ICCJ. Decizia nr. 1935/2014. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1935/2014

Dosar nr. 2682/99/2007*

Şedinţa publică din 5 iunie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 334/2011 pleiunţată de Tribunalul Iaşi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.B.O.I., domiciliat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, fără forme legale în Cluj-Napoca, pentru infracţiunea de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de trei ori, documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005; infracţiunea de evaziune fiscală, prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 15 septembrie 2006-9 februarie 2007.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.B.I.O., cu domiciliu în Cluj Napoca, asociat la SC C.F. SRL fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata T.E., cu domiciliul în Iaşi, judeţul Iaşi, fără forme legale în Iaşi, funcţionar economic la SC C.F.I.G.C. SA, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de fals intelectual constând în efectuarea cu ştiinţă a unor înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv care se reflectă în bilanţ, prevăzută de art. 37(actual art. 43) din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost arestată în cauză în perioada 30 mai 2006-28 august 2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.T.F., domiciliat în Iaşi, jud. Iaşi, fără forme legale în Iaşi, asociat la SC I.G. SRL Iaşi, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de evaziune fiscală, pentru a nu se evidenţia în actele contabile sau în alte documente legale, operaţiunile comerciale efectuate sau a veniturile realizate, precum şi în vederea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierii altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunile de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 1 iunie 2006-9 iunie 2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.L., cu domiciliul în Iaşi, judeţul Iaşi, director economic la SC M.E. SRL Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 1 iunie 2006-9 iunie 2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.P.E., cu domiciliu în municipiul Bucureşti, sector 1 Bucureşti, director de vânzări la SC R.I. SRL Bucureşti, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpatul S.B.O.I., menţinută prin încheierea de şedinţă din 6 iulie 2007 a Tribunalului Iaşi, pleiunţată în Dosarul nr. 2682/99/2007.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de Statul Român, reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. a judeţului Vaslui, D.G.F.P. a judeţului Iaşi, D.G.F.P. Judeţeană Botoşani.

A fost obligat inculpatul S.B.O.I. să plătească expertului N.M., cu sediul în Iaşi, jud. Iaşi, suma de 3.000 lei, reprezentând diferenţă onorariu expertiză.

A fost obligat inculpatul S.B.O.I. să plătească expertului contabil P.E., cu sediul în Iaşi, suma de 4.331 lei, reprezentând diferenţă onorariu expertiză.

A fost obligat inculpatul C.T.F. să plătească expertului contabil P.E., cu sediul în Iaşi, suma de 3.331 lei, reprezentând diferenţă onorariu expertiză.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin următoarele ordonanţe: Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 6 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatului C.T.F. de la R.B.-Sucursala Vâlcea, cu sold creditor 25.000 lei, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 6 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatului C.T.F. de B.R.D G.S.G.-Bucureşti, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 6 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatului C.T.F. de la SC R. SA-Bucureşti, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 6 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatului C.T.F. de la B.C.R.-Sucursala Iaşi, cu sold creditor 365,49 lei, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 6 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatului C.T.F. de la Banc Post-Sucursala Iaşi, cu sold 0, ordonanţa din 13 aprilie 2007 asupra părţilor sociale deţinute de inculpatul C.T.F. la SC I.G. SRL Iaşi, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 30 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatei T.E. de la R.B. -Sucursala Iaşi, cu sold 0, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 22 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul inculpatei T.E. de la B.R.D.-Sucursala Iaşi, cu sold debitor, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 28 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în conturile de la B.T. S.A. ale SC C.F. SRL, SC P. SRL, ordonanţa din 30 iunie 2006 prin indisponibilizarea sumelor de bani existente în contul SC C.F. SRL, de la R.B.-Agenţia Drăgăşani, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 12 aprilie 2007 privind bunurile mobile şi imobile ale inculpatului R.P.E., precum şi ale părţii responsabile civilmente SC R.I. SRL Bucureşti, Ordonanţa nr. 28/P/2006 din 13 aprilie 2007 privind bunurile mobile şi imobile ale inculpatului C.T.F.

Pentru a pleiunţa această sentinţă, prima instanţă, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale constând în sesizarea din 15 mai 2006 a Gărzii Financiare Vaslui împotriva inculpatei T.E. (vol. 2, filele 98-112); sesizarea Gărzii Financiare Botoşani din 22 februarie 2006 privind SC C.F. SRL împreună cu documentele anexă (vol. 3, filele 17-38); sesizarea Gărzii Financiare Iaşi din 20 decembrie 2004 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, împreună cu documentele anexă (vol. 4, filele 9-46),raportul de constatare al specialistului D.N.A. din 11 septembrie 2006 privind SC T.G. SRL Vaslui (vol. 2, filele 3-22), raportul de constatare al specialistului D.N.A. din 17 iulie 2006 privind SC T.G. SRL Vaslui (vol. 2, filele 23-40); nota de constatare a specialistului D.N.A. din 01 septembrie 2006 privind SC C.F. SRL (vol. 3, filele 1-16); raportul de constatare al specialistului D.N.A. privind SC I.P. O.G. SRL Iaşi (vol.,fila 1-8), rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 2007 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Iaşi (vol. 9, -filele 224-234, 251-267), procesele-verbale cu redarea convorbirilor telefonice purtate de învinuitul C.S. (vol. 23, filele 6-115), procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de înv. C.S. cu inc. C.T.F. în ziua de 31 mai 2006, ora 19:16 (vol. 23, filele 116-121), procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inc. C.T.F. cu ceilalţi învinuiţi/inculpaţi şi alte persoane, în perioada august-noiembrie 2005 (vol. 22, filele 30-350), procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.L. cu ceilalţi învinuiţi/inculpaţi şi alte persoane, în perioada august-decembrie 2005; copiile suporturilor originale pe care se află înregistrate aceste convorbiri, respectiv două C.D.-uri: unul conţinând convorbirile interceptate ale inculpaţilor C.T.F., C.L. şi ale învinuitului C.S., iar cel de-al doilea conţinând înregistrarea convorbirii telefonice din data de 31 mai 2006, ora 19:16, dintre inculpatul C.T.F. şi învinuitul C.S., pusă la dispoziţie în baza art. 91², alin. (5) C. pr. pen. de D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, Documentaţia privind expedierea/primirea de sume de bani prin mandate poştale on line (vol. 20), declaraţiile olografe ale numiţilor C.L., C.L., C.T.F. şi proces-verbal din 08 septembrie 2003 de predare a evidenţei contabile a SC I.P. O.G. SRL Iaşi lui C.I. (vol. 4, filele 224-229),declaraţiile martorilor P.L.G., S.C.N., D.G., S.D., L.C., D.V.D., C.C., S.M., S.C., B.V.A., T.C.L., P.T.F., B.C.C., F.S., C.D., D.M., P.M. (vol. 5, filele 1-61), declaraţiile martorilor B.M., C.V.V. (vol. 5, filele 67- 81), declaraţiile martorilor G.F., C.A., P.A., U.L., A.I., C.D., N.V.F., M.A., B.D., D.I., S.I., M.C., S.N., V.C., P.M., T.I., T.T.M. (vol. 5, filele 82-99), comunicarea din 05 iunie 2006 a O.N.R.C. privind pe cetăţeanul maghiar K.C. (vol. 5, filele 100-102), declaraţiia martorului P.E. - şef Birou autorizaţii în cadrul D.G.F.P., Vaslui (vol. 5, filele 249-252), declaraţiile martorilor B.N., B.D.A., F.R., M.A.I., P.A., P.R.I., P.V., C.M.L. (vol. 5, filele 312-338), declaraţia martorului A.M. cu privire la SC S. SRL Săcele (vol. 6, filele 1-4), declaraţie martor P.G. şi mandatul on-line (vol. 6, filele 12-16), declaraţia martorului G.C.N. împreună cu înscrisuri privind SC G.T. SRL (vol. 6, filele 17-26), declaraţiile martorilor L.M., J.A.D., trei mandate on-line cu numele acesteia, comunicarea I.P.J. Constanţa din 4 octombrie 2006 privind dosare penale cu J.A.D. (vol. 6, filele 27-41),declaraţiile martorilor B.M.I., P.O.V. şi I.F.L., împreună cu citaţia privind pe P.M.V. (vol. 6, filele 122-144), declaraţiile martorilor S.G., M.V. (şoferi) C.D. (director A. Găneasa), O.N., P.M., C.D., Ş.G., N.V. (şoferi), împreună cu procesele-verbale şi planşe foto de reconstituire a traseului parcurs de la rafinărie la Găneasa (vol. 7, filele 1-72), declaraţiile martorilor I.D., L.C., B.M., N.N. şi P.B.B. (şoferi) (vol. 7, filele 73-83),declaraţia B.A., reprezentantul S.C.L.P.P. Brazi. (vol. 13, filele 96, 97), declaraţia P.C.M., reprezentant S.C.L.P.P. Oarja (vol. 13, filele 101,102); declaraţia martorilor F.N. şi C.C. (vol. 17, filele 489-490), declaraţiile martori R.V. şi U.M. referitoare la SC I.P. O.G. SRL Iaşi (vol. 8, filele 152-157), documentele contabile ale SC T.G. SRL (vol. 10, 11 şi 12), documentele privind controalele organelor fiscale la SC E. SRL Sălişte, SC A.O. SRL Sibiu, SC E.Ş. SRL Sebeş (vol. 15), extrase de conturi ale SC C.F. SRL, SC R. SRL, SC I.T. SRL (vol. 19), Copiile autorizaţiilor de utilizator final emise de D.G.F.P. Vaslui pentru SC T.G. SRL Vaslui (vol. 2, filele 41-47), copia autorizaţiei eliberată de Căpitănia Zonală Giurgiu (vol. 2, filele 48), situaţiile privind achiziţiile de uleiuri minerale de către SC T.G. SRL Vaslui şi corespondenţă între secţiile Gărzii Financiare implicate în controale (vol. 2, filele 49-89), Raportul de inspecţie fiscală din 08 iunie 2006 şi decizia de impunere emise de Garda Financiară Vaslui (vol. 2, filele 90-97), Nota de constatare din 15 mai 2006 a Gărzii Financiare Vaslui împreună cu anexele şi corespondenţa (vol. 2, filele 113-302), actele de constatare şi documente primite de la D.G.F.P. Botoşani privind SC T.G. SRL (vol. 3, filele 39-194), documente predate de Garda Financiară Iaşi privind actele de control încheiate cu privire la SC C.F. SRL (vol. 3, filele 195-222), documentele solicitate de la D.G.F.P. Iaşi privind documentaţia în baza căreia s-au eliberat autorizaţii de utilizator final pentru SC C.F. SRL când avea sediul în Iaşi (vol. 3, filele 223-281), Documentele solicitate de la D.G.F.P. Olt privind autorizaţiile de utilizator final pentru SC C.F. SRL, când avea sediul în Iaşi şi copii după actele de identitate ale salariaţilor B.M. şi C.V.V. (vol. 3, filele 282-288), procesul-verbal din 07 martie 2006 întocmit de consilieri din cadrul D.G.F.P. Olt privind controlul efectuat la SC C.F. SRL cu domiciliul fiscal în comuna Găneasa, judeţul Olt şi documente anexă transmise de D.G.F.P. Olt (vol. 3, filele 342-357), datele de identificare a firmei SC R.S. SRL Mera, jud. Cluj primite de la O.N.R.C. (vol. 4, filele 161-168); documente de căutare şi consemn a numitului C.I. (vol. 4, filele 215-218), documentele de verificare a numitului U.M. (vol. 4, filele 219-223), documentele pentru citarea numitului K.C. prin Procuratura Republicii Ungare (vol. 5, filele 103-117), documentele primite de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vaslui din dosarul societăţii SC T.G. SRL Vaslui (vol. 5, filele 118-146), Comunicarea D.G.F.P. Vaslui din 05 septembrie 2006 din care rezultă că SC T.G. SRL nu a depus nici o situaţie financiară (vol. 5, filele 147-148), istoricul SC T.G. SRL Vaslui primit de la O.N.R.C. (vol. 5, filele 173-193), documentaţia depusă la D.G.F.P. Vaslui de către SC T.G. SRL în vederea eliberării autorizaţiilor de utilizator final pentru perioada 01 noiembrie 2005 - 15 mai 2006, împreună cu autorizaţiile (vol. 5, filele 194-248), documente ridicate de la Căpitănia Zonală Giurgiu şi CN A.P.D.F. SA privind avizarea şi autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi de buncheraj de către SC T.G. SRL Vaslui (vol. 5, filele 253-311); Proces-verbal din 23 mai 2006 întocmit de Garda Financiară Braşov în urma controlului la SC S. SRL Săcele, împreună cu anexele şi corespondenţa cu Garda Financiară Vaslui (vol. 6, filele 5-ll), documente de control la SC S.L. SRL Constanţa şi SC G.T. SRL Tulcea primite de la Garda Financiară Constanţa (vol. 6, filele 42-56); Proces-verbal din 30 iunie 2006, întocmit de D.G.F.P Braşov în urma controlului la SC N.I. SRL (vol. 6, filele 57-72), nota de constatare din 17 august 2006 la SC K.T. SRL (vol. 6, filele 73-86), înscrisuri privind calitatea de asociat/administrator la firme a numiţilor P.M.V. şi B.M.I. (vol. 6, filele 87-93), Mandate on-line pe numele P.M.V. şi B.M.I. (vol. 6, filele 106-110), documente de control întocmite de Garda Financiară Botoşani la SC C.F. SRL împreună cu anexele şi corespondenta (vol. 6, filele 145-281), Corespondenţa S.C.C.O. Vaslui cu SC B.T. SRL Comarnic, SC D. SRL Bucureşti, P.AO., R.I. SRL Bucureşti, S.L.P.P. Brazi, SC A. SA Găneasa pentru solicitarea de documente privind relaţiile comerciale cu SC T.G. SRL Vaslui, împreună cu o parte din răspunsuri (vol. 7, filele 84-136), procesul-verbal de ridicare de la Garda Financiară Vaslui a unui dosar cu documente de aprovizionare şi livrare uleiuri minerale de către SC S.T.G. SRL Vaslui şi corespondenţă efectuată de cu alte secţii din ţară (vol. 7, filele 137-432), documentaţia în baza căreia a fost ridicată motorină euro neaccizată de către SC T.G. SRL Vaslui de la SC P. SA, S.C.L.P.P. Brazi, în luna martie 2006 (vol. 13, filele 84-95); Documentaţia în baza căreia a fost ridicată motorina euro neaccizată de către SC T.G. SRL Vaslui de la SC P. SA- S.C.L.P.P. Oarja, în martie 2006 (vol. 13, filele 98-252), nota de constatare din 14 martie 2007 încheiată de Garda Financiară Bucureşti la SC R.I. SRL Bucureşti (vol. 13, filele 255-295), Sesizarea cu din 24 martie 2006 a Gărzii Financiare Prahova privind pe S.B.O.I. în calitate de asociat şi administrator al SC C.F. SRL Găneasa, împreună cu anexele (vol. 16, filele 1-380),documentele privind livrările de uleiuri minerale de către SC R.S.A. SR Câmpina către SC C.F. SRL Botoşani şi documente bancare de plată (vol. 17, filele 1-225), procesul-verbal din 16 februarie 2006 cu verificările efectuate la SC I.T. SRL şi copii ale documentelor ridicate, certificat de înregistrare şi actul constitutiv al societăţii în copie (vol. 17, filele 226-236), documente privind livrările de uleiuri minerale şi degresanţi dintre SC R. SRL Ştefăneşti, Vâlcea către SC C.F. SRL Botoşani şi documente bancare de plată (vol. 17, filele 237-481), procesul-verbal din 14 februarie 2006 cu rezultatul verificărilor efectuate la sediul declarat al SC C.F. SRL Găneasa, judeţul Olt, cu fotografii ale depozitului (vol. 17, filele 482-488), documentele privind închirierea depozitului de carburanţi din Găneasa, judeţul Olt de către SC C.F. SRL (vol. 17, filele 491-512), documentele ridicate de la D.G.F.P. Botoşani privind dosarul fiscal al SC C.F. SRL (vol. 17, filele 513-520), procesul-verbal de control încheiat de către D.G.F.P. Olt la SC C.F. SRL la data de 07 martie 2006 (vol. 17, filele 534-546); comunicarea D.G.F.P. Vâlcea cu privire la relaţiile comerciale dintre SC C.F. SRL şi SC R. SRL (vol. 17, filele 547-55l),Procesul-verbal de control încheiat de către D.G.F.P. Vâlcea la SC R. SRL Ştefăneşti la 07 februarie 2007 şi anexe (vol. 17, filele 552-664), documentele ridicate de la SC A. SA Găneasa privind relaţia comercială cu SC C.F. SRL (vol. 18, filele 1-30), documentele privind livrările de uleiuri minerale efectuate de R V. Ploieşti către SC C.F. SRL Botoşani (vol. 18, filele 31-441), Convenţia între SC J.E.T. SRL şi SC T.G. SRL (vol. 8, filele 82-83), dovadă de ridicare de la inculpata T.E. a 6 autorizaţii de utilizator final emise de D.G.F.P. Vaslui, 6 autorizaţii, acte de cesiune şi proces-verbal de predare a actelor SC T.G. SRL de către inculpata T.E., cetăţeanului maghiar K.C. (vol. 8, filele 84-95), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 141 din 24 octombrie 2008 întocmit de I.N.E.C.,L.I.E.C. Iaşi, în cursul judecăţii,(filele 362-373, vol. III instanţă), raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul N.M., raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul P.E., declaraţiile inculpaţilor S.B.O.I., T.E., C.T.F., C.L., S.B.l.O., R.P.E., a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare sau fiscale, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatului S.B.O.I., care în calitate de asociat şi administrator al SC C.F. SRL Botoşani, ar fi refuzat nejustificat prezentarea către organele fiscale (Garda Financiară - Secţia Botoşani, D.G.F.P. Botoşani), precum şi către organul de urmărire penală, după mai mult de trei somaţi consecutive, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În luna noiembrie 2005, D.G.F.P. Botoşani şi Garda Financiară Secţia Judeţeană Botoşani au început verificarea activităţii SC C.F. SRL cu privire la respectarea statutului de utilizator final autorizat, ca urmare a solicitării din 10 octombrie 2005 a Comisariatului Regional Argeş al Gărzii financiare.

Garda Financiară, secţia Botoşani a emis inculpatului S.B.O.I., în calitate de administrator o primă invitaţie din 03 noiembrie 2005 (vol. 3, filele 29) la sediul instituţiei pentru data de 10 noiembrie 2005, solicitându-i-se totodată să prezinte şi documentele financiar-. contabile ale firmei.

Inculpatul S.B.O.I. s-a prezentat la data de 11 noiembrie 2005, dând organului de control o notă explicativă, în care a susţinut că documentele primare ale societăţii din perioada 20 septembrie 2005 - 11 noiembrie 2005 sunt transmise pentru prelucrare contabilă şi nu pot fi prezentate până la data de 25 noiembrie 2005.

Ca urmare s-a emis procesul-verbal din 11 noiembrie 2005 prin care inculpatul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 2.000 lei, întrucât nu a păstrat la sediul social declarat documentele contabile, fixându-se prin acelaşi proces-verbal o nouă dată 21 noiembrie 2005 pentru prezentarea evidenţei contabile.

Procesul-verbal a fost semnat şi primit de către inculpat şi chiar dacă acesta nu s-a prezentat la data de 21 noiembrie 2005 cu documentele societăţii, în nota explicativă (vol 3 fila 23) a arătat că nu vor fi prezentate actele până pe data de 25 noiembrie 2005, iar menţiunea din procesul-verbal cu privire la prezentarea evidenţei contabile la data de 21 noiembrie 2005 nu are valoarea unei somaţii în sensul prevăzut de lege.

A doua invitaţie s-a emis pentru data de 21 decembrie 2005, din 13 decembrie 2005 (vol. 3, filele 33), la sediul social declarat (confirmarea de primire), însă aceasta a fost returnată cu menţiunea serviciului poştal că societatea nu este cunoscută la adresa indicată (vol. 3, filele 34).

A treia invitaţie din 13 ianuarie 2006 (vol. 3, filele 37), pentru data de 20 ianuarie 2006, trimisă la sediul social declarat, a fost înapoiată cu aceeaşi menţiune a serviciului poştal, societatea nu este cunoscută la adresa indicată (vol. 3, fila 38).

În paralel cu aceste două invitaţii, organul de control a emis şi invitaţiile din 12 decembrie 2005 şi din 13 ianuarie 2006, la domiciliul declarat al inculpatului, cu confirmare de primire (confirmări vol. 3, filele 36) şi vol. 3, filele 35). Semnăturile de pe confirmările de primire sunt diferite de semnătura inculpatului şi confirmările nu poartă menţiunile actului de identitate, serie, număr, a persoanei care a semnat confirmarea pentru a fi certă primirea invitaţiilor de către destinatarul lor.

Organele de control fiscal ale D.G.F.P. Botoşani, referitor la invitaţia cu termen de prezentare a documentelor contabile pentru data de 21 decembrie 2005, în vederea efectuării inspecţiei fiscale pentru perioada septembrie - decembrie 2005, au fost informate telefonic de către inculpat că documentele contabile pentru această perioadă au fost ridicate de inspectorii Serviciului de investigaţii fiscale Olt, de la punctul de lucru din localitatea Găneasa. In acest sens inculpatul a transmis prin fax un proces-verbal de ridicare de înscrisuri întocmit de autoritatea fiscală a judeţului Olt.

La solicitarea D.G.F.P. Botoşani, D.G.F.P. Olt (vol. 3, filele 42), a comunicat că a preluat în vederea verificărilor fiscale documentele SC C.F. SRL aferente perioadei de până la 31 august 2005, iar cele pentru perioada septembrie - decembrie 2005 sunt în posesia inculpatului.

Pentru aceste motive organele Gărzii Financiare şi ale D.G.F.P. Botoşani au calculat obligaţiile fiscale conform reglementărilor legale, în lipsa documentelor contabile ale firmei, sesizând organele de urmărire penală (I.P.J. Botoşani şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani).

Făcând o analiză a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, Tribunalul a reţinut că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii, este necesar, pe lângă alte condiţii, ca o persoană să fie somată de trei ori şi ca fiecare somaţie să ajungă la cunoştinţa persoanei convocate.

Din examinarea actelor dosarului, prima instanţă a constatat că o primă invitaţie s-a emis la data de 3 noiembrie 2005 pentru data de 10 noiembrie 2005, iar inculpatul S.B.O.I. s-a conformat acestei invitaţii şi a dat o notă explicativă în care a susţinut că documentele primare ale societăţii din perioada 20 septembrie 2005 - 11 noiembrie 2005 sunt transmise pentru prelucrare contabilă şi nu pot fi prezentate până la data de 25 noiembrie 2005, justificând astfel motivul neprezentării documentelor societăţii.

Prin procesul-verbal din 11 noiembrie 2005 prin care inculpatul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 2.000 lei, s-a fixat o nouă dată 21 noiembrie 2005 pentru prezentarea evidenţei contabile, menţiune care, în opinia Tribunalului, nu îndeplineşte condiţiile unei notificări în sensul legii şi era lipsită de utilitate în condiţiile în care inculpatul arătase în nota explicativă că documentele nu pot fi prezentate până la data de 25 noiembrie 2005.

A doua invitaţie s-a emis pentru data de 21 decembrie 2005, din 12 decembrie 2005 (vol. 3, filele 33), la sediul social declarat (confirmarea de primire), însă aceasta a fost returnată cu menţiunea serviciului poştal că societatea nu este cunoscută la adresa indicată (vol. 3, filele 34) şi a treia invitaţie din 13 ianuarie 2006 (vol. 3, filele 37), emisă pentru data de 20 ianuarie 2006, trimisă la sediul social declarat, a fost înapoiată cu aceeaşi menţiune a serviciului poştal, societatea nu este cunoscută la adresa indicată, (vol. 3, fila 38), ceea ce demonstrează că acestea nu au ajuns la cunoştinţa inculpatului pentru ca acesta să le dea curs.

S-a reţinut că pentru invitaţia cu termen de prezentare 21 decembrie 2005, aşa cum este menţionat în procesul verbal din 26 ianuarie 2006 întocmit de A.N.A.F. D.G.F.P.J. Botoşani, a rezultat că în ziua de 21 decembrie 2005 inculpatul S.B.O.I. a informat telefonic organele de control fiscal despre faptul că nu poate prezenta documentele menţionate în invitaţie întrucât acestea au fost ridicate pentru efectuarea inspecţiei fiscale de către inspectorii S.I.F. Olt şi totodată a transmis prin fax un proces-verbal de ridicare înscrisuri încheiat la data de 17 noiembrie 2005, în care se menţionează că inspectorii fiscali au preluat un dosar ce conţine 779 file documente contabile.

În paralel cu aceste două invitaţii organul de control a emis şi invitaţiile din 12 decembrie 2005 şi din 13 ianuarie 2006, la domiciliul declarat al inculpatului, cu confirmare de primire (confirmări vol. 3, filele 36, şi vol. 3, filele 35), însă semnăturile de pe confirmările de primire sunt diferite de semnătura inculpatului, iar confirmările nu poartă menţiunile actului de identitate, serie, număr, a persoanei care a semnat confirmarea pentru a fi certă primirea invitaţiilor de către destinatarul lor, astfel că neexistând certitudinea că primitorul acestor invitaţii este inculpatul, dubiul îi profită acestuia. Ca urmare, s-a arătat că aceste două invitaţii nu pot fi considerate somaţii din cele trei la care textul face referire, aşa încât nu este îndeplinită această condiţie imperativă pentru existenţa infracţiunii.

S-a constatat că, raportat la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005, invitaţiile din 12 decembrie 2005 şi 13 ianuarie 2006, precum şi menţiunea din procesul verbal de contravenţie menţionat mai sus nu îndeplinesc condiţiile unor notificări, a unor comunicări corecte din punct de vedere juridic şi, ca atare nu pot produce consecinţa juridică a sancţionării celui care nu s-a conformat dispoziţiilor ei.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de art. 4 din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul S.B.O.I. să fie achitat pentru această infracţiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la presupusa infracţiune de instigare la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.T.F. prin intermediul S.C. I.P. O.G. SRL Iaşi instanţa a reţinut următoarele:

SC I.P. O.G. SRL Iaşi a fost înfiinţată în anul 1995. Din anul 1998 a devenit asociat R.V., iar din anul 2001 a fost cooptat ca asociat inculpatul C.T.F., cum rezultă din încheierea din 7 martie 2001 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi (vol. 4, filele 79).

Prin încheierea din 01 august 2003 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, s-a constatat retragerea lui R.V. şi C.T.F. din societate, aceştia cesionând părţile sociale numitului C.I.- învinuitul D.I. (cetăţean român repatriat cu identitate falsă din Republica Moldova, numele C.I.).

Prin încheierea 36 din 29 martie 2004 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi (vol. 4, fila 67) s-a constatat retragerea lui C.I. din societate şi numirea ca administrator a numitului U.M., cetăţean român.

Din declaraţia acestui martor (vol. 8, filele 154-157) rezultă că a fost numit administrator al societăţii în mod formal, el neavând cunoştinţă de locaţia în care se afla sediul firmei, nu cunoştea obiectul de activitate al societăţii, nici ce operaţiuni s-au desfăşurat prin intermediul ei. Pentru a fi administrator a fost cooptat de numitul A.L., care ştia la acea dată că este condamnat definitiv, persoană care i-a promis suma de 1.500 dolari SUA, dacă acceptă să fie administrator al societăţii SC I.P. O.G. SRL Iaşi, promiţându-i că-l va ajuta să obţină paşaport, pentru a părăsi ţara.

Documentaţia necesară pentru numirea sa ca administrator a fost întocmită de o doamnă şi i-a fost înmânată de C.I. Inculpatul C. fiind de faţă la semnarea actelor, iar la O.R.C. a fost condus cu maşina de A.L., C. şi C. La scurt timp, nemulţumit că A.L. nu i-a dat banii promişi a cerut retragerea sa din societate.

După data de 13 mai 2004, unic asociat şi administrator al SC I.P. O.G. SRL Iaşi a rămas C.I., conform încheierii din 13 mai 2004 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi.

La data de 28 octombrie 2004, (vol. 4, filele 192-200), Comisariatul Regional Cluj al Gărzii Financiare a constatat că SC R.S. SRL Mera, judeţul Cluj, administrată la acea dată de inculpatul S.B.O.I. a înregistrat în contabilitate 15 facturi emise de SC I.P. O.G. SRL Iaşi, al cărei administrator era C.I., în perioada 02 iulie 2004 - 10 octombrie 2004 (vol. 4, filele 177-214) prin care au fost livrate următoarele produse accizabile: 515.522 litri motorină, 7.100 litri benzină Premium fără plumb, 36.000 kg combustibil tip M.

Valoarea totală a produselor a fost de 10.270.655.154 lei + T.V.A. de 1.951.424.480 lei.

De asemenea, s-a constatat că produsele au fost achiziţionate de SC I.P. O.G. SRL Iaşi drept uleiuri minerale accizabile în regim suspensiv, de la SC B.T. SRL Comarnic şi au fost de fapt transportate direct cu cisternele acesteia din urmă firme la staţia de distribuţie carburanţi din satul Mera, com. Baciu, judeţul Cluj, aparţinând SC R.S. SRL.

Din cercetări, conform menţiunilor din rechizitoriul nr. 29/P din 14 iulie 2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a rezultat că faptul că facturile fiscale în număr de 17 au fost completate de M.G., angajat al SC R.S. SRL din dispoziţia inculpatului S.B.O.I., fără a conţine date despre delegaţi, despre mijloacele de transport, iar seriile lor nu au fost folosite cleiologic.

S-a constatat că SC I.P. O.G. SRL Iaşi nu funcţionează la sediul social declarat din Iaşi, iar de la data preluării de către C.I. nu a mai depus la autoritatea fiscală bilanţuri contabile, declaraţii fiscale şi deconturi de T.V.A.

A rezultat astfel că SC I.P. O.G. SRL Iaşi nu a înregistrat venituri în valoare de 10.270.655.154 lei, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în valoare de 2.567.663.789 lei şi de la plata T.V.A. în valoare de 1.951.424.480 lei, prejudiciul total adus bugetului de stat fiind de 451.908,827 lei, aspecte ce rezultă şi din constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de către specialistul D.N.A.

Din declaraţiile inculpatului C.T.F. a rezultat că acesta nu a mai întocmit facturi după retragerea sa din societate, iar din procesul-verbal de de predare primire din 8 septembrie 2003 (vol. 4, fila 138) rezultă că documentele contabile ale societăţii SC I.P. O.G. SRL şi facturierele au fost predate de inculpat şi de R.V. numitului C.I.

În actul de sesizare s-a reţinut, potrivit declaraţiei martorului R.V., că odată cu cesionarea SC I.P. O.G. SRL către învinuitul D.I. (C.I.), facturierele şi alte documente ale firmei nu au fost predate acestuia, ci au rămas la inculpatul C.T.F., care, la rândul său le-a predat inculpatului S.B.O.I., care le-a utilizat în acest mod, însă aceste aspecte nu au rezultat din probatoriul administrat de instanţă, iar numitul D.I. nu a fost audiat la urmărirea penală, pentru a se putea verifica susţinerile martorului R.V.

S-a arătat că din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate nu a rezultat că inculpatul C. se referă în discuţiile cu inculpatul S.B.O.I. la facturile întocmite de M.G., angajat al SC R.S. SRL sau că ar fi existat vreo înţelegere între cei doi inculpaţi cu privire la facturile întocmite de această persoană.

Instanţa a constatat că din întreg probatoriul administrat în cauză nu pot fi extrase date şi elemente care să conducă la concluzia că inculpatul C.T.F. ar fi desfăşurat vreo activitate de instigare prin care să-l fi determinat pe numitul M.G. să întocmească cele 17 facturi fiscale emise de SC I.P.O.G. SRL Iaşi, al cărei administrator era C.I., în perioada 02 iulie 2004 - 10 octombrie 2004, pentru a putea fi antrenată răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) (faptă săvârşită prin intermediul SC I.P.O.G. SRL Iaşi.

Referitor la infracţiunile de evaziune fiscală presupus a fi săvârşite de inculpaţi prin intermediul SC C.F. SRL Iaşi şi SC T.G. SRL Vaslui, instanţa a reţinut următoarele.

În luna decembrie 2004, inculpatul S.B.O.I. împreună cu fiul său inculpatul S.B.I.O. au preluat prin cesionarea părţilor sociale SC C.F. SRL Iaşi, stabilind sediul social în Iași, firmă care are printre alte obiecte de activitate, depozitări şi fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor şi căreia într-o scurtă perioadă de timp inculpaţii i-au schimbat sediul şi punctele de lucru pe raza a trei judeţe Iaşi, Botoşani şi Olt.

În luna mai 2005 inculpatul S.B.O.I., în baza unui contract de subînchiriere încheiat cu SC B.N. SRL Iaşi, a deschis un punct de lucru al SC C.F. SRL în Iaşi B-dul Poitiers nr. 10, pentru depozitare produse petroliere.

Pe data de 31 mai 2005, cu adresa înregistrată la D.G.F.P. Iaşi sub numărul 10921 SC C.F. SRL a solicitat eliberarea unei autorizaţii de utilizator final pentru achiziţionarea în regim de scutire directă de la plata accizei a produsului "combustibil petrolier 2004" în cantitate de 700 tone/lună de la SC R. SRL sat Şerbăneşti jud. Vâlcea (antrepozit fiscal autorizat), administrată de C.C., în scopul producerii de degresant (pentru spălarea rezervoarelor, tancurilor de produse petroliere sau derivate ale acestora) la punctul de lucru din Iaşi.

În aceeaşi zi, respectiv 31 mai 2005, D.G.F.P. Iaşi a eliberat autorizaţia de utilizator final pentru cantitatea de 300 tone combustibil petrolier 2004.

După achiziţionarea cantităţii de 214,101 tone combustibil petrolier 2004, cu adresa din 14 iunie 2005 SC C.F. SRL a solicitat anularea autorizaţiei de utilizator final din 31 mai 2005 eliberată pentru punctul de lucru din Iaşi şi eliberarea unei noi autorizaţii pentru punctul de lucru deschis între timp în Slatina, jud. Olt, având ca obiect de activitate fabricarea şi depozitarea de diluanţi şi degresanţi.

În aceste condiţii, a doua zi au fost eliberate de către D.G.F.P. Iaşi autorizaţiile din 14 iunie 2005 pentru achiziţionarea în regim de scutire de la plata accizelor a 500 tone combustibil petrolier 2004 de la SC R. SRL sat Şerbăneşti jud. Vâlcea şi din 14 iunie 2005 pentru achiziţionarea în regim de scutire de la plata accizelor a 500 tone ulei nerafinat P3 şi 500 tone W.S. de la S.C. R. R.V. Ploieşti, ambele autorizaţii fiind valabile din data emiterii pentru punctul de lucru din Slatina, jud. Olt.

Cu adresa din 20 iunie 2005 SC C.F. SRL a solicitat schimbarea autorizaţiei de utilizator final din 14 iunie 2005 din punctul de lucru situat în Slatina, jud.Olt, la un nou punct de lucru, deschis în com. Găneasa jud. Olt şi a obţinut autorizarea solicitată.

În luna iulie 2005, cu adresa din 05 iulie 2005, SC C.F. SRL a solicitat la D.G.F.P. Iaşi suplimentarea cantităţii aprovizionate prin autorizaţia din 14 iunie 2005 cu 1.500 tone combustibil petrolier 2004. După verificările solicitate la D.G.F.P. Olt, D.G.F.P. Iaşi a eliberat autorizaţia din 11 iulie 2005 prin care s-a permis SC C.F. SRL achiziţionarea de la SC R. SRL, sat Şerbăneşti, judeţul Vâlcea, în regim de scutire de la plata accizelor a 1.000 tone combustibil petrolier 2004, autorizaţia fiind valabilă începând cu data de 11 iulie 2005 pentru punctul de lucru situat în comuna Găneasa jud. Olt.

În perioada 09-21 septembrie 2005, inculpatul S.B.O.I. a întreprins demersurile legale pentru radierea SC C.F. SRL de la registrul comerţului Iaşi, prin mutarea sediului social în Botoşani, zona staţiei de tramvai P.C. (pe amplasamentul grupului sanitar public), concomitent cu închiderea punctului de lucru situat în Slatina, jud. Olt şi extinderea obiectului de activitate al societăţii cu: „fabricarea săpunurilor, detergenţilor şi a produselor de înta reţinutre" cât şi „comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule".

Din conţinutul notei de constatare din 1 septembrie 2006 întocmită de specialistul în cadrul D.N.A. -Serviciul teritorial Iaşi s-a reţinut că imediat după stabilirea la noul sediu social, la data de 22 septembrie 2005, SC C.F. SRL a solicitat D.G.F.P. Botoşani autorizarea ca utilizator final în scopul producerii la punctul de lucru din com. Găneasa jud. Olt de degresant şi decofrol şi imediat a obţinut următoarele autorizări:

- din 22 septembrie 2005 pentru achiziţionarea în regim de scutire de la plata accizelor de la S.C., R.R.V. Ploieşti a 500 tone R. S.E. şi 1.000 tone W.S. pentru fabricarea de degresanţi la punctul de lucru din com. Găneasa jud. Olt începând cu 22 septembrie 2005 până la 31 decembrie 2005;

- din 22 septembrie 2005 pentru achiziţionarea în regim de scutire de la plata accizelor de la SC R. SRL sat Şerbăneşti jud. Vâlcea a 1.500 tone combustibil petrolier 2004 pentru fabricarea de degresanţi la punctul de lucru din comuna Găneasa, judeţul Olt al SC C.F. SRL începând cu 22 septembrie 2005 până la 31 decembrie 2005;

- din 22 septembrie 2005 pentru achiziţionarea în regim de scutire de la plata accizelor de la SC R. SR Câmpina jud. Prahova a 1.000 tone D.-S.T. şi 500 tone C. D.A. S.T. pentru fabricarea de degresanţi şi decofrol la punctul de lucru din comuna Găneasa jud. Olt începând cu 22 septembrie 2005 până la 31 decembrie 2005;

Din conţinutul notei de constatare a specialistului D.N.A. din 1 septembrie 2006 cu privire la achiziţionarea de produse petroliere s-a reţinut pe baza notei de constatare din 10 februarie 2006 şi notei de constatare din 10 februarie 2006 că SC C.F. SRL cu sediul iniţial în Botoşani şi Iaşi a aprovizionat în baza autorizaţiilor de utilizator final din 14 iunie 2005 (pentru sediul din Iaşi) şi din 22 septembrie 2005 (pentru sediul din Botoşani) cantitatea de : 1.386,44 tone W.S., 492,25 tone R. S.E. (benzină extracţie) de la R.V. Ploieşti, 403,06 tone component D.A., 473,56 tone D. de la R. „S.R." Câmpina, produse accizabile, fără plata accizei, prelevându-se de autorizaţiile menţionate, în perioada octombrie-decembrie 2005.

Produsele petroliere au fost aprovizionate pentru punctul de lucru al societăţii din com. Găneasa, jud. Olt, în scopul declarat de a produce degresant, produs nou care nu poartă accize şi este destinat spălărilor industriale.

Din nota de constatare din 22 februarie 2006 organele de control ale gărzii financiare au reţinut următoarele: societatea nu desfăşura activitate la data controlului; sediul declarat consta într-un spaţiu închis cu gard în care se aflau bazine metalice (3 bazine a 33.000 litri legate între ele printr-o conductă şi o bucată pompă pentru transferul produselor); societatea nu deţinea documente privind evidenţa materiilor prime pentru producţie; nu deţinea în proprietate sau chirie alte capacităţi de depozitare; nu a avut salariaţi angajaţi; nu s-a evidenţiat, nu s-a înregistrat în evidenţele contabile consumul de energie electrică aferentă fabricaţiei de degresanţi; nu era ţinută evidenţă contabilă aferentă producţiei produsului finit şi a costurilor acestora; conform fişelor tehnice, se preciza că pentru loturile fabricate se păstrează eşantioane timp de trei luni de la fabricaţie, la data controlului reprezentantul legal nu a putut prezenta nici o cantitate de produs degresant pentru a putea fi analizată la un laborator specializat;

Conform documentaţiei existente la dosarul cauzei a rezultat că produsul degresant este obţinut prin amestecarea a 100 litri produs petrolier cu 0,03 litri acetat de butii.

Conform buletinului de analiză din 27 iulie 2005 emis de I.N.C.E.R.P. Ploieşti, produsul rezultat are punctul de inflamabilitate la -5 grade Celsius şi densitatea de 0,75-0,80 putând fi utilizat în substituirea carburanţilor auto, în amestecuri stabilite.

Faţă de aceste a constatări s-a concluzionat că operaţiunile de producerea degresantului au fost fictive, iar produsele petroliere au fost în realitate facturate direct către terţi, care prin refacrurări succesive prin intermediul unor firme de tip fantomă s-au transformat în combustibili auto, respectiv -motorină.

La furnizorul SC R. SA - R. "V." Ploieşti, SC C.F. SRL a depus comenzile: din 10 octombrie 2005 pentru cantităţile de 1.000 tone W.S. şi 500 tone R. S.R., din 15 noiembrie 2005 pentru cantitatea de 700 tone "W.S." şi din 22 noiembrie 2005 pentru cantitate a de 300 tone "W.S".

În perioada 19 octombrie 2005 - 23 noiembrie 2005, SC C.F. SRL Botoşani a achiziţionat de la acest furnizor produsele petroliere "W.S." şi "R. S.E. 80/115", în valoare totală de 3.760.796,73 lei, (vol. 18, filele 51-441).

Din analizarea documentelor de livrare, a rezultat că s-au efectuat 51 de transporturi, fiind folosiţi un număr de 20 delegaţi şi tot atâtea mijloace de transport, fiecare efectuând între 1 şi 6 transporturi.

Contravaloarea cantităţii de uleiuri minerale livrate în aceste condiţii a fost achitată prin viramente bancare din contul bancar al SC C.F. SRL deschis la B.T. Cluj Napoca şi deschis la SC R.B.R. SA - Agenţia Drăgăşani, (vol. 18, filele 54-92)

S-a mai reţinut de către Tribunal că de la furnizorul SC R.S.R. SA Câmpina, judeţul Prahova, SC C.F. SRL Botoşani, în perioada 13 octombrie 2005 - 29 decembrie 2005, s-a aprovizionat cu "dilustar" şi "component D.A." în valoare totală de 2.192.197,57 lei, în baza a 35 facturi fiscale, (vol. 17, filele 11-187).

La această societate comercială au fost identificate: contractul comercial de vânzare-cumpărare înregistrat sub numerele din 28 septembrie 2005 şi din 28 septembrie 2005 la vânzător şi respectiv cumpărător, SC C.F. SRL Botoşani fiind reprezentată de inculpatul S.B.l.O. (vol. 17, filele 189-191) şi comanda din 28 septembrie 2005 pentru cantitatea de 1.000 tone dilustar şi 500 tone component D.A. (vol. 17, filele 188).

Din analiza documentelor de livrare a rezultat că au fost folosiţi 23 conducători auto şi tot atâtea mijloace de transport, fiecare dintre aceştia efectuând între 1 şi 4 transporturi, iar o parte dintre aceşti delegaţi şi mijloace de transport se regăsesc şi în cazul aprovizionărilor de la SC R. SA R. "V.", astfel încât s-a acţionat într-un mod organizat, cu o coordonare bine stabilită.

Contravaloarea cantităţilor de uleiuri minerale ridicate de la SC R.S.R. SA Câmpina, a fost achitată în totalitate prin viramente bancare atât de către SC C.F. SRL dar şi de alte 9 societăţi comerciale cu ordine de plată din conţinutul cărora rezultă "plata la ordinul SC C.F. SRL (vol. 17, filele 206-225).

Una din cele 9 societăţi care au achitat contravaloarea unor cantităţi de uleiuri minerale la ordinul SC C.F. SRL este SC I.T. SRL Braşov, înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov din 2004, administrată de numitul G.F.D., care în perioada 21 - 28 decembrie 2005, a achitat suma de 223.388 lei în contul SC S.R. SA Câmpina, la ordinul SC C.F. SRL cu ordinele de plată din 21 decembrie 2005 (67.332 lei), din 27 decembrie 2005 74.300 lei) şi din 28 decembrie 2005 (81.756 lei) (vol. 17, filele 209, 211, 212).

Plăţile reprezintă contravaloare marfă la ordinul SC C.F. SRL, iar din documentele de livrare emise de SC R.S.R. SA la datele când s-au efectuat plăţile, respectiv facturile fiscale din 21 decembrie 2005, din 27 decembrie 2005 şi din 28 decembrie 2005, rezultă că sumele achitate reprezintă contravaloarea cantităţii de uleiuri minerale achiziţionate de SC C.F. SRL.

Cercetările efectuate la sediul SC I.T. SRL Braşov potrivit menţiunilor din procesul-verbal din 16 februarie 2006 au stabilit că administratorul acesteia G.F.D. nu a putut pune la dispoziţie documentele care au stat la baza derulării relaţiilor comerciale cu SC C.F. SRL, declarând că în noaptea de 2/3 februarie 2006, i-au fost sustrase de persoane necunoscute din autoturismul proprietate personală, (vol. 17, filele 226-228).

S-a mai constatat de către instanţa de fond că de la furnizorul SC R. SRL Ştefaneşti, judeţul Vâlcea, conform documentelor identificate la societatea în cauză, SC C.F. SRL Botoşani, în perioada 17 octombrie 2005 - 18 noiembrie 2005, s-a aprovizionat cu cantitatea totală de 1.878.650 litri combustibil petrolier 2004, în baza a 56 facturi fiscale emise de respectiva societate comercială, în valoare totală de circa 2.682.712,18 lei (vol. 17, filele 284-339).

Între SC R. SRL Ştefaneşti şi SC C.F. SRL Botoşani, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare fără număr din 20 septembrie 2005,contract care, la pct. 2.1 prevede că "vânzătorul se obligă să vândă iar cumpărătorul acceptă să cumpere "combustibil petrolier 2004", în vederea procesării acestuia. In urma procesării "combustibil ului petrolier 2004" va rezulta "degresant", produs pe care SC R. SRL îl va achiziţiona de la SC C.F. SRL (vol. 17, filele 249-250).

La sediul vânzătorului, au fost identificate şi ridicate comenzile din 17 octombrie 2005 (1346.000 litri), din 19 octombrie 2005 (135.367 litri), din 22 octombrie 2005 (135.394 litri), din 23 octombrie 2005 (136.000 litri), din 24 octombrie 2005 (136.000 litri), din 25 octombrie 2005 (135.367 litri), din 26 octombrie 2005 (135.394 litri), din 03 noiembrie 2005 (136.000 litri) şi din 05 noiembrie 2005 (135.367 litri) combustibil petrolier 2004 (vol. 17, filele 251-259).

în perioada 21 octombrie 2005 - 18 noiembrie 2005, SC R. SRL a achiziţionat de la SC C.F. SRL, conform facturilor fiscale puse la dispoziţie la data de 15 februarie 2006 de către reprezentanţii societăţii în cauză, degresant, facturi pentru care s-au întocmit note de recepţie şi constatare de diferenţe (vol. 17, filele 352-407 şi 426-481).

Printr-un număr de 20 ordine de plată cu numerele 5 - 24, toate din 09 ianuarie 2006,fiecare întocmite pentru transferul sumei de 120.000 lei din contul bancar al acesteia deschis la R.B. Drăgăşani, în cel al SC C.F. SRL deschis la aceeaşi unitate bancară, SC R. SRL a achitat în total, într-o singură zi (09 ianuarie 2006) suma de 2.400.000 lei, (vol. 17, filele 416-422).

Din conţinutul extrasului de cont din 09 ianuarie 2006, emis de SC R.B. SA Agenţia Drăgăşani pentru SC R. SRL, a rezultat că la 09 ianuarie 2006, societatea avea un sold iniţial de 122.419,67 lei, rulajul debitor a fost de 2.400.485,47 lei iar rulajul creditor de 2.400.000 lei, rămânând un sold final de 121.934,20 lei, (vol. 17, filele 424-425).

Din examinarea acestui extras de cont, s-a constatat faptul că suma iniţială debitată din contul bancar de 120.000 lei prin transferul în contul bancar al SC C.F. SRL deschis la aceeaşi bancă, a alimentat din nou contul prin transfer de la SC C.F. SRL la SC R. SRL, operaţiune repetată de 20 de ori, ca în final suma să revină în cont, concluzia parchetului fiind aceea că operaţiunile de plăţi nu s-au efectuat în realitate ci doar scriptic, cu scopul stingerii unor debite dintre cele două firme pentru a da aparenţă de legalitate operaţiunilor comerciale fictive.

O altă împrejurare din care s-a dedus că operaţiunile comerciale consemnate în facturile fiscale emise de SC R. SRL către SC C.F. SRL şi în sens invers nu s-au derulat în realitate, constă în faptul că între cele două categorii de facturi (exemplar roşu SC R. SRL şi exemplar albastru SC C.F. SRL) cât şi notele de recepţie şi constatare de diferenţe, întocmite de SC R. SRL pentru recepţionarea cantităţilor de degresant aprovizionate de la SC C.F. SRL există identitate de autor în ce priveşte persoana care a completat aceste documente, (vol. 17, filele 284, 339 şi 352-407).

Conform aceloraşi documente ar rezulta că produsele petroliere ar fi fost transportate cu două autoturisme.

Din procesele-verbale întocmite de organele fiscale cu privire la activitatea SC C.F. SRL cu sediul în localitatea Găneasa, judeţul Olt, instanţa a reţinut următoarele:

Din verificările efectuate la respectiva adresă, potrivit procesului-verbal din 14 februarie 2006 (vol. 17, filele 482-490) s-au constatat următoarele:

- sediul declarat consta într-un spaţiu închis cu gard în care se aflau bazine metalice (3 bazine a 33 tone, fiecare, 8 rezervoare de formă cilindrică, având capacitatea de 5600 litri, fiecare, legate între'ele prin conducte metalice şi două pompe în partea de jos, iar lângă ele, în partea dreaptă, o clădire cu două intrări, având uşile încuiate);

- prin geamul clădirii s-au observat un tablou electric şi conducte metalice, fără a se observa dosare de evidenţă contabilă sau alte documente;

- conductele şi rezervoarele aveau urme de rugină, ceea ce l-a determinat pe agentul constatator să presupună că nu au fost folosite de foarte mult timp;

- a constatările s-au făcut în prezenţa martorului C.C., care a precizat că spaţiile respective cu dotările aferente au fost închiriate de S.B.O.I., persoană pe care a văzut-o ultima dată la data de 3 februarie 2006.

Din conţinutul procesului-verbal din 7 martie 2006 (vol. 17, filele 538-552) încheiat de reprezentanţii D.G.F.P. Olt- Serviciul de investigaţii fiscale, ca urmare a controlului cu privire la verificarea modului de procesare a uleiurilor minerale de către SC C.F. SRL cu domiciliul fiscal în com. Găneasa, jud. Olt, instanţa a reţinut că s-au constatat următoarele:

Conform autorizaţiei de utilizator fiscal din 31 mai 2005 emisă de D.G.F.P.S. Iaşi, agentul economic urma să se aprovizioneze de la SC R. SRL sat Şerbăneşti, jud. Vâlcea, în regim de scutire de la plata accizelor cu 300 tone de combustibil petrolier 2004. Din documentele puse la dispoziţie a rezultat că agentul economic s-a aprovizionat cu 214.101 litri combustibil petrolier 2004, de la SC R. SRL sat Şerbăneşti, jud. Vâlcea, conform facturilor fiscale şi a fost livrată cantitatea de 214.101 litri degresant la la SC R. SRL sat Şerbăneşti, jud. Vâlcea, conform facturilor fiscale.

Agentul economic a declarat că procesul a avut loc la locaţia din Iaşi.

S-au întocmit note de intrare-recepţie pentru toate produsele, inclusiv rapoarte de fabricaţie, pe baza bonurilor de consum pentru degresant.

Conform menţiunilor de pe autorizaţia din 31 mai 2005, organul fiscal al Judeţului Vâlcea şi Iaşi confirmă prin semnătură şi ştampilă că produsul a fost procesat în locaţia din Iaşi.

În perioada 17-18 octombrie 2005 organul fiscal al Judeţului Olt împreună cu organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt s-au deplasat la Iaşi pentru a verifica anumite aspecte, constatându-se că nu există condiţii pentru desfăşurarea activităţii de procesare a combustibilului petrolier la locaţia din Iaşi. Totodată s-a considerat conform C. fisc. că produsul combustibil petrolier 2004 este supus unei accize prevăzute pentru benzina cu plumb deoarece s-a presupus că produsul a fost utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv pentru creşterea volumului final al carburantului.

S-a mai constatat că SC C.F. SRL Găneasa a avut ca punct de lucru locaţia din Slatina.

Conform autorizaţiei de utilizator fiscal nr. 120 din 14 iunie 2005 emisă de D.G.F.P. Iaşi, agentul economic urma să se aprovizioneze de la SC R. SRL sat Şerbăneşti, jud. Vâlcea, în regim de scutire de la plata accizelor cu 500 tone de combustibil petrolier 2004. Din documentele puse la dispoziţie a rezultat că agentul economic s-a aprovizionat cu 648.936 litri combustibil petrolier 2004, de la SC R. SRL sat Şerbăneşti, jud. Vâlcea conform facturilor şi a fost livrată cantitatea de 651.630 litri degresant la SC R. SRL sat Şerbăneşti, jud. Vâlcea, conform facturilor fiscale.

Agentul economic în perioada 16-27 iunie 2005 a întocmit N.I.R. şi a întocmit rapoarte de producţie din care rezultă că au fost procesaţi cei 648.936 litri combustibil petrolier rezultând 651630 litri degresant.

Pe baza cercetării la faţa locului, referitor la locaţia din Slatina, efectuată de organele fiscale în luna august 2005 s-a presupus că agentul economic nu avea condiţii de procesare a celor 648.936 litri combustibil petrolier deoarece la acea dată nu mai exista nicio instalaţie de procesare.

Din declaraţia numitului P.N. a rezultat că acesta în calitate de şofer a participat la transportul combustibilului petrolier şi societatea deţine nişte pompe.

Din declaraţia numitului R.V., administrator al SC M. SRL Slatina, proprietarul terenului, a rezultat că acesta prin contractul de închiriere din 8 iunie 2005 a închiriat o parte din spaţiu agentului economic pentru producerea de diluant degresant, precum şi că agentul economic a adus două pompe petroliere şi un bazin. Martorul a observat şi două trei cisterne când a fost prin zonă.

Agentul economic a susţinut că proceS. a avut loc deoarece supraveghetorul fiscal cu nr. 1,3,6 aparţinând D.G.F.P Olt a semnat şi ştampilat autorizaţia pe verso confirmând recepţia produselor.

Cu toate acesta organele de inspecţie fiscală au considerat că în perioada 16-27 iunie 2005 nu s-a făcut proceS. celor 648.936 litri combustibil petrolier şi astfel s-a concluzionat că neexistând condiţii de procesare agentul economic a schimbat destinaţia iniţială a produselor petroliere şi ca atare a devenit plătitor de accize calculate la nivelul accizelor aferente benzinei cu plumb, acestea fiind în sumă de 8.805.253.886 lei.

Din conţinutul procesului-verbal încheiat la data de 11 iulie 2005 (vol. 3, filele 80-81) de consilieri din cadrul D.G.F.P. Olt - S.I.F., cu privire la activitatea SC C.F. SRL Găneasa, punct de lucru locaţia din Slatina, referitor la utilizarea cantităţii de 500 tone combustibil petrolier 2004, conform autorizaţiei de utilizator final emisă de D.G.F.P. Iaşi, rezultă că la data controlului s-au constatat următoarele:

- Cantitatea de 500 tone combustibil petrolier 2004 a fost aprovizionată cu documente legale, fiecare aprovizionare fiind vizată de agentul fiscal supraveghetor consemnată pe autorizaţia de utilizator final.

- Au fost întocmite note de intrări-recepţie.

- Cantităţile de combustibil petrolier 2004 aprovizionate au fost utilizate pentru obţinerea de degresant, produs chimic obţinut în urma procesului tehnologic, sens în care s-au întocmit rapoarte de fabricaţie şi bonuri de consum.

- În urma procesului tehnologic a rezultat cantitatea de 650.882 litri degresant.

Din menţiunile procesului-verbal din 30 ianuarie 2007 (vol. 17-filele 559-604) a rezultat că, combustibilul petrolier 2004 se obţine prin barbotarea acetatului de butii şi ţiţeiului condensat, concluzionându-se că SC R. SRL nu putea fabrica în cadrul antrepozitului fiscal asemenea combustibil, în condiţiile în care capacitatea de stocare, atât a antrepozitului fiscal cât şi a întregii locaţii din Drăgăşani era deja ocupată, astfel încât producţia respectivului combustibil, precum şi operaţiunile de producere a degresantului pot fi considerate fictive, produsele petroliere, fiind în realitate facturate direct către terţi, care prin refacturări succesive prin intermediul unor firme de tip „fantomă" s-au „transformat" în combustibili auto, respectiv motorină, scopul acestor operaţiuni fiind sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale (accize şi T.V.A.), şi fiind realizat prin simularea procesului de producţie, substituirea produselor, utilizarea de firme „fantomă" pentru disimularea operaţiunilor, sustragerea de la verificările fiscale şi neconducerea evidenţelor contabile aşa cum prevede legea contabilităţii.

S-a reţinut că produsele achiziţionate de inculpatul S.B.O.I. de la rafinării sunt „uleiuri minerale" ce fac parte din gama „produselor accizabile", definite în art. 163 lit. a) rap. la art. 162 lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Conform art. 175 C. fisc., uleiurile minerale accizabile se împart în două categorii, respectiv cele prevăzute în alin. (2) şi pentru care se datorează accize automat, adică benzine, motorine, păcură, gaze petroliere şi metan şi cele prevăzute la alin. (1), adică diverşi derivaţi petrolieri, pentru care se datorează accize în anumite stuaţii. Acestea poartă codurile conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României, definit în art. 163 lit. h) din C. fisc.

S-a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 168 alin. (2) din C. fisc. care interzic „deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită". De asemenea, art. 178 alin. (1) prevede că „producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal".

Inculpatul S.B.O.I. nu deţinea decât autorizaţie de utilizator final, care îi permitea achiziţionarea de produse „accizabile în regim de scutire".

Regimul de scutire este condiţionat şi implicit temporar şi operează atâta timp cât utilizatorul final respectă destinaţia şi scopul declarat al achiziţiei. Astfel, scutirea nu are un caracter definitiv, ci produsul intra într-un regim suspensiv care are efecte atâta timp cât utilizatorul respecta normele legale.

Legea nu face nici o derogare pentru uleiurile minerale accizabile cumpărate în regim de scutire. Dimpotrivă, art. 186 C. fisc. prevede că acciza se suspendă doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, printre care şi aceea ca uleiul mineral să fie deplasat între două antrepozite fiscale.

De asemenea, art. 201 lit. a) prevede că sunt scutite de la plata accizelor uleiurile minerale folosite în alt scop decât carburant sau lubrifiant.

Astfel, s-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 165 C. fisc., privind exigibilitatea accizei, potrivit cărora, acciza devine exigibilă în momentul „eliberării pentru consum". Eliberarea pentru consum este definită în art. 166 C. fisc., aplicabile în cauză fiind lit. a) şi b), adică „orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv" şi „orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv".

S-a considerat că S.B.O.I. a determinat ieşirea uleiurilor minerale din regimul suspensiv prin direcţionarea fictivă a acestora către depozitul din com. Găneasa, judeţul Olt, care nu era autorizat ca antrepozit fiscal, precum şi prin redirecţionarea produselor petroliere către depozite clandestine, unde au fost transformate în carburanţi şi revândute ca atare.

Din verificările efectuate de Garda Financiară, secţia Botoşani (Raportul din 26 mai 2006) cu privire la SC C.F. SRL) a rezultat că firma s-a aprovizionat cu uleiuri minerale în baza autorizaţiilor de utilizator final emise de D.G.F.P. Botoşani în luna septembrie 2005, declarând că procesează degresant în depozitul din localitatea Găneasa, judeţul Olt.

În perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006, societatea a comercializat degresant conform facturilor fiscale întocmite către următoarele firme: SC C.S. SRL Bucureşti (cantitatea de 814.127 litri în valoare totală de 1.532.665,78 lei), SC P. SRL Bucureşti, SC S.E. SRL Bucureşti, SC G.F. SRL Bucureşti, SC R. SRL Ştefăneşti - Vâlcea, SC M.S. SRL Ploieşti (cantitatea de 532.722 litri în valoare totală de 1.133.081,24 lei); SC S.C. SRL Bacău, SC G. SRL Tulcea (cantitatea de 153.384 litri în valoare totală de 262.345,66 lei), SC C.I. SRL Iaşi, SC N.I. SRL Braşov, SC I.T. SRL Braşov, SC C.I. SRL Braşov, SC V.C. SRL Braşov, SC P.O. SRL Ploieşti.

S-a reţinut că SC C.F. SRL a întocmit facturi fiscale care atestă faptul că ar fi comercializat degresantul către o serie de firme, care potrivit verificărilor efectuate de Secţiile teritoriale ale Gărzii Financiare, sunt firme tip „fantomă", care sunt înregistrate la O.R.C., dar nu funcţionează la sediul declarat.

În actul de sesizare s-a susţinut că aceste societăţi de tip „fantomă" au refacturat produsul Motorina, substituind degresantul P cu carburanţi auto, către SC K.P.C. SRL Ploieşti, SC E. SRL Ploieşti, SC P. SRL Slobozia, societăţi intermediare care la rândul lor au vândut produsele petroliere drept Motorina, fără a avea documente legale justificative că acel "carburant auto" provine dintr-un antrepozit autorizat sau de la importatori autorizaţi. Produsele petroliere comercializate au, conform caracteristicilor fizico-chimice inflamabilitate la 5 grade Celsius şi densitatea 0,75 - 0,80, putând fi utilizate în substituirea carburanţilor auto.

Verificările efectuate de Garda Financiară Sibiu (vol. 1, filele 1-220) au dus la identificarea unor firme care, deţinând staţii de carburanţi, au achiziţionat în perioada 2005 - 2006 motorină de la S.C. „Nevar International" S.R.L. Braşov (firmă „fantomă"), respectiv SC E. SRL Sibiu şi SC A.O. SRL Sibiu.

În actul de constatare (vol. 3, filele 1-16) s-a arătat că aceste împrejurări demonstrează că, în realitate, uleiurile minerale neaccizate aprovizionate de SC C.F. SRL au fost vândute ca şi motorină, ceea ce presupune nerespectarea dispoziţiilor C. fisc. şi a destinaţiei autorizaţiilor de utilizator final, caz în care se datorează accize. Din acest motiv firma simulează vânzări de degresant, la un eventual control justificând că au respectat procesul de fabricare a unui produs neaccizabil - „degresant", însă prin firmele tip „fantomă" (care sunt controlate de aceleaşi persoane) se vând uleiurile minerale ca şi motorină. De asemenea, firmele care cumpără motorină (SC A.O. SRL, SC E. SRL şi altele) justifică la controalele pe care le au intrări de motorină de la „firmele fantomă", considerându-se cumpărători de bună credinţă, cu toate că în realitate, există înţelegeri prealabile între reprezentanţii firmelor implicate.

Din verificările efectuate cu privire la firmele-client folosite de SC C.F. SRL pentru a justifica livrările de degresant, a rezultat următoarele:

- SC G. SRL Tulcea nu funcţionează la sediul social declarat; operaţiunile bancare au fost efectuate de către J.A.D., din Constanţa, după care a fost cesionată către P.M.V. şi B.M.I., din judeţul Bihor.

- SC G.F. SRL Bucureşti nu funcţionează la sediul social declarat, fiind administrată de către A.V., din Republica Moldova, care nu a putut fi identificat în România.

- SC P. SRL Bucureşti nu funcţionează la sediul social declarat, fiind administrată de către învinuitul T.F.S.

- SC N.I. SRL Braşov nu funcţionează la sediul social declarat, figurând pe numele lui C.V.

- SC S.E. SRL Bucureşti nu funcţionează la sediul social declarat, fiind administrată de către o persoană din Republica Moldova, P.G., care nu a putut fi identificată în România.

- SC C.S. SRL Bucureşti nu funcţionează la sediul social declarat şi nu are alte puncte de lucru.

- SC M.P.S. SRL Ploieşti nu funcţionează la sediul social declarat, figurând pe numele cetăţeanului ungur K.F.Z.

- SC S.C. SRL Bacău nu funcţionează la sediul social declarat.

- SC C.I. SRL Iaşi nu funcţionează la sediul social declarat, fiind înfiinţată pe numele unui cetăţean al Republicii Moldova, M.M., care nu a putut fi identificat pe teritoriul României.

- SC V.C. SRL Săcele, judeţul Braşov nu este înmatriculată la O.R.C. Braşov.

- SC C.I. SRL Braşov are declarată inactivitate de la înfiinţare până la momentul controlului Gărzii Financiare Braşov (mai 2006).

- SC P.O. SRL Ploieşti funcţionează în regim de firmă „fantomă" (adresa Gărzii Financiare Prahova din 24 martie 2006).

Din cercetările efectuate a rezultat faptul că în perioada iunie-decembrie 2005 SC C.F. SRL a achiziţionat în regim de scutire de la plata accizelor următoarele cantităţi de uleiuri minerale: 1.386,44 to withe spirit şi 492,25 to R. S.E. 80/115 (benzina extracţie) de la rafinăria V. -Ploieşti, 403,06 to component D.A. şi 473,56 to D. de la Rafinăria S.R. SA Câmpina, 1.878.759 litri produs „Combustibil petrolier 2004" de la SC R. SRL.

Pe baza cercetărilor efectuate s-a presupus faptul că SC C.F. SRL prin punctul de lucru Găneasa jud. Olt nu a produs şi nu a livrat degresant P, neavând capacitate de prelucrare, tehnologie şi nici personal angajat, produsele neaccizate fiind vândute ca atare prin intermediul firmelor „fantomă", substituind produsul „motorină", uleiurile minerale fiind vândute drept combustibil auto, contrar destinaţiei prevăzute în autorizaţiile de utilizator final obţinute.

Cu privire la prejudiciul produs prin SC C.F. SRL, în cauză s-a dispus de către procuror efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialistul D.N.A., al cărui raport (vol. 3, filele 1-16) a stabilit că totalul obligaţiilor fiscale de la care SC C.F. SRL s-a sustras este de 2.400.156,37 euro din care: accize 2.016.938,13 euro, iar T.V.A. 383.218.24 euro, prejudiciul adus bugetului de stat prin necalculare şi nevirarea obligaţiilor fiscale fiind de 8.400.500,799 lei (2.400.156,37 euro X 3,5 lei/euro).

Cu privire la SC T.G. SRL Vaslui, Tribunalul a reţinut pe baza probatoriului administrat în cauză, că inculpata T.E. a fost ajutată de inculpatul C.L. să înfiinţeze o firmă similară cu cea administrată de inculpatul S.B.O.I.

Astfel, în toamna anului 2005, inculpatul C.L., împreună cu inculpata T.E. s-au deplasat în municipiul Vaslui, au întocmit documentaţia necesară, au închiriat o cameră de cămin şi au înfiinţat SC T.G. SRL Vaslui, la data 03 noiembrie 2005, cu sediul în municipiul Vaslui, judeţul Vaslui, având ca unic asociat şi administrator pe T.E.

SC T.G. SRL Vaslui, reprezentată de administrator S.B.O.I. a subînchiriat de la SC C.F. SRL depozitul din localitatea Găneasa, judeţul Olt, în baza contractului de subânchiriere nr. 15 din 1 noiembrie 2005, încheiat cu SC C.F. SRL Iaşi, reprezentată de administrator T.E. (vol. 2, filele 192, 193), în baza căruia SC C.F. SRL proceda şi la procesarea uleiurilor minerale procurate de SC T.G. SRL şi transformarea acestora în degresant (produse finale).

De întocmirea documentaţiei necesare înfiinţării şi declarării punctului de lucru al SC T.G. SRL din localitatea Găneasa, judeţul Olt, s-au ocupat inculpaţii T.E. şi C.L., cu consultarea şi sprijinul inculpatului S.B.O.I.

S-a arătat de către prima instanţă că din rapoartele de constatare din 17 iulie 2006 şi 11 septembrie 2006 întocmite de specialistul D.N.A. a rezultat că în baza solicitărilor din 09 noiembrie 2005 şi din 09 noiembrie 2005 şi a declaraţiilor pe propria răspundere şi fundamentării anexate, SC T.G. SRL a obţinut de la D.G.F.P.Vaslui autorizaţii de utilizator final pentru achiziţionare de uleiuri minerale, în regim de scutire de la plata accizelor, ce urmau a fi utilizate la fabricarea degresanţilor (produs chimic) respectiv, autorizaţia de utilizator final din 14 noiembrie 2005 pentru achiziţionarea cantităţii de 1.450 tone uleiuri minerale (solvent R. S.E. tip 80 /= 500 tone, white spirit - 750 tone şi solvent uşor tip I 5 = 200 tone) de la SC R. SA - Rafinăria Vega Ploieşti; autorizaţia de utilizator final din 14 noiembrie 2005 pentru achiziţionarea cantităţii de 1250 tone uleiuri minerale (dilustar - S.T. 1/2004 = 750 tone şi componenta D.A. S.T. 03/2003 - 500 tone) de la SC R. SA Câmpina; autorizaţia de utilizator final din 03 ianuarie 2006 pentru achiziţionarea cantităţii de 2.800 tone uleiuri minerale (W.S. = 1.200 tone, componenta D.A. S.T. 03/2003 = 800 tone şi dilustar - S.T. 1/2004 = 800 tone) de la SC R. SR Câmpina, judeţul Prahova; autorizaţia de utilizator final din 03 ianuarie 2006 pentru achiziţionarea cantităţii de 4.000 tone uleiuri minerale (solvent R. S.E. tip 80 /l 15 = 800 tone, white spirit = 1.200 tone solvent uşor tip I = 800 tone şi withe spirit rafinat = 1.200 tone) de la SC R. SA - Rafinăria V. Ploieşti (vol. 2, filele 41-46).

Potrivit raportului de constatare al D.N.A. din 11 septembrie 2006, în perioada 24 noiembrie 2005-31 martie 2006, SC T.G. SRL Vaslui a cumpărat cantitatea de 2.260,25 tone de uleiuri neaccizate, iar pentru a disimula operaţiunile de comercializare a uleiurilor minerale ca atare, neprocesate şi a se sustrage de la plata accizelor şi T.V.A. aferente, a întocmit rapoarte de fabricaţie şi bonuri de consum cu date false privind producţia degresantului, precum şi facturi de livrare conţinând date fictive privind identitatea cumpărătorilor.

Livrările fictive s-au făcut către mai multe firme fantomă, respectiv SC B.I. SRL Bucureşti (6 livrări), SC P.G. SRL Bucureşti (3 livrări), SC G.T. SRL Tulcea (3 livrări), SC S. SRL Săcele (26 livrări), SC N.I. SRL Braşov (2 livrări), SC G.F SRL Bucureşti (7 livrări), SC S.L. SRL Constanţa (5 livrări), SC S.E. SRL Bucureşti (1 livrare), SC C.S. SRL Bucureşti (6 livrări), SC S.P. SRL Bucureşti (3 livrări), SC C.F. SRL Găneasa (1 livrare), o parte a acestor firme "client" fiind folosite si în cazul SC C.F. SRL.

SC T.G. SRL Vaslui a primit în conturile bancare sume de bani drept „avans marfă" de la firmele „fantomă", cu care a cumpărat de la rafinării uleiuri minerale neaccizate, iar după ce efectua plata la rafinării, în numele SC T.G. SRL, uleiurile minerale erau ridicate din rafinărie cu autocisternele şi fie erau transportate la depozitul firmei din localitatea Găneasa, jud. Olt, fie erau direct vândute către diferiţi beneficiari.

În realitate, uleiurile minerale nu erau procesate în degresanţi, ci erau comercializate ca şi motorină către alţi „clienţi", între SC T.G. SRL şi aceşti „clienţi" interpunându-se astfel firmele tip „fantomă", care primeau degresant, dar vindeau mai departe aceeaşi marfa, ca şi motorină.

În nota de constatare întocmită la data de 11 septembrie 2006 de specialistul D.N.A. s-a concluzionat că SC T.G. SRL nu a fabricat produsul degresant P, livrările privind acest produs fiind fictive, întocmirea de facturi fiscale către firmele fantomă având scopul de a disimula sustragerea de la plata către bugetul statului a accizelor, T.V.A. şi a impozitului pe profit datorat.

La fel ca în cazul SC C.F. SRL, pentru disimularea sursei nelegale a profiturilor s-au iniţiat operaţiuni bancare succesive, sumele încasate de la beneficiari fiind transferate între societăţi dintr-un cont în altul, pentru ca apoi să fie ridicate în numerar, această concluzie rezultând pe baza documentelor puse la dispoziţie de B.T., din care a rezultat următoarea situaţie privind creditarea contul aparţinând SC T.G. SRL Vaslui:

SC B.I. SRL - C.U.I din 13 noiembrie 201, cu sediul social declarat în Bucureşti sector 6, prin cont, a virat, în perioada 24 noiembrie-07 decembrie 2005 suma de 724.803 lei. Conform fişei de cont puse la dispoziţie de bancă, transferurile sumelor au fost efectuate, în numele firmei de P.G.

SC S. SRL - C.U.I din 09 noiembrie 1998, cu sediul social declarat în Săcele jud. Braşov, prin cont, a virat, în perioada 14 decembrie 2005-23 martie 2006 suma de 2.723.373 lei. Conform fişei de cont puse la dispoziţie de bancă, transferurile sumelor au fost efectuate, în numele firmei de A.M.

SC N.I. SRL- C.U.I. din 21 septembrie 2005, cu sediul social declarat în Braşov, prin cont, a virat în data de 16 decembrie 2005 suma de 50.600 lei. Conform fişei de cont puse la dispoziţie de bancă, transferurile sumelor au fost efectuate, în numele firmei de C.V.

SC G SRL - C.U.I. din 08 august 2005, cu sediul social declarat în Tulcea jud. Tulcea a virat, în perioada 13 decembrie-20 decembrie 2005, prin cont suma de 210.640 lei. Conform fişei de cont puse la dispoziţie de bancă, transferurile sumelor au fost efectuate, în numele firmei de J.A.D. şi G.C.N.

SC S.L. SRL- C.U.I. Constanţa a virat, în perioada 27 decembrie 2005 - 06 ianuarie 2006, prin cont, suma de 426.100 lei. Conform fişei de cont puse la dispoziţie de bancă, transferurile sumelor au fost efectuate, în numele firmei de J.A.D.

SC G.F. SRL - C.U.I din 2005 cu sediul social declarat în mun. Bucureşti sector 6 a virat, în perioadal6.12-23 decembrie 2005, prin cont, suma de 160.500 lei. Conform fişei de cont puse la dispoziţie de bancă, transferurile sumelor au fost efectuate, în numele firmei de A.V., cetăţean al Republicii Moldova identificat prin paşaport.

Din cercetările efectuate şi mai ales din declaraţiile reprezentanţilor identificaţi ai acestor firme a rezultat că o mare parte din acestea au fost înfiinţate şi coordonate de numitul P.G. (zis G.), din mun. Bucureşti, prin intermediul numiţilor J.A.D., P.M.V., B.M.I., A.M., P.F., P.O., iar o altă parte au fost înfiinţate pe numele unor cetăţeni străini, al unor persoane decedate ori al altor persoane.

Astfel, SC B.I. SRL Bucureşti, la care au fost asociaţi şi administratori P.G. şi P.L., a fost cesionată către B.M.I. şi P.M.V., care au continuat operaţiunile fictive. Transferurile Bancare au fost efectuate în numele SC B.I. SRL Bucureşti de către P.G.

SC S. SRL Săcele, judeţul Braşov, a fost controlată tot de către P.G., transferurile bancare fiind efectuate de către A.M., P.M.V. şi B.M.I., fiind asociaţi şi administratori ai firmei.

Totodată, pentru SC G. SRL Tulcea, transferurile bancare au fost efectuate de numiţii J.A.D., din Constanţa şi G.C.N., la ordinul lui P.G., asociaţi fiind T.F.S. şi B.M.I., iar administrator B.M.I.

În SC S.L. SRL Constanţa, transferurile bancare au fost efectuate de către J.A.D., la ordinul lui P.G.

SC N.I. SRL Braşov, firmă tip „fantomă", a fost înregistrată pe numele lui C.V.;

SC G.F.X. SRL Bucureşti a fost administrată de A.V., din Republica Moldova, care nu a putut fi identificat pe teritoriul României.

SC S.E. SRL Bucureşti a fost administrată de P.G. din Republica Moldova, care nu a putut fi identificat pe teritoriul României.

La SC K.T. SRL Cluj, asociat şi administrator figurează cetăţeanul maghiar K.P., care nu a putut fi identificat pe teritoriul României.

SC P.G. SRL a fost administrată de învinuitul T.F.S., din Bucureşti, care a fost implicat în afacere prin aceea că a folosit firma sa în circuitul bancar şi comercial cu produse petroliere, sustrăgându-se de la controlul organelor fiscale şi refuzând să se prezinte în faţa organelor de anchetă penală.

SC I.T. SRL. Braşov a fost administrată de către G.F.D., din Braşov, implicat la rândul său în afaceri ilegale cu produse petroliere neaccizate, partener de afaceri cu S.B.O.I., C.T.F. şi G.C., cercetat de D.N.A. -Serviciul Teritorial Braşov pentru fapte similare.

SC T.G. SRL a facturat 5 livrări de „degresant tip P" către această firmă, iar SC I.T. SRL a figurat cu livrări de motorină către SC A.O. SRL şi SC E. SRL, ambele din Sibiu (vol. 15, filele 26-28).

Referitor la realitatea și legalitatea fabricării de către SC T.G. SRL Vaslui, a produsului „Degresant tip P" la punctul de lucru de la Găneasa jud. Olt, instanţa a reţinut următoarele aspecte care rezultă din constatatrile şi verificările efectuate de organele Gărzii Financiare:

Garda Financiară Vaslui a solicitat secţiei Olt, prin adresa din 10 martie 2006, să verifice şi să comunice dacă firma dispunea de instalaţii de fabricaţie şi dacă există documente ori martori care să ateste faptul că s-au procesat uleiuri minerale şi s-au obţinut produse finite (Degresant tip P).

Din adresa de răspuns din 30 martie 2006 (din 05 aprilie 2006 ) şi documentele anexate primite de la Garda Financiară secţia Olt, a rezultat că nu s-a putut constata dacă au avut loc procesări de produse petroliere, respectivul depozit neavând nicio instalaţie de fabricaţie (vol. 2, filele 201-214).

Analizând facturile de cumpărare şi pe cele de livrare, organul de control a constatat că toate achiziţiile de uleiuri minerale făceau pereche cu vânzările, având înscris acelaşi mijloc de transport atât pe facturile de cumpărare cât şi pe cele de vânzare, transportul efectuându-se în aceeaşi zi.

Instanţa a reţinut, din conţinutul adresei de răspuns din 30 martie 2006 (din 05 aprilie 2006) şi a documentelor anexate primite de la Garda Financiară secţia Olt că potrivit notelor explicative date de numiţii C.D. - director SC A.G. SA, C.C. - manipulant, D.I. - paznic, s-au adus cantităţi de produse petroliere cu cisterne şi s-au efectuat livrări, dar nu s-a putut stabili ce produse au fost transportate şi dacă au avut loc prelucrări de produse petroliere.

Primirile de uleiuri minerale s-au făcut în prezenţa organelor D.G.F.P. Olt - conform proceselor verbale din 15 martie 2006 şi 21 martie 2006 şi notelor de recepţie din 15 martie 2006, din 15 martie 2006 şi din 21 martie 2006, documente prezentate de D.G.F.P. Olt. (vol. 2, filele 203-211).

Din nota explicativă dată de C.C., în calitate de manipulant la SC C.F. SRL, a rezultat că în incinta depozitului A. Găneasa se desfăşoară activităţi de producţie, încărcare-descărcare combustibili lichizi, care se amestecă şi se livrează la diverşi beneficiari.

Din nota explicativă dată de directorul SC A.G. SA s-a reţinut că în punctul de lucru din Găneasa închiriat de SC T.G. SRL Vaslui, există 3 bazine, fiecare cu capacitatea de 33 tone, 8 bazine, fiecare cu capacitatea de 5,6 tone, un grup de pompe, instalaţie electrică pentru acţionare pompe, şi mijloace de stingere a incendiilor.

În nota de constatare din 15 mai 2006 (vol. 2, filele 114,138) încheiată de comisari ai Gărzii Financiare s-a consemnat, pe baza analizei facturilor de cumpărare şi a celor de livrare că toate achiziţiile de uleiuri minerale făceau pereche cu vânzările, având înscris acelaşi mijloc de transport atât pe facturile de cumpărare cât şi pe cele de vânzare, transportul efectuându-se în aceeaşi zi.

Pe baza analizei de mai sus şi a faptului că pe facturile de vânzare nu erau completate, în caseta privind expediţia, data şi ora livrării, s-a considerat că, în fapt, mijloacele de transport nu mai ajungeau în localitatea Găneasa, uleiurile minerale fiind vândute la beneficiari necunoscuţi, ca atare, la poarta rafinăriei, drept carburanţi, contrar declaraţiei pe propria răspundere dată, pe 14 noiembrie 2005, de administratorul T.E.

Presupunerile comisarilor Gărzii Financiare privind nerealitatea operaţiunilor de obţinere a degresantului tip „P" s-au fundamentat pe următoarele a constatări ale organelor Gărzii Financiare:

- achiziţionarea componentelor acetat de butii şi tetraclorură de carbon este fictivă;

- din verificările efectuate de organele de control la punctul de lucru din Găneasa, nu s-a putut constata dacă au avut loc procesări de uleiuri minerale, firma nedeţinând utilaje, instalaţii tehnice şi nici tehnologia necesară fabricării produsului „Degresant tip P";

- firma nu deţinea laborator pentru determinarea calităţii acestui produs şi nici contract cu un laborator autorizat;

- firma nu a avut şi nu are personal angajat;

- pentru produsele livrate - aşa-zisul „Degresant tip P ", în perioada 24 noiembrie 2006 -16 martie 2006, firma nu întocmit şi nu a emis nici un certificat de calitate, certificat de conformitate ori buletin de analiză;

- firma nu deţinea autorizaţie de mediu pentru fabricarea produsului „Degresant tip P "şi nici un altfel de aviz, aprobare ori autorizare de la o instituţie ori autoritate a statului român;

- pe facturile de livrare, SC T.G. SRL a înscris cumpărători care nu funcţionează la sediul social declarat ori lucrează în regim de firme „fantomă" ori care nu au putut fi identificate de organele de control, în scopul de a disimula realitatea.

Pe baza acestor aspecte reţinute în actele de control ale organelor fiscale şi rapoartele de constatare întocmite de specialiştii D.N.A. s-a concluzionat că nici SC C.F. SRL şi nici SC T.G. SRL nu au fabricat produsul „degresant tip P" la punctul de lucru din com. Găneasa, judeţul Olt, iar uleiurile minerale procurate de cele două firme în baza autorizaţiei de utilizator final, scutite de accize, au fost de fapt comercializate drept „motorină", fiind întocmite în acest mod fictiv rapoarte de fabricaţie, bonuri de consum, facturi de livrare degresanţi, iar întreaga cantitate de uleiuri minerale neaccizate cu care s-au aprovizionat atât SC C.F. SRL, cât şi SC T.G. SRL, nu au fost utilizate conform destinaţiei legale, prevăzute în autorizaţiile de utilizator final eliberate de organele fiscale, ci au fost vândute ca şi motorină euro 3, conform C. fisc., firmele fiind obligate în această situaţie să achite accize (art. 175 alin. (4)).

S-a arătat, în continuare, de către Tribunal, că, în cursul judecăţii, s-au efectuat două expertize tehnice prin care să se stabilească, pe de o parte, dacă SC C.F. SRL avea posibilitatea tehnică şi tehnologică ca din produsele petroliere achiziţionate să fabrice degresanţi tip P şi dacă produsele fabricate de SC C.F. SRL puteau fi asimilate unor carburanţi auto şi puteau fi comercializate în această formă, iar, pe de altă prte, dacă în punctele de lucru ale SC C.F. SRL din Iaşi, Slatina şi Găneasa existau dotările tehnice necesare procesării cantităţilor de produse achiziţionate de la rafinării şi fabricării degresanţilor.

Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul N.M., ale cărui concluzii instanţa şi le-a însuşit, a rezultat că SC C.F. SRL din Iaşi, în cele trei locaţii din Iaşi, Slatina şi Găneasa, verificate personal de expert, prin dotările lor, a avut posibilitatea tehnică şi tehnologică de a fabrica degresanţi P, putând procesa 240 tone/oră, prin utilizarea unui singur pompagiu.

S-a arătat, totodată, de către expert că degresanţii P, aşa cum rezultă că au fost obţinuţi, întrunesc condiţii minime de calitate ale carburanţilor auto.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, expertul a constatat, din descrierea locaţiilor, că pe fiecare amplasament era posibilă executarea unor operaţii de dozare - amestecare, fie în regim continuu, fie discontinuu.

Din materialele aflate la dosar (vol. 17 pag. 547-564, vol. l, Notă de constatare, vol. 3 raport de constatare), expertul a reţinut că materia primă de bază pentru producerea degresanţilor era combustibil petrolier 2004, care era amestecat cu acetat de butii în proporţii de 0,03-3 %vol. sau cu un produs petrolier nespecificat, cel mai probabil W.S., în proporţii de până la 2% vol. sau cu benzină, în proporţie nespecificată, în facturi nefiind specificat tipul de degresant.

Dozarea şi amestecarea componenţilor se putea executa în rezervoare proprii sau direct în cisternele auto. In primul caz omogenizarea amestecului se putea face pneumatic sau prin recirculare.

Când cisternele auto erau folosite ca recipient de amestecare, existau două modalităţi, respectiv fie veneau de la unitatea de la care firma se aproviziona cu un volum liber egal cu al componentului de adaos, iar apoi acesta era dozat direct în cisternă, fie veneau pline, apoi în depozit se descărca un volum de component de bază egal cu cel al componentei adaos, care era dozată ulterior direct prin cisternă.

În ambele situaţii, omogenizarea amestecului, respectiv agitarea lui, se realiza prin vibraţiile din timpul transportului.

În cazul unui transport de 100 mc, ar fi trebuit scoşi din cisternele auto maxim 3 mc de component de adaos. O pompă cu debitul de lmc/min, aşa cum erau cele din dotarea celor trei depozite, ar fi avut nevoie pentru executarea operaţiunilor de descărcare şi dozare de 6 minute, la care trebuie adăugat timpul necesar schimbării traseelor maxim 10 minute. Prin urmare proceS. a 100 mc ar fi durat cel mult 20 minute. Intr-o oră ar fi putut fi procesaţi 300 mc amestecuri, respectiv 240 tone. Pentru acestea era nevoie de un singur lucrător la pompă, care să lucreze o oră pe zi.

Cu ocazia audierii în instanţă, expertul N.M. a dat o serie de explicaţii prin care a argumentat ştiinţific ce reprezintă degresanţii de tip P, la ce sunt utilizaţi şi faptul că aceştia pot fi folosiţi ca şi carburanţi doar pentru motoare mai vechi, din anii 1970. Astfel, din declaraţia expertului, instanţa a reţinut că uleiurile minerale sunt amestecuri de compuşi chimici care se folosesc în lubrifiere. Prin contrast cu carburanţii, care reprezintă o altă categorie de produse chimice, care se obţin prin distilare sau cracare, urmată de ridicarea cifrei octanice prin adăugarea anumitor substanţe, degresanţii de tip P, la care a făcut referire în expertiză, pot servi ca şi carburanţi pentru motoare mai vechi, din anii 1970, nu pot alimenta motoare de ultimă generaţie, caracteristicile fiind improprii funcţionării motoarelor din industrie.

Din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că aprovizionările pentru producerea degresantului de tip P s-a făcut cu produse derivate din petrol, predominant din categoria motorinelor. Produsul obţinut prin amestecarea produsului petrolier de bază cu acetat de butii poate fi folosit ca degresant, dar şi carburant, însă acesta are calităţi inferioare, în sensul explicat pentru motoare vechi. Degresanţii se folosesc pe scară largă în industrie, în special la curăţarea rezervoarelor de produse petroliere şi spălarea conductelor de transport a ţiţeiului. Acetatul de butii este un compus indispensabil în îmbunătăţirea calităţilor necesare unui produs folosit la degresare.

Potrivit explicaţiilor ştiinţifice date de expert, degresanţii nu puteau fi vânduţi ca şi carburant, datorită normelor severe de control a calităţii carburanţilor, dar şi pentru faptul că utilizarea lor ca şi carburanţi ar duce la uzarea rapidă a motoarelor. Pe de altă parte, expertul a explicat că motorinele se obţin prin alt procedeu şi anume distilare la temperaturi cuprinse între 180 grade C şi 350 grade C, în vreme ce uleiurile minerale au temperaturi de distilare mai ridicate, acestea fiind total diferite de motorină.

Potrivit explicaţiilor expertului, uleiurile minerale nu puteau fi vândute ca şi carburanţi, aşa cum se susţine în rapoartele de constatare ale specialistului D.N.A.

Totodată, din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expertul Pascal Eduard, pe care şi le-a însuşit, Tribunalul a reţinut că SC C.F. SRL a obţinut 5 autorizaţii de utilizator final indicate în nota de constatare din 1 septembrie 2006 şi rechizitoriu, iar aceste autorizaţii sunt reale. Acestea au stat la baza aprovizionărilor de la R.V. (SC R. SA Bucureşti) şi S.R. pe bază de facturi de intrare, iar intrările de materii prime au fost reale. Plata materiilor prime către furnizori a fost efectuată prin viramente bancare, plăţile făcute fiind reale.

SC C.F. SRL avea capacitatea de a depozita cantităţile de materii prime, capacitatea fiind susţinută prin constatările expertului tehnic N.M., expuse în cuprinsul raportului întocmit de acesta. Capacitatea de depozitare este susţinută şi de această expertiză, prin intermediul cisternelor care puteau fi utilizate în procesul de producţie a degresantului de tip P, pe timpul transportului. Societatea avea capacitatea depozitării materiei prime atât în depozite, cât şi în cisterne, în cazul în care acestea ar fi fost folosite în procesul de amestecare şi omogenizare pe timpul transportului.

SC C.F. SRL avea capacitatea tehnică de a fabrica degresanţi de tip P la o capacitate tehnică de 240 tone pe oră.

Referitor la realitatea livrărilor efectuate clienţilor şi realitatea încasării lor expertul a reţinut că acestea au fost constatate de organele de control, creanţele fiind încasate ritmic, ceea ce a permis reluarea procesului de aprovizionare şi producere a degresantului.

Din extrasul de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, cu privire la statutul partenerilor de afaceri, s-a constatat că aceştia au fost în funcţiune şi au făcut modificări la O.R.C ulterior anului 2005. La unele societăţi, cum este cazul SC G. SRL Tulcea, organul de control a căutat informaţii despre administratorul societăţii, G.C., în condiţiile în care la data verificării încrucişate administrator era B.M.I.

În urma expertizării Anexei nr. 2 s-a ajuns la concluzia că din toate societăţile pentru care s-au solicitat verificări încrucişate, numai SC V. SRL Sacele nu a fost confirmată ca fiind înregistrată la O.R.C., încadrându-se în categoria societăţilor „fantomă". Astfel, în urma expertizării documentelor, s-a constatat că toţi clienţii SC C.F. SRL încadraţi în rechizitoriu ca firme fantomă, figurează în baza de date ca firme în funcţiune, cu excepţia SC V. SRL Săcele.

Tribunalul a arătat că între momentul livrării bunurilor şi cel al controlului încrucişat a trecut un număr însemnat de luni, perioadă în care se putea întâmpla orice în legătură cu clienţii SC C.F. SRL, inclusiv radierea la O.R.C. Clienţii au efectuat plăţi prin cont către SC C.F. SRL şi nu exista obligaţia furnizorului de a-şi verifica clienţii.

În ceea ce priveşte SC T. SRL, din concluziile raportului de expertiză a rezultat, cu referire la realitatea aprovizionărilor cu materii prime, că societatea a obţinut patru autorizaţii de utilizator final pentru degresant de tip P, aşa cum rezultă din Nota de Constatare din 11 septembrie 2006 şi din rechizitoriu. Acestea sunt reale şi au stat la baza efectuării aprovizionării de la R.V. şi S.R., la dosarul cauzei existând facturi de achiziţii în original de la furnizori.

Plata materiilor prime s-a făcut prin viramente bancare care se regăsesc în volumele 10 şi 11 din dosarul de urmărire penală, conform fişei de cont deschis la B.T. şi confirmat de organele de control în Nota de constatare a specialistului D.N.A. şi Nota de constatare a organelor fiscale din 15 mai 2006 întocmită de Garda Financiară Vaslui, pe baza acestora rezultând că plăţile efectuate au fost reale. De asemenea, aprovizionările şi plăţile către furnizorii de materii prime au avut un caracter real.

Referitor la realitatea procesului de depozitare a materiilor prime, instanţa a reţinut pe baza expertizelor efectuate în cauză că SC T. SRL avea capacitatea de a depozita cantităţile de materii prime, capacitatea de depozitare fiind susţinută şi de expertul N.M. şi de inspectori şi delegaţi ai Gărzii Financiare, respectiv ai D.G.F.P.J. Olt, care au participat la desigilare, la recepţii cantitative şi calitative şi depozitare în bazin, precum şi certificare a expediţiei din rafinării/antrepozite fiscale.

SC T. SRL a avut şi un contract de subînchiriere la punctul de lucru din Găneasa, iar capacitatea de depozitare era susţinută, potrivit expertizei tehnice efectuate de expertul N.M., chiar prin intermediul cisternelor, care puteau fi folosite în procesul de producţie a degresantului de tip P pe timpul transportului.

Totodată, potrivit aceleiaşi expertize s-a stabilit că SC C.F. SRL avea capacitatea tehnică de a fabrica degresanţi de tip P la o capacitate de 240 tone/oră. încondiţiile contractului de subînchiriere cu SC T. SRL, pentru acelaşi obiectiv din com. Gănesa, jud. Olt, şi a susţinerilor din expertiza efectuată de inginer N.M. a rezultat că şi această societate putea produce degresant de tip P, având capacitatea tehnică să producă degresantul la capacitatea de 240 tone/oră.

Cu privire la realitatea livrărilor efectuate clienţilor şi realitatea încasării acestora, expertul a concluzionat că toţi clienţii SC T. SRL care au efectuat plăţi prin conturi bancare pentru degresantul de tip P nu pot fi încadraţi în categoria firmelor fantomă, livrările fiind constatate de organele de control, iar creanţele fiind încasate ritmic, ceea ce a permis reluarea procesului de aprovizionare şi producere a degresantului, documentele de încasare fiind la dosar în vol. 10, 11.

În răspunsul la obiecţiunile formulate cu privire la raportul de expertiză contabilă, expertul a concluzionat pe baza documentelor expertizate că evidenţele contabile ale SC T.G. SRL Vaslui şi SC C.F. SRL prezintă înregistrări contabile şi funcţiuni ale conturilor care pot justifica desfăşurarea unui proces de producţie sau prestarea unui serviciu.

în ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală, prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale (rapoarte de producţie) a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241 /2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa a reţinut următoarele:

Acuzaţiile aduse inculpatului S.B.O.I. se sprijină pe concluziile rapoartelor de constatare întocmite de expertul D.N.A, potrivit cărora se presupune că SC C.F. SRL şi SC T.G. SRL nu au fabricat produsul „degresant tip P" la punctul de lucru din comuna Găneasa, judeţul Olt, iar uleiurile minerale procurate de cele două firme în baza autorizaţiei de utilizator final, scutite de accize, au fost de fapt comercializate drept „motorină ", fiind întocmite în acest mod fictiv rapoarte de fabricaţie, bonuri de consum, facturi de livrare degresanţi, iar întreaga cantitate de uleiuri minerale neaccizate cu care s-au aprovizionat atât SC C.F. SRL, cât şi SC T.G. SRL nu au fost utilizate conform destinaţiei legale, prevăzute în autorizaţiile de utilizator final eliberate de organele fiscale, ci au fost vândute ca şi motorină. Conform C. fisc., firmele erau obligate în această situaţie să achite accize - art. 175 alin. (4).

Instanţa a arătat, însă, că respectivele concluzii ale expertului D.N.A. nu se sprijină pe probe certe din care să rezulte că cele două firme nu au fabricat produsul numit degresant de tip P sau că uleiurile minerale, scutite de accize, ar fi fost revândute ca şi motorină, fiind rezultatul unor presupuneri pe baza analizei documentelor din dosar.

S-a apreciat că, dimpotrivă, concluziile rapoartelor de expertiză în legătură cu aceste presupuse operaţiuni reţinute în sarcina inculpatului şi încadrate în infracţiunile menţionate sunt clare, explicite şi neechivoce şi se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor care au susţinut că procesul de fabricare a degresanţilor a fost real, iar uleiurile minerale scutite de accize nu au fost revândute ca şi carburanţi.

Astfel, din expertiza întocmită de expertul N.M. a rezultat că uleiurile minerale şi degresantul nu puteau fi vândute ca şi carburanţi, aşa cum se susţine în rapoartele de constatare ale specialistului D.N.A., iar instanţa a reţinut că în dosar nu există documente din care să rezulte că uleiurile minerale au fost revândute ca şi carburanţi auto.

Din aceeaşi expertiză, a rezultat că SC C.F. SRL Iaşi, în cele trei locaţii din Iaşi, Slatina, Găneasa, verificate personal de expert, prin dotările lor, a avut posibilitatea tehnică şi tehnologică de a fabrica degresanţi P şi putea procesa 240 tone/oră, utilizând un singur pompagiu, iar în dosar nu există probe care să dovedească faptul că societatea nu a produs degresant.

Totodată, instanţa a reţinut din concluziile expertului P.E. formulate în raportul de expertiză contabilă judiciară că SC C.F. SRL a obţinut 5 autorizaţii de utilizator final indicate în nota de constatare din 1 septembrie 2006 şi în rechizitoriu, iar aceste autorizaţii sunt reale, stând la baza aprovizionărilor de la R.V. (SC R. SA Bucureşti) şi S.R. pe bază de facturi de intrare, iar intrările de materii prime au fost reale. Plata materiilor prime către furnizori a fost efectuată prin viramente bancare şi pe baza constatărilor expertului s-a concluzionat că plăţile făcute au fost reale.

Societatea avea capacitatea depozitării materiei prime, atât în depozite, cât şi în cisterne, în cazul în care acestea ar fi fost folosite în procesul de amestecare şi omogenizare pe timpul transportului.

De asemenea, SC C.F. SRL avea capacitatea tehnică de a fabrica degresanţi de tip P la o capacitate tehnică de 240 tone pe oră.

Referitor la realitatea livrărilor efectuate clienţilor şi realitatea încasării lor rezultă că acestea au fost constatate de organele de control, creanţele au fost încasate ritmic, ceea ce a permis reluarea procesului de aprovizionare şi producere a degresantului.

În ceea ce priveşte SC T. SRL, prin raportul de expertiză s-a reţinut că societatea a obţinut patru autorizaţii de utilizator final pentru degresant de tip P, aşa cum rezultă din Nota de Constatare din 11 septembrie 2006 şi din rechizitoriu, care sunt reale, stând la baza efectuării aprovizionării de la R.V. şi S.R. La dosarul cauzei există facturi de achiziţii în original de la furnizori.

Plata materiilor prime s-a făcut prin viramente bancare care se regăsesc în volumele 10 şi 11 din dosarul de urmărire penală, conform fişei de cont deschis la B.T. şi confirmat de organele de control în Nota de constatare a specialistului D.N.A. şi Nota de constatare a organelor fiscale din 15 mai 2006 întocmită de Garda Financiară Vaslui.

Aprovizionările şi plăţile către furnizorii de materii prime au avut caracter real.

Referitor la realitatea procesului de depozitare a materiilor prime, instanţa a reţinut pe baza expertizelor efectuate în cauză că SC T. SRL avea capacitatea de a depozita cantităţile de materii prime, capacitatea de depozitare fiind susţinută şi de expertul N.M. şi de inspectori şi delegaţi ai Gărzii Financiare, respectiv ai D.G.F.PJ Olt care au participat la desigilare, la recepţii cantitative şi calitative şi depozitare în bazin, precum şi certificarea expediţiei din rafinării/antrepozite fiscale.

SC T. SRL a avut şi un contract de subînchiriere la punctul de lucru din Găneasa, iar capacitatea de depozitare este susţinută prin expertiza tehnică efectuată de expertul N.M., chiar prin intermediul cisternelor, care puteau fi folosite în procesul de producţie a degresantului de tip P pe timpul transportului.

Pe baza expertizei tehnice efectuate de expertul N.M. s-a dovedit că SC C.F. SRL avea capacitatea tehnică de a fabrica degresanţi la o capacitate de 240 tone/oră. In condiţiile contractului de subînchiriere cu SC T. SRL, pentru acelaşi obiectiv din com. Gănesa, jud. Olt şi a susţinerilor din expertiza efectuată de inginer N.M. a rezultat că şi această societate putea produce degresant de tip P, având capacitatea tehnică să producă degresantul la capacitatea de 240 tone/oră.

Cu privire la realitatea livrărilor efectuate clienţilor şi realitatea încasării acestora, expertul a concluzionat că toţi clienţii SC T. SRL, care au efectuat plăţi prin conturi bancare pentru degresantul de tip P, nu pot fi încadraţi în categoria firmelor fantomă, livrările fiind constatate de organele de control, iar creanţele fiind încasate ritmic, ceea ce a permis reluarea procesului de aprovizionare şi producere a degresantului, documentele de încasare fiind la dosar în volumele 10, 11.

Din situaţia contului aparţinând SC T.G. SRL Vaslui rezultă că încaS. efectivă a clienţilor a avut loc.

În răspunsul la obiecţiunile formulate cu privire la raportul de expertiză contabilă, expertul a concluzionat, pe baza documentelor expertizate, că evidenţele contabile ale SC T.G. SRL Vaslui şi SC C.F. SRL prezintă înregistrări contabile şi funcţiuni ale conturilor care sunt specifice unui proces de producţie.

Coroborând declaraţiile inculpaţilor cu concluziile experţilor tehnici, s-a constatat că operaţiunile de producere a degresantului de tip P prin cele două societăţi au fost reale şi nu fictive, cele două firme au vândut degresant de tip P şi au încasat contravaloarea livrărilor efectuate clienţilor săi, aceste operaţiuni fiind evidenţiate corect în actele contabile.

În consecinţă, constatând că operaţiunile de prelucrarea a uleiurilor minerale a existat, acestea fiind utilizate la producerea degresantului de tip P prin cele două firme, probatoriul nedovedind faptul că acestora li s-ar fi schimbat destinaţia în sensul de a fi vândute ca şi carburanţi, că degresantul a fost vândut şi livrat ca atare altor firme, efectuându-se plăţi corespunzător, toate aceste operaţiuni fiind reflectate în actele contabile, facturi, bonuri, rapoarte de producţie analizate şi expertizate, prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor S.B.O.I. şi T.E. pentru infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC T.G. SRL Vaslui şi SC C.F. SRL - pentru inculpatul S., prin intermediul SC T.G. SRL Vaslui - pentru inculpata T.E.), faptele neîntrunind elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective.

Pentru aceleaşi considerente, inculpata T.E. a fost achitată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, descrise în actul de inculpare, constând în efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv care se reflectă în bilanţ şi folosirea acestora în scopul justificării activităţii ilicite, prevăzute de art. 37 (art. 43 în actuala reglementare) din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În continuare, Tribunalul a arătat că în cuprinsul actului de sesizare, în legătură cu activitatea celor două firme SC T.G. SRL Vaslui şi SC C.F. SRL, s-a reţinut în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.T.F., că acesta 1-a instigat pe inculpatul S.B.O.I. să evidenţieze în facturile fiscale şi în alte documente contabile (rapoarte de producţie ale SC C.F. SRL) operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la plata de accize şi T.V.A. în valoare de 8.400.500,799 lei, precum şi că acesta i-a instigat pe inculpaţii T.E., C.L., S.B.O.I. şi S.B.l.O. să evidenţieze în facturile fiscale şi în alte documente, rapoarte de producţie ale SC T. SRL Vaslui, operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la plata de accize şi T.V.A.

Referitor la această infracţiune, instanţa a reţinut că, din probele administrate în cauză, a rezultat că administrator al SC T. SRL Vaslui a fost inculpata T.E., neexistând în dosar documente contabile ale acestei firme întocmite de inculpaţii C.L., S.B.O.I. şi S.B.l.O., iar documentele contabile întocmite pentru această societate pe perioada cât inculpata T. a administrat-o, aşa cum au dovedit expertizele întocmite în cursul judecăţii, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor, nu evidenţiază operaţiuni fictive.

Pe de altă parte, s-a arătat că nu există elemente de ordin probator din care să rezulte faptul că inculpatul C.T.F. ar fi determinat în vreun mod pe oricare dintre inculpaţii menţionaţi să întocmească documente contabile ale societăţii SC T. SRL Vaslui, în scopul sustragerii societăţii de la plata T.V.A.

În aceste condiţii, constatând că activitatea de instigare descrisă în actul de sesizare nu există, având în vedere şi motivarea referitoare la presupusa instigare la evaziune fiscală prin intermediul SC I.P.O. SRL.,Tribunalul a dispus achitarea inculpatului C.T.F., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de instigare la evaziune fiscală, constând în neevidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a operaţiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, precum şi în evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC I.P.O. SRL, SC C.F. SRL, SC T. SRL Vaslui).

A mai arătat judecătorul fondului că în actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului C.L. săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziunea fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că ar fi ajutat-o pe inculpata T.E. să sustragă SC T. SRL Vaslui de la plata de accize şi T.V.A. în valoare de 4.567.946 lei, prin comercializarea ilicită de uleiuri minerale.

De asemenea, s-a reţinut în sarcina inculpatului R.P.E. săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziunea fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că ar fi ajutat-o pe inculpata T.E. să sustragă SC T. SRL Vaslui de la plata de accize şi T.V.A. în valoare de 4.567.946 lei, prin comercializarea ilicită de uleiuri minerale, achiziţionate în baza autorizaţiilor din 9 noiembrie 2005, din 3.01 2006 şi din 3 ianuarie 2006, în sensul că uleiurile minerale neaccizate cu care s-au aprovizionat SC T.G. SRL S.R.L Vaslui nu au fost utilizate conform destinaţiei legale, prevăzute în autorizaţiile de utilizator final eliberate de organele fiscale, ci au fost vândute ca şi motorină.

Din probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reţinut că inculpatul C. a ajutat-o pe inculpata T.E. să înfiinţeze această societate şi a însoţit-o în deplasările efectuate pentru obţinerea autorizaţiilor necesare achiziţionării de uleiuri minerale, fără ca acesta să fie implicat în vreun mod în operaţiunile comerciale sau în procesul de producţie, realizate prin intermediul SC T.G. SRL Vaslui.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut pe baza expertizelor efectuate în cauză, coroborate cu celelalte probe administrate, nu s-a făcut dovada comercializării ilicite a uleiurilor minerale achiziţionate de această societate, astfel că prejudiciul de 4.567.946 lei nu există.

În consecinţă, constatând că faptele reţinute în sarcina inculpatului C.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală sub aspectul laturii obiective şi subiective, instanţa a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ( prin intermediul SC T. SRL Vaslui.)

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.P.E., în actul de sesizare s-a arătat că acesta efectua plata la rafinării în numele SC T.G. SRL, iar uleiurile minerale erau ridicate din rafinărie cu autocisternele şi fie erau transportate la depozitul firmei din Găneasa, fie erau vândute la diferiţi beneficiari, ca şi carburant.

Inculpatul R.P.E. a fost audiat şi a precizat firma SC R.I. SRL Bucureşti, al cărei administrator este soţia sa, R.M., a asigurat transportul produselor petroliere de la rafinării la depozitul Găneasa, judeţul Olt, fiind solicitat în acest sens de inculpata T.E., cu care a încheiat un contract, care i-a fost trimis pentru a fi semnat prin intermediul unui şofer. Ulterior semnării, el a primit contractul semnat şi de reprezentantul SC T.G. SRL, fără să ştie cui aparţinea semnătura de pe contract în dreptul ştampilei firmei. Este vorba de contractul din 1 noiembrie 2005 aflat în vol.8, filele 369-371 în dosarul de urmărire penală, încheiat anterior datei înfiinţării SC T.G. SRL, respectiv 3 noiembrie 2005, iar inculpata a negat semnarea acestui contract.

Chiar dacă din probe nu rezultă în mod cert că acel contract a fost semnat de administratorul SC T.G. SRL, din declaraţiile martorilor şoferi angajaţi ai firmei SC R.I. SRL Bucureşti, s-a reţinut că aceştia au efectuat în mod real transporturi de produse petroliere pentru SC T.G. SRL, de la rafinării la depozitul Găneasa, unde erau descărcate pentru procesare, după un control amănunţit al actelor ce însoţeau marfa.

Instanţa a apreciat că indiferent în ce ar consta actele materiale încadrate de procuror în sfera actelor de ajutor dat de inculpatul R.P.E. inculpatei T.E. la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin intermediul SC T.G. SRL, acestea nu pot fi considerate acte materiale ilicite, atâta vreme cât din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că uleiurile minerale transportate la depozitul din Găneasa ar fi fost revândute ca şi carburanţi, iar expertizele au justificat şi dovedit realitatea fabricării degresantului din uleiurile minerale achiziţionate de SC T.G. SRL Vaslui, motiv pentru care Tribunalul a constatat că infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei T.E. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv şi subiectiv şi că prejudiciul calculat de specialistul D.N.A nu există, nefiind dovedită fictivitatea operaţiunilor de producere şi vânzare a degresantului de tip P.

În aceste condiţii, instanţa a dispus achitarea inculpatului R.P.E., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menţionat în continuare că la data de 15 februarie 2006, SC T. SRL Vaslui, administrată de inculpata T.E., a obţinut de la A.N.R. autorizaţia de buncheraj, care îi dădea posibilitatea să se aprovizioneze cu motorină neaccizată, pe care apoi să o livreze navelor fluviale.

SC T.G. SRL Vaslui a obţinut în data de 17 februarie 2006, de la D.G.F.P. Vaslui, trei autorizaţii de utilizator final, conform art. 201, alin. (1) lit. a) şi lit. c) din C. fisc., pentru achiziţionarea de motorina şi combustibil, în regim de scutire de la plata accizelor, care urma a fi utilizată drept carburant pentru navigaţia maritima ori fluvială ori activitate de buncheraj, respectiv, autorizaţia de utilizator final din 17 februarie 2006 pentru achiziţionarea cantităţii de 3.000 tone motorina de la SC P. SA - S.C.L.P.P. Brazi, judeţul Prahova; autorizaţia de utilizator final din 17 februarie 2006 pentru achiziţionarea cantităţii de 3.000 tone motorina de la SC P. SA Bucureşti, Depozit Oarja, judeţul Argeş; autorizaţia de utilizator final din 17 februarie 2006 pentru aprovizionarea cantităţii de 3.000 tone combustibil Petroleum type P de la SC P. SA Bucureşti S.C.L.P.P. Brazi, judeţul Prahova (vol. 8, filele 84-90).

În adresa înaintată D.G.F.P. Vaslui (vol. 5, filele 229), inculpata T.E., administratorul SC T.G. SRL preciza că motorina care va fi achiziţionată în regim de scutire de la plata accizelor va fi folosită numai pentru activităţi conexe celor de transport naval, respectiv buncherajul navelor (alimentarea navelor din raza Căpităniei Zonale Giurgiu), prezentând în acest sens Autorizaţia din 15 februarie 2006 emisa de A.N.R. - Căpitănia Zonală Giurgiu.

Din documentaţia existentă la dosarul cauzei (vol. 2, filele 29-38) s-a reţinut că SC T.G. SRL a cumpărat în luna martie 2006 de la SC P. SA- Sucursala (Zona) Argeş - Depozit Oarja, cantitatea 490,678 tone motorina neaccizată, iar de la SC P. SA - Sucursala Prahova - S.C.L.P.P. Brazi cantitatea de 1.669.337 tone motorina neaccizată, în total 2.160,105 tone motorina neaccizată.

Pentru a verifica daca s-au respectat cerinţele din autorizaţiile de utilizator final si prevederile art. 20 alin. (1) lit. c) din C. fisc., respectiv dacă SC T.G. SRL a livrat motorina euro pentru alimentarea navelor din porturi, Garda Financiară secţia Vaslui a solicitat efectuarea de verificări de către Garda Financiară - secţiile Giurgiu (pentru Baziaş - Cernavodă), Mehedinţi (pentru porturile Bechet, Calafat, Drobeta Turnu-Severin, Moldova Veche şi Baziaş), Galaţi (pentru portul Hârşova), Constanţa (pentru porturile Hârşova şi Cernavodă) precum şi de A.N.R. - Căpităniile Zonale Giurgiu, Drobeta Turnu-Severin şi Constanţa.

Din adresele de răspuns primite, existente în dosarul cauzei, rezultă că SC T.G. SRL nu a desfăşurat operaţii de buncheraj (aprovizionarea navelor cu motorina) în luna martie 2006, în zona porturilor situate la Dunăre (vol. 2, filele 39-44 şi vol. 7, filele 260-288).

Tribunalul a reţinut cu privire la nerespectarea destinaţiei prevăzută în autorizaţia de utilizator final din 17 februarie 2006 sau utilizarea în orice alt scop care nu a fost în conformitate cu scutirea că, potrivit art. 192 alin. (5) din C. fisc. „în cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea".

În consecinţă s-a constatat că SC T.G. SRL Vaslui datora accize pentru cantitatea de 2.160,015 tone motorina euro.

Din concluziile raportului de constatare tennico-ştiinţifică din 11 septembrie 2006 (vol. 2, filele 3-40) întocmit de către specialistul D.N.A. s-a reţinut că prejudiciul total produs prin intermediul SC T.G. SRL Vaslui bugetului de stat, este de 7.623.777 lei, din care suma de 3.055.831 (2.443.163 lei -accize + 600.158 - T.V.A., 12.510 lei - impozit pe profit) a fost produsă prin nerespectarea destinaţiei combustibilului - motorină, în sensul că nu a fost comercializată pentru aprovizionarea navelor fluviale.

În actul de sesizare s-a reţinut că iniţiativa obţinerii autorizaţiei de buncheraj a aparţinut inculpatului S.B.O.I., care a apelat la sprijinul învinuitului C.S. şi care a determinat-o pe inculpata T.E. să obţină această autorizaţie pe firma sa.

Instanţa a reţinut din declaraţia martorului B.V. că inculpatul S.B.O.I. a apelat la serviciile de consiliere ale acestui martor în vederea obţinerii autorizaţiilor de buncheraj, iar anterior depunerii documentaţiei pentru autorizaţii, martorul s-a întâlnit în două rânduri cu inculpata T.E., care era însoţită de inculpaţii C.L. şi S.B.O.I., iar acesta din urmă i-a solicitat martorului ajutorul în vederea întocmirii documentaţiei necesare obţinerii autorizaţiei de buncheraj.

Pentru activitatea de consiliere, B.V. a fost plătit cu suma de 3.000 lei, plătiţi prin mandat poştal on-line din data de 03 februarie 2006, transmis de învinuitul G.C.

Cele trei autorizaţii de utilizator final din 2006, eliberate de către D.G.F.P. Vaslui, în 3 exemplare, au fost ridicate de către inculpata T.E. de la organul fiscal, după care, împreună cu inculpatul S.B.O.I. s-au deplasat la SNP P. SA - Bucureşti, unde au încheiat contractul de cumpărare produse petroliere dintre SNP P. SA şi SC T.G. SRL Vaslui (vol. 5, filele 239-248). Apoi, la data de 03 martie 2006, cei doi s-au deplasat la depozitele Oarja -judeţul Argeş şi Brazi, jud. Prahova, unde au depus exemplarele nr. 3 ale autorizaţiilor de utilizator final în vederea furnizării mărfilele Aceste aspecte au rezultat din ridicarea de înscrisuri de la depozite şi din audierea reprezentanţilor acestora (vol. 13, filele 96-97).

Inculpata T.E. s-a deplasat în 09 martie 2006, la Odorheiu-Secuiesc, judeţul Harghita, unde s-a întâlnit cu inculpatul S.B.O.I., acesta fiind însoţit de B.Z. şi K.C., cetăţeni maghiari.

Cu această ocazie s-au întocmit formalităţile pentru cesionarea părţilor sociale deţinute de inculpata T.E. la SC T.G. SRL Vaslui către K.C., din Ungaria. De asemenea, s-a procedat la schimbarea specimenului de semnătură în bancă, pe numele noului administrator al firmei, K.C., iar la 24 martie 2006, a fost întocmit procesul-verbal prin care inculpata T.E. a predat către K.C. documentele aparţinând SC T.G. SRL Vaslui (vol. 8, filele 94, 95).

Deşi, în acest proces-verbal se menţionează că au fost predate şi exemplarele 1 şi 2 ale autorizaţiilor de utilizator final din 2006 eliberate de D.G.F.P. Vaslui (exemplarele nr. 3 fiind depuse deja la Depozitele Oarja şi Brazi ale SNP P. SA), acestea au rămas asupra inculpatei T.E., deoarece intenţiona să obţină pe ele o sumă de bani de la K.C. Aceste exemplare ale autorizaţiei de utilizator final au fost predate de inculpată organelor de anchetă la data de 26 ianuarie 2007 (vol. 8, filele 84-90).

Din declaraţiile martorilor care erau şoferi pe maşinile de transport, rezultă că aceştia s-au prezentat la cele două depozite ale SNP P. SA -Oarja - Argeş şi Brazi - Prahova, de unde au încărcat în autocisterne motorina, apoi au transportat-o la depozitul SC C.F. SRL din localitatea Găneasa, judeţul Olt. Parte din aceşti delegaţi şi din autocisterne aparţin SC R.I. SRL Bucureşti, la care director economic era inculpatul R.P.E. Altă parte aparţineau SC A.D.G. SRL Bucureşti, administrată de F.R. Ulterior, cantităţile de motorină neaccizată au fost vândute către diferite societăţi comerciale, facturându-se şi încasându-se şi accizele aferente, nerespectându-se destinaţia legală, aceea de a fi livrată navelor fluviale.

Din analiza operaţiunilor bancare derulate de SC T.G. SRL după ce firma a fost vândută de inculpata T.E. (09 martie 2006), s-a constatat că în această perioadă firma a făcut plăţi către SNP P. SA - Depozitul Oarja şi Depozitul Brazi, reprezentând contravaloare motorină euro 3; firma SC T.G. SRL a primit sumele de bani necesare acestor plăţi din conturile firmelor SC S. SRL şi SC K.T. SRL.

În actul de sesizare s-a reţinut că din analiza ordinelor de plată prin care SC T.G. SRL a făcut plăţi către SNP P. SA, a rezultat faptul că o parte din acestea au fost scrise de inculpatul S.B.I.O., aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din data de 29 martie 2007 întocmit de Serviciul criminalistic al I.P.J. Iaşi (vol. 9, filele 224-248).

Instanţa a reţinut cu privire la acest aspect din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din data de 29 martie 2007 întocmit de Serviciul criminalistic al I.P.J. Iaşi (vol. 9, filele 224-248), că menţiunile de pe ordinele de plată din 14 martie 2006 emis de SC T.G. SRL Vaslui, din 15 martie 2006 emis de SC T.G. SRL Vaslui, din 17 martie 2006 emis de SC T.G. SRL Vaslui, din 23 martie 2006 emis de SC T.G. SRL Vaslui, din 23 martie 2006 emis de SC T.G. SRL Vaslui, beneficiar SC R.S.R. SA, din 23 martie 2006 emis de SC T.G. SRL Vaslui, beneficiar SC P. SA., Depozit Oarja au fost scrise de S.B.I.O., iar menţiunile scriptice de pe aceleaşi ordine de plată de la rubricile opţional, reprezentând C.U.I./C.F. nu au fost scrise de S.B.O.I. şi S.B.I.O.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2007 întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Iaşi ( filele 252-264, vol. 9 dosar u.p.) instanţa a reţinut că scrisurile prezente pe ordinul de plată emis de SC T.G. SRL Vaslui, beneficiar SNP P. SA Bucureşti, Depozitul Oarja şi pe ordinele de plată din 14 martie 2006, din 15 martie 2006, din 16 martie 2006, din 17 martie 2006, din 20 martie 2006, nr. 125 din din 20 martie 2006 şi din 23 martie 2006, toate emise de către SC S. SRL pentru beneficiarul SC T.G. SRL au fost executate de aceeaşi persoană.

Scrisurile de pe cele 12 ordine de plată nu au fost executate de către numiţii S.B.O.I. şi S.B.I.O.

Instanţa, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 octombrie 2008, întocmit de I.N.E.C., L.I.E.C. Iaşi, în cursul judecăţii (filele 362-373 vol. III instanţă), a reţinut că ordinele de plată din 14 martie 2006, din 15 martie 2006, din 17 martie 2006, din 23 martie 2006 beneficiar SC R. S.R. SA, din 23 martie 2006 beneficiar SC P. SA, Depozit Oarja, jud. Argeş, toate emise SC T.G. SRL Vaslui, ordinul de plată din 23 martie 2006 emis de SC K.T. SRL din Cluj Napoca nu au fost scrise şi nici semnate de numitul S.B.I.O.

În concluzie, pe baza expertizelor tehnico ştiinţifice efectuate la data de 16 aprilie 2007 în cursul urmăririi penale şi la data de 24 octombrie 2008 în cursul judecăţii, instanţa a reţinut că, după data de 9 martie 2006, când SC T. SRL Vaslui a ieşit de sub administrarea inculpatei T.E., nici un ordin de plată din cele enumerate în actul de sesizare, emis de această societate, cu privire la motorina achiziţionată pentru buncherajul navelor nu a fost scris sau semnat de inculpată sau de inculpaţii S.B.O.I. şi S.B.I.O.

Chiar în cuprinsul actului de sesizare se arată că inculpatei T.E. nu i se poate imputa utilizarea autorizaţiilor din 2006 şi comercializarea ilicită a motorinei destinată activităţii de buncheraj, aceste activităţi fiind ulterioare datei cesionării firmei (9 martie 2006) către K.C., persoană care nu a fost audiată şi căreia îi revine exclusiv răspunderea pentru neutilizarea autorizaţiilor de buncheraj conform scopului în vederea căruia au fost obţinute, prin schimbarea destinaţiei motorinei, tot acesta fiind responsabil de prejudiciul creat în acest mod, dacă i se va dovedi vinovăţia.

Faţă de conţinutul probatoriului din dosar coroborat cu concluziile expertizelor tehnico-ştiinţifice cu privire la ordinele de plată, emise de SC T. SRL Vaslui după data de 9 martie 2006, când firma a ieşit din administrarea inculpatei, instanţa a constatat că nu există nici un element probator din care să rezulte implicarea inculpaţilor S.B.O.I. şi S.B.I.O. în comercializarea ilicită a motorinei, obţinută prin valorificarea celor trei autorizaţii de buncheraj din 2006.

În acest sens, aspectele prezentate în rechizitoriu, susţinute în parte de probatoriu privind ajutorul dat inculpatei de inculpatul S. pentru obţinerea acestor autorizaţii sau ajutorul dat în vederea cesionării firmei către K.C., nu au nici o relevanţă sub aspectul existenţei faptelor reţinute în sarcina inculpatului S. cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală realizată prin comercializarea ilicită a motorinei destinată activităţii de buncheraj.

Cu privire la inculpatul S.B.l.O. s-a arătat că nu există probe din care să rezulte că l-ar fi ajutat în vreun fel pe inculpatul S.B.O.I., în operaţiunile financiar contabile realizate prin intermediul SC C.F. SRL sau SC T.G. SRL, descrise în actul de inculpare.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus achitarea inculpatului S.B.l.O., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 26 C. pen. cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC C.F. SRL şi SC T.G. SRL).

În ce priveşte infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în transferul de sume de bani, cunoscând ca provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor sume, reţinută în sarcina inculpaţilor S.B.O.I., C.T.F. şi S.B.l.O. s-a arătat în raportul de constatare al specialistului D.N.A. (vol. 2, fila 78), că sumele de bani rezultate în urma activităţilor ilicite au fost ridicate din bănci în numerar de către persoanele care au acţionat în numele firmelor „fantomă" identificate, respectiv SC B.I. SRL, SC P. SRL, SC S. SRL, SC G. SRL şi SC G.F. SRL.

În actul de sesizare s-a arătat că, datorită distanţei de la care se acţiona, precum şi în scopul sustragerii acestor câştiguri de la controlul economico-financiar, o parte a veniturilor au fost expediate între participanţi prin mandate poştale on line.

Relaţiile obţinute de la CN P.R. SA (vol. 20, filele 1-308) au stabilit existenţa acestor transferuri băneşti, cele mai consistente sume fiind primite/transmise de inculpaţii C.T.F., S.B.O.I. şi S.B.l.O., precum şi de C.S.

În afară de sumele de bani primite sau expediate personal, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor (vol. 8, filele 228-247), dar şi din conţinutul .convorbirilor telefonice interceptate, au fost delegate şi alte persoane pentru a ridica/expedia sume de bani. Astfel, pentru inculpatul C.T.F. au fost identificaţi învinuiţii B.C., V.D.C. şi C.O.G., ultima fiind prietena inculpatului, care primeau sau expediau sume de bani în numele său. In aceste cazuri, identitatea primitorului era comunicată telefonic expeditorului.

Pentru inculpatul S.B.O.I., în afară de fiul său, S.B.l.O. a mai fost mandatat să primească sau să expedieze bani un alt fiu al său, S.B.V.A., precum şi soţia acestuia S.B.S. (vol. 20, filele 277-308).

Pe baza relaţiilor comunicate de CN P.R. SA s-a stabilit că în perioada 20 ianuarie 2005 - 08 mai 2006, inculpatul S.B.O.I. a primit în total prin mandate on line 101.150 lei şi a expediat în total 326.505 lei (vol. 20, filele 99-102).

În perioada 10 noiembrie 2004 - 28 aprilie 2006 inculpatul S.B.l.O. a primit în total 15.330 lei şi a trimis prin mandate on line 327.700 lei (vol. 20, filele 174-177).

În perioada 05 octombrie 2004 - 31 ianuarie 2006 inculpatul C.T.F. a primit în total, în nume propriu, prin mandate on line suma de 52.850 lei şi a expediat suma de 500 lei (vol. 20, filele 90, 91).

În perioada 22 martie 2005 - 16 iulie 2005 învinuita C.O.G. a primit în total prin mandate on line suma de 109.050 lei şi a expediat suma de 36.040 lei (vol. 20, filele 5,6).

În perioada 04 octombrie 2004 - 06 martie 2006 învinuitul B.C. a primit în total prin mandate on line suma de 150.365 lei şi a expediat suma de 5.890 lei (vol. 20, filele 32-34).

În perioada 29 iulie 2005 - 19 octombrie 2005 învinuitul V.D.C. a primit în total prin mandate on line suma de 107.800 lei şi a expediat suma de 3.150 lei (vol. 20, fiilele 71,72).

Din evidenţele întocmite pe baza mandatelor on line a rezultat că inculpatul S.B.O.I. a primit în perioada 29 noiembrie 2005 - 11 mai 2006 suma de 24.200 lei de la expeditorii S.B.l.O. şi B.Z.

Inculpatul C.T.F. a primit personal, în perioada 05 octombrie 2004 - 15 decembrie 2005 suma de 470.000.000 lei (vol. 20, filele 90-91) de la numitul S.B.l.O.

Prin intermediul învinuitului V.D.C., inculpatul C.T.F. a primit în perioada 29 iulie 2005 - 19-10-2005, în total, suma de 61.800 lei (vol. 20, filele 71, 72) de la expeditorii S.B.l.O. şi S.B.O.I.

Prin intermediul învinuitului B.C., inculpatul C.T.F. a primit în perioada 04 octombrie 2004 - 06 martie 2006, în total, suma de 114.150 lei (vol. 20, fiilele 32-34) de la expeditorii S.B.O.I. şi S.B.l.O.

Prin intermediul învinuitei C.O.G., inculpatul C.T.F. a primit în perioada 22 martie 2005 - 16 iunie 2005 suma de 556.000.000 lei (vol. 20, filele 5, 6) de la expeditorii S.B.l.O. şi S.B.O.I.

S-a reţinut că, în total în perioada săvârşirii faptelor, inculpatul C.T.F. a avut beneficii ilicite dovedite în valoare de 278.550 lei.

Inculpatul S.B.l.O. nu a fost identificat ca primind sume de bani în acest mod în perioada săvârşirii faptelor, de la persoane implicate în cauză, însă expediţiile pe care le-a efectuat sunt consistente (vol. 20, filele 174-177). De asemenea, inculpaţii T.E. şi C.L. nu au beneficiat de sume de bani în acest mod, în afara celor avansate de finanţatori pentru derularea activităţilor. Totodată, inculpatul R.P.E. nu a fost identificat ca primind în acest mod sume de bani.

Instanţa a apreciat că faptele de spălare de bani, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi reţinute în sarcina celor trei inculpaţi, S.B.O.I., C.T.F., S.B.l.O., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în transferul de sume de bani, cunoscând ca provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor sume.

În acest sens, s-a arătat că în cauză nu s-a dovedit săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, infracţiune principală, astfel că sumele de bani din tranzacţiile on-line efectuate de inculpaţi nu pot fi considerate produse infracţionale în sensul spălării banilor.

Astfel, în cazul infracţiunii de spălare de bani, esenţial pentru existenţa acesteia este dovedirea infracţiunii principale din care provine bunul albit, ori în cauză nefăcându-se dovada săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, nu s-a probat faptul că sumele de bani transferate de inculpaţi provin dintr-o sursă ilicită.

Pe de altă parte, faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 656/2002, care prevăd expres cine poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, rezultă că participanţii la infracţiunea principală (în speţă inculpaţii S.B.O.I., C.T.F., S.B.l.O. la infracţiunea de evaziune fiscală) nu pot fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, dacă au calitatea de subiect activ al primei infracţiuni, deoarece ei ar fi devenit deţinători ai bunului (al sumelor de bani) prin comiterea faptei principale.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor S.B.O.I., C.T.F., S.B.l.O. pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul C.T.F. se ocupa de finanţarea activităţilor şi împărţirea beneficiilor, de găsirea unor participanţi ori a unor noi metode de obţinere de câştiguri ilicite, inculpatul S.B.O.I. de derularea afacerilor la vedere prin firmele sale, iar C.S., în prezent decedat, în calitate de funcţionar guvernamental, asigura protecţia grupului de celelalte grupări cu care interacţionau, pretinzând că este ofiţer acoperit şi intervenind cu această pretinsă calitate pentru a evita neachitarea unor datorii ori pentru a determina respectarea unor înţelegeri sau chiar intervenind la autorităţile fiscale şi judiciare în favoarea membrilor grupului.

În actul de sesizare s-a afirmat că probele administrate în cauză nu au confirmat vinovăţia inculpaţilor T.E., C.L., S.B.I.O. şi R.P.E. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, acestora neputându-li-se imputa reprezentarea organizării grupului, aceştia doar executând activităţile infracţionale coordonaţi de inculpaţii C.T.F. şi S.B.O.I.

Instanţa a constatat că ansamblul probelor administrate în cauză nu demonstrează cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material".

S-a arătat că acuzarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a sprijinit exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate între ei sau cu alte persoane însă acestea nu relevă existenţa unei structuri organizate, care acţiona coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpaţi sau la care alţii să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

În raport de legăturile existente între inculpaţi, prin aceea că unii erau prieteni, alţii rude, unii se cunoşteau din copilărie, iar între aceştia s-au creat în timp relaţii de prietenie şi de parteneriat în diferite afaceri comerciale, s-a arătat că acestea nu prezintă caracteristicile unui grup infracţional, care presupune existenţa unei ierarhii, a unei anumite subordonări, iar scopul membrilor grupului trebuie să vizeze săvârşirea unor infracţiuni pentru a obţine foloase materiale.

Convorbirile telefonice interceptate nu au fost apreciate în măsură să dovedească existenţa grupului infracţional şi calitatea inculpatului C. de conducător al acestuia, atâta timp cât din aceste discuţii nu rezultă o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfăşurată de inculpat asupra activităţilor presupus infracţionale ale celorlalţi inculpaţi din cauză.

De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală pretins a fi fost săvârşite de inculpaţi, pentru a se dovedi că scopul constituirii presupusului grup infracţional a fost acela al săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală.

În consecinţă, instanţa a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor S.B.O.I. şi C.T.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a reţinut că prejudiciul în sumă de 451.908, 827 lei, creat de SC I.P.O.G. SRL, prin neînregistrarea veniturilor în valoare de 10.270.655.154 lei rezultate din facturile completate de numitul M.G. există, însă, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul C.T.F. nu are nici o contribuţie la producerea acestuia, iar inculpatul S.B.O.I. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea care a determinat acest prejudiciu în alt dosar instrumentat de Tribunalul Cluj.

Instanţa a constatat că prejudiciul adus bugetului de stat de către SC C.F. SRL, aferent autorizaţiilor de utilizator final pentru degresant de tip P a fost calculat corect de specialistul D.N.A la valoarea de 8.400.500, 799 lei, însă acesta nu există, deoarece modalitatea de calcul a prejudiciului s-a bazat pe ipoteza nerealităţii procesului de producţie a degresantului de tip P, ori probele nu au dovedit activitatea procesului de producţie.

Referitor la prejudiciul creat de SC T.G. SRL Vaslui, aşa cum s-a arătat în raportul de expertiză contabilă judiciară, Tribunalul a reţinut că acesta are două componente, respectiv, prejudiciul aferent autorizaţiilor de utilizator final pentru degresant de tip P, calculat la valoarea de 4.567.946 lei, dar care nu există, în cauză nedovedindu-se activitatea procesului de producţie a degresantului de tip P, şi prejudiciul aferent autorizaţiilor de utilizator final pentru buncheraj în valoare de 3.055.831 lei, care există, fiind corect determinat şi susţinut de faptul că SC T.G. SRL nu a putut demonstra livrările în conformitate cu autorizaţiile de utilizator final primite.

Referitor la acest prejudiciu, Tribunalul a constatat că există, însă el a fost produs de societate în perioada când a fost administrată de numitul K.C., iar din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat implicarea celorlalţi inculpaţi din cauză în comercializarea motorinei, obţinută în baza autorizaţiilor de buncheraj.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de Statul Român, reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. a judeţului Vaslui, D.G.F.P. a judeţului Iaşi şi D.G.F.P. Judeţeană Botoşani, privitor la toate prejudiciile enumerate.

În termen legal, hotărârea a fost apelată de procuror, de părţile civile D.G.F.P. a Judeţului Vaslui - în numele şi pentru A.N.A.F. şi A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Judeţului Iaşi şi de inculpatul C.T.F.

Prin Decizia penală nr. 20 din 19 februarie 2013 pleiunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, părţile civile D.G.F.P. a Judeţului Vaslui - în numele şi pentru A.N.A.F., reprezentantă a Statului Român şi A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Judeţului Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 334 din 24 iunie 2011 pleiunţată de Tribunalul Iaşi şi s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.T.F. împotriva aceleiaşi sentinţe .

S-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de procuror şi obligarea părţilor civile şi a inculpatului C.T.F. la plata către stat a sumei de câte 200 lei, cu acest titlu.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, arătând în esenţă că refuzul nejustificat al inculpatului S.B.O.I. de a prezenta organelor de control documentele solicitate a fost dovedit, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005 neprevăzând o anumită formă de somare a unei persoane în vederea prezentării documentelor fmanciar-contabile, iar în ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, instanţa a înlăturat nejustificat raportul de constatare întocmit în cursul urmăririi penale precum şi expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii.

În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, săvârşită de inculpaţi în calitate de administratori ai SC T.G. SRL Vaslui şi SC C.F. SRL a arătat că instanţa de fond a ignorat în mod nejustificat întregul material probator de la dosar şi nu a coroborat concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză cu celelalte probe administrate, luând în considerare doar expertiza contabilă care a stabilit un prejudiciu eleiat, fără suport probator şi fără să ia în calcul realitatea tranzacţiilor efectuate în baza celor 17 facturi.

Partea civilă D.G.F.P. a Judeţului Vaslui - în numele şi pentru A.N.A.F. nu a precizat motivele de nelegalitate şi netemeinicie, iar partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Judeţului Iaşi a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., sens în care a arătat că Tribunalul, pleiunţând o soluţie de achitare a inculpaţilor, putea dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor civile.

Pentru a pleiunţa această decizie, Curtea a arătat, cu privire la apelul declarat de Ministerul Public, că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate în ambele faze procesuale, interpretând corect dispoziţiile legale incidente în cauză şi argumentând temeinic soluţia pleiunţată în cauză.

În acest sens s-a arătat că existenţa infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în forma incriminată la momentul când se pretinde consumarea faptei, presupune sub aspectul laturii obiective ca refuzul nejustificat să aibă la bază trei chemări, iar persoana somată să fi avut cunoştinţă despre solicitarea de a se prezenta în faţa organelor competente.

În condiţiile în care, în cauză, confirmările de primire nu certifică faptul că inculpatul S.B.O.I. a luat cunoştinţă de somaţie, s-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina acestuia fapta încriminată de art. 4 din Legea nr. 241/2005, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.

S-a mai menţionat de către instanţa de control judiciar că declaraţia martorului R.V. din care rezultă că facturierul şi alte documente ale firmei au rămas la inculpatul C., nu confirmă că acesta a desfăşurat o activitate de determinare a numitului M.G. să întocmească 17 facturi emise de societatea al cărei administrator era C.I. De asemenea, s-a apreciat că declaraţia inculpatului S.B.O.I. nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte că inculpatul C. a instigat pe numitul M.G. să întocmească înscrisuri contabile, respectiv facturi fiscale, în perioada iulie-octombrie 2004.

În ce priveşte activitatea inculpaţilor circumscrisă infracţiunii de evaziune fiscală pretins a se fi consumat prin intermediul SC C.F. SRL şi SC T.G. SRL Vaslui, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o analiză completă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, reţinând o situaţie de fapt corectă.

Astfel, concluziile rapoartelor de constatare din cursul urmăririi penale nu au fost susţinute de expertizele care s-au efectuat în cursul judecăţii, în considerentele hotărârii făcându-se o analiză a acestor neconcordanţe, cu referire la probele care susţin concluziile experţilor.

S-a arătat că, din probele administrate, nu rezultă că uleiurile minerale şi degresanţii au fost vânduţi drept combustibili, prima instanţă reţinând motivat de probele administrate că societăţile au avut posibilităţi de depozitare, că s-a justificat achiziţia de materii prime şi că s-au desfăşurat activităţi de procesare. Totodată, deşi nu s-a solicitat şi nici nu s-a stabilit consumul de energie, şi dacă societăţile au avut sau nu angajaţi şi nu s-a prezentat probă de produs degresat, s-a apreciat că respectivele aspecte nu erau de natură să influenţeze situaţia de fapt reţinută de instanţă.

Curtea a apreciat, de asemenea, că s-a reţinut motivat faptul că, exceptând SC V.C. SRL Săcele, toate firmele care au desfăşurat activităţi comerciale cu cele două societăţi erau înregistrate şi au efectuat plăţile prin viramente bancare. ]n plus, din analiza situaţiei de fapt, a rezultat că a existat un proces de producţie, că s-au achiziţionat legal materii prime, că produsul finit a fost legal valorificat şi că s-au evidenţiat operaţiunile în actele contabile, prima instanţă luând în considerare toate probele administrate şi reţinând motivat că nu s-au desfăşurat activităţi care să se circumscrie conţinutului infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În condiţiile în care nu s-a dovedit că sumele de bani care au fost transferate între inculpaţi provin din săvârşirea unor fapte penale, instanţa de apel a considerat că în mod corect s-a reţinut de către Tribunal că fapta de spălare de bani nu există. Astfel, nefăcându-se dovada existenţei intenţiei şi vinovăţiei inculpaţilor pentru fapte de evaziune fiscală, ori a faptului că sumele de bani provin din fapte ilicite, nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor existenţa infracţiunii de spălare de bani.

S-a arătat că spălarea de bani este o faptă penală care este condiţionată de existenţa unei alte activităţi ilicite prin care s-a obţinut o sumă de bani a cărei provenienţă se încearcă a fi acoperită, ca provenind dintr-o sursă licită. Ca urmare s-a concluzionat că în cauză nu s-a dovedit că sumele de bani care au format obiectul transferului între inculpaţi şi alte persoane provin din fapte ilicite.

Referitor la infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a menţionat de Curte că aceasta presupune existenţa unui grup structurat, format din cel puţin trei persoane, care acţionează coordonat şi că aceasta trebuie să fie in legătură cu alte fapte penale, fapte pentru care s-a constituit grupul infracţional.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o analiza completă a situaţiei de fapt, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, concluzionând motivat că fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu există.

În ce priveşte apelurile formulate de părţile civile, s-a reţinut că dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. sunt incidente atunci când achitarea se pleiunţă pentru existenţa cazului prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b)¹ C. proc. pen., respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni ori atunci când se constată existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Ca urmare, s-a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

Faţă de aceste considerente, în lipsa motivelor de apel ale părţii civile D.G.F.P. a Judeţului Vaslui - în numele şi pentru A.N.A.F., constatându-se că nu există motive de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile ca nefondate.

S-a constatat că hotărârea primei instanţe a fost apelată şi de inculpatul C.T.F., fără a se preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie, iar la termenul din 15 ianuarie 2013 acesta şi-a retras calea de atac, fiind îndeplinite cerinţele art. 369 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.A.F. Iaşi.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la greşita stabilire a situaţiei de fapt şi greşita achitare a inculpaţilor pentru toate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

S-a susţinut că, în raport de probele administrate în cauză, infracţiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare sau fiscale, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatului S.B.O.I. a fost dovedită, întrucât legea nu prevede o anumită modalitate de somare a persoanei în vederea prezentării documentelor necesare verificărilor financiare ci doar dovada că, deşi a fost chemată de 3 ori, aceasta nu s-a prezentat la organul fiscal.

Referitor la infracţiunea de instigare la evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.T.F. s-a arătat că probele dosarului dovedesc că acesta a dat dispoziţie lui M.G., angajat la SC R.S. SRL, să completeze cele 17 facturi fiscale fără a conţine date despre delegaţi şi despre mijloacele de transport, iar seriile nu au fost folosite în mod cleiologic.

De asemenea, infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată a fost dovedită cu probele dosarului, din care rezultă că operaţiunile de producere a degresantului au fost fictive, produsele petroliere fiind în realitate facturate direct către terţi, iar prin refacturări succesive, prin intermediul unor firme tip „fantomă", s-au transformat în combustibili auto.

În ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, s-a susţinut că în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada că sumele de bani care au fost transferate între inculpaţi provin din săvârşirea unor fapte penale şi nu s-a motivat în concret înlăturarea raportului de constatare al D.N.A., a proceselor verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi a declaraţiilor martorilor, probe din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpaţilor.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosar, partea civilă D.G.F.P. Iaşi a criticat hotărârea atacată cu privire la exonerarea inculpatului C.T.F. de la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat prin infracţiunea comisă, solicitând condamnarea acestuia şi obligarea lui în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.P.O.G. SRL Iaşi la plata sumei de 451.908,827 lei plus dobânzile legale.

Examinând recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi, prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea procesual penală anterioară, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen.(1968) stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 C. proc. pen. (1968).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pleiunţată la data de 19 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen.(1968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea în continuare a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Analizând criticile invocate de Ministerul Public cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost detaliate în scris şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor (solicitându-se condamnarea inculpaţilor pentru toate faptele pentru care au fost trimişi în judecată), se observă că acestea nu vizează, de fapt, greşita aplicare a legii, în realitate fiind contestată modalitatea de interpretare a probelor administrate în cauză şi situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, aspecte care nu se încadrează în motivul de recurs menţionat, putând fi circumscrise, eventual, cazului de casare de la pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele de fond, însă numai în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt.

Însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968) a fost abrogat expres prin actul normativ menţionat, situaţie în care criticile formulate de Ministerul Public nu mai pot face obiectul examinării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat anterior, doar la chestiuni de drept, nu şi la erori de fapt, cum este cea invocată de parchet.

În ce priveşte recursul formulat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi, Înalta Curte constată că motivele de recurs au fost depuse în scris la dosar cu depăşirea termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (1968).

Potrivit acestui text de lege, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385¹⁰ alin. (3), se iau în considerare din oficiu (art. 385¹⁰ alin. (2)¹ C. proc. pen. 1968).

În speţă, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi a formulat cererea de recurs la data de 27 februarie 2013, iar motivele de recurs au fost depuse la dosar printr-un memoriu separat la data de 30 octombrie 2013, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 31 octombrie 2013.

Nefiind depuse la dosar în termenul prevăzut de lege, respectiv cu 5 zile înaintea termenului din 31 octombrie 2013, Înalta Curte nu mai poate lua în examinare motivele de recurs formulate de partea civilă.

Oricum, având în vedere că motivele de recurs formulate de partea civilă vizează netemeinicia hotărârii, nu nelegalitatea ei (invocându-se greşita achitare a inculpatului C.T.F. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi greşita respingere a acţiunii civile), putând fi, deci, circumscrise cazului de casare de la pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen.(1968) în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum s-a menţionat, acestea nu mai pot face obiectul examinării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 20 din 19 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii S.B.O.I., T.E., C.T.F., C.L., S.B.I.O. şi R.P.E. sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.(1968) să fie respinse.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.(1968).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 20 din 19 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii S.B.O.I., T.E., C.T.F., C.L., S.B.I.O. şi R.P.E.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi S.B.O.I., T.E., C.L. şi S.B.I.O. în sumă de câte 400 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi R.P.E. şi C.T.F. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1934/2014. Penal. Strămutare (art. 55 CPP...		ICCJ. Decizia nr. 1937/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1867/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1870/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1872/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7 ICCJ. Decizia nr. 1934/2014. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond ICCJ. Decizia nr. 1937/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1938/2014. Penal. Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 1948/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art ICCJ. Decizia nr. 1953/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs