ICCJ. Decizia nr. 2151/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2151/2014

Dosar nr. 3660/98/2011

Şedinţa publică din 25 iunie 2014

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 48 din 21 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.P.C., la pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave săvârşită în formă continuată.

S-a constatat că fapta din prezenta este concurentă cu faptele din Sentinţa penală nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomiţa şi Sentinţa penală nr. 248/2010 a Judecătoriei Slobozia, săvârşite de acelaşi inculpat înainte de rămânerea definitivă a celei din urmă sentinţe la 16 august 2010.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. i s-a aplicat lui T.P.C. prin Sentinţa penală nr. 74/F/22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă la 29 ianuarie 2013 prin Decizia penală nr. 288 a Î.C.C.J. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 10 ani închisoare pedeapsă principală şi 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.;

- 2 ani închisoare pedeapsă principală şi 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 8 luni închisoare pedeapsă principală aplicată prin Sentinţa penală 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 16 august 2010 (cu privire la care prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost anulată suspendarea condiţionată conform art. 85 C. pen.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a fost contopită pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pedeapsă complementară (aplicată prin prezenta) cu pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., cu pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. şi cu pedeapsa principală de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 16 august 2010 (cu privire la care, prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost anulată suspendarea condiţionată conform art. 85 C. pen.), inculpatul T.P.C. urmând a executa pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului T.P.C. pe durata executării pedepsei aplicate exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pedeapsă accesorie).

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată prin prezenta reţinerea de 24 ore din 21 - 22 aprilie 2009 conform Sentinţei penale nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa.

A fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomiţa şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin prezenta.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R. SA Bucureşti.

A fost obligat inculpatul T.P.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, prin lichidator C.I. E.I., la plata sumei de 2.967.296,67 lei despăgubiri civile cu dobânda aferentă până la achitarea debitului către partea civilă R. SA Bucureşti.

În baza art. 163 C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurător instituit în vederea reparării prejudiciului prin Ordonanţa nr. 142/P/2010 din 14 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra următoarelor imobile:

- apartament compus din 3 camere şi dependinţe, cu suprafaţă construită de 101,136 mp, suprafaţă utilă 75,58 mp, situat în Slobozia, înscris în Cartea Funciară nr. x individuală şi Cartea Funciară nr. y colectivă a localităţii Slobozia, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 7 august 2007 la B.N.P. S.D. Slobozia;

- imobilul situat în municipiul Slobozia, având următorii vecini: Nord - 24,98 m str. N., Est - 46,97 m Str. I., Est - 24,98 m - lot xx, Vest - 46,97 m - lot yy, înscris în Cartea Funciară nr. zz a localităţii Slobozia, compus din atelier cu suprafaţa construită de 25,00 mp, împreună cu terenul în suprafaţă de 1.173 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea din 23 martie 2005 la B.N.P. S.D. Slobozia.

S-a luat act că s-a stabilit onorariu experţi definitiv câte 2.000 lei fiecare din cele două expertize efectuate în cauză (contabilă şi imobiliară) şi constată achitate pe numele inculpatului sumele de bani, astfel: 1.003,00 RON cu chitanţa x1 din 11 mai 2012; 1.003,00 RON cu chitanţa x2 din 11 mai 2012; 1.003,00 RON cu chitanţa x3 din 8 iunie 2012 şi 1.003,00 RON cu chitanţa x4 din 8 iunie 2012.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E., prin lichidator C.I. E.I., la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli judiciare către stat (urmărirea penală şi instanţă).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 23 septembrie 2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti - Biroul Teritorial Slobozia şi înregistrat sub nr. 3660/98/2011, inculpatul T.P.C., a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe numele inculpatului s-a emis în cursul urmăririi penale mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP din 15 martie 2011, în lipsă, pentru o perioadă de 30 zile de la data prinderii.

Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 1755/98/2011 a emis mandat European de arestare privind pe inculpatul T.P.C. şi întrucât mandatul de arestare nu a fost executat s-a solicitat emiterea mandatului de urmărire internaţională din 9 mai 2011.

În rechizitoriul 142/P/2010 din 23 septembrie 2011 s-a arătat că printr-un rechizitoriu anterior (nr. 43/P/2009 din 17 mai 2010) întocmit de aceeaşi unitate de parchet au fost trimişi în judecată inculpaţii B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.; B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi Z.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rechizitoriul nr. 43/P/2009 din 17 mai 2010 s-a reţinut că inculpatul B.G. în calitate de director al R. S.A. Sucursala Slobozia, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în conivenţă cu numitul T.P.C. şi cu ajutorul nemijlocit al inculpaţilor B.S. şi Z.M., cu prilejul încheierii Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x1/2004, Contractul nr. x2 din 27 iunie 2007 şi Actului adiţional nr. y1 la Contractul nr. y2 din 27 iunie 2007 i-a indus în eroare pe membrii Comitetului de Conducere al R. - Sucursala Slobozia şi Centrala R. S.A. prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale şi inserarea în documentaţiile de credit a unor situaţii nereale, care, dacă ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea şi respectiv acordarea plafoanelor de credit, cauzând R. SA un prejudiciu în cuantum de 5.075.000 lei.

Pentru inculpaţii B.S. şi Z.M. s-a reţinut că aceştia, în calitate de evaluatori C. şi, respectiv A., în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul realizat de a-l ajuta pe inculpatul B.G. în prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, au întocmit rapoarte de evaluare cu situaţii şi date nereale ce au fost utilizate potrivit scopului infracţional şi prin inducerea în eroare a părţii civile R. - SA la încheierea contractelor de credit pentru S.C. E. S.R.L. şi S.C. P. S.R.L., cauzându-se astfel un prejudiciu de 5.075.000 lei, nerecuperat.

În dosarul de urmărire penală privind pe inculpaţii B.G., B.S. şi Z.M. s-au efectuat cercetări penale şi faţă de inculpatul T.P.C. şi întrucât acesta s-a sustras cercetării şi urmăririi penale, prin rechizitoriul 43/P/2009 din 17 mai 2010 s-a dispus disjungerea cauzei şi reţinerea acesteia spre continuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii de către inculpatul T.P.C. a infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune ce face obiectul prezentului act de inculpare (rechizitoriu nr. 142/P/2010 din 23 septembrie 2011).

În drept, s-a reţinut că inculpatul T.P.C., în calitate de reprezentant al SC E. SRL şi SC P.L. SRL, în conivenţă cu inculpatul B.G. şi cu ajutorul inculpaţilor B.S. şi Z.M., cu intenţie a facilitat întocmirea rapoartelor de evaluare nereale şi inserarea în documentaţiile de credit a unor situaţii nereale, înscrisuri pe care inculpatul B.G. le-a folosit inducând în eroare comitetul de aprobare a creditelor, cauzându-se astfel prejudiciul nerecuperat de 5.075.000 lei (1.584.703,51 euro) în dauna părţii civile R. SA.

Pentru a reţine această situaţie de fapt la urmărirea penală au fost depuse plângerea penală formulată de R. SA Bucureşti, au fost audiaţi martorii G.V., P. (F.) L., O.A.L., B.L.R., P.C., B.T.C., G.L., N.V., N.C.M., J.S., S.I., D.G., T.A., Ş.G.H., N.E.A., T.R.G. şi N.E.M., s-au întocmit rapoarte de evaluare şi rapoarte tehnico-ştiinţifice, s-au avut în vedere declaraţiile martorilor B.S. şi Z.M., procese-verbale de confruntare, documentaţia aferentă încheierii şi executării contractului de creditare.

Inculpatul T.P.C. pe parcursul cercetărilor penale şi al cercetării judecătoreşti s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii.

Instanţa de fond a reţinut că R. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.184.884,79 lei reprezentând 3.051.414,79 lei creanţă totală restantă datorată de SC E. SRL şi 2.133.470 lei creanţă totală restantă datorată de SC P.L. SRL.

SC E. SRL Căzăneşti a figurat în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente prin lichidator C.I. E.I. Slobozia, iar SC P.L. SRL a fost scoasă din cauză întrucât nu mai subzistă ca entitate juridică, fiind radiată, conform relaţiilor de la cercetarea judecătorească.

La cercetarea judecătorească au fost audiaţi martorii G.V., P.F.L., O.A.L., Z.M., B.L.R., N.V., N.C.M., G.L., P.C., B.T.C., S.G.H., N.E.A., N.E.M., T.R.G., S.I. şi T.A.

La dosar, martora din acte J.S. a înaintat o cerere din care rezultă că îşi menţine toate declaraţiile date anterior în cauză şi la termenul din 17 februarie 2012 (când nu a putut fi audiată dată fiind lipsa avocaţilor aleşi ai inculpatului) martora a precizat că nu se mai poate prezenta la instanţă.

Faţă de aceste aspecte coroborate instanţa a dispus ca martora să nu se mai citeze.

La dosar instanţă se află depus extras din registrul de deces pentru uz oficial referitor la martorul D.G.

Pentru martorul B.S. s-a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. pentru a putea ţine cont de declaraţia acestui martor care din motive obiective nu s-a mai putut prezenta în faţa instanţei de judecată.

La dosar instanţă, partea civilă a depus relaţii din care a rezultat că suma datorată de SC P.L. SRL de 2.133.470 lei a fost preluată prin contractul de novaţie şi contractul de credit din 23 iunie 2008 de către SC T.G. SRL (firmă condusă tot de inculpatul T.P.C.), suma nefiind recuperată nici până în prezent.

Totodată, prin aceeaşi relaţie, partea civilă a precizat că, potrivit contractului de novaţie, SC P.L. SRL a rămas obligată faţă de R. SA până la momentul rambursării totale a creditului de către SC T.G. SRL potrivit Cap. III art. III.6 alin. (4) din contract.

Instanţa de fond a mai reţinut că de la data constituirii ca parte civilă (10 noiembrie 2011) cu 3.051.414,79 lei pentru SC E. SRL şi până în prezent (19 ianuarie 2012 - data întocmirii adresei de la dosar) s-a efectuat o rambursare de 83.925,02 lei (prin executarea unei garanţii) în contul datoriei SC E. SRL, astfel că în prezent suma datorată este de 2.967.296,67 lei.

Relaţia de la dosar instanţă se coroborează, astfel, cu o relaţie ulterioară produsă la dosar tot de partea civilă din care a rezultat, referitor la SC E. SRL, că un imobil proprietatea debitoarei SC E. SRL adus în garanţie la R. SA a fost executat silit prin executorul bancar, fiind vândut pentru suma de 85.000 lei din care s-au reţinut şi cheltuielile de executare.

Iniţial, în cauză s-a solicitat şi o expertiză topografică, probă pe care instanţa a respins-o având în vedere relaţia expertului de la dosar instanţă (conform căreia acesta a apreciat că nu se impune efectuarea acestei expertize) având în vedere că în cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu expertiză imobiliară şi expertiză contabilă ale căror obiective au fost stabilite detaliat prin încheierea de şedinţă de la termenul din 8 iunie 2012.

Concluziile expertizei contabile au fost în sensul următoarelor: SC E. SRL a contractat şi primit un credit de 4.100.000 lei, iar SC P.L. SRL a contractat şi primit un credit de 2.000.000 lei.

SC E. SRL a plătit din creditul contractat suma de 1.132.703,43 lei, iar până la data preluării drepturilor şi obligaţiilor de către noul debitor SC T.G. SRL (23 iunie 2008) prin contractul de novaţie şi credit din 23 iunie 2008, SC P.L. SRL nu a plătit nicio sumă din creditul contractat.

În concluzie, debitul restant al SC E. SRL este de 2.967.296,67 lei, iar după cum se poate observa, această sumă coincide cu suma restantă indicată de însăşi partea civilă în relaţia de la dosar instanţă.

În expertiza contabilă s-a concluzionat că SC P.L. SRL nu are debit restant faţă de R. SA; creditul acordă firmei SC P.L. SRL nu a fost achitat integral, dar, a fost novat prin contractul de novaţie din 23 iunie 2008 firmei SC T.G. SRL. Pentru ambele societăţi în afară de debitul propriu-zis s-au calculat dobânzi.

Pentru SC E. SRL cuantumul dobânzii este de 1.040.280,33 lei plătit în totalitate.

Pentru SC E. SRL au fost calculate şi creanţe ataşate credit restant, trecute la dobânzi îndoielnice în cuantum de 295.370,83 lei plătite integral la data de 27 februarie 2009.

Pentru SC P.L. SRL cuantumul dobânzii s-a calculat la 341.014,71 lei.

S-a mai stabilit că rambursările pentru creditul acordat SC E. SRL prin actul adiţional din 4 iunie 2007 la contractul de împrumut prin linia de credit din 4 noiembrie 2004 sunt în cuantum de 1.132.703,33 lei.

Pentru creditul acordat firmei SC P.L. SRL prin contractul de credit din 27 iunie 2007 şi apoi prin actul adiţional din 3 iulie 2007 nu a fost efectuată nicio rambursare.

În concluzie, debitul rămas de achitat pentru firma SC E. SRL este de 2.967.296,67 lei.

Expertiza contabilă a fost întocmită pe baza tuturor actelor bancare emise de partea civilă pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Expertiza imobiliară a concluzionat următoarele:

Terenul în suprafaţă de 10.000 mp, potrivit precizărilor O. Constanţa şi certificatului de urbanism emis de Primăria comunei Limanu, a fost identificat şi este situat în parcela xx1, fiind delimitat de următoarele vecinătăţi: La Nord - teren Consiliul Local Limanu pe o distanţă de 43,00 m; la Sud - Drumul Judeţean DJ 391 B pe o distanţă de 39,30 m; la Est - teren proprietate D.E. pe o distanţă de 278,80 m şi la Vest - teren proprietate V.V. pe o distanţă de 245,58 m.

Valoarea de piaţă reală estimată pentru terenul în suprafaţă de 10.000 mp este 140.000 euro, respectiv 453.530 lei, obţinută prin metoda comparaţiilor directe pentru ipoteza amplasamentului identificat potrivit documentaţiei transmisă de OCPI şi a certificatului de urbanism.

Terenul în suprafaţă de 30.000 mp potrivit precizărilor O. Constanţa şi certificatului de urbanism emis de Primăria comunei Limanu, a fost identificat şi este situat în parcela xx2 fiind delimitat de următoarele vecinătăţi: la Nord - intravilan H. pe o distanţă de 79,59 m; la Sud - drumul de Exploatare DCL 113 pe o distanţă de 83,08 m; la Est - teren proprietate V.I. pe o distanţă de 360,80 m şi la Vest - teren proprietate Z.T. pe o distanţă de 404,39 m.

Valoarea de piaţă reală estimată pentru terenul în suprafaţă de 30.000 mp, este valoarea de 12.000 euro, respectiv 38.874 lei, obţinută prin metoda comparaţiilor directe pentru vânzarea terenurilor arabile.

Niciunul dintre cele două loturi de teren gajate, având în vedere atât documentaţia cadastrală cât şi amplasarea în teren a acestora nu este situat într-o zonă turistică sau de agrement.

Niciunul dintre cele două loturi de teren gajate nu au deschidere la DN 39 având în vedere amplasamentul acestora identificat în teren.

Din precizările Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului rezultă că în special pentru zona Vama Veche - Limanu, judeţul Constanţa, nu a fost întocmit un plan de dezvoltare, iniţiat de acest minister.

În ceea ce priveşte planul de dezvoltare pentru un parc industrial făcut de Şantierele Navale D. în zona Limanu, judeţul Constanţa, s-a făcut precizarea că ministerul nu a întocmit un astfel de plan de dezvoltare.

Între rapoartele de evaluare din mai 2007 şi iunie 2007 întocmite şi semnate de numiţii Z.M. şi B.S. şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în faza de urmărire penală de specialistul DNA pentru cele două terenuri de 10.000 mp şi 30.000 mp există diferenţe în ceea ce priveşte atât amplasarea celor două terenuri, vecinătăţile cât şi valoarea acestora.

Pentru terenul în suprafaţă de 10.000 mp în mod eronat au identificat amplasamentul acestuia ca având deschidere la DN 39.

Există şi diferenţe în ceea ce priveşte valoarea de piaţă a celor două terenuri gajate, după cum urmează:

- pentru terenul în suprafaţă de 10.000 mp evaluatorii stabilesc o valoare de piaţă de 1.210.000 euro, respectiv 3.968.800 lei, iar specialistul DNA o valoare de 43.695 euro, respectiv 142.988 lei.

- pentru terenul în suprafaţă de 30.000 mp evaluatorii stabilesc o valoare de piaţă de 1.800.000 euro, respectiv 5.706.000 lei, iar specialistul DNA o valoare de 5.618 euro, respectiv 17.607 lei.

Dacă experţii identificau şi vizionau terenurile în prezenţa proprietarului sau solicitau precizări de la O. Constanţa şi Primăria localităţii Limanu, judeţul Constanţa, puteau constata că documentele topo-cadastrale ale terenurilor expertizate nu corespund realităţii.

Instanţa de fond a reţinut că SC E. SRL Căzăneşti a avut ca principal obiect de activitate construcţii civile şi industriale, activitatea firmei fiind condusă efectiv de inculpatul T.P.C. - director executiv, asociatul unic şi administratorul de drept D.G. (decedat) conformându-se dispoziţiilor inculpatului T.P.C.

SC P.L. SRL Slobozia a avut ca principal obiect de activitate - lucrări speciale de construcţii, societatea fiind administrată în fapt de inculpatul T.P.C., deşi asociaţi au fost martora T.A. (fosta soţie a inculpatului) şi S.I., partener de afaceri, administrator de drept fiind T.A.

Martorul N.C.M. este fiul martorei N.V., proprietara a două suprafeţe de teren situate în extravilanul comunei Limanu, judeţul Constanţa.

La data de 30 aprilie 2007 SC E. SRL avea în derulare contractul de credit din 4 noiembrie 2004 în legătură cu care se încheiase un număr de 7 acte adiţionale prin care operatorul economic beneficia de un plafon de credit în sumă de 1.025.000 lei, iar în raport cu expunerea faţă de alte unităţi bancare, SC E. SRL avea o expunere mai mică faţă de R. SA Sucursala Slobozia.

Astfel, expunerea principală a acestei firme era angajată faţă de B.C.C. - Sucursala Brezoianu, unde valoarea creditelor în sold era de 5.250.000 lei.

În contextul unei situaţii tensionate datorate întârzierilor în onorarea creditelor restante la B.C.C. - Sucursala Brezoianu, inculpatul T.P.C. a început demersurile pentru a muta activitatea de creditare la R. - Sucursala Slobozia pentru a obţine noi credite bancare şi pentru o eventuală rambursare a creditelor restante la B.C.C.

Inculpatul T.P.C., în calitate de administrator de fapt la cele două societăţi comerciale şi administrator la SC T.G. SRL s-a aflat în relaţii apropiate cu numitul B.G. - director R. Sucursala Slobozia în perioada faptei, rezultând chiar că acesta din urmă a primit în 2007 de la inculpat un autoturism R.K. "la schimb" cu un autoturism D.

Martora G.V. a declarat că, raportat la valoarea creditului solicitat pentru SC E. SRL legat de garanţiile ce se aduceau creditului, şi-a exprimat reticenţa cu privire la imobilul din Constanţa, însă directorul B.G. i-a spus că acest imobil în perioada de la creditul iniţial şi până în prezent a suferit nişte îmbunătăţiri care i-au crescut valoarea.

Cu privire la garanţia constând în imobilul teren de la Limanu, martora a declarat că şi aici şi-a exprimat o rezervă părându-i-se că este vorba de o supraevaluare, însă i s-a spus (în cadrul discuţiei avute cu B.S. şi B.G. - directorul sucursalei) că terenul este poziţionat aproape de mare într-o zonă cu eventual potenţial turistic.

Martora P.L. a arătat că inculpatul T.P.C. era un client mai vechi al băncii iar directorul B.G. i-a cerut să se ocupe de analiza indicatorilor financiari legat de SC E. SRL.

Martorul B.L.R. a arătat că, referitor la SC E. SRL, martora P.L. s-a ocupat de întocmirea propunerii de creditare sub aspectul bonităţii pentru SC E. SRL, făcând o analiză financiară doar pe indicatorii economici ai firmei. Martorul a precizat că a semnat propunerea de creditare şi fişa de analiză a categoriei de performanţă din dispoziţia directorului sucursalei la acel moment, numitul B.G., martorul fiind singurul ofiţer de credite din sucursală, la acel moment, cu drept de semnătură valabilă pe acele înscrisuri. Acelaşi martor a mai declarat că l-a perceput pe inculpat ca fiind un client care se grăbea tot timpul, care spunea că are şi acordul centralei în acest sens.

Martora N.V. a declarat cât priveşte terenurile de la Limanu de 10.000 mp şi, respectiv 30.000 mp, că a fost de acord ca inculpatul să le aducă drept garanţie băncii în vederea obţinerii de către inculpat a unor credite bancare întrucât a înţeles că inculpatul avea nişte probleme financiare.

Martorul N.C.M. a declarat că inculpatul a mai spus că ar fi şi alte persoane care-i dau asemenea garanţii şi inculpatul i-a promis mamei sale (N.V.) că va plăti ratele şi nu se va întâmpla nimic cu terenurile respective. Martorul G.L. a declarat că a fost invitat de inculpatul T.P.C. şi directorul sucursalei Bodeanu să meargă la Limanu, martorul deplasându-se la faţa locului şi a văzut că terenul la care a fost dus nu era străbătut de vreo linie de înaltă tensiune şi nici nu i s-au prezentat planşe foto sau înscrisuri pentru identificarea acestui teren. Acelaşi martor a mai declarat că a fost împreună cu inculpatul şi cu directorul Bodeanu şi la un şantier din Slobozia, la intrarea în Ciulniţa, unde se aflau mai multe utilaje performante de construcţii inscripţionate cu denumirea E., martorul înţelegând că acestea aparţin inculpatului.

Martora P.C. a arătat, între altele, că inculpatul venea la bancă şi vorbea în principal cu directorul B.G.

Martora B.T.C. a declarat că E. era al doilea mare client al Sucursalei Slobozia a R. SA din 2004 perioadă de timp în care nu au fost probleme în rambursarea creditelor. Martora a mai relatat şi faptul că directorul sucursalei Bodeanu l-a recomandat şi el pe inculpatul T.P.C., spunându-i şi personal acest lucru, că este un client bun, că va rambursa banii cum a făcut-o şi până acum. Totodată, martora a mai arătat că E. nu era singurul client pentru care directorul B.G. a făcut nişte recomandări personale.

Martorul Ş.G.H. a arătat că, raportat la acea notă de constatare a supraevaluării terenurilor, a fost şi a văzut terenul de 30.000 mp de la Limanu constatând că, de fapt, situaţia de la faţa locului, ca poziţionare şi amplasament al terenului, nu este aceeaşi cu cea descrisă în raportul de evaluare.

Martorul N.E.M. a relatat că s-a deplasat la faţa locului în Limanu Constanţa pentru a vizualiza cele două terenuri de 10.000 mp şi, respectiv, de 30.000 mp şi a întocmit o notă de verificare unde a exprimat valoarea de piaţă a celor două imobile. A mers la Sucursala Slobozia unde s-a întâlnit în faţa băncii cu inculpatul şi cu directorul băncii stabilind ca împreună cu colegul său C.C. să meargă împreună şi cu inculpatul T.P.C. la Limanu să vadă terenurile. Scopul pentru care a mers şi inculpatul a fost acela de a-i conduce în teren la locaţia respectivă.

Martorul a mai menţionat că unul dintre terenuri avea pe el situată o linie de înaltă tensiune, lucru care nu se regăsea în raportul de evaluare întocmit anterior de ceilalţi doi experţi, aspect care a condus la diminuarea valorii de piaţă a imobilului, astfel cum rezultă din nota de verificare întocmită de martor.

Martorul T.R.G. a arătat, între altele, că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul directorului R. Slobozia.

În contextul celor anterior expuse inculpatul a început demersurile pentru a majora plafonul de credit la R. SA Sucursala Slobozia cu o sumă care să-i permită să stingă obligaţiile scadente la B.C.C.

Pentru creditul anterior de 1.025.000 lei în sold la R. Sucursala Slobozia, SC E. SRL avea constituite garanţii materiale imobiliare constând în apartamente şi case de locuit aparţinând unor terţi, aşa încât pentru majorarea plafonului era nevoie de garanţii materiale imobiliare pe care E. nu le avea în patrimoniu.

Dată fiind nevoia urgentă de lichidităţi pentru SC E. SRL şi SC P. SRL inculpatul împreună cu B.G. au conceput planul infracţional conform căruia, cu ajutorul celor doi evaluatori B.S. şi Z.M., să prezinte Centralei R. Bucureşti dosarele de creditare cu situaţii nereale ca fiind adevărate (materializate în înscrisuri) aşa încât creditele ce urmau a fi solicitate să fie aprobate şi efectiv obţinute de către cele două societăţi comerciale.

Conform acestui plan infracţional, inculpatul urma să "găsească" imobile pretabile a fi aduse în garanţie şi supraevaluate, rapoartele de evaluare fiind întocmite în regim de urgenţă prin diligenta lui B.G., inculpat în altă cauză, dar şi prin contribuţia proprie a inculpatului T.P.C., date fiind şi relaţiile personale ale acestuia din urmă cu evaluatorul B.S.

Inculpatul T.P.C. a cerut şi primit de la martora N.V. actele de proprietate pentru terenurile de 10.000 mp şi 30.000 mp situate în extravilanul comunei Limanu, judeţul Constanţa, terenuri agricole cu o valoare modică obţinute de martoră prin moştenire şi care nu erau grevate de sarcini.

La data de 11 mai 2007 B.G. l-a chemat la sediul R. - Sucursala Slobozia pe B.S. anunţându-l că în perioada următoare "are de lucru serios" în sensul că trebuie să actualizeze valorile garanţiilor deja existente pentru creditul SC "E." SRL, că a mai apărut un teren în zona Mangalia, întrucât inculpatul T.P.C. "se mută cu activitatea bancară de la B.C.C. la R." şi are nevoie de credit pentru a acoperi creditele în sold la B.C.C. şi a continua activitatea. S-a convenit, astfel, ca B.S. să actualizeze valorilor garanţiilor pe care le avea evidenţiate în calculatorul său şi să revină pentru a lua documentele privind terenul de la Mangalia atunci când inculpatul T.P.C. va da aceste înscrisuri lui B.G.

Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul T.P.C. 1-a invitat pe B.S. la biroul său relatându-i că are urgent nevoie de reevaluarea garanţiilor deja constituite şi de evaluarea unui teren intravilan "pe lângă Mangalia", la fel şi faptul că inculpatul avea nevoie urgent de această lucrare.

Martorul B.S. a arătat în declaraţiile date anterior în cauză că inculpatul i-a şi plătit o sumă de bani în acest sens.

Totodată, inculpatul i-a cerut lui B.S. ca în aceeaşi zi să meargă la R. - Sucursala Slobozia, la B.G., întrucât îi va remite acestuia din urmă înscrisurile aferente pentru terenul din zona Mangalia.

Ulterior B.S. în după amiaza aceleiaşi zile s-a deplasat la sediul R. - Sucursala Slobozia unde se aflau inculpatul împreună cu B.G. în biroul celui din urmă.

B.G. i-a prezentat lui B.S. documentaţia terenului "... din zona Mangalia".

Conform documentelor (certificat de moştenitor, titlul de proprietate, documentaţie cadastrală, etc.) terenul în suprafaţă de 10.000 mp, având ca proprietar pe martora N.V., era situat în extravilanul comunei Limanu, judeţul Constanţa, a fost dobândit de martora N.V. prin contractul de partaj voluntar, autentificat în 20 aprilie 2004, la B.N.P S.F.E. din oraşul Mangalia, urmare ieşirii din indiviziune cu fraţii V.I. şi V.V.

Constatând că în realitate terenul era "teren extravilan" şi nu "teren intravilan" aşa cum inculpatul T.P.C. îl prezentase verbal, B.S., la solicitarea lui B.G. de a se pronunţa "pe loc" asupra valorii terenului, a manifestat iniţial o atitudine reticentă motivându-i faptul că nu are cunoştinţe asupra "zonei", dar şi faptul că terenul este "teren extravilan", Norma de evaluare nr. 6/2006 a R. (cunoscută de ambii învinuiţi) nepermiţând admiterea ca şi garanţii a terenurilor extravilane.

S-a stabilit astfel că B.S. şi Z.M. prin mijloace frauduloase au dat aparenţă de legalitate creşterii artificiale a valorii terenului de 27,7 ori faţă de valoarea de piaţă reală, după cum din aceleaşi probe administrate a rezultat că B.G. deşi avea cunoştinţă de modalitatea de întocmire inexactă şi cu prezentarea de date nereale în raportul de evaluare, a expus situaţia ca fiind conformă cu realitatea, determinând astfel membrii Comitetului de conducere al R. S.A. -Sucursala Slobozia să avizeze propunerea de credit, totul în conivenţă cu activitatea inculpatului T.P.C. în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, în scopul obţinerii acordării majorării plafonului de credit.

Ulterior în realizarea aceluiaşi scop infracţional inculpatul remite lui B.G. documentaţia unei alte suprafeţe de 30.000 mp teren extravilan şi cu ajutorul în acest sens al numiţilor B.S. şi Z.M., B.G. a convocat în 25 iunie 2007 la sediul R. Slobozia pe B.S., i-a dat documentaţia privind terenul de 30.000 mp solicitându-i întocmirea raportului de evaluare în regim de urgenţă.

Acest raport de evaluare, semnat de B.S. şi Z.M., a fost primit în 26 iunie 2007 de către B.G., astfel că s-a şi dispus întocmirea propunerii de credit din 27 iunie 2007 de către ofiţerul de credite - martora P.C.

Martorul B.S. a arătat că avea cunoştinţă despre necesitatea întocmirii raportului de evaluare pentru cei 30.000 mp şi de la inculpatul T.P.C., care anterior convocării la sediul R. - Sucursala Slobozia îl chemase la biroul său, îi arătase documentaţia terenului şi îl informase că "nu este la fel de bun ca primul", fiind "mai în spate".

B.S. a întocmit astfel raportul de evaluare pentru terenul în suprafaţă de 30.000 mp, aparţinând martorei N.V., situat în comuna Limanu, în noaptea de 25 - 26 iunie 2007, folosind structura raportului de evaluare întocmit anterior pentru terenul de 10.000 mp.

Conform Raportului de evaluare, beneficiarul evaluării a fost SC "P.L." SRL Slobozia, raportul de evaluare a fost întocmit de către Z.M. - expert evaluator, membru titular A. şi B.S. - expert evaluator C., suprafaţa rezultată din măsurarea terenului este de 30.000 mp, scopul evaluării este garantarea unui credit solicitat la R. - Sucursala Slobozia; vizionarea imobilului s-a efectuat la data de 25 iunie 2007, în prezenţa delegatului clientului-martor N.C.; raportul de evaluare a fost întocmit la 26 iunie 2007; terenul evaluat are o deschidere de 80 metri la DN 39 (E 78) ce face legătura între Mangalia şi Vama Veche cu ieşire la litoralul bulgăresc. Distanţa dintre latura de sud a acestui teren şi malul Mării Negre este de circa 50 metri, valoarea de piaţă este stabilită la 60 euro/mp, respectiv 1.800.000 euro (5.706.000 lei), căreia îi corespunde o valoare justă de 1.440.000 euro (4.564.800 lei).

Astfel, din probele administrate a rezultat că B.S. şi Z.M. prin întocmirea în condiţiile enumerate a raportului de evaluare pentru terenul de 30.000 mp au prezentat ca adevărate fapte şi situaţii nereale în conivenţă cu inculpatul T.P.C. în scopul obţinerii de către acesta pentru SC P.L. SRL a creditului deja acordat.

În faza de urmărire penală s-a dispus şi efectuat Raport de constatare tehnico-ştiinţifică de evaluare imobiliară şi Raport de constatare tehnico-ştiinţifică având ca obiect analiză comparativă a situaţiei de fapt identificată pe teren de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu cea prezentată în Raportul de evaluare, stabilindu-se:

Terenul de 30.000 mp a fost localizat în extravilanul comunei Limanu, dar nu aşa cum a fost poziţionat de cei doi experţi în Raportul de evaluare, ci într-o altă locaţie (în extravilanul comunei Limanu, sat Hagieni, cu deschidere la DCL 113);

Terenul de 30.000 mp este teren agricol cultivat, fără utilităţi, prin urmare fără potenţial turistic;

Valoarea de piaţă în luna mai 2007 era de 0,19 euro/mp (0,59 lei/mp), valoarea de piaţă totală a suprafeţei de 30.000 mp fiind de 5.618 euro (17.607 lei).

Inculpatul T.P.C. a primit efectiv creditul pentru SC P.L. SRL la 27 iunie 2007 (1.500.000 lei) şi la 3 iulie 2007 (500.000 lei) prin mijloace frauduloase în conivenţă cu B.G., B.S. şi Z.M., prin darea unei aparenţe de legalitate creşterii artificiale a valorii terenului de 324 ori faţă de valoarea de piaţă reală ce trebuia să fie determinată, prin inducerea astfel în eroare a reprezentanţilor părţii civile, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase în scopul obţinerii creditului.

Astfel, în cazul ambelor credite acordate contractele de creditare şi actele adiţionale prin care SC E. SRL şi SC P.L. SRL au obţinut creditele bancare nu ar fi fost încheiate dacă membrii comitetului de conducere R. - Sucursala Slobozia şi reprezentanţii Centralei R. SA ar fi cunoscut situaţia reală, aşa încât creditele nu s-ar fi aprobat/avizat, dacă nu ar fi existat această inducere în eroare prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase şi a unei documentaţii cu date şi situaţii nereale, ca fiind adevărate.

Ulterior acordării creditelor reprezentanţii Centralei R. SA au întreprins măsuri de reverificare în teren a garanţiilor, ocazie cu care inculpatul T.P.C. a indicat alte locaţii decât cele reale pentru a conferi o aparenţă de identitate între cele descrise şi evaluate scriptic.

Situaţia de fapt s-a constatat pe baza ansamblului probelor administrate în cauză, inclusiv prin raportare la concluziile celor două expertize efectuate în cauză conform celor detaliate anterior în considerente.

Tribunalul a mai reţinut că potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Conform alin. (5) al art. 215 C. pen., înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 146 C. pen., defineşte consecinţele deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

În cauză sunt incidente aceste dispoziţii, deoarece prejudiciul produs iniţial părţii civile s-a ridicat la suma de peste 5.000.000 lei, fiind lipsită de relevanţă, sub acest aspect, achitarea ulterioară parţială a debitului.

Infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului s-a consumat la momentul prezentării garanţiilor false, documentaţiile pentru cele două terenuri supraevaluate faţă de valoarea reală, inculpatul T.P.C. acţionând în conivenţă cu celelalte trei persoane în scopul obţinerii creditelor pentru cele două firme prin inducerea în eroare a părţii civile.

Achitarea parţială ulterioară a creditului reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului şi nu poate echivala cu inexistenţa faptei, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat la urmărirea penală a fost dublat în instanţă de o altă expertiză care a ajuns aproximativ la aceleaşi concluzii.

Tribunalul a apreciat că tragerea la răspundere penală a inculpatului se face pe baza unor probe concludente, apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul în raportare la dispoziţiile art. 66 alin. (1) C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului T.P.C., care în calitate de reprezentant al SC E. SRL şi SC P.L. SRL, în conivenţă cu B.G. şi ajutorul numiţilor B.S. şi Z.M., cu intenţie a facilitate întocmirea rapoartelor de evaluare nereale şi inserarea în documentaţiile de credit a unor situaţii nereale, înscrisuri pe care mai apoi B.G. le-a folosit inducând în eroare comitetul de aprobare a creditelor, cauzându-se astfel un prejudiciu nerecuperat de 2.967.296,67 lei în dauna părţii civile R. SA Bucureşti, întruneşte din punctual de vedere al laturii obiective şi subiective elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, săvârşită în formă continuată şi cu vinovăţie de către inculpatul T.P.C., faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, solicitările de achitare a inculpatului nu au putut fi primite raportat la cele ce preced.

În raport de aspectul concret al speţei, persoana şi conduita inculpatului, instanţa a apreciat că nu se justifică acordarea circumstanţelor atenuante iar în procesul de individualizare a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare conform art. 72 C. pen. raportat la scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.

Totodată, s-au avut în vedere şi condamnările anterioare ale inculpatului conform Sentinţei penale nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomiţa şi Sentinţa penală nr. 248/2010 a Judecătoriei Slobozia pentru fapte concurente cu cea din prezenta cauză şi valorificând concursul de infracţiuni pe cale incidentală, Tribunalul a apreciat că pentru fapta din prezenta, o pedeapsă principală de 11 ani închisoare cu executare este aptă să satisfacă scopul educativ-preventiv şi sancţionator al pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului T.P.C. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave săvârşită în formă continuată.

Instanţa de fond a dispus ca pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată lui T.P.C. prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă la 29 ianuarie 2013 prin Decizia penală nr. 288 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 8 luni închisoare pedeapsă principală aplicată prin Sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 16 august 2010 (cu privire la care prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost anulată suspendarea condiţionată conform art. 85 C. pen.).

Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul a reţinut, raportat la coroborarea probelor administrate astfel cum rezultă din considerente, a rezultat că pentru SC E. SRL debitul datorat în prezent este de 2.967.296,67 lei, sumă de bani pentru care acţiunea părţii civile a fost admisă în parte cu dobânda aferentă până la achitarea debitului către partea civilă R. SA Bucureşti.

Cât priveşte SC P.L. SRL, s-a reţinut că inculpatul T.P.C. răspunde penal cu vinovăţie pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată în dauna R., la momentul contractării creditului fiind clară şi demonstrată intenţia inculpatului de inducere în eroare a părţii civile cu ocazia încheierii contractelor de creditare şi actelor adiţionale sub aspectul rambursării creditelor şi a supraevaluării garanţiilor aduse şi prin conivenţa. inculpatului T.P.C.

Prin novaţia cu schimbare de debitor, debitorul SC P.L. SRL s-a schimbat cu SC T.G. 2000 SRL, deci noul debitor R. i-a luat locul vechiului debitor care va fi liberat, deci pe latură penală pentru SC P.L. SRL inculpatul T.P.C. răspunde penal cu art. 41 alin. (2) C. pen., însă pe latură civilă, legat de P.L., partea civilă nu mai poate pretinde debitul datorat de 2.133.470 lei de la SC P.L. SRL datorită pe de o parte, contractului de novaţie/credit din 23 iunie 2008, iar pe de altă parte, aceeaşi parte civilă nu poate obţine prin prezenta un alt (nou) titlu executoriu pentru acelaşi debit de 2.133.470 lei de la SC P.L. SRL, în condiţiile în care în contractul din 23 iunie 2008 la Capitolul III pct. III.6 - Alte Clauze - părţile au stipulat de comun acord, că acest contract constituie titlu executoriu.

Raportat la pct. III.6 din Capitolul III din acelaşi contract x/2008 în alin. (4) se arată că SC P.L. SRL va fi liberat pe baza novaţiei de la plata debitului doar după plata debitului de către debitorul actual SC T.G. SRL, ceea ce înseamnă, în opinia instanţei, că în baza acestui contract ce constituie titlu executoriu, oricând, partea civilă poate urmări silit bunurile inculpatului pentru recuperarea sumei de 2.133.470 lei pentru care există deja, cum am arătat, un titlu executoriu (contractul de novaţie), partea civilă nemaiputând obţine prin prezenta un al doilea titlu executoriu pentru recuperarea aceluiaşi debit, iar pe de altă parte, debitorul actual al R. pentru suma de 2.133.470 lei, respectiv, SC T.G. SRL, nu este parte în prezenta cauză.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R. SA Bucureşti şi a fost obligat inculpatul T.P.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, prin lichidator C.I. E.I., cu sediul în Slobozia, la plata sumei de 2.967.296,67 lei despăgubiri civile cu dobânda aferentă până la achitarea debitului către partea civilă R. SA Bucureşti.

În baza art. 163 C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurător instituit în vederea reparării prejudiciului prin Ordonanţa nr. 142/P/2010 din 14 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă I.C.CJ. - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra următoarelor imobile:

- apartament compus din 3 camere şi dependinţe, cu suprafaţă construită de 101,136 mp, suprafaţă utilă 75,58 mp, situat în Slobozia, înscris în Cartea Funciară nr. x individuală şi Cartea Funciară nr. y colectivă a localităţii Slobozia cu nr. cadastral nedefinitiv, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 7 august 2007 la B.N.P. S.D. Slobozia;

- imobilul situat în municipiul Slobozia, având următorii vecini: Nord - 24,98 m str. N., Est - 46,97 m Str. I., Est - 24,98 m - lot 1/1, Vest - 46,97 m - lot 1/3, înscris în Cartea Funciară nr. xx a localităţii Slobozia, compus din atelier cu suprafaţa construită de 25,00 mp, împreună cu terenul în suprafaţă de 1.173 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 1342 din 23 martie 2005 la B.N.P. S.D. Slobozia.

De asemenea, instanţa de fond a luat act că s-a stabilit onorariu experţi definitiv câte 2.000 lei fiecare din cele două expertize efectuate în cauză (contabilă şi imobiliară) şi constată achitate pe numele inculpatului sumele de bani, astfel: 1.003,00 RON cu chitanţa x1 din 11 mai 2012; 1.003,00 RON cu chitanţa x2 din 11 mai 2012; 1.003,00 RON cu chitanţa x3 din 8 iunie 2012 şi 1.003,00 RON cu chitanţa x4 din 8 iunie 2012.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E., prin lichidator C.I. E.I., la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli judiciare către stat (urmărirea penală şi instanţă).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul T.P.C. şi partea civilă R. SA Bucureşti criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Inculpatul a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la înşelăciune la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma calificată, motivând că autorii acestei fapte au fost condamnaţi pentru infr. prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., condamnare dispusă printr-o altă hotărâre judecătorească.

Inculpatul a mai solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. susţinând că recunoaşte în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată şi să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special, invocând în acest sens circumstanţele sale personale favorabile.

Partea civilă a solicitat, în scris, să fie dezdăunată cu valoarea reală a prejudiciului pe care l-a suferit prin fapta comisă de inculpat şi care este în sumă de 5.100.766,67 lei, susţinând că în mod greşit prima instanţă nu i-a acordat şi suma de 2.133.470 lei pe care o datorează SC P.L.S. SRL în baza contractului de credit din 26 iunie 2007 şi a contractului de novaţie din 23 iunie 2008.

Prin Decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis apelul inculpatului, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., şi a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul T.P.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului T.P.C. prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente:

- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.;

- 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată în prezenta hotărâre, cu pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi 8 luni închisoare şi în final instanţa de apel a dispus ca inculpatul T.P.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat fondat doar apelul declarat de inculpat.

Instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului şi a administrat toate probele necesare şi utile cauzei pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi stabilirea în mod judicios a vinovăţiei inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească prin părăsirea teritoriului ţării, situaţie în care în mod legal s-a dispus arestarea preventivă a acestuia şi în prezenta cauză penală.

În raport de poziţia procesuală a inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească, s-a constatat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, atâta timp cât normele imperative ale acestui text de lege se referă la poziţia procesuală a unui inculpat, de a recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care trebuia adoptată până la începerea cercetării judecătoreşti, fapt ce nu s-a realizat în speţă întrucât inculpatul a sustras de la judecată la instanţa de fond, iar prin declaraţia dată în faţa instanţei de apel a negat că ar fi avut vreo culpă în dobândirea creditelor, deşi în ultimul cuvânt a arătat că recunoaşte şi regretă fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În cauza penală de faţă fiind dovedită pe deplin vinovăţia inculpatului, în mod legal s-a dispus condamnarea acestuia, dar, în raport de hotărârea judecătorească definitivă de condamnare a autorului faptei, inculpatul B.G., care a avut calitatea de director R. SA Sucursala Slobozia, Decizia penală nr. 1393 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., faţă de inculpat, instanţa de apel a reţinut complicitatea acestuia la infracţiunea pentru care a fost condamnat definitiv autorul faptei, astfel că, sub acest aspect a constatat întemeiată critica formulată, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În raport de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. şi persoana inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească şi care a fost condamnat definitiv, pentru fapte concurente, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, i s-a aplicat o pedeapsă orientată între minimul şi maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată (închisoare de la 5 la 15 ani) cuantum care este de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că aceasta a fost legal soluţionată iar prima instanţă a stabilit corect cuantumul prejudiciului la care trebuie să fie obligat inculpatul către partea civilă, iar pretenţia acesteia de a fi obligat inculpatul şi la diferenţa de 2.133.470 lei nu poate fi primită, deoarece, aşa cum s-a arătat şi în considerentele hotărârii apelate, pentru această sumă partea civilă are deja un titlu executor pe care îl poate valorifica oricând pentru a-şi acoperi întregul prejudiciu suferit, considerente faţă de care a respins ca nefondat apelul părţii civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul T.P.C. şi partea civilă R. S. A. Bucureşti.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus motivele de recurs în data de 10 decembrie 2013 în termenul de 5 zile prevăzut de art. 385 ind. 10 alin. (2) din C. proc. pen. anterior.

Invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, se precizează că, hotărârea instanţei ar fi nelegală pentru:

- greşita încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în condiţiile în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior. în infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în loc de art. 26 C. pen. anterior rap. art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior deşi în acest sens a apreciat chiar şi instanţa de apel în considerentele hotărârii.

- greşita soluţionare a acţiunii civile în sensul că inculpatul nu a fost obligat şi la plata sumei de 2.133.470 lei, în condiţiile în care răspunderea penală a inculpatului a fost angajată şi în legătură cu modul fraudulos de dobândire a creditului în valoare de 2.133.470 lei de către S.C P.L. S.R.L.

- omisiunea aplicării art. 88 C. pen. anterior referitoare la deducerea perioadei în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, respectiv de la data de 12 iulie 2013 la data de 10 august 2013.

Inculpatul T.P.C. nu a depus motivele de recurs în termenul de 5 zile prevăzut de art. 385 ind. 10 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, acesta fiind motivat doar în cadrul dezbaterilor, fiind depuse şi concluzii scrise de către apărătorul ales al inculpatului.

Acesta a făcut trimitere la motivele invocate de parchet referitor la greşita încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în condiţiile în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior. În infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în loc de art. 26 C. pen. anterior rap. art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi omisiunea aplicării art. 88 C. pen. anterior referitoare la deducerea perioadei în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, respectiv de la data de 12 iulie 2013 la data de 10 august 2013.

S-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, respectiv stabilirea pedepsei conform legii noi iar pentru sancţionarea concursului de infracţiuni a solicitat aplicarea legii penale vechi.

Partea civilă R. SA Bucureşti a depus motivele de recurs în data de 3 aprilie 2014 în termenul de 5 zile prevăzut de art. 385 ind. 10 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, solicitând în esenţă ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 5.100.766,67 lei în loc de 2.967.296,67 lei respectiv inclusiv la plata sumei de de 2.133.470 lei, în condiţiile în care răspunderea penală a inculpatului a fost angajată şi în legătură cu modul fraudulos de dobândire a creditului în valoare de 2.133.470 lei de către S.C P.L. S.R.L., fiind vorba de o greşită interpretare a noţiunii de "alt" titlu executoriu, pe care l-ar avea la dispoziţie partea civilă pentru recuperarea prejudiciului.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dar şi din oficiu, conform alin. (3) al aceluiaşi articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este parţial fondat, urmând a fi admis, în timp ce recursurile inculpatului T.P.C. şi al părţii civile R. SA sunt nefondate urmând a fi respinse.

Cu titlu prealabil Înalta Curte constată că la data judecării cauzei în recurs, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, condiţii în care este necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţata de la data de 31 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior se constată întemeiate criticile parchetului, la care dealtfel a subscris şi inculpatul cu privire la greşita încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat şi la omisiunea aplicării art. 88 C. pen. anterior referitoare la deducerea perioadei în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauză.

Astfel, deşi în considerentele hotărârii atacate, instanţa de apel a reţinut că autorul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată (B.G.) a fost deja condamnat definitiv, iar activitatea inculpatului T.P.C. se circumscrie formei de participaţie a complicităţii la această infracţiune, din eroare, l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în forma autoratului, în loc să reţină complicitatea acestuia la fapta de abuz în serviciu, împrejurare care va atrage schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Cu privire la durata prevenţiei, Înalta Curte constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 12 iulie 2013 la data de 10 august 2013, fiind însă reţinut în data de 21 - 22 aprilie 2009 motiv pentru care urmează ca din perioada deja executată să-i fie scăzută şi durata reţinerii.

Referitor la criticile invocate atât de Parchet cât şi de partea civilă R. SA Bucureşti, pe latura civilă trebuie reamintit că instanţa de recurs poate cenzura hotărârea atacată doar în limitele prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 din 15 februarie 2013, sens în care nu mai poate fi modificată situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, inclusiv cu privire la schimbarea debitorul SC P.L. SRL cu SC T.G. SRL, ca urmare a intervenirii novaţiei de debitor.

Astfel, instanţele inferioare stabilind vinovăţia inculpatului şi pentru fapta comisă în calitate de reprezentant al SC P.L. SRL în dauna părţii civile R. SA Bucureşti, au reţinut că partea civilă nu mai poate pretinde recuperarea prejudiciului de la SC P.L. SRL întrucât a fost încheiat contractul de novaţie din 23 iunie 2008, o soluţie contrară atrăgând obţinerea încă unui titlu executoriu pentru acelaşi debit de 2.133.470 lei împotriva SC P.L. SRL, în condiţiile în care în actul de novaţie s-a prevăzut la Capitolul III pct. III.6 - Alte Clauze că novaţia reprezintă titlu executoriu. Cum însă Înalta Curte, pentru considerentele anterior menţionate nu poate modifica în acest stadiu procesual situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, iar aspectele de nelegalitate invocate cu privire la soluţionarea laturii civile reprezintă în realitate critici prin care se tinde la modificarea împrejurărilor faptice deja stabilite, se constată că hotărârea atacată nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. pentru aceste motive dar nici din perspectiva altui caz de casare având în vedere că pct. 18 al articolului mai sus menţionat a fost abrogat.

În determinarea legii penale mai favorabile Înalta Curte va avea în vedere jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale.

Astfel, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 372/20.05.2014, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen., interpretate de către instanţe în sensul combinării prevederilor C. pen. din 1969 cu cele ale actualului C. pen. pentru determinarea legii penale mai favorabile, contravin Constituţiei, respectiv art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, precum şi art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.

Instanţa de contencios constituţional a arătat că procedându-se la selectarea şi îmbinarea dispoziţiilor penale mai blânde cuprinse în legile penale succesive, judecătorul nu s-ar limita să identifice legea penală mai favorabilă ci ar realiza un adevărat act ce intră în sfera legiuitoare creând în realitate o lex tertia, adică o lege penală proprie care diferă de la speţă la speţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte analizând dispoziţiile legale incidente în cauză apreciază că legea veche în ansamblu este legea penală mai favorabilă faţă de inculpatul T.P.C. care a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248¹ C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior aplicată în prezenta hotărâre, cu pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior şi 8 luni închisoare, inculpatul T.P.C. urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. anterior, rap. la art. 248¹ C. pen. anterior erau cuprinse între 5 şi 15 ani închisoare în timp ce în C. pen. în vigoare, abuzul în serviciu prev la art. 297, rap la art. 309 C. pen. pedeapsa este cuprinsă între 3 ani şi 10 ani şi 6 luni închisoare.

Observăm în primul rând faptul că inculpatului i s-a reţinut forma continuată a faptei conform legii penale vechi.

Conform art 35 C. pen. infracţiunea continuată există când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte,conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În situaţia în care am aplica inculpatului pedepsele prevăzute de legea nouă, care prevede limite mai mici decât legea penală veche, conform deciziei mai sus amintite ar trebui aplicate acestuia şi tratamentul sancţionator mai aspru referitor la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 39 C. pen. în condiţiile în care nu mai avem, în speţă, o infracţiune continuată.

Art. 39 C. pen. prevede că că în cazul concursului de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Acelaşi tratament referitor la concursul de infracţiuni ar trebui aplicat inculpatului şi în ceea ce priveşte pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior; 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior şi 8 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa.

Procedându-se în acest mod, evident s-ar înrăutăţi situaţia inculpatului, condiţii în care acestuia urmează să i se aplice dispoziţiile legii penale vechi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (1968) raportat la art. 248¹ C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1968) în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (1968) raportat la art. 246 C. pen. (1968) combinat cu art. 248¹ C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1968) şi menţine pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1968).

Va menţine dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1968), inculpatul T.P.C. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1968). Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.P.C. reţinerea din data de 21 - 22 aprilie 2009 şi perioada executată de la 13 mai 2013 la 10 august 2013 şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de de parte civilă R. SA Bucureşti şi de inculpatul T.P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale, va constata că inculpatul T.P.C. se află în executarea altei pedepse va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (1968) raportat la art. 248¹ C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1968) în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (1968) raportat la art. 246 C. pen. (1968) combinat cu art. 248¹ C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1968) şi menţine pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1968).

Menţine dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1968), inculpatul T.P.C. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1968).

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.P.C. reţinerea din data de 21 - 22 aprilie 2009 şi perioada executată de la 13 mai 2013 la 10 august 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de de parte civilă R. SA Bucureşti şi de inculpatul T.P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Constată că inculpatul T.P.C. se află în executarea altei pedepse.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2195/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2216/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2151/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). Recurs