ICCJ. Decizia nr. 1948/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1948/2014
Dosar nr. 2429/109/2010
Şedinţa publică din 5 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 26 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpaţii G.A. şi R.C.L., din infracţiunea prev. de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul M.C.R. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul G.A., la:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 31 mai 2010 până la 3 decembrie 2010.
A fost condamnat inculpatul M.C.R., la:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. disp. art. 13 C. pen. cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 1 an, în total 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 31 mai 2010 şi până la 3 decembrie 2010.
A fost condamnat inculpatul R.C.L., la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap.la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 4 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar în baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 7 ani.
S-au instituit în sarcina inculpatului măsurile prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prev. de lit. a), a fost obligat acesta să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, după programul stabilit de către această instituţie.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 1605 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 31 mai 2010 şi până la 19 noiembrie 2010.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 116.931,6 RON despăgubiri către partea civilă I.P.J. Argeş.
A fost obligat inculpatul M.C.R. la 11.681 RON despăgubiri către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Naţională a Finanţelor Publice Bucureşti.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 51/P din 14 aprilie 2010 asupra bunurilor inculpaţilor.
S-a confiscat de la inculpatul G.A. suma de 60.378 RON, iar de la inculpatul R.C.L. suma de 313,6 RON.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 20.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat, că prin Rechizitoriul nr. 51/P din 21 iunie 2010, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a trimis în judecată pe inculpaţii G.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare şi de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C. pen., R.C.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. rap.la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, art. 248 C. pen. rap.la art. 2481 C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare şi de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi M.C.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 2481C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. cu ref. la art. 17 lit. g) din Legea 78/2000 modif. cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul G.A., care având funcţia de şef serviciu al Serviciului de Logistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş, cu gradul de comisar şef, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2004 a primit de la inculpatul M.C.R. bunuri şi servicii în sumă totală de 603.782.762 RON, reprezentând contravaloarea, unui autoturism, marca M., cu numărul de înmatriculare X1, a unor materiale şi lucrări, pentru atribuirea către SC R. SRL a Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, suplimentarea în mod nelegal şi abuziv a valorii iniţiale a acestui contract, precum şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost executate. De asemenea inculpatul, în aceeaşi calitate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2004, în timpul derulării contractului de execuţie cu nr. A1 din 8 iulie 2003 pentru executarea investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", împreună cu inculpatul R.C.L. şi-a încălcat grav atribuţiunile de serviciu şi dispoziţiile legale în materie, suplimentând în mod nelegal valoarea contractului de achiziţie şi acceptând decontarea la plată către SC R. SRL, beneficiarul contractului de achiziţie mai sus arătat, a unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă, prejudiciind în acest mod Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cu suma totală de 512.183,69 RON.
În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut, că în anul 2006, după efectuarea unui control de către Corpul de control al Ministrului Administraţiei şi Internelor pe linia respectării dispoziţiilor privind achiziţiile publice şi a altor nereguli la nivelul acestei instituţii, a semnat în fals Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. P1 din data de 28 decembrie 2005 întocmit de către inculpatul R.C.L. la o dată ulterioară celei menţionate în acest proces-verbal şi cu date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, faptă săvârşită pentru a ascunde infracţiunea de luare de mită şi, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu a sustras din deţinerea şi gestiunea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş înscrisuri şi documente care reprezentau corespondenţa dintre Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş privitoare la acte şi date din Dosarul penal nr. 51/P/2006.
În rechizitoriu, s-a mai reţinut, că inculpatul R.C.L., având calitatea de ofiţer specialist în cadrul Serviciului de Logistică al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, cu atribuţiuni de diriginte de şantier, la data de 8 august 2003, a primit cu titlu de mită de la inculpatul M.C.R. servicii turistice în sumă totală de 3.136.000 ROL pentru a nu sesiza persoanele responsabile cu privire la neregulile constatate pe perioada derulării Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, cât şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă de firma SC R. SRL Bradu al cărei administrator este inculpatul M.C.R. De asemenea inculpatul, în aceeaşi calitate, în perioada 2003 - 2004, în timpul derulării contractului de execuţie cu nr. A1 din 8 iulie 2003 pentru executarea investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", împreună cu inculpatul G.A. şi-a încălcat grav atribuţiunile de serviciu şi dispoziţiile legale în materie, suplimentând în mod nelegal valoarea contractului de achiziţie şi acceptând decontarea la plată către SC R. SRL, beneficiarul contractului de achiziţie mai sus arătat, a unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă, prejudiciind în acest mod Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cu suma totală de 512.183,69 RON.
Acelaşi inculpat, s-a reţinut în rechizitoriu, în anul 2006, după efectuarea unui control de către Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor pe linia respectării dispoziţiilor privind achiziţiile publice şi a altor nereguli la nivelul acestei instituţii, a întocmit în fals Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. P1 din data de 28 decembrie 2005 cu date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, faptă săvârşită pentru a ascunde infracţiunea de luare de mită, iar în perioada anilor 2004 - 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în declaraţiile de avere întocmite conform Legii nr. 115 din 16 octombrie 1996 în cea ce priveşte suprafaţa de teren achiziţionată la data de 13 mai 2004, menţionând în mod nereal în declaraţiile de avere din anii 2008 - 2009 că a achiziţionat o suprafaţă de 800 mp împreună cu soţia în loc de 1.898,37 mp.
În fine, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul M.C.R., administrator al SC R. SRL Bradu care în perioada anilor 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ocazia derulării procedurii de achiziţie pentru investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", cât şi pe perioada derulării Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, a remis cu titlu de mită bunuri şi servicii inculpatului G.A., şef serviciu de logistică în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, în sumă totală de 603.782.762 ROL, reprezentând contravaloarea unui autoturism marca M. cu nr. X1, materiale şi lucrări, pentru atribuirea societăţii al cărui administrator era, contractul de achiziţie publică menţionat mai sus, cât şi pentru suplimentarea în mod nelegal a valorii iniţiale a acestui contract, pentru aprobarea decontării unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă, iar la data de 8 august 2003 a remis cu titlu de mită inculpatului R.C.L., ofiţer specialist în cadrul Serviciului de Logistică al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş şi diriginte de şantier la derularea contractului de execuţie cu nr. A1, servicii turistice în valoare totală de 3.136.000 ROL pentru ca acesta să nu sesizeze persoanele responsabile cu privire la neregulile constatate pe perioada acestui contract, cât şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost executate sau a unor materiale ce nu au fost puse în operă.
Inculpatul, în perioada 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat pe ceilalţi doi coinculpaţi, care şi-au îndeplinit, cu intenţie, în mod abuziv sarcinile de serviciu, în scopul acoperirii neregulilor constatate de aceştia pe perioada derulării contractului de achiziţie publică, fapte săvârşite cu ocazia realizării investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş" prin întocmirea de situaţii de lucrări şi materiale, respectiv devize cu materiale ce nu au fost puse în operă la realizarea investiţiei, prejudiciind în acest mod Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cu suma totală de 512.183,69 RON.
În sarcina inculpatului, s-a mai reţinut, că în anul 2006, a semnat Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. P1 din data de 28 decembrie 2005, întocmit de către inculpatul R.C.L. la o dată ulterioară decât cea consemnată în cuprinsul său, conţinând date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor la investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", cu scopul de a ascunde săvârşirea infracţiunii de dare de mită, iar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2004, pentru sumele de bani oferite cu titlu de mită precum şi a celor încasate prin întocmirea în fals a devizelor, situaţii de lucrări acceptate la plată, cu bunuri şi materiale care în realitate nu au fost puse în execuţie, precum şi nedeclararea veniturilor încasate de la inculpatul G.A. în sumă de 556.001.707 ROL, respectiv înregistrarea în contabilitatea societăţii în mod fictiv a unui număr de 11 facturi fiscale precum şi a unui contract economic de achiziţii materiale, prin această modalitate prejudiciind bugetul de stat cu suma de 140.674,26 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reţinut următoarele :
La data de 16 ianuarie 2003, prin Dispoziţia nr. 18, în vederea aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 60 şi a prevederilor Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 781/1998, conducerea Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Argeş a stabilit, pentru obiectivul edificarea noului sediu al D.J.A.N., cu caracter general, componenţa comisiei ce urma să analizeze ofertele de preţ din punct de vedere al criteriilor economice şi tehnice pentru achiziţiile publice ce urmau a fi efectuate de către instituţie, iar din această comisie făceau parte, între alţii, inculpatul G.A., în calitate de preşedinte, şi inculpatul R.C.L., în calitate de membru.
La data de 27 iunie 2003, din mai multe oferte depuse, a fost aleasă de către comisia de analiză a ofertelor, compusă din G.A., preşedinte, M.V. şi R.C.L., membri, SC R. SRL Bradu, care pentru executarea investiţiei la D.J.A.N. Argeş, a avansat suma de 655.734,50 RON, având preţul cel mai mic dintre toţi ofertanţii, dar şi o perioadă de execuţie a lucrărilor de 126 de zile, după care, în data de 8 iulie 2003, a fost încheiat contractul de execuţie nr. A1.
În perioada cât s-a derulat procedura de achiziţie publică de atribuire a contractului de lucrări, aceeaşi societate, SC R. SRL Bradu, executa o serie de lucrări la imobilul inculpatului G.A., situat în Ştefăneşti, aspect a fost dovedit de înscrisurile ridicate de la B.D.G. Piteşti, împrejurare ce făcea ca inculpatul să se afle realmente într-un conflict de interese aşa cum e definit de art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, ce tocmai fusese adoptată. În acest sens nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului care a declarat că nu avea cunoştinţă despre faptul că se afla în conflict de interese, necunoaşterea legii nefiind de natură să-l exonereze de răspundere.
Pe parcursul executării investiţiei la D.J.A.N. Argeş, atât inculpatul G.A., cât şi inculpatul R.C.L., au beneficiat de o serie de avantaje constând în bunuri şi servicii oferite de către celălalt inculpat, M.C.R., administrator al SC R. SRL Bradu, făcute în scopul, mai întâi al atribuirii Contractului de achiziţie publică nr. A1, iar mai apoi al suplimentării în mod nelegal al valorii acestuia, precum şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost, în fapt, executate.
Astfel, s-a stabilit că un autoturism marca M. cu nr. de înmatriculare X1, al cărui proprietar era inculpatul M.C.R., a fost folosit de inculpatul G.A., începând cu toamna anului 2003, fără ca între aceşti inculpaţi să se încheie vreun act translativ de proprietate. Deşi în cursul audierii au susţinut că între ei a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, dar doar verbal, sub forma acordului de voinţă, acest aspect nu se poate impune, în condiţiile în care, conform verificărilor făcute de organele de urmărire penală, taxele şi impozitele aferente acestui autoturism au fost plătite, în perioada anilor 2004 - 2009, de către inculpatul M.C.R. Mai mult, pentru acest autoturism, inculpatul G.A. a fost nevoit să întocmească o notă explicativă, cu ocazia controlului tematic efectuat de Corpul de Control din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în perioada 4 iulie 2006 - 7 iulie 2006, unde a pretextat că nu a încheiat contractul în formă scrisă deoarece autoturismul avea unele probleme tehnice, aspect contrazis însă de constatările inspecţiei tehnice periodice cuprinse în certificatul de înmatriculare al autoturismului. Până la urmă cei doi, presaţi şi de aceste constatări, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă scrisă, în data de 10 august 2006, care însă nu a fost înregistrat la poziţiile de rol fiscal, ceea ce a dus, după cum am arătat mai sus, ca inculpatul M.C.R. să plătească în continuare taxele şi impozitele aferente. Cele susţinute de inculpaţi cum că, de fapt taxele şi impozitele au fost plătite cu banii inculpatului G.A. nu pot fi primite întrucât sunt făcute pro causa, pe de-o parte, iar pe de altă parte, sunt contrazise de realitatea înscrisurilor care atestă cele mai sus prezentate. De notat ar mai fi că, după ce autoturismul a fost vândut unei alte persoane, acesta a ajuns până la urmă tot în posesia inculpatului M.C.R. unde a fost găsit şi de organele de urmărire penală.
Pe parcursul derulării investiţiei la sediul D.J.A.N. Argeş, inculpatul G.A. a beneficiat şi de o serie de alte avantaje din partea inculpatului M.C.R., în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, inculpatul G.A. era angajat în efectuarea unor lucrări la imobilul proprietate personală din Ştefăneşti, lucrări executate tot de SC R. SRL Bradu. Aceste avantaje s-au repercutat şi în balanţa de plăţi şi decontări, ajungându-se ca pentru lucrările efectuate la imobilul din Ştefăneşti, de o valoare mult mai mare, să se achite de către inculpatul G.A. către SC R. SRL Bradu, doar suma de 55.600 RON, în vreme ce pentru lucrări neexecutate sau executate necorespunzător la sediul D.J.A.N., acelaşi inculpat să aprobe spre decontare sume mai mari, acesta fiind, de altfel, şi mecanismul operaţiunii de luare respectiv, dare de mită.
Astfel, a reţinut instanţa de fond, inculpatul M.C.R. a achiziţionat în luna august 2003 ţiglă cu care a învelit atât imobilul inculpatului G.A., cât şi clădirea D.J.A.N., deşi pentru aceasta din urmă proiectul întocmit prevedea folosirea altui tip de ţiglă. Practic s-a ajuns ca pentru acest sediu să se aprobe spre decontare în plus, suma de 16.434,96 RON, în condiţiile în care constructorul a schimbat soluţia tehnică folosind alt tip de ţiglă decât cea din proiect, fără acordul proiectantului general, iar cantitatea de ţiglă corespondentă acestei valori a fost folosită la învelirea casei inculpatului G.A. Aceste aspecte au rezultat şi din declaraţiile martorilor I.G., care a lucrat la casa inculpatului şi O.M., care a transportat ţiglă la acelaşi imobil.
Tribunalul a constatat că inculpatul a folosit, în aceeaşi perioadă, lucrători ai SC R. SRL Bradu pentru executarea unor lucrări cum ar fi: instalaţii sanitare şi de încălzire, realizarea unui ţarc pentru câine, pentru care au fost plătiţi doar de firma la care erau angajaţi. De asemenea, materiale pentru aceste lucrări au fost achiziţionate tot în beneficiul inculpatului, de către SC R. SRL.
Celălalt inculpat, R.C.L., care în acea perioadă fusese desemnat drept diriginte de şantier la noul sediu al D.J.A.N. Argeş, a beneficiat şi el, în perioada 8 august 2003 - 10 august 2003, deci în plină derulare a investiţiei, de servicii turistice din partea firmei SC R. SRL Bradu, în valoare de 313,60 RON, conform facturii F1, constând în contravaloarea unui sejur pe litoral, oferit de către inculpatul M.C.R.
Pe tot parcursul derulării Contractului de achiziţie nr. A1, inculpaţii G.A. şi R.C.L. şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu în dauna Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Argeş, actele materiale constând în aprobarea spre decontare a unor sume de bani pentru lucrări şi materiale ce nu au fost executate, dar şi în încredinţarea spre realizare a unor lucrări fără nici o procedură de achiziţie publică şi neexecutate la valorile decontate.
Astfel, a reţinut instanţa de fond, printre lucrările încredinţate, fără urmarea unei proceduri de achiziţie publică, se înscrie mai întâi cea care a avut drept obiectiv demolarea construcţiei peste care s-a suprapus în bună parte noua construcţie. Aici, deşi în data de 4 august 2003, inculpatul R.C.L. a acceptat devizul-situaţie de plată nr. D1, în sumă de 43.447,47 RON, spre decontare, prin care certifica faptul că lucrările de demolare au fost pe deplin efectuate, s-a constatat de către reprezentanţii Arhivelor Naţionale Bucureşti, cu prilejul unui control efectuat în luna noiembrie 2003 că vechea construcţie nu fusese demolată. Mai mult, chiar inculpatul R.C.L., cu ocazia unui raport înaintat Corpului de Control al Ministerului Afacerilor Interne susţinea, pentru a justifica lipsa unei proceduri noi de achiziţie publică, împrejurarea că pentru demolarea acestei construcţii pe care o cataloga drept uşoară, nu mai era necesară includerea acestei lucrări în procedură. Prin urmare, s-a plătit contravaloarea demolării, fără ca respectiva lucrare să fi fost efectuată. Faptul că ulterior construcţia a fost demolată de societatea inculpatului M.C.R. nu are nicio relevanţă, câtă vreme nu există documente din care să rezulte cât a costat, în realitate această operaţiune.
O altă lucrare încredinţată direct, fără organizarea unei noi proceduri de achiziţie publică, a constat în întocmirea unui proiect în vederea realizării sistematizării pe verticală la investiţia D.J.A.N. Argeş, inculpaţii R.C.L. şi G.A. aprobând spre decontare devize - situaţii de lucrări fără acoperire în realitate.
În cursul derulării investiţiei, s-au mai constatat o serie de intervenţii ce au constat în schimbarea soluţiilor tehnice sau acceptarea la plată a unor devize-situaţii de lucrări cu materiale ce nu au fost puse în operă şi cu lucrări ce nu au fost efectuate.
În ce priveşte garanţia de bună execuţie pe care beneficiarul lucrării trebuia să o depună într-un cont special la dispoziţia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş nu a urmat paşii prevăzuţi de lege. Practic, conform înscrisurilor depuse de C.B. - Sucursala Piteşti, suma reţinută drept garanţie a fost virată la această unitate bancară de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, într-un cont curent al SC R. SRL, sume care au fost retrase în numerar de inculpatul M.C.R., iar la finele anului 2003, toată suma constituită drept garanţie, în valoare de 46.521,63 RON a fost însuşită de acest inculpat, cu prejudicierea evidentă a părţii civile Inspectorul de Poliţie Judeţean Argeş, în condiţiile în care această sumă trebuia să rămână la dispoziţia părţii civile până la recepţia finală a lucrării.
Şirul de ilegalităţi a culminat, practic, în opinia tribunalului, cu acest moment, al recepţiei finale a lucrării care, în drept, nu s-a realizat nici până în prezent. La dosar există un proces-verbal de recepţie finală a lucrărilor, datat 28 decembrie 2005, dată ce nu corespunde cu momentul întocmirii, conform chiar celor declarate de inculpaţi, din care lipsesc trei semnături (această împrejurare făcând ca procesul-verbal să fie lipsit de efecte juridice). Că este aşa o confirmă şi împrejurarea că, în perioada 4 iulie 2006 - 7 iulie 2006, cu ocazia efectuării unui control de către Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, inculpatul a prezentat acelor reprezentanţi un alt proces-verbal, necompletat şi semnat doar de acesta, a cărei existenţă nu a fost negată de inculpat cu prilejul audierilor.
Tribunalul a reţinut, că prejudiciul cauzat părţii civile Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş este, potrivit raportului de nouă expertiză tehnică şi suplimentului de expertiză contabilă, întocmite în faza cercetării judecătoreşti, de 116.931,6 RON, sumă rezultată din încadrarea eronată în deviz a unor materiale de bază, omisiuni din proiect, lucrări neexecutate, dar încadrate de către constructor în aceleaşi norme, ridicând foarte mult valoarea, greşeala de încadrate în devizul întocmit de către executant, prin încadrarea pe articole conform ofertei şi nu conform realităţii.
Inculpatul M.C.R. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 140.674,26 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitate pe perioada anilor 2003 - 2004. Astfel, deşi inculpatul M.C.R. a încasat de la inculpatul G.A. suma de 55.601 RON, pentru realizarea unor lucrări la imobilul proprietatea acestuia din urmă, această sumă a fost retrasă în numerar din contul societăţii, nefiind evidenţiată în contul de venituri, iar în luna iunie 2003, deşi suma în cauză trebuia reflectată în balanţa contabilă, s-a constatat că soldul acestui cont era zero, nefiind identificate facturi fiscale, devize, situaţii de lucrări ori alte documente justificative cu privire la această sumă de bani, după cum am arătat şi mai sus. Prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru nedeclararea acestui venit şi neevidenţierea lui s-a ridicat la suma de 20.557,37 RON.
De asemenea, a apreciat tribunalul, inculpatul, întrucât a încărcat în mod nejustificat devizele-situaţii de lucrări cu materiale ce nu au fost puse în operă şi pentru a justifica că a pus în operă acele materiale, la finele anului 2003 şi-a asigurat intrări fictive în baza mai multor documente fiscale tip factură de la societăţi comerciale inexistente sau de tip fantomă, respectiv SC P2. SRL, SC A2. SRL, SC C.B.I. SRL ori de la altele care nu au livrat astfel de materiale, precum şi înregistrarea în contabilitate a unui contract comercial cu martorul R.P., potrivit căruia această persoană ar fi livrat către SC R. SRL o cantitate de fier-beton. S-a dovedit că operaţiunile economice consemnate în aceste documente fiscale au un caracter fictiv care este demonstrat şi de faptul că o serie de facturi fiscale, deşi nu apar înregistrate în contabilitatea societăţii, dar identificate de organele de urmărire penală în dosarele de evidenţă contabilă ale acesteia, au fost decontate şi înregistrate ca plăţi în cursul lunilor ianuarie, februarie şi martie 2004. Şi listele de inventariere pentru materialele aflate în stocul societăţii la data de 31 decembrie 2003 s-a constatat că sunt false din punctul de vedere al celor consemnate în cuprinsul acestora, întrucât erau evidenţiate materiale din facturile ce nu erau înregistrate în contabilitatea societăţii şi care erau decontate în lunile ianuarie - martie 2004. Controlul efectuat de Garda Financiară în data de 23 martie 2004 a mai evidenţiat faptul că societatea nu are Registru-inventar întocmit cu rezultatele inventarierii generale a patrimoniului la finele anului 2003, ceea ce întăreşte cele constatate mai sus, legate de întocmirea documentelor fiscale ulterior operaţiunilor evidenţiate în cuprinsul lor.
Instanţa de fond a reţinut, că prin activitatea de neînregistrare în contabilitate a unor facturi şi înregistrarea unor cheltuieli fictive, inculpatul M.C.R., în calitatea sa de administrator al SC R. SRL Bradu, a denaturat elementele de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil întocmit la finele anului 2003, sustrăgându-se în acest mod de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului. S-a mai dovedit că materialele consemnate în facturile fiscale fictive de achiziţie sunt, de fapt, materiale menţionate în devizele-situaţie de plată decontate de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, ceea ce leagă aceste constatări de faptele de corupţie imputate.
Inculpatul R.C.L. a deţinut şi deţine calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş - Serviciul Logistic, făcând parte din categoria funcţionarilor publici cu statut special, pentru care sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 115/1996 modificată, privind declararea averilor.
Din probatoriul administrat la dosarul cauzei, a rezultat, că la data de 13 mai 2004, inculpatul, împreună cu soţia sa R.M., prin Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A3, au cumpărat de la numita S.M. suprafaţa de 1.800 mp (în realitate din măsurătoare expertului fiind o suprafaţă de 1898,37 mp) contra sumei de 415.000.000 ROL.
La data de 21 mai 2004, inculpatul R.C.L. a întocmit şi depus la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, declaraţia sa de avere, însă în cuprinsul acesteia, inculpatul nu a declarat şi terenul achiziţionat cu opt zile în urmă de la numita S.M.
Ulterior, la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul, în cuprinsul declaraţiei de avere, întocmită de către acesta şi depusă la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, a declarat că a achiziţionat în cursul anului 2003, suprafaţa de 800 mp teren agricol, intravilan, declaraţie neconformă cu realitatea, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a achiziţionat în luna mai a anului 2004, suprafaţa reală de 1898,37 mp împreună cu soţia şi nu suprafaţa de 800 mp trecută în declaraţie.
În acelaşi mod, a reţinut tribunalul, a procedat inculpatul şi cu ocazia întocmirii declaraţiei de avere aferentă anului 2009, declaraţiile de avere anterior menţionate constituie acte publice, iar acestea nu corespund realităţii (declaraţiile din anii 2008 - 2009) sau sunt incomplete (declaraţia din anul 2004).
Din examinarea declaraţiilor de avere întocmite şi depuse în anii 2008, 2009, rezultă că acestea conţin date necorespunzătoare adevărului şi cu privire la momentul achiziţionării suprafeţei de teren. Astfel, inculpatul a declarat că a achiziţionat terenul în anul 2003, ori din actele aflate la registrul cadastral, cât şi din actul de vânzare-cumpărare al terenului rezultă că acesta a fost achiziţionat aşa cum s-a arătat mai sus, în luna mai a anului 2004.
În baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Argeş la data de 28 octombrie 2009, s-a efectuat percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului G.A., ocazie în care au fost identificate mai multe documente şi înscrisuri care aveau legătură cu investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N." cât şi cu corespondenţa dintre Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş privitor la cercetările care se efectuau în Dosarul penal cu nr. 51/P/2006; tot cu acea ocazie au fost identificate şi alte documente în copie xerox ce priveau executarea unor lucrări de către firme specializate în cadrul unor proceduri de achiziţie publică ale Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a sustras din gestiunea şi deţinerea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, documente şi înscrisuri care priveau achiziţiile publice ale acestei unităţi, cât şi documente care aveau legătură cu Dosarul nr. 51/P/2006 în care se efectuau cercetări faţă de acesta, documente în mare parte aflate chiar în păstrarea şi gestiunea Serviciului de Logistică al cărui şef serviciu era.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, probe ce se coroborează cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu concluziile raportului de nouă expertiză tehnică în specialitatea construcţii efectuată în timpul judecăţii şi ale raportului de expertiză contabilă, aşa cum a fost completat în faza cercetării judecătoreşti.
În legătură cu raportul de nouă expertiză, tribunalul a considerat că se impunea a fi efectuat, întrucât concluziile acestuia conţineau o mare doză de exagerare, identificabilă prin efectuarea unui calcul simplu. Dacă din suma decontată de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş pentru executarea întregii clădiri (aproximativ 930.000 RON) se scade valoarea materialelor nepuse în operă potrivit expertizei (aproximativ 513.000 RON) cu suma rămasă (din care se scad obligaţiile către stat şi alte cheltuieli neproductive) nu se putea, în mod evident, edifica respectivul edificiu, cu atât mai mult cu cât, într-un interviu acordat unui ziar local, aflat la dosar, directorul Arhivelor, martorul P.D.O. subliniază faptul că noul edificiu al instituţiei nu este, din motive constructive, impropriu destinaţiei sale, activitatea desfăşurându-se în condiţii bune.
De aceea, tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice în specialitatea construcţii şi completarea expertizei contabile, concluziile acestora reţinând materialele ce nu au fost puse în operă, precum şi toate operaţiunile ilegale ce s-au desfăşurat în procesul de construcţie şi stabilind că prejudiciul cauzat este de 116.931,6 RON.
Având în vedere întinderea prejudiciului, precum şi disp. art. 146 C. pen. care definesc noţiunea de "consecinţe deosebit de grave", tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată faptei de abuz în serviciu, prin rechizitoriu, este greşită, faţă de prejudiciul stabilit în faza cercetării judecătoreşti, fapta respectivă nefiind una cu consecinţe deosebit de grave.
Prin urmare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpaţii G.A. şi R.C.L., din infracţiunea prev. de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul M.C.R. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, construindu-şi apărări care sunt însă contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, a apreciat tribunalul, inculpatul G.A. a susţinut că nu a cunoscut faptul că, având relaţii de prietenie şi de afaceri cu inculpatul M.C.R., se afla în stare de incompatibilitate şi ar fi trebuit să se abţină de a face parte din comisia de licitaţie, însă necunoaşterea legii nu poate să fie invocată drept motiv al unui comportament ilicit, întrucât necunoaşterea legii nu este de natură să înlăture răspunderea penală.
În legătură cu infracţiune de luare de mită, inculpatul a susţinut că este vorba despre infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., întrucât, în opinia sa, singurul lucru ce i se poate imputa este acela că a făcut parte din comisia de licitaţie, deşi era incompatibil.
Tribunalul a apreciat, că din probele dosarului rezultă, că în schimbul foloaselor primite de la inculpatul M.C.R., inculpatul G.A. şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, îndeplinire defectuoasă ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, al cărei prim act material îl constituie participarea în stare de incompatibilitate la licitaţia de atribuire a lucrării, ultimul act constituindu-l întocmirea în fals, a procesului-verbal de recepţie finală.
Tot în legătură cu infracţiunea de luare şi dare de mită, tribunalul a reţinut, că pentru suma de 556.001.707 ROL, inculpaţii M.C.R. şi G.A. nu au prezentat devize şi facturi pentru lucrările executate la locuinţa inculpatului din localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş, iar suma de 88.773.000 ROL reprezentând TVA-ul aferent acestor venituri corespunzător sumei neevidenţiate de către firma SC R. SRL Bradu reprezintă un folos în favoarea inculpatului G.A.
Martorii audiaţi în cauză, majoritatea salariaţi la SC R. SRL Bradu, au declarat că au fost desemnaţi de către inculpatul M.C.R. să efectueze lucrări la locuinţa inculpatului G.A. şi în multe cazuri, materialele de construcţie şi instalaţiile sanitare cât şi de încălzire au fost procurare şi asigurate de SC R. SRL Bradu. De asemenea, pentru toate aceste lucrări nu s-au întocmit contracte de achiziţie, devize de lucrări ori facturi de livrare pe persoană fizică care să justifice plata acestora de către inculpatul G.A. către SC R. SRL Bradu. Totodată, salariaţii SC R. SRL Bradu care au efectuat lucrări la imobilul proprietatea personală a inculpatului G.A. pentru activităţile prestate, nu au fost plătiţi de către acesta şi au primit doar salariul în cuantumul stabilit în baza contractului individual de muncă încheiat cu SC R. SRL Bradu.
Tribunalul a constatat, că susţinerea inculpatului G.A., în sensul că nu este culpa sa că inculpatul M.C.R. nu a întocmit facturi pentru lucrările efectuate la locuinţa sa, nu poate fi primită, întrucât el, în calitate de beneficiar, ar fi trebui să solicite documentele justificative pentru lucrările achitate, însă nu a avut interesul să facă acest lucru.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, inculpatul a susţinut că nu a comis-o, toată activitatea sa în legătură cu investiţia fiind în conformitate cu normele legale în vigoare, afirmaţie care a fost înlăturată, întrucât întregul material probator dovedeşte contrariul.
Astfel, a apreciat tribunalul, începând cu participarea sa la examinarea ofertelor, deşi se afla în conflict de interese, continuând cu decontarea unor lucrări neefectuate, şi a unor materiale nepuse în operă, cu modalitatea de acordare fără licitaţie a unor lucrări suplimentare şi culminând cu încheierea în fals a procesului-verbal de recepţie finală, inculpatul nu a făcut altceva decât să-şi ignore sarcinile de serviciu, încălcând astfel dispoziţiile legale privind derularea investiţiei şi legislaţia privind achiziţiile publice.
În fine, inculpatul a mai susţinut, că nu a sustras documentele ce s-au găsit la domiciliul său, acestea fiind luate în scopul de a lucra la domiciliu, întrucât timpul efectiv de lucru îi era insuficient. Această susţinere nu a fost primită de instanţa de fond, întrucât, ca la orice instituţie publică, scoaterea oricărui document din instituţie este interzisă.
Pe de altă parte, a reţinut tribunalul, răspunsurile la adresele pe care inculpatul a susţinut că urma să le întocmească la domiciliu fuseseră deja întocmite, prin urmare nu se justifica prezenţa respectivelor documente la domiciliul său.
Inculpatul a mai susţinut că a întocmit procesul-verbal de recepţie finală a lucrării, întrucât a avut reprezentarea că în momentul inaugurării noului sediu s-a făcut şi recepţia finală.
Susţinerea a fost contrazisă de martorii audiaţi în cauză, din ale căror depoziţii a rezultat, că în momentul inaugurării nu au fost prezenţi toţi membrii comisiei de recepţie şi nu s-au efectuat toate activităţile cerute de lege în cazul unei recepţii finale (inspectarea amănunţită a edificiului, identificarea eventualelor lucrări ce trebuiesc remediate, etc). De altfel, chiar inculpatul a arătat că la momentul inaugurării s-a făcut o "vizionare" sumară a construcţiei, ceea ce, în niciun caz nu poate fi echivalată cu o recepţie.
Inculpatul M.C.R. şi-a construit apărarea, susţinând că nu a comis niciuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, eventualele nereguli ivite pe parcursul derulării investiţiei nefiind de natură penală.
Tribunalul a apreciat, că săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub cele două forme ale sale este probată şi rezultă, fără dubiu, intenţia inculpatului M.C.R. de a-şi asigura suma veniturilor încasate nelegal de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş cât şi de la inculpatul G.A., fiind nevoit, pentru justificarea materialelor şi asigurarea beneficiului, să procedeze la înregistrarea de cheltuieli fictive.
În acest sens, inculpatul a înregistrat în contabilitatea societăţii facturi fictive de achiziţie pe care le-ar fi decontat pe bază de chitanţe pentru a motiva sursa capitalului din aportul său ca patron, aport realizat doar scriptic, pe hârtie, fără a se efectua plata efectiv. Însă, pe considerentul că trebuie să-şi recupereze sumele plătite pe bază de chitanţă societăţilor fictive, acesta încasa, în mod efectiv şi neimpozitate, sumele de bani rezultate din activitatea sa infracţională.
În apărarea sa, inculpatul a arătat, că efectiv a uitat să emită factura pentru lucrările efectuate la casa inculpatului G.A., apărare ce nu a fost primită, întrucât a fost apreciată ca nesinceră, ce dovedeşte că inculpatul nu consideră că în desfăşurarea în conformitate cu legea a activităţilor societăţii sale comerciale necesită maximă rigoare.
Pe de altă parte, inculpatul a mai susţinut, că a plătit obligaţiile către stat decurgând din contractul cu inculpatul G.A. Această susţinere a fost apreciată ca adevărată, însă plata s-a făcut după controlul Gărzii Financiare, deci după ce se constatase sustragerea de la onorarea obligaţiilor fiscale.
Cu privire la infracţiunea de dare de mită, tribunalul a apreciat că şi aceasta este dovedită, atât în ce-l priveşte pe inculpatul G.A., cât şi pe inculpatul R.C.L.
Tribunalul a apreciat, că apărările inculpatului M.C.R. nu sunt susţinute de probe, aserţiunea că i-a vândut lui G.A. autoturismul fără să încheie documentele cerute de lege fiind contrazisă de cele prezentate în expunerea situaţiei de fapt.
Acelaşi lucru a fost reţinut şi în ce priveşte serviciile turistice oferite inculpatului R.C.L., cei doi încercând să acrediteze ideea că şi-a plătit fiecare sejurul pe litoral, lucru neadevărat, câtă vreme factura pentru acest sejur a fost emisă pe societatea inculpatului M.C.R.
S-a mai susţinut, că în mod greşit a fost reţinută ca prejudiciu garanţia de bună execuţie. Tribunalul a apreciat, că atâta vreme cât această garanţie trebuia să rămână într-un cont la dispoziţia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş până la recepţia finală a lucrării, lucru care nu s-a întâmplat, inculpatul M.C.R. folosind această sumă în mod ilegal, şi întrucât recepţia lucrării nu a fost efectuată nici în prezent, beneficiarul fiind în fapt lipsit de posibilitatea de a folosi sumele de bani pentru eventualele remedieri cu ocazia recepţiei, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş este prejudiciat.
A mai susţinut inculpatul, că încheierea în fals a procesului-verbal de recepţie finală şi actele materiale prin care i-a ajutat pe ceilalţi inculpaţi să-şi îndeplinească defectuos sarcinile de serviciu sunt simple nereguli, fără conotaţii penale.
Tribunalul a apreciat, ca fiind nereale aceste susţineri, întrucât contribuţia inculpatului la manoperele ilicite ale inculpaţilor G.A. şi R.C.L. este esenţială, "acoperirea" de către cei doi a lucrărilor neefectuate şi a materialelor nepuse în operă, precum şi modalitatea cum aceştia au înţeles să deconteze lucrările şi să angajeze lucrările suplimentare, eludând procedurile de achiziţie publică, fiind grăitoare.
Pe de altă parte, a reţinut tribunalul, şi modalitatea cum inculpatul a încercat ulterior să ascundă aceste ilegalităţi şi să le dea aparenţă licită sunt de natură să creeze convingerea că acesta a urmărit scopul de a realiza venituri în dauna beneficiarului.
În ce-l priveşte pe inculpatul R.C.L., acesta s-a apărat susţinând că nu avea atestatul de a îndeplini funcţia de şef de şantier, iar în această funcţie a procedat în mod constant potrivit legii.
Tribunalul a constatat, că probatoriul administrat în cauză contrazice a doua parte a afirmaţiei, aspectele contrare legii ale activităţii inculpatului fiind expuse mai sus.
În ce priveşte prima parte a susţinerii, tribunalul a apreciat că aceasta este reală, însă era un aspect pe care inculpatul trebuia să-l sesizeze în momentul numirii şi să atragă atenţia asupra lui, eventual prin contestarea pe cale ierarhică a numirii.
Nefăcând acest lucru, inculpatul a acceptat să fie diriginte de şantier în fapt, urmând să suporte toate consecinţele exercitării acestei funcţii.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, tribunalul a apreciat, că probele dosarului au format convingerea instanţei că aceasta a fost comisă cu intenţie indirectă, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a urmărit, acceptând posibilitatea producerii lui.
În fine, în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu sub noua sa încadrare juridică, toţi inculpaţii au invocat intervenirea prescripţiei răspunderii penale.
Tribunalul a considerat, că în speţă nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, inculpaţii apreciind în mod greşit asupra momentului când a început să curgă termenul de prescripţie.
Potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. termenele de prescripţie se socotesc, pentru infracţiunile continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
În speţă, infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată se consideră a fi fost săvârşită în momentul epuizării.
Or, tribunalul a apreciat că acest moment îl constituie întocmirea în fals a procesului-verbal de recepţie finală, acesta fiind încununarea întregii activităţi infracţionale anterioare, moment situat în decembrie 2005.
Instanţa de fond a reţinut, că, având în vedere că în cauză, cursul prescripţiei a fost întrerupt la începerea urmăririi penale, se pune problema prescripţiei speciale prev. de art. 124 C. pen., deci prelungirea termenului prev de art. 122 cu încă jumătate.
Cum termenul de prescripţie pentru infracţiunea în discuţie este de 5 ani, termenul după care operează prescripţia specială este de 7 ani şi 6 luni, termen care curge din decembrie 2005, împlinindu-se în iunie 2013.
Faţă de toate acestea, tribunalul a considerat, că faptele inculpatului G.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare şi sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., texte în baza cărora se vor pronunţa condamnările.
Faptele inculpatului M.C.R., a apreciat tribunalul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. cu ref. la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 modif. şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, texte în baza cărora se vor pronunţa condamnările.
Tribunalul a constatat, că faptele inculpatului R.C.L. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap.la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare, abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modif. şi completările ulterioare şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen., texte în baza cărora se vor pronunţa condamnările.
Având în vedere că inculpatul G.A., referitor la infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu, inculpatul M.C.R., referitor la infracţiunile de dare de mită, complicitate la abuz în serviciu şi evaziune fiscală, iar inculpatul R.C.L., referitor la infracţiunile de abuz în serviciu şi fals în declaraţii, au comis, la diferite intervale de timp însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale acţiuni care, fiecare în parte, întruneşte elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni, s-a reţinut pentru acestea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată.
Tribunalul a apreciat, că întrucât inculpaţii au comis faptele reţinute în sarcina lor mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut şi disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, tribunalul a constatat că de la comiterea acesteia şi până la judecarea sa, a intrat în vigoare o nouă lege ce reglementează acest domeniu, fiind vorba despre o succesiune de legi penale, motiv pentru care s-au aplicat disp. art. 13 C. pen., privind legea mai favorabilă, în speţă legea nouă.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reţinându-se pentru toţi inculpaţii că nu au antecedente penale şi că au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
În plus, pentru inculpaţii G.A. şi M.C.R. s-a reţinut că ei sunt de fapt artizanii întregii activităţi infracţionale, având în vedere foloasele ce i-au fost remise celui dintâi, foloasele de care a profitat cel de-al doilea, precum şi relaţiile preexistente dintre ei care de fapt au stat la baza întregii activităţi infracţionale.
În ce-l priveşte pe inculpatul R.C.L., tribunalul a considerat că acesta a fost atras în mod subtil de cei doi în activitatea infracţională, dovadă fiind valoarea derizorie a foloaselor primite, dar şi contribuţia efectivă redusă la comiterea faptelor.
Faţă de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat, că scopul preventiv şi educativ prev. de art. 52 C. pen. va fi realizat prin condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea, dozate în raport de contribuţia la activitatea infracţională.
Având în vedere textele incriminatoare, precum şi disp. art. 65 C. pen, pentru infracţiunile de luare şi dare de mită şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, li s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Întrucât faptele pentru care au fost condamnaţi sunt concurente, în baza art. 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpaţii să le execute pe cele mai grele, sporite pentru inculpaţii G.A. şi M.C.R. din cauza contribuţiei lor mai mari la comiterea acestora, la care s-au adăugat pedepsele complementare.
În baza art 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor li s-au interzis inculpaţilor, ca pedeapsă accesorie, exercitarea unor drepturi.
Sub aspectul modalităţii de executare, tribunalul a apreciat, având în vedere cele prezentate, că scopul prev. de art 52 C. pen, poate fi realizat pentru inculpaţii G.A. şi M.C.R. numai prin executare în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.
În ce-l priveşte pe inculpatul R.C.L., tribunalul a considerat că acesta a comis infracţiunea scop, aceea de abuz în serviciu, cu intenţie indirectă, aproape la limita cu forma de vinovăţie a culpei, motiv pentru care scopul pedepsei va putea fi realizat şi fără privarea sa de libertate.
Prin urmare, în baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, în baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare şi s-au instituit în sarcina inculpatului măsurile prev. de art. 863 alin. (1) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
Tribunalul a reţinut, că din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpaţii au fost arestaţi preventiv la data de 31 mai 2010, pe parcursul procesului fiind înlocuită măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru inculpaţii G.A. şi M.C.R., iar inculpatul R.C.L. fiind pus în libertate provizorie sub control judiciar.
Faţă de această împrejurare, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse perioada executată, iar în baza art. 1605 alin. (6) C. proc. pen, s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului R.C.L. la rămânerea definitivă a sentinţei.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş s-a constituit parte civilă cu suma de 512.183,69 RON, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat prin faptele inculpaţilor, iar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 11.681 RON, reprezentând valoarea obligaţiilor fiscale datorate de către inculpatul M.C.R.
Având în vedere că în faza de cercetare judecătorească s-a dispus efectuarea unui raport de nouă expertiză tehnică, precum şi un supliment de expertiză contabilă care au stabilit că prejudiciul încercat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş este de 116.931,6 RON, tribunalul a considerat, că prin faptele lor, inculpaţii i-au cauzat părţii civile prejudiciul calculat în faza cercetării judecătoreşti, motiv pentru care, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., urmează să fie obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata acestei sume.
De asemenea, prin fapta de evaziune fiscală, inculpatul M.C.R. i-a cauzat celeilalte părţi civile prejudiciul reclamat, motiv pentru care, în baza aceloraşi texte de lege a fost obligat să-i plătească suma solicitată.
În vederea acoperirii prejudiciului, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaţilor, până la concurenţa sumelor din prezenta sentinţă.
În baza art. 22 din O.U.G. nr. 43/2002 comb. cu art. 19 din Legea nr. 78/2002, cu art. 118 lit. b) C. pen. şi cu art. 254 alin. (3) C. pen, s-au confiscat de la inculpaţii G.A. şi R.C.L. sumele de bani ce fac obiectul infracţiunii de corupţie.
Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, părţile civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş şi inculpaţii M.C.R., R.C.L. şi G.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, parchetul a criticat sentinţa arătând că:
- În mod nelegal tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptelor luând în considerare un prejudiciu în cuantum de 116.931,6 RON şi omologând astfel expertiza tehnică în specialitatea construcţii şi expertiza contabilă, ambele efectuate în faza de cercetare judecătorească. S-a apreciat că expertiza efectuată de expertul specializat în domeniul construcţii, B.M., nu poate să fundamenteze o corectă schimbare de încadrare juridică a faptelor, întrucât conţine multiple erori ce se regăsesc în obiecţiunile formulate şi pe care instanţa de fond le-a respins neîntemeiat. În plus s-a susţinut în esenţă că, spre deosebire de această expertiză, care s-a bazat doar pe analiza devizelor de lucrări şi a proceselor-verbale de recepţie, ce cuprindeau date false în ce priveşte fazele de betonare, expertiza efectuată în faza de urmărire penală a avut la bază verificări la faţa locului asupra cantităţii şi calităţii materialelor puse în operă şi astfel oferă mai multă credibilitate în ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului de care depinde până în final încadrarea juridică corectă a faptelor.
În concluzie, s-a constatat că expertul judiciar care a efectuat expertiza tehnică judiciară B.M. în faza cercetării judecătoreşti a făcut aprecieri personale şi reîncadrări a unor articole de deviz, aprecierile sale fiind considerate de acuzare în totală contradicţie cu realitatea faptică exprimată prin expertiza efectuată în timpul urmăririi.
În mod greşit prima instanţă a dispus obligarea inculpatului M.C.R. la plata sumei de 11.681 RON despăgubiri civile către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Naţională a Finanţelor Publice Bucureşti.
În acest context, arată că toate probele dosarului sunt în sensul că inculpatul, în perioada 2003 - 2007, a înregistrat în contabilitatea societăţii în mod fictiv un număr de 11 facturi fiscale, precum şi un contract economic de achiziţii materiale, prin aceasta creând un prejudiciu bugetului de stat de 140.674,26 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit. Mai mult, s-a arătat că o dată reţinându-se de către judecătorul fondului a fictivităţii operaţiunii de înregistrare în contabilitate a unor facturi fiscale, inculpatul trebuia obligat la despăgubiri către partea civilă în sumă de 140.674,26 RON. Aceasta presupune că materialele de construcţie nu au existat în realitate şi nu au fost puse în operă la achiziţia intitulată "Extindere spaţiu D.J.A.N.".
Prima instanţă a omis să se pronunţe în legătură cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, instituită în sarcina inculpaţilor G.A. şi M.C.R., potrivit art. 350 C. proc. pen.
În mod greşit instanţa de fond a omis a interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie şi ca pedeapsa complementară, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
De asemenea, s-a criticat modul de soluţionare a laturii civile, sens în care s-a arătat că valoarea prejudiciului nu este corect stabilită, solicitând acoperirea unui prejudiciu de 550.755 RON, plus dobânzile aferente şi instituirea măsurilor asigurătorii ce se impun pentru realizarea acestui scop, aşa cum s-a solicitat la prima instanţă, acesta fiind cel corect şi care a făcut obiectul cererii de constituire parte civilă.
Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş a criticat, de asemenea, sentinţa sub aspectul laturii civile a cauzei, invocând un singur motiv de apel şi anume faptul că prin expertizele tehnice efectuate în faza de cercetare judecătorească s-a diminuat în mod eronat prejudiciul stabilit prin rechizitoriu la suma de 512.183,69 RON, astfel încât ei au fost păgubiţi prin suplimentarea valorii Contractului de achiziţie nr. A1 din 8 iulie 2003 şi acceptarea decontării la plată a unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale care nu au fost puse în operă.
În concret s-au criticat expertizele B.M. şi R.N., arătându-se că:
- nu s-a ţinut cont că pentru o parte din materialele trecute în devizele de lucrări nu existau documente de aprovizionare, iar o altă parte erau false;
- s-a procedat la o reconsiderare personală a proiectului tehnic şi a devizului estimativ, acceptându-se la decontare mărcile de beton existente în situaţiile de lucrări, fără a se ţine seama de documentele justificative ale SC C.B.1 care specifică tipul şi marca betonului, data la care s-a folosit;
- nu s-a ţinut cont de faptul că la locuinţa inculpatului G.A. au fost transportate cantităţi de beton a căror valoare a fost achitată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş;
- nu s-a luat în considerare timpul real de turnare a betonului cu pompa, astfel cum reiese din informaţiile transmise chiar de către furnizorul echipamentului, fiind facturate în plus cca 100 ore turnare cu pompa;
- nu s-au verificat la faţa locului materialele folosite pentru că numai aşa se puteau constata diferenţele foarte mari între ceea ce s-a executat şi ceea ce s-a facturat, cât şi calitate inferioară din punct de vedere calitativ al materialelor de construcţie folosite (de exemplu, cantitatea facturată şi decontată de ţiglă şi BCA este mult mai mare decât cea folosită în mod real, existând totodată şi diferenţe la calitate între ceea ce s-a facturat şi ceea ce s-a executat de către constructor);
- nu s-a verificat că facturarea lucrării de decontare nu corespundea realităţii faptice;
- referitor la expertiza contabilă, s-a criticat faptul că s-a luat în calcul de plan raportul de expertiză întocmit de expertul constructor B.M., fără a se ţine seama de actele şi lucrările dosarului din care rezultă o altă situaţie de fapt.
Inculpatul M.C.R. critică sentinţa prin motivele invocate oral, dar şi în scris, invocând în esenţă următoarele motive:
1. În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, consideră că în mod greşit prima instanţă a dispus condamnarea sa întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi anume, vinovăţia sub forma intenţiei. Mita poate consta în bunul in corpore sau în echivalentul său bănesc, dar nu în folosinţa autoturismului M. Toate probele dosarului confirmă că inculpatul G.A. s-a folosit doar de acest autoturism M. din anul 2004, deci ulterior încheierii contractului de achiziţii, încheiat în iulie 2003 şi finalizării lucrărilor în martie 2004. Mai mult, autoturismul se află şi în prezent în posesia şi folosinţa inculpatului M.C.R. şi deci nu poate face obiectul dării de mită, iar măsura confiscării contravalorii acestui bun câtă vreme există materialmente este, de asemenea, nelegală.
Referitor la acuzaţia că inculpatul G.A. a aprobat o cantitate mai mare de ţiglă pentru clădirea Arhivelor Statului pentru ca o parte să fie folosită la casa sa, în valoare de 16.434,93 RON, apărarea a arătat că nici această situaţie nu se confirmă de expertiza efectuată în cauză şi de înscrisurile depuse de inculpat doveditoare a cumpărării ţiglei pentru acoperirea propriei case.
Totodată mai precizează apărarea că suma de 313,60 RON ce se presupune a fi fost cheltuită pe litoral de inculpatul M.C.R. pentru cazarea la hotel a familiei R.C.L. este atât de modică încât este greu de acceptat că inculpatul R.C.L. ar fi primit această sumă cu titlu de mită pentru a-i confirma inculpatului M.C.R. lucrări neexecutate sau materiale nefolosite în scopul încasării de către acesta din urmă a unor venituri necuvenite de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş.
2. A doua critică constă în aceea că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale privind prescripţia răspunderii penale (art. 124 C. pen.), în speţă în opinia apărării fiind împlinit termenul special al prescripţiei pentru infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. În acest sens se reţine că prin procesul-verbal de inspecţie din 19 martie 2004 s-a verificat modul de edificare al construcţiei pentru structura de rezistenţă cât şi pentru arhitectură, fapt confirmat şi de expertiza tehnică şi s-a constatat că toate sunt realizate 100%, neexistând defecte de execuţie. Cum nu s-a demonstrat că pentru lucrarea efectiv executată de către inculpat (martie 2004) s-au mai încasat sume de bani, trebuie considerat ca moment al epuizării data încheierii procesul-verbal de inspecţie, 19 martie 2004, dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie specială.
3. În mod greşit prima instanţă a reţinut ca pagubă garanţia pentru bună execuţie în sumă de 454.142,77 ROL stabilită de raportul de expertiză contabilă, deoarece aceasta este o garanţie a constructorului pentru situaţia în care lucrările nu ar fi executate corect, or în speţă nu s-a pus această problemă, iar garanţia a fost reţinută din valoarea lucrărilor executate de inculpat şi nu a fost plătită de partea civilă Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş pentru ca aceasta să se considere păgubită şi în plus, paguba pretinsă este consecinţa infracţiunii de abuz în serviciu, care nu se confirmă de probele dosarului.
4. În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, având în vedere că inculpatul a achitat suma de 11.681 RON reprezentând TVA şi impozit, se solicită reconsiderarea pedepsei şi aplicarea unei sancţiuni administrative prevăzute în art. 10 din Legea nr. 241/2005.
5. Referitor la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. s-a solicitat achitarea inculpatului, invocându-se ca temei în drept art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu motivarea că inculpatul M.C.R. nu are calitate de funcţionar public, iar pentru existenţa coautoratului cum a reţinut instanţa de fond, este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege autorului, respectiv aceea de funcţionar public, calitate ce o avea doar inculpatul R.C.L., cel care de altfel a semnat procesul-verbal de recepţie a lucrărilor terminate.
6. În măsura în care nu vor fi reţinute toate criticile vizând achitarea în sensul celor arătate mai sus, se solicită o reindividualizare a pedepselor, ţinându-se seama de persoana inculpatului, cât şi de pericolul concret al faptelor, în sensul redozării acestora prin reducerea cuantumului lor, care să permită executarea în condiţiile art. 861 C. pen.
Inculpatul R.C.L. critică sentinţa, invocând în esenţă în motivele scrise, cât şi în susţinerea orală, următoarele:
- Instanţa de fond în mod greşit a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu întrucât activitatea sa presupus infracţională nu e susţinută de probele cauzei şi nu se face vinovat de comiterea acestei fapte.
Astfel, arată în apărarea sa, că potrivit fişei postului nu are atribuţii de a verifica şi atesta documentele şi stadiul lucrărilor de construcţii şi nici actele contabile pe care le preda serviciului Financiar-Contabilitate, acesta fiind atributul şefului Serviciului Logistic, G.A. şi ale contabilului şef al Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, care erau specialiştii în materie, el fiind numit prin ordin, diriginte de şantier, deşi nu avea cunoştinţele necesare pentru această funcţie.
Astfel, în declaraţia sa, contabilul şef R.M. a arătat că în calitate de persoană desemnată cu exercitarea controlului financiar avea obligaţia de a verifica legalitatea documentelor şi a sumelor ce urmau a fi angajate la decontare, arătând în continuare faptul că a constatat personal că "valorile consemnate" în devizele SC R. SRL Bradu sunt foarte exagerate, însă s-a mulţumit să nu se mai intereseze "de nimic în legătură cu această investiţie". Mai mult, expertiza contabilă efectuată de expertul R.N. reţine atribuţiile de serviciu avute de contabilul-şef R.M. şi afirmă că menţinerea garanţiei de bună execuţie revine contabilului-şef, economistei N.C. şi inculpatului G.A., sens în care solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
- În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, obiectul mitei fiind suma de 313,6 RON aferentă plăţii cazării la un hotel din Eforie Nord, arată că inculpatul M.C.R. recunoaşte că a trecut fără ştirea sa numele său pe acea factură, semnând apoi în fals, astfel încât este absolvit de răspundere penală. Susţine că această "probă unică" nu-l poate incrimina pentru luare de mită, astfel că solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
- În ceea ce priveşte acuzaţia de fals în declaraţii, arată că din eroare s-a înserat în declaraţia de avere suprafaţa de 800 mp în loc de 1.800 mp teren, fapt dovedit prin indicarea sursei financiare a achiziţiei, respectiv un împrumut de la B.C., menită să demonstreze că nu a avut intenţia de a ascunde adevărul cu privire la întinderea terenului şi în final cu privire la averea sa.
Solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi totodată a se ridica sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului care este proprietate exclusivă a soţiei (bun propriu), fiind un dar de la părinţii acesteia.
- În mod greşit prima instanţă a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 întrucât nu a participat la recepţia lucrării de investiţie fiind în concediu de odihnă. Solicită achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există în materialitatea sa.
Inculpatul G.A. critică sentinţa prin motivele invocate oral, arătând în esenţă următoarele:
- În cauză, în mod greşit, instanţa fondului nu a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică a faptei solicitată, din infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2531 C. pen., motiv pentru care se impune desfiinţarea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeş;
- În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, arată că nu poate fi reţinută din următoarele considerente: pe inculpatul M.C.R. l-a cunoscut din anul 2001, când l-a rugat să facă un deviz estimativ pentru obţinerea creditului de 556 milioane ROL, în vederea terminării unei construcţii - case, fapt care s-a petrecut anterior momentului derulării licitaţiei pentru construirea unui spaţiu pentru arhive; referitor la ţigla ce se presupune a fi folosită la propria casă aflată în construcţie, s-a demonstrat cu probe constând în înscrisuri (chitanţe) şi un martor (director de vânzări la firma de unde a achiziţionat ţigla) că a fost achiziţionată legal; nu există dovezi care să-l incrimineze că ar fi luat ca mită de la inculpatul M.C.R., M.-ul, întrucât acesta a fost cumpărat de inculpatul G.A. în 2003, deci ulterior executării lucrării de investiţie. În plus, inculpatul G.A. nu avea autoritate de decizie deplină în vederea asigurării inculpatului M.C.R., că-i va atribui contractul de achiziţie de lucrări intitulat "Extindere spaţiu la sediul D.J.A.N. Argeş".
- Referitor la infracţiunea de fals intelectual, arată că, deşi în fapt recepţia a avut loc, procesul-verbal nu s-a mai încheiat la data de 25 decembrie 2005. Solicită achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât sub aspect subiectiv lipseşte intenţia în comiterea acestei infracţiuni.
- Pentru infracţiunea de sustragere de documente prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. solicită a se avea în vedere că ceea ce s-a găsit cu prilejul percheziţiei domiciliare erau numai copii ale unor adrese de corespondenţă Direcţia Naţională Anticorupţie - Inspectoratul de Poliţie Judeţean, astfel încât solicită achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât sub aspect subiectiv nu a avut intenţia de a comite această faptă.
- Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu solicită a nu se lua în considerare expertiza efectuată în faza apelului întrucât nu s-a răspuns obiectiv şi calificat la obiectivele fixate de instanţă. Susţine că nu putea singur să răspundă de execuţia lucrării, câtă vreme avea un diriginte de şantier, pe inculpatul R.C.L., iar în legătură cu garanţia de bună execuţie nu poate fi tras la răspundere penală întrucât alte 5 persoane aveau specimen de semnătură în bancă, aşa cum rezultă din probele dosarului, inclusiv expertizele efectuate în cauză.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 C. proc. pen. şi art. 371 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelul parchetului urmează a fi admis, iar apelurile inculpaţilor şi ale părţilor civile urmează a fi respinse pentru considerentele ce vor fi expuse.
În primul rând, instanţa de apel a considerat că este prioritar a analiza dacă în cauză există vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor reclamate de acuzare, contestate de către aceştia în multiplele critici adresate, aşa cum au fost expuse mai sus, cât şi dacă încadrarea juridică a faptelor este legală.
Din probele administrate a rezultat, în fapt, că la data de 16 ianuarie 2002, prin Dispoziţia nr. 18, în vederea aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001 şi a prevederilor Ordinului M.A.I. nr. 781/1998, conducerea Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş a stabilit, cu caracter general, componenţa comisiei ce urma a analiza ofertele de preţ din punct de vedere al criteriilor economice şi tehnice pentru achiziţiile publice şi anume:
- G.A. - preşedinte (inculpat în cauză);
- Membrii - R.M.; M.V.; S.I; R.C.L. (inculpat în cauză).
La data de 10 martie 2003, Ministerul Afacerilor Interne - I.G.P.R. a comunicat Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş, Lista obiectivelor de investiţii nr. 15179, listă care la capitolul B avea menţionată investiţia de la D.J.A.N. Argeş cu un buget de 9.600.000.000 ROL.
Ca urmare a acestei aprobări, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, în calitate de autoritate contractantă, a iniţiat procedura de achiziţie publică în vederea atribuirii lucrării de construire a noului sediul al D.J.A.N. Argeş.
Conform documentaţiilor tehnice realizate în cursul anului 2003 (Avizul nr. 8 din 24 aprilie 2003) construcţia nouă ce urma a fi realizată trebuia să se încadreze în standardele de calitate impuse de Ordinul nr. 587/1996, obiectivul încadrându-se în clasa de importanţă I şi categoria de importanţă A.
Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş a făcut public într-un ziar local intenţia de atribuire a contractului de achiziţie publică în vederea executării investiţiei de la D.J.A.N. Argeş, contrar dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001, care prevedeau faptul că în cazul contractelor de achiziţie publică, în speţa de faţă, procedura de achiziţie era cea a achiziţiei publice deschise, iar publicitatea acesteia trebuia făcută prin publicarea intenţiilor în M. Of. Partea a VI-a de achiziţii publice.
Tot cu ocazia derulării acestei proceduri de achiziţie publică, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, în calitate de autoritate contractantă, trebuia să procedeze la determinarea valorii estimate a contractului de achiziţie publică de lucrări, lucru pe care acesta însă nu l-a făcut încălcând grav regulile de transparenţă şi publicitate prevăzute la acea vreme de O.U.G. nr. 60/2001.
La termenul limită de depunere a ofertelor în vederea atribuirii contractului de lucrări, respectiv 25 iunie 2003, au fost primite de către autoritatea contractantă ofertele a 7 agenţi economici, printre care şi SC R. SRL Bradu.
La data de 27 iunie 2003, cu ocazia deschiderii ofertelor depuse, comisia de analiză a ofertelor constituită din: G.A., în calitate de preşedinte, M.V. şi R.C.L. în calitate de membrii, procedând la analiza criteriilor economico-financiari de atribuire a contractului de achiziţie publică, a desemnat câştigătoare societatea comercială SC R. SRL, care pentru executarea investiţiei de la D.J.A.N. Argeş a prevăzut suma de 6.557.345.000 ROL, având preţul cel mai mic şi o perioadă de execuţie a lucrărilor de 126 de zile.
La data de 30 iunie 2003, SC R. SRL a fost desemnată câştigătoare a contractului de execuţie lucrări de către membrii comisiei anterior menţionată, iar la data de 8 iulie 2003 a fost încheiat Contractul de execuţie nr. A1.
Probele dosarului au confirmat faptul că anterior derulării procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de lucrări la investiţia intitulată "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", inculpatul G.A. executa lucrări la locuinţa sa din localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş cu SC R. SRL Bradu al cărei administrator este inculpatul M.C.R., fapt pentru care, în opinia curţii, inculpatul G.A. avea obligaţia să se retragă din comisia pentru atribuirea contractului de execuţie de lucrări (a se vedea art. 79 din Legea nr. 161/2003 şi art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului).
Nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului G.A. care a declarat că nu avea cunoştinţă despre faptul că se afla în conflict de interese întrucât necunoaşterea legii nu este de natură a-l exonera de răspundere penală, iar statutul său de poliţist şi deontologia profesională impuneau o asemenea conduită.
Curtea observă că, pe parcursul executării investiţiei la D.J.A.N. Argeş, atât inculpatul G.A., cât şi inculpatul R.C.L., au beneficiat de o serie de avantaje constând în bunuri şi servicii oferite de către celălalt inculpat, M.C.R., administrator al SC R. SRL, făcute în scopul, mai întâi al atribuirii Contractului de achiziţie publică nr. A1, iar apoi, al suplimentării în mod nelegal al valorii acestuia, precum şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost, în fapt, executate.
Astfel, cu referire la faptele de corupţie, s-a stabilit că un autoturism marca M. cu nr. de înmatriculare X1 al cărui proprietar era inculpatul M.C.R., a fost folosit de inculpatul G.A., începând cu toamna anului 2003, fără ca între aceşti inculpaţi să se încheie vreun act translativ de proprietate. Deşi în cursul audierii au susţinut că între ei a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, încheiat tacit, sub forma acordului de voinţă, acest aspect nu se verifică, în condiţiile în care, taxele şi impozitele aferente acestui autoturism au fost plătite, în perioada anilor 2004 - 2009, de către inculpatul M.C.R. Mai mult, pentru acest autoturism inculpatul G.A. a fost nevoit să întocmească o notă explicativă, cu ocazia controlului efectuat de Corpul de Control din cadrul Ministerul Afacerilor Interne în perioada 4 iulie 2006 - 7 iulie 2006, unde a arătat că nu a încheiat contractul în formă scrisă deoarece autoturismul avea unele probleme tehnice, aspect contrazis însă de constatările inspecţiei tehnice periodice cuprinse în certificatul de înmatriculare al autoturismului. Până la urmă cei doi, presaţi şi de aceste constatări, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă scrisă, în data de 10 august 2006, care însă nu a fost înregistrat la poziţiile de rol fiscal, ceea ce a dus, după cum s-a arătat, ca inculpatul M.C.R. să plătească în continuare taxele şi impozitele aferente. Cele susţinute de inculpaţi, cum că taxele şi impozitele au fost plătite cu banii inculpatului G.A., nu pot fi primite întrucât sunt făcute pro causa, pe de-o parte, iar pe de altă parte, sunt contrazise de realitatea înscrisurilor care atestă cele mai sus prezentate. De notat ar mai fi că, după ce autoturismul a fost vândut unei alte persoane, acesta a ajuns până la urmă tot în posesia inculpatului M.C.R. unde a fost găsit şi de organele de urmărire penală.
Instanţa de apel a constatat că din probele administrate în cauză au rezultat şi alte avantaje materiale oferite de inculpatul M.C.R., coinculpatului G.A. şi toate ca urmare a faptului că, în aceeaşi perioadă se efectuau atât lucrări la imobilul proprietate personală a inculpatului G.A., cât şi la investiţia D.J.A.N. Argeş. Din probele dosarului se desprinde concluzia certă că inculpatul M.C.R. s-a angajat să execute lucrarea la imobilul inculpatului G.A., pentru ca acesta din urmă să-l favorizeze la obţinerea Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, cât şi pentru suplimentarea lucrărilor pentru execuţia investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş" la o valoare mult mai mare faţă de cea prevăzută în contract.
În concret, instanţa de apel a reţinut că, la data de 28 mai 2003, inculpatul G.A. a contactat de la B.D.G. Piteşti un credit în sumă de 17.500 dolar SUA, sumă de bani a cărei contravaloare (556.001.707 ROL) a virat-o la data de 29 mai 2003 în contul bancar al SC R. SRL Bradu deschis la B.C.T. - Sucursala Piteşti, pentru ca această societate comercială să execute lucrări de construcţie la locuinţa inculpatului din localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş.
Cu ocazia contractării creditului, inculpatul G.A. a depus la bancă şi devizul cu lucrări executate de SC R. SRL Bradu cu nr. D2 ce reprezenta contravaloarea lucrărilor şi materialelor puse în operă la locuinţa acestuia, în sumă totală de 1.473.874.656 ROL, până la contractarea creditului.
Referitor la acest document, inculpatul G.A. a declarat pe parcursul urmăririi penale că în realitate SC R. SRL Bradu nu a executat lucrările precizate în devizul nr. D2 şi a folosit acest act numai pentru obţinerea creditului.
Instanţa de apel a considerat că afirmaţiile inculpatului nu corespund realităţii şi sunt nesincere, întrucât o parte din lucrările şi materialele menţionate în acest deviz au fost executate la locuinţa acestuia şi au constituit obiectul material al infracţiunii de luare şi dare de mită pentru ca firma SC R. SRL Bradu să obţină contractul de achiziţie publică pentru investiţia D.J.A.N. Argeş.
Astfel, pentru suma de 556.001.707 ROL, inculpaţii M.C.R. şi G.A. nu au prezentat devize şi facturi pentru lucrările executate la locuinţa inculpatului din localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş, iar suma de 88.773.000 ROL reprezentând TVA-ul aferent acestor venituri corespunzător sumei neevidenţiate de către firma SC R. SRL Bradu reprezintă un folos în favoarea inculpatului G.A.
Martorii audiaţi în cauză, majoritatea salariaţi la SC R. SRL Bradu, au declarat că au fost desemnaţi de către inculpatul M.C.R. să efectueze lucrări la locuinţa inculpatului G.A. şi în multe cazuri, materialele de construcţie şi instalaţiile sanitare, cât şi de încălzire au fost procurate şi asigurate de SC R. SRL Bradu.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că pentru toate aceste lucrări nu s-au întocmit contracte de achiziţie, devize de lucrări ori facturi de livrare pe persoană fizică care să justifice plata acestora de către inculpatul G.A. către SC R. SRL Bradu. Totodată, s-a stabilit că salariaţii SC R. SRL Bradu care au efectuat lucrări la imobilul proprietatea personală a inculpatului G.A., pentru activităţile prestate, nu au fost plătiţi de către acesta şi au primit doar salariul în cuantumul stabilit în baza contractului individual de muncă încheiat cu SC R. SRL Bradu, de la acest angajator.
Apărarea inculpatului G.A. în sensul că nu este vinovat de faptul că inculpatul M.C.R. nu a întocmit facturi fiscale pentru lucrările efectuate la locuinţa proprietate personală nu a fost acceptată, întrucât instanţa de apel a considerat că acesta avea obligaţia să solicite documentele justificative pentru lucrările achitate, pentru a se pune la adăpost în caz de eventuale reclamaţii, însă s-a demonstrat că nu avea acest interes pentru că în fapt nu plătea executarea lucrărilor de care beneficia ilegal.
În contradicţie cu apărările inculpaţilor G.A. şi M.C.R., instanţa de apel a constatat că probele dosarului au stabilit că firma R. SRL Bradu, prin administratorul său, inculpatul M.C.R. a achiziţionat şi pus în operă cantităţi de ţiglă cu care a învelit atât imobilul inculpatului G.A., cât şi clădirea Arhivelor, deşi pentru aceasta, proiectul a prevăzut folosirea altui tip de ţiglă. Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul I.D. a rezultat că la investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş a fost folosită un alt tip de ţiglă pentru care s-a efectuat decontarea de către SC R. SRL Bradu, respectiv ţiglă profilată, în loc de ţiglă solzi, încasându-se în plus de această societate suma de 16.434,96 RON.
În realitate, instanţa de apel a constatat că suma stabilită de către expert, ca fiind diferenţă între ţigla folosită la imobilul "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş" şi cea pentru care s-a efectuat decontarea, respectiv suma de 164.349.660 ROL se constituie în material ţiglă şi manoperă folosită pentru construcţia inculpatului G.A. şi reprezintă obiectul mitei pentru realizarea scopului urmărit de către cei doi inculpaţi.
Faptul că inculpatul G.A. a primit cu titlu de mită atât ţigla, cât şi manopera aferentă acesteia, rezultă dintr-o serie de probe aflate în dosar, printre care şi discuţia interceptată în mediul ambiental la data de 25 august 2009: " (...) C., (R.C.L.) pentru că ...... cu siguranţă la mine acasă n-a venit nici un material pentru că n-avea de ce să vină material de la Arhive. Eu în 2003 m-am mutat în casă, acoperişul l-am pus în 2002 ... Eu am pe casa mea 4.000 de ţigle ... sau 4.400 şi am 400 şi ceva de metri pătraţi de acoperiş ... ".
Aceste aspecte au rezultat şi din declaraţiile martorilor I.G., care a lucrat la casa inculpatului şi O.M., care a transportat ţiglă la acelaşi imobil.
Relevantă a fost declaraţia acestuia din urmă: "Eu am transportat cca. o jumătate de camion de ţiglă la casa în construcţie a inculpatului G.A., din Ştefăneşti, însă nu-mi aduc aminte furnizorul acelor materiale. Dacă la urmărirea penală am spus că au ridicat respectivul material cu un aviz pentru firma R., înseamnă că aşa este. Tot eu am transportat şi ţiglă pentru acoperirea clădirii Arhivelor, însă nu reţin dacă în aceeaşi perioadă ...".
Inculpatul G.A., pe perioada efectuării urmăririi penale a prezentat în apărarea sa un document de provenienţă pentru cantitatea de 2.000 bucăţi ţiglă, iar martorul M.G. a declarat că inculpatul G.A. "a procurat în primă fază 2.000 bucăţi după care a mai comandat o dată 899 şi încă o dată 400 de bucăţi. Ultima livrare de ţiglă a fost în luna august sau septembrie 2003. Am reţinut foarte exact datele prezentate întrucât am întâmpinat ceva dificultăţi în obţinerea culorii solicitate ... Mai arăt că ţigla pentru Arhive a fost comandată tot de la societatea noastră, însă a fost roşie şi într-o cantitate foarte mare".
Din discuţia dintre cei doi inculpaţi rezultă indubitabil încercarea acestora de a se pune de acord asupra a ceea ce urma să declare la organele de urmărire penală, confirmând încă o dată că ţigla necesară pentru a acoperi D.J.A.N. era de 7.000 bucăţi.
Cu declaraţiile martorilor salariaţi ai SC R. SRL Bradu şi cu înscrisurile ridicate de la furnizorul producătorului de ţiglă s-a confirmat faptul că s-au executat lucrări, în acelaşi timp, la imobilul inculpatului G.A. şi la investiţia Arhive, ceea ce dovedeşte că printre materialele folosite în Devizul de lucrări cu nr. D2 a fost şi o parte din ţigla destinată investiţiei D.J.A.N.
Tot din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul M.C.R., în aceeaşi perioadă, a trimis lucrători ai SC R. SRL Bradu pentru executarea unor lucrări, respectiv elemente sanitare şi de încălzire, realizarea unui ţarc pentru câine, la locuinţa inculpatului G.A., pentru care au fost plătiţi doar de firma la care erau angajaţi.
De asemenea, materiale pentru aceste lucrări au fost achiziţionate tot în beneficiul inculpatului G.A. de către SC R. SRL. Mai mult, pentru a ascunde aceste obiecte oferite cu titlu de mită şi pentru a îngreuna stabilirea unei eventuale legături între cei doi inculpaţi, inculpatul G.A. a comandat şi ridicat personal toate materialele, însă în numele firmei SC R. SRL, fapte ce conturează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie de care sunt acuzaţi cei doi.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului M.C.R., probatoriul administrat în cauză a demonstrat aşa cum s-a arătat mai sus că, la data de 29 mai 2003, inculpatul G.A. a virat din contul bancar de la B.D.G. în contul SC R. SRL Bradu suma de 556.001.707 ROL cu destinaţia "c/v contract executare lucrări locuinţă". Prin urmare, deşi inculpatul M.C.R. a încasat de la inculpatul G.A. suma de 55.601 RON, pentru realizarea unor lucrări la imobilul proprietatea acestuia din urmă, această sumă nu a fost înregistrată în conturile de venituri ale societăţii, nu a fost declarată fiind sustrasă în acest mod de la plata TVA-ului aferent şi a impozitului pe profit, prejudiciind în acest mod bugetul de stat, numai cu privire la aceste venituri, cu suma de 20.557,37 RON.
De asemenea, probele au confirmat situaţia susţinută şi de prima instanţă, că inculpatul, întrucât a încărcat în mod nejustificat devizele situaţiilor de lucrări cu materiale ce nu au fost puse în operă şi pentru a justifica că a pus în operă acele materiale, la finele anului 2003 şi-a asigurat intrări fictive în baza mai multor documente fiscale tip factură de la societăţi comerciale inexistente sau de tip fantomă, respectiv SC P2. SRL, SC A2. SRL, SC C.B.I. SRL ori de la altele care nu au livrat astfel de materiale, precum şi înregistrarea în contabilitate a unui contract comercial cu martorul R.P., potrivit căruia această persoană ar fi livrat către SC R. SRL o cantitate de fier-beton. S-a dovedit că operaţiunile economice consemnate în aceste documente fiscale au un caracter fictiv care este demonstrat şi de faptul că o serie de facturi fiscale, deşi nu apar înregistrate în contabilitatea societăţii, dar identificate de organele de urmărire penală în dosarele de evidenţă contabilă ale acesteia, au fost decontate şi înregistrate ca plăţi în cursul lunilor ianuarie, februarie şi martie 2004. Şi listele de inventariere pentru materialele aflate în stocul societăţii la data de 31 decembrie 2003, s-a constatat că sunt false din punctul de vedere al celor consemnate în cuprinsul acestora, întrucât erau evidenţiate materiale din facturile ce nu erau înregistrate în contabilitatea societăţii şi care erau decontate în lunile ianuarie - martie 2004. Controlul efectuat de Garda Financiară în data de 23 martie 2004 a mai evidenţiat faptul că societatea nu are Registru-inventar întocmit cu rezultatele inventarierii generale a patrimoniului la finele anului 2003, ceea ce întăreşte cele constatate mai sus, legate de întocmirea documentelor fiscale ulterior operaţiunilor evidenţiate în cuprinsul lor.
Pe parcursul procesului, inculpatul M.C.R. a încercat, în formularea apărărilor, să precizeze faptul că a omis să emită factura fiscală inculpatului G.A. şi că responsabilă în acest sens ar fi fost o angajată a sa, A.M.E.
Apărarea inculpatului nu a fost reţinută, instanţa de apel reţinând că inculpatul este absolvent al Academiei de Studii Economice, specialitatea Finanţe-Bănci şi el personal s-a ocupat de întreaga activitate contabilă a societăţii.
Chiar în declaraţia sa dată în faţa organelor de urmărire penală la data de 6 mai 2008, dar şi în concluziile scrise, inculpatul M.C.R. a recunoscut că avea obligativitate în acest sens, declaraţie din care redăm " ... Precizez că nu am emis factură fiscală către beneficiar deoarece acesta, la finalizarea lucrării nu mi-a solicitat şi nici eu nu mi-am amintit să emit şi factură pentru suma încasată, dar nu cu intenţia de a mă sustrage de la plata vreunui impozit sau taxă de orice fel, fapt pentru care am şi înregistrat în contabilitate aceste venituri ... Cunoşteam că am obligaţia să emit factură sau orice alt document pentru fiecare prestare de servicii executată."
Nici scuza potrivit căreia inculpatul G.A. nu i-a solicitat emiterea acestui document nu a fost reţinută, atât timp cât prin lege era obligat el personal să emită factură, pentru a putea închide conturile bilanţiere, de unde rezultă fără dubiu, că prin acest mecanism s-a urmărit încă de la început eludarea plăţii taxelor şi impozitelor pe care urma a le genera această sumă primită de la inculpatul G.A.
Prin activitatea de neînregistrare în contabilitate a unor facturi şi înregistrarea unor cheltuieli fictive, inculpatul M.C.R., în calitatea sa de administrator al SC R. SRL Bradu, a denaturat elementele de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil întocmit la finele anului 2003, sustrăgându-se în acest mod de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului. S-a mai dovedit că materialele consemnate în facturile fiscale fictive de achiziţie sunt, de fapt, materiale menţionate în devizele-situaţie de plată decontate de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, ceea ce leagă aceste constatări de faptele de corupţie imputate.
Mai mult, audiat fiind în legătură cu acest aspect, martorul R.P. a negat că ar fi vândut vreodată fier-beton SC R. SRL Bradu, că nu a încheiat niciodată vreun contract economic cu societatea în cauză şi, mai mult decât atât, a precizat faptul că pe perioada cât se afla la organele fiscale Garda Financiară - Secţia Argeş, pentru a da explicaţii cu privire la acest contract economic, inculpatul M.C.R. a încercat să-l determine să declare în favoarea sa, cum că relaţia economică s-ar fi derulat.
Chiar şi martora A.M.E. a recunoscut că acel contract economic a fost scris de ea la indicaţiile inculpatului M.C.R., la o dată ulterioară decât cea precizată în contract şi fără ca R.P. să se afle de faţă.
De altfel, aşa cum a rezultat din actele de urmărire penală şi declaraţia dată în instanţă, contractul economic respectiv nu a fost semnat de către R.P.
În apărarea sa, inculpatul M.C.R. susţine că a plătit obligaţiile către stat, decurgând din contractul intitulat "c/v contract executări lucrări locuinţă", lucru de altfel confirmat de probele din dosar, dar la fel de adevărat este că respectarea obligaţiilor fiscale s-a realizat chiar după controlul Gărzii Financiare, ceea ce nu-l exonerează de răspundere penală, astfel că el a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată.
Inculpatul, R.C.L., care în acea perioadă fusese desemnat drept diriginte de şantier la noul sediu al D.J.A.N. Argeş, a beneficiat şi el, în perioada 8 august 2003 - 10 august 2003, deci în plină derulare a investiţiei, de "servicii turistice" din partea firmei SC R. SRL Bradu, în valoare de 313,60 RON, constând în contravaloarea unui sejur pe litoral, oferit de către inculpatul M.C.R.
Pe tot parcursul derulării Contractului de achiziţie nr. A1, acţionând de conivenţă, inculpaţii G.A. şi R.C.L. şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu în dauna Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, actele materiale constând în aprobarea spre decontare a unor sume de bani pentru lucrări şi materiale ce nu au fost executate, dar şi în încredinţarea spre realizare a unor lucrări fără nici o procedură de achiziţie publică şi neexecutate la valorile decontate.
Astfel, printre lucrările încredinţate, fără urmarea unei proceduri de achiziţie publică, aşa cum se specifică şi în expertizele efectuate, se înscrie mai întâi cea care a avut drept obiectiv demolarea construcţiei peste care s-a suprapus în bună parte noua construcţie. Aici, deşi în data de 4 august 2003, inculpatul R.C.L. a acceptat devizul situaţie de plată nr. D1, în sumă de 43.447,47 RON, spre decontare, prin care certifica faptul că lucrările de demolare au fost pe deplin efectuate, s-a constatat de către reprezentanţii Arhivelor Naţionale Bucureşti, cu prilejul unui control efectuat în luna noiembrie 2003 că vechea construcţie nu fusese demolată. Mai mult, chiar inculpatul R.C.L., cu ocazia unui raport înaintat Corpului de Control al Ministerului Afacerilor Interne susţinea, pentru a justifica lipsa unei proceduri noi de achiziţie publică, împrejurarea că pentru demolarea acestei construcţii pe care o cataloga drept uşoară, nu mai era necesară includerea acestei lucrări în procedură. Prin urmare, s-a plătit contravaloarea demolării, fără ca respectiva lucrare să fi fost efectuată. Faptul că ulterior construcţia a fost demolată de societatea inculpatului M.C.R. nu are nicio relevanţă, câtă vreme nu există documente din care să rezulte cât a costat în realitate această operaţiune.
O altă lucrare încredinţată direct, fără organizarea unei noi proceduri de achiziţie publică, a constat în întocmirea unui proiect în vederea realizării sistematizării pe verticală la investiţia D.J.A.N. Argeş, inculpaţii R.C.L. şi G.A. aprobând spre decontare devize-situaţii de lucrări fără acoperire în realitate.
În cursul derulării investiţiei, s-au mai constatat o serie de intervenţii ce au constat în schimbarea soluţiilor tehnice sau acceptarea la plată a unor devize-situaţii de lucrări cu materiale ce nu au fost puse în operă şi cu lucrări ce nu au fost efectuate.
În ce priveşte garanţia de bună execuţie pe care beneficiarul lucrării trebuia să o depună într-un cont special la dispoziţia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, nici aceasta nu a urmat paşii prevăzuţi de lege. Practic, conform înscrisurilor depuse de C.B. - Sucursala Piteşti, suma reţinută drept garanţie a fost virată la această unitate bancară de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, într-un cont curent al SC R. SRL, sume care au fost retrase în numerar de inculpatul M.C.R., iar la finele anului 2003, toată suma constituită drept garanţie, în valoare de 46.521,63 RON a fost însuşită de acest inculpat, cu prejudicierea evidentă a părţii civile Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, în condiţiile în care această sumă trebuia să rămână la dispoziţia părţii civile până la recepţia finală a lucrării.
Şirul de ilegalităţi a culminat practic, cu acest moment, al recepţiei finale a lucrării care, în drept, nu s-a realizat nici până în prezent. La dosar există un proces-verbal de recepţie finală a lucrărilor, datat 28 decembrie 2005, dată ce nu corespunde cu momentul întocmirii, conform chiar celor declarate de inculpaţi, din care lipsesc trei semnături (această împrejurare făcând ca procesul-verbal să fie lipsit de efecte juridice).
Inculpatul R.C.L. a deţinut şi deţine calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş - Serviciul Logistic, făcând parte din categoria funcţionarilor publici cu statut special, pentru care sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 115/1996 modificată, privind declararea averilor.
Din probatoriul administrat la dosarul cauzei, a rezultat că, la data de 13 mai 2004, inculpatul, împreună cu soţia sa R. M., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A3, au cumpărat de la numita S.M. suprafaţa de 1.800 mp (în realitate, din măsurătoarea expertului, fiind o suprafaţă de 1898,37 mp) contra sumei de 415.000.000 ROL.
La data de 21 mai 2004, inculpatul R.C.L. a întocmit şi depus la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, declaraţia sa de avere, însă în cuprinsul acesteia, inculpatul nu a declarat şi terenul achiziţionat cu opt zile în urmă de la numita S.M.
Ulterior, la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul, în cuprinsul declaraţiei de avere, întocmită de către acesta şi depusă la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, a declarat că a achiziţionat în cursul anului 2003, suprafaţa de 800 mp teren agricol, intravilan, declaraţie neconformă cu realitatea, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a achiziţionat în luna mai a anului 2004, suprafaţa reală de 1898,37 mp împreună cu soţia şi nu suprafaţa de 800 mp trecută în declaraţie.
În acelaşi mod, a procedat inculpatul şi cu ocazia întocmirii declaraţiei de avere aferentă anului 2009, iar declaraţiile de avere anterior menţionate constituie acte publice.
Din examinarea declaraţiilor de avere întocmite şi depuse în anii 2008, 2009 rezultă că acestea conţin date necorespunzătoare adevărului şi cu privire la momentul achiziţionării suprafeţei de teren. Astfel, inculpatul a declarat că a achiziţionat terenul în anul 2003, ori din actele aflate la registrul cadastral, cât şi din actul de vânzare-cumpărare al terenului rezultă că acesta a fost achiziţionat aşa cum s-a arătat mai sus, în luna mai a anului 2004. Toate acestea sunt probe certe ce conturează vinovăţia inculpatului şi în săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev.de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, referitor la infracţiunea de sustragere de înscrisuri de care este acuzat inculpatul G.A., cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului, au fost identificate mai multe documente şi înscrisuri care aveau legătură cu investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N.", cât şi cu corespondenţa dintre Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş privitor la cercetările care se efectuau în Dosarul penal cu nr. 51/P/2006.
Cu ocazia percheziţiei au fost identificate şi alte documente în copie xerox ce priveau executarea unor lucrări de către firme specializate în cadrul unor proceduri de achiziţie publică ale Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş.
Faţă de aceste împrejurări de necontestat, Curtea notează că inculpatul a sustras din gestiunea şi deţinerea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, documente şi înscrisuri care priveau achiziţiile publice ale acestei unităţi, cât şi documente care aveau legătură cu Dosarul nr. 51/P/2006 în care se efectuau cercetări faţă de acesta, documente în mare parte aflate chiar în păstrarea şi gestiunea Serviciului de Logistică al cărui şef serviciu era, astfel că în mod judicios a fost condamnat pentru infracţiunea de sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.
Inculpatul a susţinut în apărare că nu a sustras documentele ce s-au găsit la domiciliul său, acestea fiind luate în scopul de a lucra la domiciliu, întrucât timpul efectiv de lucru îi era insuficient. Această susţinere nu poate fi primită, întrucât, ca la orice instituţie publică, scoaterea oricărui document din instituţie este interzisă.
Pe de altă parte, răspunsurile la adresele pe care inculpatul susţinea că urma să le întocmească la domiciliu fuseseră deja întocmite, iar faptul reclamat în apărare că era vorba de copii nu-l exonerează de răspundere, datorită caracterului confidenţial al acestora.
Referitor la infracţiunea de fals intelectual reţinută în sarcina inculpaţilor, ca urmare a întocmirii în fals a procesului-verbal de recepţie finală, instanţa de apel a constatat că şi această faptă este confirmată de probele dosarului, constând în declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor.
Astfel, inculpatul G.A. a recunoscut că a întocmit procesul-verbal de recepţie finală a lucrării, având însă credinţa că momentul inaugurării noului sediu coincide cu recepţia finală. Instanţa de apel a constatat că întreaga activitate infracţională a inculpaţilor G.A. şi R.C.L. se reflectă în manopere frauduloase ale acestora, de acoperire a neregulilor comise în lanţ la realizarea edificiului D.J.A.N., constând în lucrări neefectuate şi materiale nepuse în operă, încălcând grav dispoziţiile legale în materie de achiziţie publică, un ultim act material fiind încheierea în fals a procesului-verbal de recepţie finală în luna decembrie 2005 (tocmai pentru a acoperi încălcările succesive ale procedurii de achiziţie publică).
În altă ordine de idei, doar împrejurarea că persoane autorizate au refuzat să semneze acest proces-verbal şi ecourile din rândul persoanelor interesate şi preocupate de investiţia Arhivelor în sensul că aceasta prezintă serioase lipsuri, ar fi trebuit să le dea de gândit că pretinsa recepţie finală nu se încadrează decât tot în cadrul unor operaţiuni ilicite, Curtea neputând accepta că persoane cu pregătirea de care dispuneau inculpaţii nu fac distincţie între cele două momente: terminarea lucrării şi recepţia finală.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, inculpatul G.A. susţine că nu a comis-o, toată activitatea sa în legătură cu investiţia fiind în conformitate cu normele legale în vigoare.
Instanţa de apel a constatat că această apărare nu are suport probator, întrucât întregul material probator dovedeşte contrariul.
Astfel, începând cu participarea sa la examinarea ofertelor, deşi se afla în conflict de interese, continuând cu decontarea unor lucrări neefectuate şi a unor materiale nepuse în operă, cu modalitatea de acordare fără licitaţie a unor lucrări suplimentare şi culminând cu încheierea în fals a procesului-verbal de recepţie finală, inculpatul nu a făcut altceva decât să-şi ignore sarcinile de serviciu, încălcând astfel dispoziţiile legale privind derularea investiţiei şi legislaţia privind achiziţiile publice.
Referitor însă la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa de apel a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale a acestora.
Astfel, omologând raportul de expertiză efectuat de expertul B.M. întrucât, în opinia Curţii, acesta este în mod obiectiv întocmit în condiţiile în care expertul nu face parte din "structura Direcţiei Naţionale Anticorupţie", aşa cum susţine apărarea, şi nici nu a fost supusă unor presiuni, respectiv cercetărilor penale pe timpul desfăşurării expertizei, se reţine ca prejudiciu în sarcina inculpaţilor suma de 116.931,6 RON către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş. În ce priveşte expertiza efectuată de P.L., se constată că este o copie a expertizei efectuate în faza de urmărire penală, aşa cum recunoaşte şi însăşi acuzarea şi implică mari îndoieli cu privire la întinderea corectă a prejudiciului, inclusiv greşeli de calcul. În schimb, în suplimentul de expertiză efectuat în primă instanţă, B.M. a avut în vedere cartea tehnică a construcţiei, luând în calcul inclusiv lucrările cu caracter ascuns, pe baza recepţiilor calitative de lucrări şi a proceselor-verbale pe faze de lucrări ascunse, semnate de către proiectant şi inspectorul de calitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Având în vedere întinderea prejudiciului, precum şi dispoziţiile art. 146 C. pen. care definesc sintagma "consecinţe deosebit de grave", instanţa de apel a constatat corecta încadrare juridică a faptei dată de Tribunalul Argeş în infracţiunea tipică de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Punerea în operă a edificiului, D.J.A.N. Argeş în modalitatea descrisă mai sus s-a încheiat cu întocmirea în fals a procesului-verbal de recepţie finală, în decembrie 2005. Cum termenul de prescripţie pentru infracţiunea de abuz în serviciu este de 7 ani şi 6 luni şi el a început să curgă din decembrie 2005, se constată a fi împlinit, fiind prescrisă răspunderea penală a tuturor inculpaţilor în cauză pentru această faptă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L., cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul M.C.R.
Instanţa de apel a constatat că primele două sunt neîntemeiate reţinându-se, în baza argumentelor precizate, schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanţă în acord cu stabilirea exactă a prejudiciului de 11.681 RON în favoarea părţii civile AN.A.F. şi respectiv 116.931,6 RON către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş. Faţă de întinderea prejudiciului ce rezultă din raportul de expertiză B.M., se impunea a se respinge apelurile declarate de părţile civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, ca nefondate, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În acord cu dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., dispozitivul trebuia să cuprindă cele hotărâte de instanţă cu privire la măsurile preventive, iar potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra luării sau revocării măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Instanţa de apel a constatat că omisiunea de pronunţare asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze cursul normal al procedurii, conferă nelegalitate sentinţei atacate.
Deşi normele de procedură penală nu reglementează durata acestei măsuri şi nici obligativitatea instanţei de a verifica periodic legalitatea şi temeinicia sa, s-a constatat că măsura are o durată sine die, adică nedeterminată în timp, chiar şi peste data la care se încheie primul ciclu procesual până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa.
În opinia instanţei de apel această nelegalitate se poate acoperi odată cu pronunţarea hotărârii în apel, în temeiul art. 383 alin. (11) combinat cu art. 350 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că se va constata că în cursul judecăţii în privinţa inculpaţilor G.A. şi M.C.R. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., ce a fost înlocuită ulterior cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prev.de art. 1451 C. proc. pen.
Cu referire la celălalt motiv invocat de parchet şi anume omisiunea invocată de a se interzice, ca pedeapsă accesorie, dar şi complementară, a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, instanţa de apel a constatat că este întemeiat.
Se impunea ca prima instanţă, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 74/2007), să dispună interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, dar şi ca pedeapsă complementară, întrucât faptele de care sunt acuzaţi sunt în legătură indisolubilă cu sarcinile de serviciu sau activitatea privată desfăşurată.
Faţă de argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus admiterea apelului formulat de parchet şi desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi rejudecând, a descontopit pedepsele principale rezultate aplicate inculpaţilor G.A., M.C.R. şi R.C.L., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L. şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplic. art. 41 alin. (2) cu referire la inculpatul M.C.R., constatând prescrisă răspunderea penală a acestor inculpaţi, potrivit dispoziţiilor art. 124 C. pen.
S-a interzis ca pedeapsă accesorie şi dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) pentru fiecare dintre inculpaţii G.A., M.C.R. şi R.C.L., precum şi pedeapsa complementară, pentru fiecare dintre inculpaţi, vizând aceleaşi drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat pe perioada termenului de încercare şi executarea pedepsei accesorii prev.de art. 64 alin. (1) lit.c) C. pen.
S-a constatat că în cursul judecăţii în privinţa inculpaţilor G.A. şi M.C.R. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., ce a fost înlocuită ulterior cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Modificându-se în sensul arătat sentinţa, s-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, aşa cum rezultă din cele exprimate mai sus, vizând respingerea tuturor criticilor formulate de apărare, antamate şi cu prilejul expunerii situaţiei de fapt, instanţa de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.A., M.C.R. şi R.C.L.
Având în vedere gravitatea unor asemenea fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, prejudiciul extrem de mare cauzat instituţiilor statului, nesinceritatea apelanţilor-inculpaţi din cauză, instanţa de apel a considerat că se impune a se menţine cuantumul pedepselor aplicate de prima instanţă, potrivit activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare dintre aceştia, inclusiv sporul de pedeapsă adăugat şi modalitatea de executare, care sunt judicios stabilite şi conduc la realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., preventiv şi coercitiv.
Cu referire la latura civilă a cauzei, instanţa de apel a constatat că prejudiciul stabilit în sarcina Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, este corect, aşa cum a statuat prima instanţă conform expertizei efectuate şi anume prejudiciul în sumă de 11.681 RON, despăgubiri către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi 116.931,6 RON către partea civilă Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş (11.681 RON s-a achitat după terminarea cercetării judecătoreşti de către inculpatul M.C.R., fapt ce exclude apărarea inculpatului în sensul aplicării art. 10 din Legea nr. 241/2005, a se vedea suplimentul de expertiză contabilă), astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse şi apelurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş. În baza art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a obligat pe apelanţii-inculpaţi la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 93/A din 15 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti inculpaţii G.A. şi M.C.R., R.C.L., părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş.
Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidentă în prezenta speţă.
De asemenea se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art 3859 C. proc. pen. anterior, modificate prin această lege.
l. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a depus motivele de recurs, la data de 9 septembrie 2013. Primul termen de judecată era stabilit pentru data de 13 februarie 2014.
În condiţiile în care cu ocazia dezbaterilor, procurorul de şedinţă a arătat că din motivele de recurs formulate în scris nu mai susţine punctele 2 şi 4, Înalta Curte nu va analiza aceste puncte.
La punctul 1 din motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a susţinut nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 172 C. proc. pen. anterior întrucât instanţa de apel a omis să se pronunţe pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, pe care, din oficiu, a pus-o în discuţia părţilor.
Procurorul de şedinţă a renunţat la susţinerea punctului 2 din motivele de recurs, formulate în scris, referitor la faptul că instanţa de apel, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L., cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul M.C.R.
Procurorul de şedinţă a suplimentat motivele formulate în scris cu cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu în formă agravată prevăzută de art. 248, art. 2481 C. proc. pen. Din această perspectivă şi cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile, a apreciat că în cauză nu se mai poate reţine forma agravată a infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât art. 183 C. pen. prevede că acele consecinţe trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv că trebuie să existe un prejudiciu mai mare de 2 milioane ROL.
Întrucât în speţa de faţă nu se mai poate impune reţinerea formei agravate a infracţiunii, a apreciat că pe forma tipică a infracţiunii legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), date fiind limitele de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani, iar interpretarea de la art. 183 C. pen. s-ar putea reţine doar ca o instituţie autonomă cu referire la forma agravată a infracţiunii prevăzută de art. 2481 C. pen. (1969).
Susţinând punctul 3 al motivelor de recurs formulate în scris, procurorul de şedinţă a arătat că instanţa de apel a menţinut în mod greşit dispoziţia primei instanţe de obligare a inculpatului M.C.R. la plata sumei de 11.681 RON despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Invocând pe latură civilă cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., s-a arătat că prejudiciul cauzat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este de 140.674,26 RON, astfel că inculpatul M.C.R. trebuia obligat la plata acestei sume.
Punctul 4 al motivelor de recurs depus de parchet, nesusţinut de procurorul de şedinţă, viza faptul că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra luării sau revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, instituită în sarcina inculpaţilor.
2. Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş a depus motivele de recurs, la data de 9 septembrie 14 octombrie 2013.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior s-a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii instanţei de apel întrucât instanţa de apel a omis să se pronunţe pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
În baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior s-a invocat nelegalitatea hotărârii pentru faptul că instanţa de apel, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L., cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul M.C.R.
Punctul 3 al motivelor de recurs depus de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş viza faptul că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra luării sau revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara instituită în sarcina inculpaţilor.
3. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a depus motivele de recurs, la data de 6 noiembrie 2013.
Aceasta a invocat nelegalitatea hotărârii pentru faptul că instanţa de apel, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L., cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul M.C.R., pentru faptul că instanţa de apel a omis să se pronunţe pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, expertul numit în cauză nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanţă, instanţa nu s-a pronunţat pe cererea părţii civile de a institui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpaţilor.
4. Recurentul inculpat M.C.R. a depus motivele de recurs, la data de 5 februarie 2014.
În condiţiile în care primul termen de judecată era stabilit pentru data de 13 februarie 2014 se constată că inculpatul a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
În baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior recurentul inculpat a invocat nelegalitatea hotărârii pentru faptul că instanţa de apel a menţinut soluţia de condamnare cu toate că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de dare de mită, evaziune fiscală şi fals intelectual.
Recurentul inculpat în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. anterior s-a invocat nelegalitatea hotărârii pentru faptul că la acest moment nu se cunoaşte ce pedeapsă a aplicat instanţa de apel, în condiţiile în care a admis apelul parchetului, a descontopit pedepsele aplicate, a constatat că infracţiunea de abuz în serviciu este prescrisă şi, în continuare, a omis să contopească pedepsele şi să stabilească dacă mai adaugă sau nu sporul de 1 an închisoare.
5. Recurentul inculpat G.A. a depus motivele de recurs, la data de 5 februarie 2014. În condiţiile în care primul termen de judecată era stabilit pentru data de 13 februarie 2014 se constată că inculpatul a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Recurentul inculpat a invocat nelegalitatea hotărârii pentru faptul că instanţa de apel a menţinut soluţia de condamnare cu toate că nu erau întrunite elementele constitutive a le infracţiunilor de luare de mită, fals intelectual şi cea prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior.
În baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de fals intelectual, inculpatul a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogată prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012. Întrucât dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 măreau limita maximă cu 2 ani, prin abrogarea acestui text de lege se revine la limita maximă prevăzută de art. 289 C. pen. (1969), respectiv 5 ani, ceea ce duce la concluzia că în acest moment, pentru infracţiunea respectivă, ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale şi ca atare trebuie încetat procesul penal.
În baza aceluiaşi caz de casare, inculpatul a precizat că în moment nu se cunoaşte ce pedeapsă a aplicat instanţa de apel, în condiţiile în care a admis apelul parchetului, a descontopit pedepsele aplicate, a constatat că infracţiunea de abuz în serviciu este prescrisă şi, în continuare, a omis să contopească pedepsele şi să stabilească dacă mai adaugă sau nu sporul de 1 an închisoare.
6. Recurentul inculpat R.C.L. a depus motivele de recurs, la data de 16 aprilie 2014.
În condiţiile în care primul termen de judecată era stabilit pentru data de 13 februarie 2014 se constată că inculpatul nu a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care vor fi avute în vedere doar cazurile de casare care pot fi analizate din oficiu.
Inculpatul solicită în esenţă să se constate de către instanţa de recurs că el nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat, fără să indice vreun caz de casare, dar această solicitare poate fi avută în vedere prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior.
Cu ocazia dezbaterilor, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a solicitat să se constate că pentru infracţiunile de fals în declaraţii şi fals intelectual, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat şi, în consecinţă, răspunderea pentru aceste fapte s-a prescris. De asemenea, a solicitat să se constate că şi pentru infracţiunea de luare de mită răspunderea penală s-a prescris.
Înalta Curte constată că motivele invocate în termen de inculpat pot face obiectul cenzurii prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. anterior, privind situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii dar solicitarea privind faptul că pentru infracţiunile de fals în declaraţii şi fals intelectual, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate şi, în consecinţă, răspunderea pentru aceste fapte s-au prescris, cerere făcută prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, nu poate să mai facă obiectul analizei instanţei de recurs, fiind invocată cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, cazul de casare invocat nefăcând parte din cele prevăzute de lege că pot fi analizate din oficiu.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai sub aspectul omisiunii contopirii pedepselor în condiţiile în care a admis apelul parchetului, a descontopit pedepsele aplicate şi a constatat că infracţiunea de abuz în serviciu este prescrisă, pentru inculpaţii G.A. şi M.C.R.
Vor fi avute în vedere motivele formulate de recurenţi cu precizarea că criticile care vizează aceleaşi încălcări, vor fi tratate în comun.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. anterior, referitor la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, invocat de inculpaţii recurenţi G.A., R.C.L. şi M.C.R., Înalta Curte constată că este nefondat.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, trebuie reamintit că instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele investirii potrivit art. 3859 C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă, Înalta Curte nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă şi în apel.
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Ori, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la pct. 18 a fost abrogat, este evident că elementele ce ţin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.
În esenţă, s-a reţinut că inculpatul G.A., care având funcţia de şef serviciu al Serviciului de Logistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş, cu gradul de comisar şef, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2004 a primit de la inculpatul M.C.R. bunuri şi servicii în sumă totală de 603.782.762 ROL, reprezentând contravaloarea unui autoturism, marca M., cu numărul de înmatriculare X1, a unor materiale şi lucrări, prin atribuirea către SC R. SRL Bradu a Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, suplimentarea în mod nelegal şi abuziv a valorii iniţiale a acestui contract, precum şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost executate.
Inculpatul G.A., în aceeaşi calitate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2004, în timpul derulării Contractului de execuţie cu nr. A1 din 8 iulie 2003 pentru executarea investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", împreună cu inculpatul R.C.L. şi-a încălcat grav atribuţiunile de serviciu şi dispoziţiile legale în materie, suplimentând în mod nelegal valoarea contractului de achiziţie şi acceptând decontarea la plată către SC R. SRL, beneficiarul contractului de achiziţie mai sus arătat, a unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă, prejudiciind în acest mod Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cu suma totală de 512.183,69 RON.
În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut, că în anul 2006, după efectuarea unui control de către Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor pe linia respectării dispoziţiilor privind achiziţiile publice şi a altor nereguli la nivelul acestei instituţii, a semnat în fals procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. P1 din data de 28 decembrie 2005 întocmit de către inculpatul R.C.L. la o dată ulterioară celei menţionate în acest proces-verbal şi cu date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, faptă săvârşită pentru a ascunde infracţiunea de luare de mită şi, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu a sustras din deţinerea şi gestiunea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş înscrisuri şi documente care reprezentau corespondenţa dintre Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş privitoare la acte şi date din Dosarul penal nr. 51/P/2006.
S-a mai reţinut, că inculpatul R.C.L., având calitatea de ofiţer specialist în cadrul Serviciului de Logistică al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, cu atribuţiuni de diriginte de şantier, la data de 8 august 2003, a primit cu titlu de mită de la inculpatul M.C.R. servicii turistice în sumă totală de 3.136.000 ROL pentru a nu sesiza persoanele responsabile cu privire la neregulile constatate pe perioada derulării Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, cât şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă de firma SC R. SRL Bradu al cărei administrator este inculpatul M.C.R. De asemenea inculpatul, în aceeaşi calitate, în perioada 2003 - 2004, în timpul derulării Contractului de execuţie cu nr. A1 din 8 iulie 2003, pentru executarea investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", împreună cu inculpatul G.A. şi-a încălcat grav atribuţiunile de serviciu şi dispoziţiile legale în materie, suplimentând în mod nelegal valoarea contractului de achiziţie şi acceptând decontarea la plată către SC R. SRL, beneficiarul contractului de achiziţie mai sus arătat, a unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă, prejudiciind în acest mod Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cu suma totală de 512.183,69 RON.
Aceluiaşi inculpat, i s-a reţinut că, în anul 2006, după efectuarea unui control de către Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor pe linia respectării dispoziţiilor privind achiziţiile publice şi a altor nereguli la nivelul acestei instituţii, a întocmit în fals procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. P1 din data de 28 decembrie 2005 cu date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, faptă săvârşită pentru a ascunde infracţiunea de luare de mită, iar în perioada anilor 2004 - 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în declaraţiile de avere întocmite conform Legii nr. 115 din 16 octombrie 1996 în cea ce priveşte suprafaţa de teren achiziţionată la data de 13 mai 2004, menţionând în mod nereal în declaraţiile de avere din anii 2008 - 2009 că a achiziţionat o suprafaţă de 800 mp împreună cu soţia în loc de 1.898,37 mp.
De asemenea s-a reţinut că inculpatul M.C.R., administrator al SC R. SRL Bradu, în perioada anilor 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ocazia derulării procedurii de achiziţie pentru investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", cât şi pe perioada derulării Contractului de achiziţie publică nr. A1 din 8 iulie 2003, a remis cu titlu de mită bunuri şi servicii inculpatului G.A., şef serviciu de logistică în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, în sumă totală de 603.782.762 ROL, reprezentând contravaloarea unui autoturism marca M. cu nr. X1, materiale şi lucrări prin atribuirea societăţii al cărui administrator era contractul de achiziţie publică menţionat mai sus, cât şi pentru suplimentarea în mod nelegal a valorii iniţiale a acestui contract, pentru aprobarea decontării unor lucrări ce nu au fost executate şi a unor materiale ce nu au fost puse în operă, iar la data de 8 august 2003 a remis cu titlu de mită inculpatului R.C.L., ofiţer specialist în cadrul Serviciului de Logistică al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş şi diriginte de şantier la derularea Contractului de execuţie cu nr. A1, servicii turistice în valoare totală de 3.136.000 ROL pentru ca acesta să nu sesizeze persoanele responsabile cu privire la neregulile constatate pe perioada acestui contract, cât şi pentru a aproba decontarea unor lucrări ce nu au fost executate sau a unor materiale ce nu au fost puse în operă.
Inculpatul, în perioada 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat pe ceilalţi doi coinculpaţi, care şi-au îndeplinit, cu intenţie, în mod abuziv sarcinile de serviciu, în scopul acoperirii neregulilor constatate de aceştia pe perioada derulării contractului de achiziţie publică, fapte săvârşite cu ocazia realizării investiţiei "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş" prin întocmirea de situaţii de lucrări şi materiale, respectiv devize cu materiale ce nu au fost puse în operă la realizarea investiţiei, prejudiciind în acest mod Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cu suma totală de 512.183,69 RON.
În sarcina inculpatului, s-a mai reţinut, că în anul 2006, a semnat Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. P1 din data de 28 decembrie 2005, întocmit de către inculpatul R.C.L. la o dată ulterioară decât cea consemnată în cuprinsul său, conţinând date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor la investiţia "Extindere spaţiu D.J.A.N. Argeş", cu scopul de a ascunde săvârşirea infracţiunii de dare de mită, iar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2004, pentru sumele de bani oferite cu titlu de mită precum şi a celor încasate prin întocmirea în fals a devizelor-situaţii de lucrări acceptate la plată, cu bunuri şi materiale care în realitate nu au fost puse în execuţie, precum şi nedeclararea veniturilor încasate de la inculpatul G.A. în sumă de 556.001.707 ROL, respectiv înregistrarea în contabilitatea societăţii în mod fictiv a unui număr de 11 facturi fiscale precum şi a unui contract economic de achiziţii materiale, prin această modalitate prejudiciind bugetul de stat cu suma de 140.674,26 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit.
Instanţa de apel, constatând prescrisă răspunderea penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L., cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul M.C.R., menţinând condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. (inculpat G.A.);
- dare de mită prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. disp. art. 13 C. pen. cu referire la art. 17 lit.g) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (inculpat M.C.R.);
- luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpat R.C.L.).
Înalta Curte constată că încadrare juridică corespunde stării de fapt reţinute de către instanţele de fond şi apel.
Cu privire la omisiunea instanţei de apel, să se pronunţe cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, invocată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş cerere la care au achiesat şi inculpaţii G.A. şi M.C.R., R.C.L., Înalta Curte, constată că nici această critică nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs.
Această solicitare putea fi tratată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. anterior, care stabilea ca motiv de casare nepronunţarea instanţei cu privire la o cerere esenţială pentru părţi.
Acest caz de casare a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii 2/2013 privind unele, măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Restul motivelor invocate referitoare la soluţionarea laturii civile a cauzei, nu pot face obiectul examinării întrucât ar presupune reanalizarea situaţiei de fapt, aspect imposibil în recurs.
În schimb este întemeiată critica formulată de către inculpaţii G.A. şi M.C.R., în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior referitor la faptul că instanţa de apel, descontopind pedepsele principale rezultante aplicate inculpaţilor şi încetând procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpaţii G.A. şi R.C.L. şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 cu aplic. art. 41 alin. (2) cu referire la inculpatul M.C.R., trebuia să dispună recontopirea chiar dacă a menţinut sporul aplicat.
Nu este justificată solicitarea de a se casa cu trimitere, cu motivaţia că, în recurs nu se poate pentru prima dată să se facă contopirea pedepselor aplicate.
Este adevărat faptul că Înalta Curte a statuat într-un recurs în interesul legii că examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, nefiind posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, dar în acelaşi recurs s-a prevăzut o excepţie şi anume atunci când instanţa, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă.
Această operaţiune de contopire este posibilă doar în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii G.A. şi M.C.R., care au solicitat în termenul legal acest aspect, Înalta Curte urmând să admită în parte decizia atacată.
Pentru inculpatul R.C.L. nu se va dispune contopirea pedepselor, în condiţiile în care dealtfel acesta nu a solicitat acest lucru. Este de precizat însă că neefectuarea contopirii nu ar fi de natură să-i aducă vreun prejudiciu inculpatului R.C.L., în condiţiile în care, chiar prin omisiunea efectuării acesteia, pedeapsa rezultantă este aceeaşi şi s-a menţinut modalitatea de executare a pedepsei.
Aplicarea legii penale mai favorabile.
La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor.
Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, şi din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpaţilor în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.
În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că trebuie respectat principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile şi nu principiul aplicării pe instituţii autonome.
Înalta Curte consideră că prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive s-ar crea, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor.
Numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, este singura care poate fi considerată viabilă.
Conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile C. pen. din 1969 cu cele ale actualului C. pen., contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, precum şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.
În aceeaşi decizie s-a stabilit că procedând la selectarea şi îmbinarea dispoziţiilor penale mai blânde cuprinse în legile penale succesive, judecătorul nu s-ar limita la aplicarea legii penale, ci ar crea o lege penală proprie.
Aşadar, prin acest procedeu combinatoriu, judecătorul şi-ar depăşi atribuţiile sale şi ar pătrunde nepermis în domeniul legislativului realizând un abuz de putere.
În aceste condiţii, solicitarea inculpaţilor G.A. şi M.C.R., invocată în baza cazului de casare prevăzut art. 385 pct. 17 C. proc. pen. cu privire la constatarea că ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale şi ca atare trebuie încetat procesul penal, în condiţiile în care infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, care mărea limita maximă cu 2 ani, a fost abrogată prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012, situaţie în care s-ar reveni la limita maximă prevăzută de art. 289 C. pen. (1969), respectiv 5 ani, Înalta Curte constată că este nefondată, combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi nefiind posibilă din motivele invocate anterior.
Înalta Curte constată că pentru toate infracţiunile la care au fost condamnaţi inculpaţii legea nouă prevede limite mai mici decât legea penală veche.
Astfel pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa era cuprinsă între 3 - 15 ani iar dispoziţiile art. 289 C. pen., care incriminează aceeaşi infracţiune, limitele sunt între 3 şi 10 ani. Se poate observa că s-a păstrat acelaşi minim.
Pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa era cuprinsă între 6 luni - 7 ani închisoare iar dispoziţiile art. 290 C. pen., care incriminează aceeaşi infracţiune, prevăd limite între 2 şi 7 ani.
Pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pedeapsa era cuprinsă între 6 luni - 7 ani închisoare iar dispoziţiile art. 320 alin. (2) C. pen., care incriminează aceeaşi infracţiune, prevăd limite între 1 şi 5 ani.
La infracţiunea de sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. (inc. G.A.) pedeapsa era cuprinsă între 3 luni - 6 ani închisoare iar dispoziţiile art. 259 alin. (1) şi (2) C. pen., care incriminează aceeaşi infracţiune, prevăd limite între 1 şi 5 ani.
Pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (inc. R.C.L.) pedeapsa era cuprinsă între 3 luni - 2 ani închisoare iar dispoziţiile art. 326 C. pen., care incriminează aceeaşi infracţiune, prevăd limite între 3 luni şi 2 ani.
Cu toate acestea, în situaţia în care am aplica inculpaţilor pedepsele prevăzute de legea nouă, care prevede limite mai mici decât legea penală veche, procedând conform deciziei mai sus-amintite, ar trebui aplicat inculpaţilor şi tratamentul sancţionator mai aspru referitor la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 39 C. pen.
Art 39 C. pen. prevede că în cazul concursului de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicarea noilor dispoziţii penale ar conduce în concret la înrăutăţirea situaţiei inculpaţilor.
Pentru aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite în parte decizia atacată şi rejudecând,
În baza art. 33 alin. (1) lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. (1969) va contopi pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (1969) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. (1969) aplicate inculpatului G.A. prin Sentinţa penală nr. 63 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total acesta având de executat 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. (1969) va contopi pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. (1969) rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 aplicate inculpatului M.C.R. prin Sentinţa penală nr. 63 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total acesta având de executat 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) şi va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş şi de inculpatul R.C.L. împotriva aceleiaşi decizii, va obliga recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat şi pe recurentul inculpat R.C.L. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii G.A. şi M.C.R. împotriva Deciziei penale nr. 93/A din 15 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia atacată şi rejudecând;
În baza art. 33 alin. (1) lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. (1969) contopeşte pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (1969) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. (1969) aplicate inculpatului G.A. prin Sentinţa penală nr. 63 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total acesta având de executat 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
În baza art. 33 alin. (1) lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. (1969) contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. (1969) rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 aplicate inculpatului M.C.R. prin Sentinţa penală nr. 63 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total acesta având de executat 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş şi de inculpatul R.C.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat R.C.L. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de 100 RON pentru inculpaţii M.C.R. şi G.A., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.
Procesat de GGC - MI
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2014. Penal. Verificare măsuri... | ICCJ. Decizia nr. 1953/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
