.D. şi au avut la dispoziţie factura din 08 noiembrie 2010 emisă de SC X. SA în valoare de 3.605,04 RON din care TVA 659,04 RON pentru suprafaţa de 37,96 m.p. parchet stejar şi 30 m. liniari pervaz, nu au luat în considerare că suprafaţa pentru dreptul de folosinţă al SC E.L.M. SRL era de numai 10 mp.

De asemenea, a reţinut prima instanţă, cele două inculpate nu au verificat şi nici nu au solicitat alte documente prin care să se ateste că celelalte materiale cumpărate de martorul denunţător M.D. au fost folosite pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social al SC E.L.M. SRL.

Practic înţelegerea a fost ca cele două inculpate să întocmească un raport de inspecţie fiscală cu date nereale, acesta fiind „serviciul" pe care trebuiau să-l presteze pentru suma primită cu titlu de mită. Deşi inculpata R.D. a vorbit în declaraţia din data de 07 martie 2013 de un alt „serviciu" pe care cele două inculpate trebuia să-l facă în schimbul sumelor oferite drept mită şi care se referea la pretenţia denunţătorului ca în raportul de inspecţie fiscală să nu se ţină seama de societăţile radiate sau inactive cu care acesta încheiase diverse convenţii, apreciem că o relevanţă mai mare o au înregistrările făcute în mediul ambiental coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de organele de urmărire penală din care rezultă că „serviciul" pe care l-au făcut cele două inculpate denunţătorului a constat în cele arătate de organele de urmărire penală, deşi nu putem exclude în totalitate şi cele precizate de inculpata R.D. în declaraţia menţionată, mai ales că şi martorul M.D. a amintit în declaraţia sa despre discuţii avute cu inculpatele pe aceste aspecte. Cu toate acestea, chiar inculpata admite în declaraţia ei că „serviciul" precizat de ea era imposibil, motiv pentru care, probabil s-a recurs la varianta cu nereţinerea în raportul de inspecţie fiscală ca şi cheltuieli nedeductibile a facturilor privind aprovizionarea cu parchet de stejar şi alte materiale pentru imobilul deţinut de martorul denunţător M.D. în comuna A., judeţul Argeş.

Astfel, a apreciat instanţa de fond, din discuţia înregistrată în mediul ambiental între denunţătorul M.D. şi inculpatele M.A.A. şi F.I., în data de 19 noiembrie 2012, rezultă înţelegerea între aceste două inculpate şi inculpata R.D. pentru ca anumite facturi să nu fie luate în consideraţie la întocmirea raportului de inspecţie fiscală, discuţie din care redăm:

M.A.A.:. (...) se văd. Se văd şi la noi,

F.I.: Deci ştie şi R.D.

M.D.: Mi-a spus. Mi-a spus.

F.I.: Deci se văd

M.A.A.: Şi (...) nu avem ce să facem.

F.I.: Deci n-am băgat altceva.

M.A.A.: Că n-aveam (...)

F.I. Nici (...) parchet de stejar, nici că e făcut de o sută treizeci milioane îmbunătăţiri la sediu, la Aninoasa unde eşti. Nici deci nu ne-am mai legat de alte rahaturi. Nici (....) Că p..., de facturile alea în copie. Că numai alea dacă îţi dădeam, avea şaptişpemii, avea TVA-u, factura aia, în copie. Aia mare."

Prima instanţă a reţinut, că din această discuţie, rezultă cu certitudine că inculpatele M.A.A. şi F.I., cu ocazia controlului efectuat la firma SC E.L.M. SRL, cu toate că au identificat mai multe nereguli de ordin fiscal, nu le-au luat în consideraţie tocmai pentru a-l proteja pe denunţător, ca urmare a sumelor primite cu titlu de mită prin intermediul inculpatei R.D.

De asemenea, din această discuţie înregistrată în mediul ambiental rezultă cu certitudine că cele două inculpate, respectiv F.I. şi M.A.A. purtaseră anterior o discuţie cu inculpata R.D., pentru a se întocmi un raport de inspecţie fiscală cu date nereale în sensul de a nu se lua în considerare toate neregulile de ordin financiar fiscal identificate la SC E.L.M. SRL.

Ulterior, funcţionarele au întocmit raportul de inspecţie fiscală înregistrat din 23 noiembrie 2012, aprobat de conducătorul Activităţii de Inspecţie Fiscală cu date nereale.

Verificând raportul de inspecţie fiscală, instanţa de fond a constatat că, în afară de omisiunile cu privire la constatările efectuate de către inculpatele F.I. şi M.A.A. în ceea ce priveşte neregulile de ordin fiscal, au fost trecute şi alte date nereale privitoare la locul efectuării inspecţiei fiscale cât şi la data în care susnumitele au discutat cu martorul denunţător M.D. faptele constatate şi au solicitat acestuia explicaţii scrise cu privire la aceste constatări.

Astfel, în raportul de inspecţie fiscală se menţionează în mod expres la punctul 8 că inspecţia fiscală s-a desfăşurat la adresa sediului social al SC E.L.M. SRL din comuna Aninoasa, sat Valea Siliştii, judeţul Argeş, ori, în realitate, aşa cum s-a arătat mai sus, inspecţia fiscală s-a desfăşurat la sediul SC R.E.R. SRL, administrată de inculpata R.D., cu menţiunea că aceasta din urmă răspundea de conducerea contabilităţii pentru societatea comercială controlată.

Prima instanţă a reţinut, că inspecţia fiscală s-a desfăşurat la sediul SC R.E.R. SRL, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorului denunţător M.D. şi ale martorei G.R.G.

Cu privire la acest aspect, în declaraţia din 28 noiembrie 2012, martora G.R.G. a precizat:

„(...)Precizez că în mod obişnuit, activităţile de inspecţie fiscală se desfăşoară la sediul societăţii noastre, unde există spaţiu necesar şi unde sunt depuse, de cele mai multe ori, actele contabile ale societăţii controlate (...) Ştiu că la începutul lunii noiembrie s-a desfăşurat o activitate de inspecţie fiscală generală la SC E.L.M. SRL cu sediul în localitatea Aninoasa, judeţul Argeş. La activitatea de inspecţie s-au prezentat inspectorii F.I. şi M.A.A. Actele de evidenţă contabilă au fost aduse de administratorul M.D.

Cu ocazia inspecţiei fiscale, atât eu cât şi celelalte angajate, am pus la dispoziţia organelor de control documentele contabile oficiale solicitate".

Din această declaraţie, reluată, în ceea ce priveşte aceste aspecte şi în faza judecăţii, rezultă că activitatea de inspecţie fiscală pentru SC E.L.M. SRL s-a desfăşurat la sediul SC R.E.R. SRL şi nu la sediul social al firmei controlate, cum în mod nereal se atestă în raportul de inspecţie fiscală.

Mai mult decât atât, în raportul de inspecţie fiscală, la capitolul VI - Discuţia finală cu contribuabilul, se atestă în mod nereal că discuţia finală cu reprezentantul legal al SC E.L.M. SRL, cu privire la constatările stabilite de organul de control, s-a desfăşurat în data de 20 noiembrie 2012, orele 12:00 la sediul declarat al societăţii, or, din actele de urmărire penală administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatele F.I. şi M.A.A. nu s-au deplasat la sediul social al societăţii comerciale controlate.

Pentru a da un titlu de aparenţă că cele două inculpate ar fi avut o discuţie cu martorul denunţător privitoare la constatările stabilite cu ocazia desfăşurării inspecţiei fiscale, l-au determinat pe acesta să completeze două formulare tipizate intitulate „Declaraţie" şi „Punct de vedere" .

În documentul tipizat intitulat „Declaraţie", completat de martorul denunţător M.D., se atestă în mod nereal că a dat această declaraţie la data de 20 noiembrie 2012, iar în documentul intitulat „Punct de vedere" se atestă în mod nereal că discuţia finală privind constatările rezultate în urma controlului efectuat au avut loc în data de 20 noiembrie 2012, orele 12:00 la sediul societăţii, situaţie ce a fost preluată şi în raportul de inspecţie fiscală.

Cu privire la aceste documente, cele două inculpate i-au comunicat martorului denunţător M.D. că a trebuit să fie întocmite cu o dată ulterioară, pentru a nu mai fi chemat în altă zi. Acest aspect rezultă din discuţia înregistrată în mediul ambiental în data de 19 noiembrie 2012 între martorul denunţător M.D. şi inculpatele F.I. şi M.A.A., discuţie din care redăm:

„M.D.: Da. Deci, vineri atunci au fost prea multe pe cap şi n-am înţeles. Am scris aici pă douăzeci a unşpea.

F.I.: DA.

M.D.: Ce se întâmplă cu data asta?

F.I.: A, noi terminăm actu, noi facem act (...) Noi am luat datele de aicea, ca să nu te mai chemăm încă o dată astăzi, sau mâine când noi scriem actu', fiindcă actu' n-a fost scris.

M.D.: Ăhc

F.I.: Am luat doar (...) decât datele.

M.D.: A, deci, a fost (...)

F.I.: Şi astăzi (...)

M.D.: (...)O semnătură în prealabil, ca să zi (...)

F.I.: (...)Exact.

M.D.:(...)aşa.

F.I.: Astăzi am stat de am făcut actu'. Mai avem puţin la el (...) Mâine dimineaţă îl terminăm. După ce-l terminăm, trebuia să te chemăm pe tine şi să-ţi spunem. Uite, băiatule, ăsta este actu'. După care, tu trebuia să faci declaraţia. Noi.

M.A.A.: Oricum, dacă (...) (Neinteligibil) sumele (...)ţi le-am zis, alea rămân bătute în cuie, că, practic pe noi ne interesează sumele".

Instanţa de fond a reţinut, că din această convorbire înregistrată în mediul ambiental rezultă cu certitudine că cele două formulare tipizate au fost întocmite cu o dată ulterioară, pentru ca martorul denunţător să nu mai fie chemat pe data de 20 noiembrie 2012 pentru discuţia asupra constatărilor efectuate în urma controlului fiscal.

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice prin care să se stabilească realitatea înregistrării în evidenţele contabile ale SC E.L.M. SRL a unor achiziţii de materiale de amenajări spaţii (parchet), a unor cheltuieli pentru care existau doar facturi fiscale în copie, a consecinţelor fiscale ale unor astfel de înregistrări, precum şi stabilirea împrejurării dacă echipa de inspecţie fiscală putea face verificări suplimentare care ar fi condus la consecinţe fiscale defavorabile contribuabilului.

Din raportul de constatare rezultă că au fost identificate mai multe facturi de achiziţii materiale de amenajări spaţii pentru sediul social, însă aşa cum s-a arătat mai sus, în raport cu spaţiul deţinut de SC E.L.M. SRL în baza contractului de comodat, cantitatea materialelor achiziţionate a fost mult mai mare decât necesarul pentru spaţiul cu destinaţie sediu social.

De asemenea, din raportul de constatare rezultă că au fost identificate şi facturi fiscale care par a fi în copie, specialistul concluzionând: "Rezultă că echipa de inspecţie fiscală care a efectuat inspecţia fiscală la SC E.L.M. SRL putea analiza facturile care par a fi deţinute în copie şi legalitatea exercitării dreptului de deducere a TVA înscrisă pe cele două facturi, iar în cazul în care se constată că aceste documente înregistrate în evidenţa contabilă de către acest operator economic nu respecta prevederile legale mai sus menţionate, putea atrage răspunderea contribuabilului pentru deducerea nelegală a taxei pe valoarea adăugată, recalculând baza impozabilă şi implicit taxa pe valoarea adăugată de plată."

Rezultă că, a constatat prima instanţă, în afara datelor nereale din raportul de inspecţie fiscală referitoare la locul unde s-a desfăşurat inspecţia fiscală şi data când s-au discutat constatările inspecţiei de către cele două inculpate cu martorul denunţător M.D. au fost omise şi alte menţiuni cu privire la materialele de construcţie care ar fi fost folosite pentru sediul social al SC E.L.M. SRL, cât şi cu privire la facturi fiscale care par a fi în copie.

Aşa cum rezultă şi din concluzia specialistului Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpatele F.I. şi M.A.A. aveau obligaţia să efectueze verificări privind facturile în cauză şi să dispună cu privire la legalitatea exercitării dreptului de deducere a TVA.

Din actele de urmărire penală, a apreciat instanţa de fond, rezultă probe şi indicii temeinice că inculpata R.D. a lăsat să se înţeleagă că suma de 5.000 RON, din cei 8.000 RON primiţi iniţial de la M.D. ar fi remis-o unei persoane cu funcţii de conducere din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, respectiv directorului executiv adjunct F.M.N.D., pentru ca acesta să aprobe raportul de inspecţie fiscală întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A., având influenţă asupra acestuia datorită activităţilor pe care le desfăşoară.

De asemenea, din actele de urmărire penală, rezultă indicii temeinice şi probe că inculpatele F.I. şi M.A.A. au primit cu titlu de mită sumele de 2.500 RON, respectiv 1.500 RON de la martorul denunţător M.D. prin intermediul inculpatei R.D.

Astfel, după întocmirea raportului de inspecţie fiscală acesta a fost înmânat, la data de 27 noiembrie 2012, de către inculpatele M.A.A. şi F.I. denunţătorului M.D., ocazie în care, conform discuţiei înregistrată în mediul ambiental, inculpata F.I. îi mulţumeşte denunţătorului pentru sumele primite cu titlu de mită, discuţie din care redăm:

"M.D.: Auziţi? Eu n-am trecut pe la contabilă, acum. Am venit la dumneavoastră (...) Ăăă (...) Mai e nevoie să trec? Sunteţi mulţumite? Mai trebuie să mai (...).

[n.n. Conform înregistrării audio-video, M.A.A., având un calculator de birou asupra sa, revine la masă şi se aşează n.n.]

F.I.: [Neinteligibil] (...) dumneavoastră. Deci, noi n-am trecut-Restul, restul, restul din (...) aşa.

M.A.A.: În timp ce operează pe calculatorul de birou n.n. (...) Şapte, nouă, trei.

F.I.: Noi vă mulţumim pentru ce a fost. Dacă consideraţi că e mult.e treaba dumneavoastră [Neinteligibil]..

M.D.: Am înţeles".

De asemenea, din discuţia înregistrată în mediul ambiental în data de 27 noiembrie 2012, între martorul denunţător M.D. şi cele două inculpate, rezultă că şi inculpata M.A.A. a fost mulţumită pentru suma de bani primită cu titlu de mită, discuţie din care redăm:

"M.D.: Nu am reuşit să (...) şi nu am trecut pe la contabilă. Bănuiesc că totul e în ordine, nu? Adică dacă sunteţi şi dumneavoastră mulţumită.

M.A.A.: Eu sunt mulţumită.

M.D.: OK!

M.A.A.: [Neinteligibil].

M.D.: Da. Bine. Mulţumesc mult de tot pentru"

Este cert, a apreciat prima instanţă, că sumele de bani date cu titlu de mită au fost remise inculpatelor M.A.A. şi F.I. de către inculpata R.D., dovada faptului că martorul denunţător M.D. le întreabă pe cele două inculpate dacă mai este cazul să treacă pe la contabilă (n.n. inculpata R.D.), dacă „sunteţi mulţumite" şi dacă „Mai trebuie să mai (...)".

Cu ocazia audierii martorului denunţător M.D., în data de 11 decembrie 2012, privitor la întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatele în data de 27 noiembrie 2012, acesta a precizat că le-a întrebat dacă sunt mulţumite, în sensul dacă au fost suficienţi banii pe care i-a dat cu titlu de mită prin intermediul inculpatei R.D., declaraţie din care cităm:

„în aceste împrejurări, eu am întrebat atât pe F.I. cât şi pe M.A.A., separat, dacă sunt mulţumite, în sensul că dacă au fost suficienţi banii pe care i-am dat cu titlu de mită prin intermediul numitei R.D.

Totodată, le-am spus că nu am mai trecut pe la contabilă, dăndu-le de înţeles că, neavând posibilitatea să mai vorbesc cu R.D., eu nu ştiu dacă este nevoie să le mai dau şi alte sume de bani cu titlu de mită, acum, cu ocazia definitivării raportului de inspecţie fiscală.

Fiecare dintre acestea au spus că sunt mulţumite, iar F.I. mi-a „mulţumit frumos" şi mi-a dat de înţeles că lasă la aprecierea mea dacă mai doresc să mai trec pe la contabilă şi să mai las nişte bani pentru cele două inspectoare.

Din această discuţie purtată cu fiecare dintre ele, eu am înţeles că atât F.I. cât şi M.A.A. apreciază că sumele pe care le-am dat până atunci cu titlu de mită sunt suficiente, cu precizarea că F.I. a arătat că n-ar avea nimic împotrivă să le mai dau nişte bani prin intermediul numitei R.D.".

Şi în declaraţia dată în faţa instanţei, denunţătorul a reiterat aceleaşi aspecte.

Inculpata R.D., în declaraţia dată în faţa instanţei la 07 martie 2013, şi-a recunoscut vinovăţia faţă de faptele imputate cu unele nuanţări pe care le-am analizat mai sus şi care nu-i scad nici valoarea probantă în ceea ce priveşte existenţa faptelor imputate atât ei, cât şi celorlalte inculpate şi nici valoarea necesară aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Celelalte două inculpate nu au recunoscut săvârşirea faptelor imputate în declaraţiile date în faţa instanţei. Aceste declaraţii însă, au fost contrazise atât de declaraţia inculpatei R.D., dată în 07 martie 2013, cât şi de declaraţiile denunţătorului M.D., analizate mai sus, dar şi de celelalte probe administrate în dosar, îndeosebi înregistrările efectuate în mediul ambiental, dar şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, aşa cum au fost analizate mai sus.

Având în vedere probatoriul administrat astfel cum a fost analizat mai sus, instanţa de fond a considerat că acesta dovedeşte atât existenţa faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât şi vinovăţia inculpatelor în comiterea acestora sub forma intenţiei directe.

În drept, a apreciat prima instanţă, fapta inculpatei R.D., care în calitate de administrator la SC R.E.R. SRL, societate comercială care răspundea de conducerea contabilităţii pentru SC E.L.M. SRL, cu ocazia controlului fiscal efectuat la această societate comercială de către funcţionari cu atribuţii de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş a pretins de la martorul denunţător M.D., administrator al societăţii comerciale controlate, suma de 5.000 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă la directorul executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, F.M.N.D., pentru ca acesta să avizeze favorabil raportul de inspecţie fiscală întocmit de către inculpatele F.I. şi M.A.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de fond a reţinut, că fapta inculpatei R.D., care în cursul lunii noiembrie 2012, a primit de la martorul denunţător M.D. suma de 5.000 RON pe care a remis-o inculpatelor F.I. şi M.A.A., funcţionare cu atribuţii de control în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, cu ocazia controlului fiscal efectuat la SC E.L.M. SRL, respectiv suma de 3.000 RON inculpatei F.I. şi 2.000 RON inculpatei M.A.A., pentru ca acestea să nu-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu şi să întocmească un raport de inspecţie fiscală favorabil societăţii comerciale controlate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite în concurs real, s-au reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei F.I., a apreciat instanţa de fond, funcţionar public cu atribuţii de control în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, care în cursul lunii noiembrie 2012, cu ocazia controlului fiscal efectuat la SC E.L.M. SRL, împreună cu inculpata M.A.A., a primit de la martorul denunţător M.D., prin intermediul inculpatei R.D., suma de 3.000 RON, pentru a nu-şi îndeplini sarcinile de serviciu şi a întocmi un raport de inspecţie fiscală favorabil societăţii comerciale controlate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de fond a apreciat, că fapta inculpatei M.A.A., funcţionar public cu atribuţii de control în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, care în cursul lunii noiembrie 2012, cu ocazia controlului fiscal efectuat la SC E.L.M. SRL, împreună cu inculpata F.I., a primit de la martorul denunţător M.D., prin intermediul inculpatei R.D., suma de 2.000 RON, pentru a nu-şi îndeplini sarcinile de serviciu şi a întocmi un raport de inspecţie fiscală favorabil societăţii comerciale controlate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatelor F.I. şi M.A.A., a reţinut instanţa de fond, care în data de 23 noiembrie 2012, ca urmare a sumelor de bani primite cu titlu de mită de la martorul denunţător M.D., prin intermediul inculpatei R.D., au întocmit un raport de inspecţie fiscală pentru firma controlată, SC E.L.M. SRL, cu date nereale, în ceea ce priveşte constatările efectuate, respectiv s-a omis să se reţină în raportul de inspecţie fiscală ca şi cheltuieli nedeductibile facturi privind aprovizionarea cu parchet de stejar şi alte materiale pentru imobilul deţinut ca sediu social de SC E.L.M. SRL, facturi fiscale în copie, cât şi cu privire la locul desfăşurării inspecţiei fiscale şi a datei când au fost discutate constatările cu administratorul societăţii controlate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatele F.I. şi M.A.A. în concurs real, faţă de acestea s-au reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a considerat de către instanţa de fond, că în sarcina inculpatei R.D. nu poate fi reţinută infracţiunea de înşelăciune, încadrare solicitată doar ca apărare de fond de apărătorul inculpatei M.A.A., atâta vreme cât, din materialul probator administrat mai sus, a rezultat că sumele de bani au fost oferite de denunţător inculpatei pentru ca aceasta la rândul ei să le înmâneze celorlalte două inculpate cu titlu de mită. Din nici un mijloc de probă, nici măcar din declaraţiile inculpatelor F.I. şi M.A.A. nu au rezultat date care să indice urmărirea unui folos material din partea inculpatei R,D. atunci când aceasta a solicitat sumele de bani denunţătorului. Faptul că împotriva numitului F.M.N.D. organele de urmărire penală au dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale nu poate conduce la concluzia inexistenţei infracţiunii de trafic de influenţă pentru că această din urmă infracţiune subzistă chiar dacă acţiunea de corupere a funcţionarului superior asupra căruia se exercită acţiunea de influenţare nu este dusă la capăt.

În ceea ce priveşte cealaltă apărare ce viza inexistenţa elementului material al infracţiunii de luare de mită din moment ce banii au fost daţi pentru un lucru imposibil, respectiv neluarea în seamă a agenţilor comerciali radiaţi sau inactivi, şi aceasta a fost înlăturată de prima instanţă, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, probele administrate în cauză indică faptul că banii au fost daţi pentru nereţinerea în raportul de inspecţie fiscală ca şi cheltuieli nedeductibile a facturilor privind aprovizionarea cu parchet de stejar şi alte materiale pentru imobilul deţinut de martorul denunţător M.D. în comuna A., judeţul Argeş.

În ceea ce priveşte apărarea ce viza inexistenţa infracţiunii de fals intelectual deoarece aspectele reţinute în actul de sesizare cu privire la locul şi data întocmirii raportului de inspecţie nu ar fi de natură să producă consecinţe juridice, instanţa a înlăturat-o, de asemenea, întrucât aceste inadvertenţe sesizate de organele de urmărire penală s-au situat în continuarea activităţii de inserare în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală a unor aspecte necorespunzătoare adevărului, pe lângă cele ce au vizat nereţinerea facturilor privind aprovizionarea cu parchet de stejar, ce s-au constituit în principalul motiv pentru care au fost iniţiate procedurile de angajare a răspunderii penale sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor la care au fost condamnate inculpatele, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor reliefat de modul şi mijloacele folosite, împrejurările în care au fost comise, calităţile avute de cele trei inculpate, dintre care două funcţionare publice cu atribuţii de control, valoarea relativ mică a sumelor oferite şi primite cu titlul de mită, miza mai puţin importantă a serviciului oferit de cele două funcţionare publice în schimbul mitei, urmările faptelor ce au constat în deteriorarea raporturilor de serviciu ale celor două funcţionare publice, dar şi un deficit de imagine pe care faptele lor l-au adus asupra unităţii angajatoare într-un context politic, economic şi social în care se doreşte diminuarea efectelor negative pe care fenomene ca evaziunea fiscală îl aduc economiei naţionale; persoanele celor trei inculpate care nu sunt cunoscute cu antecedente penale, care au avut un comportament bun în societate şi în familie, după cum o dovedesc înscrisurile aflate la dosar. Instanţa va mai avea în vedere şi atitudinea diferită avută de cele trei inculpate faţă de faptele imputate, gradul de pericol social al fiecăreia din aceste fapte şi numărul actelor materiale comis de fiecare dintre inculpate.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat, că părţile civile A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată de D.G.F.P. Vâlcea şi D.G.F.P. Argeş s-au constituit părţi civile în procesul penal cu suma de 22.323,04 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe profit aferente contravalorii facturilor de achiziţie a produsului parchet de stejar care nu au fost cuprinse în raportul de inspecţie fiscală. Instanţa a respins acţiunea civilă a părţilor civile A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Argeş Piteşti, ca nefondată, considerând că infracţiunile imputate inculpatelor, prin natura lor sunt infracţiuni de pericol care nu sunt susceptibile în a produce un prejudiciu material de genul celui solicitat de părţile civile, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere soluţia de disjungere a organelor de urmărire penală care efectuează în continuare cercetări asupra inculpatelor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, infracţiune susceptibilă în a produce un prejudiciu material.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Piteşti, inculpatele F.I., R.D. şi M.A.A. şi A.N.A.F., prin D.G.F.P. Vâlcea, formulându-se critici ce privesc atât nelegalitatea cât şi netemeinicia hotărârii primei instanţe.

Prin decizia penală nr. 131/A din 11 noiembrie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatele R.D., F.I. şi M.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 342 din data de 11 aprilie 2013 Tribunalului Argeş.

A desfiinţat în parte sentinţa şi în rejudecare:

- a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei R.D., în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor şi a înlăturat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi aplică art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a redus pedepsele aplicate inculpatei R.D., la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 şi la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 33, art. 34 C. pen. au fost recontopite pedepsele şi aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

A fost redus termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 160⁵ alin. (6) şi alin. (4) lit. e) C. proc. pen., a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar stabilită prin încheierea din 7 februarie 2013 de Tribunalul Argeş, faţă de inculpatele F.I. şi M.A.A., respectiv prin încheierea din 7 martie 2013 faţă de inculpata R.D.

În baza art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 inculpatele au fost obligate la plata către denunţătorul M.D. a sumei de 10000 RON, astfel: inculpata R.D. suma de 6.000 RON; inculpata F.I. suma de 2.500 RON; inculpata M.A.A. suma de 1.500 RON.

S-a dispus restituirea către inculpate a sumelor de bani suplimentare consemnate la CEC la dispoziţia D.N.A., după cum urmează: inculpatei R.D. suma de 4.000 RON din totalul menţionat în recipisa de consemnare din 11 decembrie 2012 eliberată de C. Bank (seria TA nr.xx), inculpatei F.I. suma de 500 RON din totalul menţionat în recipisa de consemnare din 11 decembrie 2012 eliberată de C. Bank (seria TA nr. zz), inculpatei M.A.A. suma de 500 RON din totalul menţionat în recipisa de consemnare din 11 decembrie 2012 eliberată de C. Bank (seria TA nr. bb).

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatelor, instituit prin ordonanţa nr. 219/P/2012 din 10 decembrie 2012 a D.N.A. - S.T.Piteşti, urmând ca restituirea sumelor către denunţătorul M.D. să se efectueze din sumele depuse, pe seama şi la dispoziţia D.N.A. - S.T.Piteşti, prin recipisele de consemnare sus-menţionate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins ca nefondat apelul A.N.A.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut:

În legătură cu apelul formulat de Parchet, Curtea a reţinut că, dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., sunt aplicabile numai până la începerea cercetării judecătoreşti şi doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, recunoaşte probele din faza de urmărire penală şi le însuşeşte şi solicită ca judecata să se facă doar în baza acestor probe. Curtea a reţinut că începerea cercetării judecătoreşti, a debutat, conform art. 323 C. proc. pen., la al doilea termen de judecată, din 24 ianuarie 2013, când, cu ocazia audierii, inculpatele nu au recunoscut infracţiunile pe care instanţa le-a adus la cunoştinţă, solicitând administrarea de probe care au şi fost încuviinţate. Abia la cel de-al patrulea termen de judecată, din 7 martie 2013, după ce la un termen anterior fuseseră audiaţi doi martori, inculpata R.D. a recunoscut comiterea faptelor reţinute în actul de inculpare, în ceea ce o priveşte, ceea ce presupune că în niciun caz nu se puteau reţine în favoarea acesteia dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cum în mod corect a arătat Parchetul.

Legat de greşita reţinere a sechestrului asigurător şi obligarea inculpatelor pentru suma de 2.500 RON, în raport cu inculpata F.I. şi 1.500 RON, faţă de inculpata M.A.A., în loc de 3.000 RON şi, respectiv, 2.000 RON, Curtea a observat că prima instanţă a avut în vedere, pentru aceste sume, datele ce rezultă din declaraţia dată de inculpata R.D. la termenul din 7 martie 2013, unde s-a precizat că, în a doua zi a controlului, aceasta a remis celorlalte două inculpate câte 1.000 RON, iar pe 16 noiembrie 2012, au mai fost daţi, la solicitarea expresă a inculpatei F.I., 1.500 RON acesteia şi încă 500 RON inculpatei M.A.A. Aceleaşi aspecte au rezultat şi din declaraţia martorului denunţător M.D., care a arătat că, iniţial, i-a dat inculpatei R.D. câte 1.000 RON pentru cele două inspectoare, după care i-a mai remis aceleiaşi inculpate suma de 2.000 RON, pe care aceasta o dăduse inspectoarelor din banii proprii, tot cu titlu de mită (prima şi a doua filă din declaraţia martorului precizat).

Prin urmare, instanţa de prim control judiciar a apreciat că obligaţia de restituire a sumelor de bani precizate de instanţă în dispozitivul hotărârii atacate, pentru inculpatele M.A.A. şi F.I., este justă, nu şi menţinerea sechestrului asigurător.

Faţă de al treilea motiv de apel al Parchetului, conform cu care instanţa de fond a omis să se pronunţe privitor la încetarea stării de liberare provizorie faţă de fiecare din cele trei inculpate, Curtea a observat că, acestea se aflau, într-adevăr sub influenţa măsurilor de liberare provizorie sub control judiciar, stabilite prin încheierile de şedinţă din 7 februarie 2013 şi 7 martie 2013, de Tribunalul Argeş şi, potrivit dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să cuprindă, între altele, şi cele hotărâte de instanţă cu privire la măsurile preventive, reglementare ce se coroborează cu cea prevăzută de art. 160⁵ alin. (6) şi alin. (4) lit. e) C. proc. pen., în conformitate cu care, în cazul când se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii, instanţa dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.

Cum în conţinutul dispozitivului sentinţei recurate nu se regăseşte ceea ce tribunalul ar fi trebuit să hotărască, referitor la aspectele legate de liberarea provizorie a inculpatelor, susţinerea Parchetului este întemeiată.

În fine, în ultimul motiv de apel al Parchetului, legat de greşita individualizare a pedepselor, Curtea a apreciat că exceptând-o pe inculpata R.D., prima instanţă, în cadrul individualizării pedepselor, a întreprins o corelaţie echilibrată a criteriilor prevăzute de legiuitor în art. 72, 52 C. pen., în raport cu faptele concrete deduse judecăţii, având în vedere, în acest cadru, atitudinea nesinceră a inculpatelor F.I. şi M.A.A., împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală, că sunt persoane integrate în familie şi societate, prin urmare cu risc redus de recidivă, că în cazul lor constrângerea pe care o conferă modalitatea detenţiei, reprezintă o măsură cu mult prea exigentă, faţă de nevoile de apărare socială şi scopurile stabilite prin reglementarea art. 52 C. pen., sumele relativ mici ce au constituit obiectul mitei, cât şi deschiderea inculpatelor de a le restitui denunţătorului, prin consemnarea acestora la dispoziţia organelor judiciare.

În aceeaşi măsură, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, impactul acestora în societate, calitatea făptuitoarelor de funcţionari publici, atitudinea necooperantă, de neasumare a faptelor, limitele de pedeapsă stabilite de textele incriminatoare, au constituit argumente pentru stabilirea cuantumului sancţiunilor, susţinând, totodată, modalitatea suspendării sub supraveghere ca alternativă mult mai restrictivă de drepturi, prin obligaţiile suplimentare pe care le impune.

În ce o priveşte pe inculpata R.D., Curtea nu a putut trece cu vederea, atitudinea acesteia în cele din urmă sinceră şi încercările de a coopera cu organele de anchetă, care, alături de ceilalţi factori ce caracterizează pozitiv persoana sa, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, vârsta relativ tânără, apartenenţa la un mediul familial stabil, la un loc de muncă, reprezintă elemente ce trebuie să se reflecte şi în plan sancţionator, determinând diminuarea pedepselor aplicate.

Totuşi, şi în privinţa acestei inculpate, gravitatea ridicată a faptelor comise, concretizată în limite de pedeapsă substanţiale, circumstanţele în care aceasta a acţionat, urmările care s-au produs, impactul negativ, foarte puternic al corupţiei în mediul social fac necesară o reacţie fermă din partea organelor judiciare, ce nu se poate regăsi, în opinia Curţii, într-o pedeapsă cu suspendarea simplă, în condiţiile art. 81 C. pen., aşa cum solicită inculpata, dar în niciun caz în modalitatea detenţiei, Curtea apreciind că această din urmă alternativă este disproporţionată şi mult prea represivă, în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei şi scopurile stabilite în art. 52 C. pen., şi a considerat neîntemeiat motivul susţinut de Parchet din acest punct de vedere.

2. În legătură cu apelul inculpatei R.D., Curtea a arătat, deja, mai sus, considerentele pe baza cărora atitudinea sa procesuală ar fi trebuit să se reflecte şi în plan sancţionator, motiv pentru care a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rezultate din prezentarea sa în faţa autorităţilor judiciare comportarea sinceră în timpul procesului, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de legiuitor. În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, Curtea a menţinut considerentele expuse în apelul Parchetului.

3. În ce priveşte critica inculpatei F.I., în legătură cu netemeinicia condamnării sale, în raport cu ambele infracţiuni, Curtea a reţinut că, potrivit art. 254 C. pen., luarea de mită se realizează în mai multe variante alternative, între care şi pretinderea sau primirea de sume de bani ori foloase care nu i se cuvin, acceptă sau nu respinge promisiunea unor astfel de foloase, toate acestea cu un scop, şi anume de a îndeplini sau nu îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Atât apărările acestei inculpate, cât şi a inculpatei M.A.A., gravitează în jurul momentului obiectiv al remiterii sumelor de bani care au constituit obiectul mitei, acţiune care se reţine în privinţa celeilalte inculpate, respectiv R.D.

Reprezentând, în esenţă, Curtea a reţinut că o atitudine abuzivă a funcţionarului care primeşte mita, pretinderea sau primirea unor sume de bani, nu se manifestă, de principiu, în prezenţa unor martori oculari, în locuri publice, ori prin gesturi explicite care să trădeze ceea ce se întâmplă, de aceea, este uşor de înţeles, că examinarea acestui aspect trebuie să aibă la bază o privire de ansamblu asupra probatoriului. În acest dosar, transferul banilor către inculpatele F.I. şi M.A.A. a avut loc la data de 16 noiembrie 2012, la sediul firmei de contabilitate SC R.E. SRL, aspect ce rezultă din declaraţia martorului denunţător, a inculpatei R.D., ce descrie circumstanţele în care a avut loc acest transfer, de faţă fiind şi martora G.R.G., în a cărei declaraţie se precizează, totuşi, prezenţa denunţătorului, a inculpatei R.D., a celeilalte inculpate, F.I., în acelaşi moment, în birou, când inculpata R.D. i-a solicitat martorei o anumită sumă de bani.

Curtea a apreciat că toate acestea au avut loc în circumstanţele în care se susţine că banii au fost predaţi celor două inculpate, în două plicuri separate, şi sunt confirmate şi de înregistrările discuţiilor în mediul ambiental din 17 noiembrie 2012, între denunţător şi inculpata R.D., unde se face vorbire şi de prezenţa martorei G.R.G. Ulterior, la 27 noiembrie 2012, din înregistrările audio-video în mediul ambiental, a rezultat că inspectoarele sunt mulţumite şi că nu ar mai fi nevoie ca denunţătorul să mai treacă pe la contabila sa, aspecte în legătură cu care nu s-ar mai fi pus problema, de vreme ce niciuna dintre acestea nu ar fi primit vreo sumă de bani, aşa cum susţin.

În cele din urmă, Curtea a reţinut că infracţiunea de luare de mită îşi justifică existenţa pe baza scopului prevăzut de lege, în acest caz, întocmirea unui raport de inspecţie fiscală cu date nereale, în care nu s-au menţionat nereguli importante de ordin fiscal, cum ar fi nereţinerea cheltuielilor nedeductibile a facturilor privind aprovizionarea cu parchet de stejar şi alte materiale aprovizionate pentru sediul firmei SC E.L.M. SRL, aceste aspecte rezultând din discuţia ambientală între denunţător şi inculpatele M.A.A. şi F.I. din 19 noiembrie 2012, din care rezultă înţelegea între acestea două şi R.D., pentru ca anumite facturi să nu fie luate în consideraţie.

În afara acestor omisiuni, raportul de inspecţie fiscală conţine date nereale privind locul efectuării acestuia şi data când inspectoarele au discutat cu patronul societăţii controlate, respectiv denunţătorul, precizându-se în mod nereal că verificarea fiscală a avut loc la sediul societăţii controlate şi nu la SC R.E. SRL, aşa cum s-a întâmplat în realitate şi că discuţia finală cu contribuabilul s-a desfăşurat la 20 noiembrie 2012, orele 12,00, tot la sediul societăţii controlate, cu toate că, aşa cum s-a arătat, controlul nu a avut loc în acest punct. Discuţia în mediul ambiental din 19 noiembrie 2012, între denunţător şi inculpatele F.I. şi M.A.A., confirmă că a fost nevoie să se menţioneze o dată ulterioară, pentru ca denunţătorul să nu mai fie chemat în altă zi.

De asemenea, din raportul de constatare întocmit în cauză, a rezultat că s-au identificat mai multe facturi de achiziţii materiale, pentru spaţiul deţinut de societatea denunţătorului, însă în cantităţi mult mai mari decât cele relevate şi, de asemenea, au fost evidenţiate facturi în copie ce nu au fost avute în vedere de cele două inspectoare.

În accord cu prima instanţă, Curtea a observat deschiderea celor două inculpate M.A.A. şi F.I., de a trece cu vederea o serie întreagă de nereguli, ajungând până la deturnarea realităţii din actul de control, toate aceste manifestări împotriva atribuţiilor de serviciu şi a eticii profesionale, nefiind justificate, în contextul materialului probator din dosar şi nici măcar din punct de vedere raţional, în afara sumelor de bani pe care le-au primit drept mită.

Prin urmare, Curtea a apreciat apărările inculpatelor M.A.A. şi F.I., care acreditează greşita condamnare ca nefondate.

4. În ce priveşte apelul inculpatei M.A.A., în legătură cu lipsa menţiunilor orei la care s-au efectuat înregistrările audio-video din 17 noiembrie 2012, Curtea a considerat că, chiar şi în această ipoteză, de vreme ce conţinutul înregistrărilor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, descriind circumstanţele de fapt pe care se bazează acuzaţiile Parchetului din actul de inculpare, pot servi la aflarea adevărului în cauză. Curtea a procedat la vizualizarea suportului cu înregistrările audio-video din 17 noiembrie 2012, a întâlnirii dintre denunţător şi inculpatele F.I. şi M.A.A., în cadrul căreia, prima discuţie pe care o deschide denunţătorul este, de fapt, o afirmaţie în sensul că acesta nu a mai trecut pe la contabilă, rezultând şi întrebarea dacă mai este nevoie de acest lucru şi dacă inculpatele sunt mulţumite.

În acest context, răspunsul afirmativ al inculpatei F.I., prin care îşi exprima mulţumirea, confirmă, în opinia Curţii, circumstanţele remiterii sumelor de bani şi se coroborează cu toate celelalte înregistrări ale convorbirilor dintre aceste inculpate şi denunţător, cât şi dintre inculpata R.D. şi denunţător.

Soluţia de condamnare în privinţa tuturor inculpatelor se fundamentează pe aprecierea conjugată a tuturor probelor care au fost administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inclusiv pe declaraţia coinculpatei R.D. Instanţa de fond a argumentat, în raport cu fiecare infracţiune şi fiecare inculpată, soluţia arătând şi probele pe care aceasta se bazează, apărările în sensul inexistenţei faptelor sau lipsei elementelor constitutive fiind neconvingătoare.

5. Sub aspectul criticilor formulate de Statul Român, prin A.N.A.F., Curtea a arătat că de vreme ce infracţiunea de fals se raportează la actul de inspecţie fiscală întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A., dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., impun anularea din oficiu a înscrisului contrafăcut, fără niciun fel de altă alternativă. Caracterul imperativ al dispoziţiei se bazează pe caracterul fictiv al menţiunilor ce nu pot să susţină acte subsecvente, producătoare de consecinţe juridice, de aceea, nulitatea radiază şi în privinţa acestora, producând efecte retroactive.

În ce priveşte constituirea de parte civilă, aşa cum a reţinut instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., instanţa este limitată la fapta şi persoana menţionate în actul de inculpare, determinându-se, astfel, cadrul procesual în afara căruia nu se poate merge.

Infracţiunile de corupţie au ca obiect juridic special relaţiile sociale privind desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private, în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul acestora, nefiind producătoare de prejudicii materiale, în aşa fel încât solicitarea unor pretenţii băneşti pe calea acţiunii civile este, în acest context, lipsită de fundament, aşa cum a concluzionat şi prima instanţă, astfel încât apelantul urmează să folosească alte mijloace juridice pentru a-şi recupera sumele de bani pe care le pretinde.

Verificând din oficiu hotărârea apelată, Curtea a observat, din declaraţia martorului denunţător, ce se coroborează cu înregistrarea discuţiei în mediul ambiental dintre inculpata R.D. şi acesta, că suma totală de bani pe care denunţătorul i-a înmânat-o inculpatei a fost de 10.000 RON, convorbire recunoscută de inculpată în ultima declaraţie dată instanţei, astfel încât pentru a totaliza această sumă, prima instanţă ar fi trebuit să oblige pe inculpata F.I. la 2.500 RON, pe M.A. la 1.500 RON, iar diferenţa de 6.000 RON revine inculpatei R.D., care, practic, confirmă primirea banilor în totalitate de la denunţător, cât şi cele două sume de bani pe care le-a oferit celorlalte inculpate.

În acelaşi timp, Curtea a observat că, toate cele trei inculpate au consemnat la C.E.C., la dispoziţia D.N.A., prin recipisele aflate la dosar în original, sume de bani mai mari decât cele la care trebuie să le restituie denunţătorului, impunându-se ca diferenţa dintre aceste sume să fie returnată fiecărei inculpate.

De asemenea, Curtea a reţinut că de vreme ce denunţătorul poate fi îndestulat din aceste sume de bani la dispoziţia organelor judiciare, sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatelor, instituit prin ordonanţa D.N.A. Piteşti din 10 decembrie 2012, devine lipsit de obiect, astfel încât, pentru justa soluţionare a cauzei, a fost necesară ridicarea acestuia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi inculpatele R.D., F.I. şi M.A.A., motivele fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii fapt pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurenţii au motivat în termen recursurile, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385¹³ alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea se constată că este nefondat.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., partea civilă a criticat decizia penală sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, apreciind că se impune admiterea cererii de constituire ca parte civilă cu suma de 22.323,04 RON.

Critica vizând greşita soluţionare a laturii civile poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. atunci când se circumscrie aspectelor de nelegalitate a unei hotărâri.

Critica recurentei părţi civile vizează însă aspecte de netemeinicie astfel că aprecierea cuantumului despăgubirilor solicitate nu poate fi cenzurat prin prisma niciunui caz de casare.

În ce priveşte recursurile declarate de inculpatele F.I. şi M.A.A., se constată că vizează deopotrivă reaprecierea probatoriului şi reevaluarea situaţiei de fapt cu consecinţa achitării inculpatelor, examen ce excede controlului judiciar pe care instanţa de recurs îl poate face după modificările aduse C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care a abrogat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. care acorda posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Constatând, aşadar, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocate în recursurile inculpatelor F.I. şi M.A.A., acestea vor fi respinse ca nefondate.

Cu privire la recursul declarat de inculpata R.D., instanţa de recurs constată că este fondat numai cu privire la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatei.

Criticile invocate vizează reducerea pedepsei, reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., înlăturarea pedepsei complementare întrucât inculpata nu s-a servit de funcţie în activitatea infracţională, fiind circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 17 C. proc. pen.

Potrivit cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii sau când s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Invocând acest caz de casare, recurenta inculpată a apreciat că s-a făcut o greşită aplicare a legii prin aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) şi c) C. pen., dar şi prin nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Instanţa de recurs constată că potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Alineatul doi al aceluiaşi articol stabileşte că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar alin. (3) impune îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

În speţă, textul incriminator, respectiv art. 254 C. pen., prevede într-adevăr obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, însă pedeapsa ce a fost aplicată de către prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel a fost închisoarea în cuantum de 2 ani şi 6 luni. Prin urmare, nu s-au nesocotit prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa principală aplicată fiind închisoarea într-un cuantum mai mare de 2 ani.

Având în vedere împrejurarea că inculpata a comis fapta de instigare la luare de mită din calitatea pe care o avea, în mod corect au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.

În ce priveşte critica vizând nereţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., instanţa de recurs constată că textul de lege prevede că poate constitui circumstanţă atenuantă conduita bună a infractorului anterioară săvârşirii infracţiunii, adică lipsa antecedentelor penale.

Or, instanţa de apel a apreciat că urmează să se reţină circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. raportat la conduita procesuală a inculpatei, conduită ce este evident ulterioară comiterii infracţiunii.

Ca atare, critica este nefondată, iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate care trebuie să caracterizeze toţi cetăţenii.

În schimb, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei R.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. este nelegală, fiind incident în cauză cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Având în vedere minimul special al infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen., respectiv de 2 ani închisoare, reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. are ca efect reducerea pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 76 lit. d) şi nu art. 76 lit. c) C. pen. astfel cum în mod eronat a procedat instanţa de apel.

Dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., obligatorii pentru instanţă, prevăd coborârea pedepsei sub minimul special până la minimul general, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită de instanţa de apel este nelegală, motiv pentru care instanţa de recurs va reforma decizia instanţei de apel sub acest aspect.

În ce priveşte recursul declarat de Ministerul Public se constată că şi acesta este fondat cu privire la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatei R.D., pentru aceleaşi considerente care au fost expuse anterior, astfel că nu vor mai fi reluate.

În ce priveşte înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. din conţinutul infracţiunii de luare de mită, fără a fi pusă în discuţia părţilor, se constată că a fost o eroare de tehnoredactare, dispoziţiile legale fiind incidente în cauză, având în vedere starea de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţele anterioare, motiv pentru care va reţine la încadrarea juridică a faptei şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În fine, critica vizând obligarea inculpatelor la restituirea sumei de 5000 RON către martorul denunţător este nefondată. Aşa cum a arătat şi instanţa de apel recurentele inculpate au consemnat la CEC la dispoziţia organului judiciar sume mai mari decât cele primite astfel că denunţătorul se poate îndestula din acestea, situaţie în care menţinerea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatelor, ar fi excesivă.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpata R.D. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 342 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Argeş, şi în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei R.D. în pedepsele componente de 2 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare ca efect al reţinerii art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Va reţine la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. va recontopi pedepsele astfel individualizate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Va menţine termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni astfel cum a fost redus.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi de inculpatele F.I. şi M.A.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpata R.D. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 342 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Argeş, reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei R.D. în pedepsele componente de 2 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare ca efect al reţinerii art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Reţine la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) Iit. e) C. pen. şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. recontopeşte pedepsele astfel individualizate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. b) C. pen.

Menţine termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni astfel cum a fost redus.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi de inculpatele F.I. şi M.A.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata R.D., în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele inculpate F.I. şi M.A.A. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1948/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1983/2014. Penal. Abuz în serviciu contra... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1953/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs