ICCJ. Decizia nr. 1968/2014. Penal. Evadarea (art. 269 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1968/2014
Dosar nr. 6703/97/2013
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 3 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul S.S.l., cu domiciliul în comuna Lăpugiul de Jos, sat Fintoag, judeţul Hunedoara, recidivist, deţinut în Penitenciarul Bârcea Mare, la 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de evadare, prev. şi ped. de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei aplicate pe fond alături de pedeapsa în a cărei executare inculpatul se află, şi anume 1.280 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an şi 1.280 zile închisoare."
A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a stabilit în sarcina Ministerului Justiţiei şi în favoarea Baroului Hunedoara plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva. acestei sentinţe „a declarat apel, în termenul legal, inculpatul S.S.I.
Prin Decizia penală nr. 204/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.S.I. împotriva sentinţei penale nr. 189 din 03 octombrie 2013, pronunţată în.Dosarul nr. 6703/97/2013 al Tribunalului Hunedoara, care a fost desfiinţată doar sub aspectul cuantumului pedepsei rămase de executat la data evadării, sub aspectul omisiunii deducerii pedepsei executate de la momentul reîncarcerării şi sub aspectul omisiunii anulării mandatului de executare a pedepsei din care inculpatul a evadat şi, rejudecând în aceste limite„.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 1 an şi 1280 de zile în elementele ei componente:
- 1 an închisoare pentru infracţiunea de evadare prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi 3201 C. proc. pen.;
- 1.280 zile închisoare, restul rămas de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla inculpatul la momentul evadării.
S-a redus restul rămas de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla inculpatul la momentul evadării de la 1.280 zile la 1269 zile.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 81/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea de evadare din prezenta cauză, s-a adăugat la restul de 1.269 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla inculpatul la momentul evadării, inculpatul urmând a executa, în final, 1 an şi 1269 zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an şi 1269 zile închisoare perioada executată de la momentul reîncarcerării şi până la momentul pronunţării prezentei decizii, respectiv perioada 21 august 2013-09 decembrie 2013.
S-a dispus ca, pe data rămânerii definitive a prezentei, să se anuleze mandatul de executare a pedepsei închisorii din 2013 al Judecătoriei Făget şi să se emită un nou mandat de executare conform dispoziţiilor prezentei decizii.
Au fost menţinute, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.S.l.
Înalta Curte observă că în cursul soluţionării prezentei cauze, a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., astfel, în ceea ce priveşte legea aplicabilă, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".
La termenul de judecată de azi, 10 iunie 2014, în şedinţă publică, recurentul inculpat S.S.l., aflat în stare de arest şi asistat de, apărător desemnat dih oficiu, avocat R.M., a declarat că îşi retrage recursul.
Asupra retragerii recursului de faţă,
Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza a II-a raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special.
Având îm vedere că, în cauză, prevederile textelor de lege sus menţionate sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat S.S.l., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, şi-a manifestat personal şi în mod expres voinţa de a-şi retrage calea de atac exercitată, Înalta Curte urmează să ia act de retragerea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 204/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu dispoziţiile art. 381 alin. (1) teza finală C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de la momentul reîncarcerării şi până la zi, respectiv de la data de 21 august 2013 la 10 iunie 2014.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.S.l. împotriva Deciziei penale nr. 204/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de la momentul reîncarcerării şi până la zi, respectiv de la data de 21 august 2013 la 10 iunie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2014. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 197/2014. Penal → |
|---|
