ICCJ. Decizia nr. 1960/2014. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1960/2014
Dosar nr. 984/36/2013
Şedinţa publică din 06 iunie 2014
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei Mangalia, judeţul Constanţa, în temeiul art. 400 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul P.M. în privinţa laturii penale a cauzei soluţionată prin sentinţa penală nr. 286/P din 26 noiembrie 2012 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144/P din 22 februarie 2013 a Tribunalului Constanţa.
Conform prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul P.M. să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, judecătoria a reţinut următoarele:
La data de 28 mai 2013, a fost înregistrată pe rolul instanţei adresa nr. 123/III/6/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, prin care a fost înaintată, spre competentă soluţionare, cererea formulată de revizuientul P.M. care solicită revizuirea sentinţei penale nr. 286/P din 26 noiembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Mangalia în Dosarul nr. 198/254/2012, definitivă prin decizia penală nr. 144/P din data de 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, prin care au fost menţinute dispoziţiile instanţei de fond sub aspectul laturii penale dar s-au casat cele sub aspectul laturii civile, cauza fiind trimisă spre rejudecare doar pentru latura civilă la Judecătoria Mangalia.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a arătat că sentinţa penală nr. 286/P din 26 noiembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Mangalia a urmărit favorizarea inculpatului R.C., arătând că judecătorul a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin respingerea unor probe şi înlăturând concluziile expertului care îi erau favorabile.
De asemenea, a arătat că atât judecătorul fondului, cât şi preşedintele completului de judecată care a soluţionat recursul au săvârşit infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, favorizarea infractorului şi uz de fals, arătând că instanţa de recurs nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra niciunui motiv de recurs, ocolind în mod viclean toate motivele de recurs prezentate.
Revizuentul a mai arătat că atât reprezentantul Ministerului Public, instanţa de fond şi instanţa de recurs au dat o interpretare frauduloasă deciziei civile nr. 2931 din 05 decembrie 2002, irevocabilă, şi învestită cu formulă executorie în numele Preşedintelui României, reţinând în mod fals că reconstituirea dreptului de proprietate dispus prin hotărâre ar însemna trecerea revizuentului în anexa nr. 23 despăgubiri, mistificând conţinutul hotărârii nr. 890 din 04 august 2005, numai în baza afirmaţiilor şi declaraţiilor false făcute de inculpat şi de apărătorul acestuia şi fără să se ţină seama de cadrul procesual, unitar şi obligatoriu prevăzut de Legea fondului funciar.
De asemenea, revizuentul a arătat şi faptul că lucrătorul de poliţie P.M.A., din cadrul Secţiei de Poliţe Rurală Mangalia se face vinovat de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual şi complicitate la infracţiunile săvârşite de inculpatul R.C.
Revizuentul a arătat că decizia civilă nr. 566 din data de 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Constanţa constituie un fals, întrucât a fost obţinută de inculpatul R.C. în baza unui înscris obţinut cu declaraţii fals, sens în care înţelege să se înscrie în fals cu privire la acest înscris.
În drept revizuientul a indicat ca temei de drept disp. art. 393-408 C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, ca urmare a verificărilor efectuate potrivit dispoziţiilor art. 399 C. proc. pen., a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind neîntemeiată întrucât atât faptele imputate magistraţilor, judecători şi procurori, cât şi lucrătorului de poliţie nu au fost cercetate în fond, cerinţă prevăzută de disp. art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. 625/254/2009 al Judecătoriei Mangalia.
Examinând admisibilitatea prezentei cereri de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia a arătat că faptele imputate magistraţilor, judecători şi procurori, cât şi lucrătorului de poliţie nu au fost cercetate în fond, cerinţă prevăzută de disp. art. 395 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât s-a impus respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Examinând admisibilitatea prezentei cereri de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a constatat că motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute la art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului; instanţa examinează dacă cererea este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Cum, potrivit concluziilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, dar şi raportat la actele dosarului de fond nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a reţinut că prezenta cerere de revizuire este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecinţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiind în culpă procesuală revizuentul a foat obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 RON.
Împotriva sentinţei penale nr. 60 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei Mangalia a declarat recurs, în termen legal, revizuentul P.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În esenţă, recurentul revizuent P.M. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 395 alin. (1) C. proc. pen. care nu permit dovedirea cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) şi d) C. proc. pen., pe care se întemeiază şi cererea sa de revizuire, decât dacă prin hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului s-a antamat fondul cauzei.
Prin decizia penală nr. 42/P din 21 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 11 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. 2083/254/2013.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs revizuentul P.M.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Căile de atac ordinare şi extraordinare se exercită strict în limita condiţiilor cazurilor, şi termenelor prevăzute expres, limitativ şi imperativ de lege, norma procesuală penală fiind, la rândul ei, de strictă aplicare şi interpretare.
În consecinţă, se constată că recurentul a exercitat, pe de o parte, un recurs la recurs, iar pe de altă parte, a exercitat o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Acţionând de maniera arătată, recurentul a efectuat un demers procesual în afara legii, sancţionat de norma procesual penală cu inadmisibilitate.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 395 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este formulată în cadrul unei căi de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care nu poate fi luată în discuţie, neexistând cadrul legal necesar.
Văzând şi prevederile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul P.M. împotriva deciziei penale nr. 42/P din 21 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanța, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1968/2014. Penal. Evadarea (art. 269 C.p.).... → |
|---|
