ICCJ. Decizia nr. 2154/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2154/2014
Dosar nr. 822/122/2012
Şedinţa publică din data de 25 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 612 din 11 decembrie 2012 Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.I.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) art. 14 lit. a) şi c) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata P.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2), art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, a confiscat cantitatea de 2,15 gr heroină de la inculpatul G.I.M., aflată la Camera de Corpuri delicte din cadrul IGPR conform dovezi din 23 septembrie 2010.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.I.M. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu parţial apărător oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului de Justiţie, iar inculpata P.M. la 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu în faza de urmărire penală şi 300 lei în faza de judecată, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia cu privire la inculpatul T.A., iar onorariile apărătorilor din oficiu de 200 lei în faza de urmărire penală şi 300 lei în faza de judecată, fiind avansate din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 28 iulie 2010, numitul A.C.C., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a formulat un denunţ cu privire la faptul că un funcţionar public cu statut special, respectiv inculpatul G.I.M., zis (G.), în înţelegere cu alţi deţinuţi printre care şi T.A. (zis Z.), comandă droguri de mare risc unor persoane aflate în libertate, pe care apoi le introduce în penitenciar şi le livrează deţinuţilor prin intermediul lui T.A..
În baza acestui denunţ, prin încheierea din 29 iulie 2010, Tribunalul Giurgiu a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G.I.M., pe o perioadă de 30 de zile.
Ulterior, prin încheierea din 26 august 2010, Tribunalul Giurgiu a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T.A., pe o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea din 2 septembrie 2010 a Tribunalului Giurgiu, s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi de pe alte telefoane, cu alte numere, pe o perioadă de 30 de zile, precum şi cele purtate de către inculpata P.M..
Din coroborarea probelor administrate a reieşit că la data de 2 septembrie 2010, inculpata P.M. zisă "R." a cumpărat cantitatea de 2,20 grame heroină, din Bucureşti şi, după ce a discutat la telefon cu inculpatul G.I.M. s-a deplasat în municipiul Giurgiu, s-a întâlnit cu acesta din urmă şi i-a înmânat drogurile.
A doua zi, 3 septembrie 2010, inculpatul G.I.M. a introdus drogurile în Penitenciarul Giurgiu şi le-a ascuns într-o toaletă din incinta sectorului "Vizite" din cadrul penitenciarului. La scurt timp după acest fapt, inculpatul G.I.M. a fost percheziţionat de lucrătorii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, situaţie care l-a determinat pe acesta să nu încerce să recupereze drogurile ascunse în aceeaşi zi.
În data de 6 septembrie 2010, inculpatul G.I.M. a formulat un denunţ prin care aducea la cunoştinţă organelor de urmărire penală existenţa grupului infracţional din care el făcea parte şi a descris modalitatea în care el introducea drogurile în Penitenciarul Giurgiu, precum şi persoanele implicate.
Totodată acesta a indicat unde erau ascunse drogurile introduse în Penitenciar la data de 3 septembrie 2010 şi s-a oferit să conducă organele de urmărire penală la locul respectiv.
În prezenţa organelor de urmărire penală, a şefului de tură, subcomisar B.M., agent şef P.F. (ambii din cadrul Penitenciarului Giurgiu), a avocatului ales P.R., inculpatul G.I.M. a indicat locul unde ascunsese o "bilă" confecţionată din folie de plastic lipită prin ardere ce conţinea o substanţă de culoare bej; bila era ascunsă în toaleta din cadrul unui corp de clădire denumit "Sector Vizite", în spatele conductei de alimentare cu apă (procesul verbal din 6 septembrie 2010).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 septembrie 2010, a rezultat că proba analizată este constituită din 2,20 grame heroină.
Inculpatul G.I.M. a recunoscut săvârşirea faptelor, acesta declarând că în cursul lunii iulie 2010, a fost constrâns de către inculpatul T.A. şi cumnatul acestuia poreclit "G." (persoană neidentificată) pentru a introduce droguri în Penitenciarul Giurgiu, drogurile fiind procurate şi înmânate acestuia de inculpata P.M.. Inculpatul G.I.M. a acceptat şi s-a înţeles cu celelalte persoane să introducă droguri în penitenciar, drogurile fiind transportate fie de inculpata P.M. în municipiul Giurgiu, fie inculpatul G.I.M. se deplasa în localitatea Bragadiru unde locuia aceasta şi intra astfel în posesia drogurilor, în schimbul acestor servicii inculpatul G.I.M. primea sume de bani cuprinse între 50 - 300 lei. În activitatea infracţională, inculpatul G.I.M. folosea mai multe telefoane mobile, acesta evitând pe cât posibil convorbirile telefonice şi purta astfel de discuţii doar când era sigur că nu poate fi interceptat sau discuta cu inculpata P.M. şi aceasta, ulterior, vorbea cu inculpatul T.A.. A susţinut că stabilise un limbaj codificat cu persoanele implicate în activitatea infracţională, folosind expresii diverse pentru "identificare" - unchiule", "nepoate", iar pentru droguri erau folosite alte cuvinte/expresii ("bani", "CD-uri"). În baza acestei înţelegeri, inculpatul G.I.M. a introdus droguri în penitenciar de mai multe ori, acestea ajungând la inculpatul T.A., de regula prin intermediul altor persoane private de libertate. La data de 2 septembrie 2010, a primit o informaţie din partea inculpatului T.A., în timp ce era de serviciu pe Secţia 1 B, de la o persoană privată de libertate pe nume "B." (neidentificat) că în seara respectivă va primi o cantitate de droguri de la inculpata P.M.. În aceeaşi zi, seara, în jurul orei 20,30, inculpata P.M. i-a adus la locuinţa acestuia din Giurgiu o "bilă" care trebuia să ajungă a doua zi la inculpatul T.A.. În jurul orei 22,02, inculpatul G.I.M. a apelat-o pe inculpata P.M. şi a avertizat-o să nu-i mai comunice nimic soţiei acestuia despre drogurile aduse în acea seară (ori de câte ori se discuta telefonic de droguri se folosea termenul "bani", iar dacă era vorba de droguri introduse în penitenciar se folosea expresia "bani din Bulgaria"), deoarece soţia acestuia îl ameninţase că îl va denunţa autorităţilor pentru traficul de droguri. A doua zi, 3 septembrie 2010, a reuşit să introducă drogurile în penitenciar şi le-a ascuns într-o toaletă dintr-o clădire din cadrul Sectorului "Vizite", urmând ca ulterior să le "plaseze" persoanelor indicate de inculpatul T.A.. La scurt timp a fost percheziţionat de funcţionarii din penitenciar, fără însă a se găsi drogurile asupra sa. În data de 5 septembrie 2010, a fost apelat în jurul orei 10,00 de către inculpata P.M. care dorea lămuriri cu privire la faptul că drogurile nu ajunsese la inculpatul T.A., dar inculpatul i-a spus că a reuşit să introducă "banii" (drogurile) în Bulgaria (penitenciar) însă urma ca ulterior, pe un alt telefon, să-i comunice locul unde erau ascunse pentru ca persoanele private de libertate care aveau acces în acel sector să intre în posesia lor.
Declaraţiile acestui inculpat se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din care rezultă că la data de 2 septembrie 2010, inculpata P.M. s-a deplasat în municipiul Giurgiu şi i-a înmânat inculpatului G.I.M. cantitatea de 2,20 grame heroină (întâlnirea a avut loc la locuinţa învinuitului G.I.M.). În jurul orei 21,40, inculpatul G.I.M. i-a telefonat inculpatei P.M. şi i-a adus la cunoştinţă acesteia să nu-i spună nimic soţiei acestuia în legătură cu întâlnirea din acea seară. Urmare a întâlnirii şi discuţiilor anterioare, la data de 5 septembrie 2010, în jurul orei 10,14 are loc o convorbire telefonică între inculpatul G.I.M. şi inculpata P.M., iar inculpatul G.I.M. i-a povestit cum în data 3 septembrie 2010 a fost percheziţionat în penitenciar, fiind suspect că transportă droguri, că sunt ascultate telefoanele, că a fost urmărit pas cu pas în concediu când a călătorit cu soţia sa şi că nu mai poate să continue activitatea infracţională. Inculpata P.M. l-a întrebat dacă au găsit "banii" la el adică drogurile, iar el a răspuns că nu şi că i-a lăsat într-un anumit loc, în siguranţă. Inculpatul G.I.M. se plângea că soţia sa l-a ameninţat cu puşcăria şi că o să-i facă "manevră" cât de curând. Inculpata P.M. îl sfătuieşte fie să îşi dea demisia, fie să înceteze o perioadă de a mai face ceva rău. Inculpatul G.I.M. i-a atras atenţia însă, că hotărârea de a nu mai continua activitatea infracţională este definitivă, pentru că în penitenciar au instalat un aparat care "scanează" organismul uman, inculpatul bănuind că telefoanele sunt ascultate, astfel că i-a adus la cunoştinţă inculpatei P.M. că o va suna de pe alt telefon, pe telefonul soacrei acesteia şi îi va spune unde sunt ascunşi "banii" (adică drogurile) pentru ca aceasta să-i comunice inculpatului T.A.. După această convorbire, la ora 11,00, inculpatul T.A. a contactat-o telefonic pe inculpata P.M. şi au vorbit despre discuţia avută de aceasta cu inculpatul G.I.M. în urmă cu aproximativ o oră. Astfel, aceasta îi relatează starea sufletească în care se afla inculpatul G.I.M., despre problemele acestuia cu soţia sa, despre faptul că este urmărit peste tot că nu mai doreşte să continue activitatea infracţională, nici cu aceştia, nici cu alte persoane. De asemenea, inculpata P.M. îi comunica acestuia şi informaţiile privind instalarea aparatului de scanat a organismului celor care intră în penitenciar "S-a băgat un aparat pe care te sui şi se vede ce e în burtă".
Inculpatul T.A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, acesta a susţinut că nu a discutat niciodată cu învinuitul G.I.M. decât în ceea ce priveşte relaţiile stricte funcţionar public - persoană privată de libertate.
La data de 28 februarie 2012, a fost efectuată confruntarea între inculpatul G.I.M. şi inculpatul T.A., ocazie cu care inculpatul G.I.M. a declarat că ştie persoana care este de faţă, l-a cunoscut în Penitenciarul Giurgiu în perioada în care a lucrat în această unitate, dar nu poate preciza numele şi prenumele acestuia. Pe măsură ce răspundea întrebărilor adresate, inculpatul G.I.M. a realizat că acea persoană este învinuitul T.A. zis "Z.", dar că este foarte mult schimbat din punct de vedere fizic, deoarece în vara anului 2010 era mult mai slab (era consumator de droguri), iar întâlnirile dintre aceştia erau foarte scurte, deoarece, de teama de a nu fi descoperiţi, la indicaţiile învinuitului T.A., se foloseau persoane interpuse pentru ca niciodată drogurile să nu le înmâneze direct acestuia ci prin intermediari. Deoarece intermediarii erau înlocuiţi frecvent, inculpatul G.I.M. nu a putut să indice numele acestora, în vederea identificării.
Inculpata P.M. a declarat iniţial (18 ianuarie 2011 că, în urmă cu 6 - 7 luni, a fost căutată la locuinţa sa din Bragadiru, judeţul Ilfov de către un gardian din cadrul Penitenciarului Giurgiu, pe nume "G.", fiind trimis de către inculpatul T.A., pentru ca aceasta să-i înmâneze telefoane pentru a fi introduse în penitenciar. După câteva zile, inculpatul G.I.M. i-a propus acesteia să introducă droguri în penitenciar, iar inculpata urma să procure drogurile, pe care le înmâna inculpatului G.I.M., acesta le înmâna la rândul său inculpatului T.A., iar acesta din urmă le înmâna unor persoane private de libertate din "Clanul T.", aceştia fiind de fapt cei care comandau drogurile. Inculpatul T.A. a procedat în acest mod, nu pentru a vinde drogurile
În penitenciar, ci pentru a obţine astfel doza zilnică de heroină pentru consumul propriu. Drogurile erau cumpărate în urma discuţiilor purtate cu inculpatul T.A., iar acesta la rândul său primea "dispoziţii" de la "T.". Inculpata a comis fapta pentru a-l ajuta pe inculpatul T.A., acesta fiind ameninţat de cei din clanul "T." şi de asemenea pentru că se simţea ameninţată de rudele acestora din urmă.
Ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, aceasta a revenit asupra acestei declaraţii şi a susţinut că l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul G.I.M., ea fiind "ghicitoare în cărţi" iar în această calitate acesta a apelat la ea. La scurt timp, inculpatul G.I.M. i-a propus ca ea să cumpere droguri pentru ca la rândul său să le vândă în penitenciar, după care a fost apelată telefonic de un bărbat care s-a prezentat ca fiind "E. din clanul T." care i-a adus la cunoştinţă că drogurile sunt pentru el. În baza înţelegerii intervenite astfel, inculpata P.M. primea diverse cantităţi de droguri de la persoane necunoscute în diverse locuri din Bucureşti, persoane trimise la întâlnire de inculpatul G.I.M.; drogurile astfel obţinute le înmâna acestuia ca ulterior să fie introduse în penitenciar. A susţinut că ea a cerut la un moment dat să nu mai continue să introducă droguri în penitenciar, însă inculpatul G.I.M. a forţat-o să continue, a susţinut de asemenea că nu a vorbit niciodată la telefon cu T.A. despre legăturile sale cu inculpatul G.I.M. şi nici acesta cu T.A..
Audiaţi în faţa instanţei inculpaţii G.I.M. şi P.M. au recunoscut faptele şi au solicitat ca judecata să se facă pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale pe care îl cunosc şi şi-l însuşesc şi, în consecinţă să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul T.A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.
Au fost audiaţi martorii din lucrări, D.R.D., A.C.C., I.C., Z.I., B.G., M.A..
Inculpatul T.A. a solicitat proba cu trei martori pentru a-şi dovedi nevinovăţia, respectiv P.G., P.M. şi P.E., deţinuţi în Penitenciarul Giurgiu.
Instanţa a încuviinţat proba solicitată, a dispus citarea martorilor însă la termenul de judecată din 14 noiembrie 2012, au fost prezenţi doi dintre aceştia, respectiv P.G. şi P.E., iar inculpatul T.A., nu a insistat în audierea celui de-al treilea martor.
Cu privire la activitatea infracţională a inculpaţilor G.I.M. şi P.M., instanţa a constatat că nu există nici un dubiu, fiecare recunoscând partea sa de contribuţie în derularea acestei activităţi.
Din înregistrările convorbirilor telefonice autorizate de către Tribunal rezultă că inculpatul G.I.M. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numitul D.M., cu P.G. şi cu inculpata P.M..
Analizând cu atenţie conţinutul acestor convorbirii nu rezultă vreo implicare a inculpatului T.A., nici chiar vreo aluzie la persoana acestuia.
Există o singură convorbire, purtată între Z. (inculpatul T.A.) şi inculpata P.M. (transcriere), din cuprinsul căreia nu rezultă că inculpatul T.A. îi solicită acestei droguri sau îl instigă să procure droguri pentru el sau pentru a le vinde altor deţinuţi.
Ori, prin rechizitoriu, inculpatul T.A. este trimis în judecată pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiunii şi instigare la trafic de droguri.
Din cuprinsul convorbirilor telefonice autorizate a fi interceptate nu rezultă existenţa nici unei asocieri între inculpaţii G.I.M. şi P.M. şi nici între T.A. şi celelalte persoane care au purtat discuţii telefonice cu ceilalţi doi inculpaţi.
Nici din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă că inculpatul T.A. primea droguri de la inculpatul G.I.M. şi le vindea altor deţinuţi.
Apărarea acestuia inculpat, că ar fi fost constrâns de inculpatul T.A. şi de alţi deţinuţi să le procure droguri, nu a putut fi dovedită.
De altfel, acest inculpat s-a dovedit că a fost implicat în activităţi de acest gen şi cu alte persoane.
Astfel, în Dosarul nr. 92/D/P/2010 al DIICOT - Biroul Teritorial Giurgiu, din rechizitoriul emis la data de 6 octombrie 2010, rezultă că G.I.M. a avut calitatea de martor, dar relaţiile acestuia se circumscriu tot traficului de droguri, în care sunt implicate alte persoane.
Instanţa a constatat că materialul probator administrat în cauză nu face dovada vinovăţiei inculpatului T.A. cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 C. pen., raportată la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi în consecinţă a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c), C. proc. pen.
Chiar dacă acest inculpat este recidivist, fost consumator de droguri, condamnat în prezent tot pentru trafic de droguri, aceste circumstanţe personale nu sunt de natură să determine condamnarea sa, în lipsa unui probatoriu consistent.
Cu privire la inculpaţii G.I.M. şi P.M., constatând vinovăţia acestora pe deplin dovedită şi recunoscută, instanţa a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, împrejurarea că inculpatul G.I.M. în calitatea de funcţionar public în cadrul Penitenciarului Giurgiu, din dorinţa de a obţine ilegal bani, a sfidat ordinea publică, a încurajat consumul de droguri, în concret a dispreţuit statutul pe care îl avea.
Pentru ambii inculpaţi, s-a apreciat că nu există motive ca aceştia să beneficieze de circumstanţe atenuante, astfel că s-a stabilit ca pedepsele să fie executate regim de detenţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii G.I.M. şi P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul parchetului se critica sentinţa pentru greşita achitare a inculpatului T.A., contrar probelor administrate în cauză.
Din coroborarea declaraţiilor inculpatului G.I.M., parţial ale inculpatei P.M., din depoziţiile martorilor D.R.D., I.C., parchetul a considerat că rezultă că drogurile găsite asupra martorului denunţător A.C.C. la 19 august 2010, erau cumpărate de la inculpatul T.A..
S-a mai susţinut, de asemenea, că inculpata P.M., se ocupa cu procurarea drogurilor pe care la înmâna inculpatului G.I.M., care la rândul său le înmâna inculpatului T.A., fie direct, fie prin intermedierea altor persoane, între inculpatul T.A. şi inculpata P.M. existând o comunicare codificată cu privire la circuitul drogurilor, acestea fiind cumpărate în urma unor demersuri şi acte de instigare comise de inculpatul T.A., asupra inculpatului G.I.M., în cauză existând şi o convorbire telefonică din 5 septembrie 2010 purtată de inculpatul T.A. cu inculpata P.M. din care reiese că aceştia cunoşteau întreaga activitate pe care o puseseră la care pentru introducerea de droguri în penitenciar.
În apelul inculpatului G.I.M., motivat în scris, se solicita o reindividualizare a pedepsei prin stabilirea unui cuantum sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere poziţia cooperantă cu organele judiciare - motiv pentru care i s-a reţinut şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, ceea ce ar putea conduce şi la reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Mai solicita a se avea în vedere şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi stabilirea unei pedepse în regimul suspendării sub supraveghere, prin luarea în considerare a circumstanţelor personale - lipsa antecedentelor penale, fiind reintegrat social, angajat în muncă, căsătorit şi cu un copil minori în întreţinere.
În apelul inculpatei P.M., motivat în scris, se solicita reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unui cuantum redus faţă de circumstanţele personale - lipsa antecedentelor penale, doi copii minori, dar şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin memoriul depus la 12 septembrie 2013 - inculpata şi-a reformulat criticile aduse sentinţei, în sensul că a susţinut că nu a comis infracţiunea, în acelaşi sens fiind şi susţinerile - prin avocat din oficiu - de la dezbateri, când a solicitat achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivat de lipsa probelor în sensul comiterii infracţiunii.
Curtea, examinând potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., apelurile declarate în cauză a constatat că apelul parchetului este întemeiat, în schimb apelurile celor doi inculpaţi fiind neîntemeiate.
În aplicarea art. 378 alin. (1) D.R.D. C. proc. pen. instanţa de apel a audiat la termenul din 21 octombrie 2013 pe inculpatul T.A. care a declarat că este nevinovat pentru infracţiunile de care este acuzat şi nu a avut nicio legătură cu inculpata P.M. pentru a-i procura droguri.
Inculpaţii G.I.M. şi P.M., la acelaşi termen, nu au fost de acord să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, menţinându-şi declaraţiile din faţa instanţei de fond.
Examinând criticile din apelul parchetului, s-a constatat că acestea sunt întemeiate, instanţa de fond, în mod greşit dispunând achitarea inculpatului T.A., contrar probelor administrate.
Inculpatul T.A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. şi pentru cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (fapta fiind comisă într-un loc de detenţie), infracţiuni pe care inculpatul le-a negat pe parcursul procesului.
S-a arătat că la dosarul cauzei se află denunţul martorului A.C.C., din care rezultă că inculpatul T.A. "distribuia" droguri în penitenciar (inclusiv acestui martor), droguri pe care le introducea inculpatul G.I.M.. Martorul arată că inculpatul T.A. este cunoscut sub porecla "Z.", acest martor arătând şi modalitatea în care procedează inculpatul T.A. pentru a intra în posesia drogurilor şi a le distribui.
Ulterior, s-a reţinut faptul că acest martor, la audierea la fond a revenit asupra declaraţiei anterioare, doar cu privire la inculpatul T.A., aspect ce nu poate conduce la înlăturarea declaraţiei de la urmărirea penală, întrucât, pe de o parte nu sunt reliefate împrejurări faptice care să justifice o asemenea revenire, iar pe de altă parte susţinerile martorului A.C.C. nu sunt singurele pe care se sprijină acuzarea.
Martorul I.C., a relatat la urmărirea penală că inculpatul T.A. - cunoscut drept "Z." este cel care, prin intermediul inculpatului G.I.M. procura droguri pe care le distribuia în penitenciar, martorul fiind prezent la momentul când martorul A.C.C. a cumpărat de la inculpatul T.A. droguri, în timp ce se afla în curtea de plimbare. Şi acest martor, în faţa instanţei arată că nu inculpatul T.A. este cel denumit "Z." la care s-a referit în declaraţia de la urmărirea penală, dar aceleaşi considerente expuse la situaţia martorului A.C.C., sunt incidente şi pentru acest martor.
S-a apreciat că declaraţiile constante ale inculpatului G.I.M. pe parcursul procesului, inclusiv cele consemnate la confruntarea cu inculpatul T.A., conturează alături de celelalte dovezi implicarea inculpatului T.A. În activitatea infracţională de care este acuzat, în acelaşi sens fiind şi primele declaraţii date de coinculpata P.M..
În continuare s-a reţinut că la dosar se află mai multe transcrieri ale unor convorbiri telefonice purtate de inculpata P.M. cu inculpatul G.I.M., cu inculpatul T.A., din care rezultă că acesta cunoştea funcţionarea cercului relaţional pentru procurarea, introducerea şi distribuirea drogurilor în penitenciar, folosind un limbaj codificat, dar şi că primise informaţii cu privire la dotarea penitenciarului cu un aparat de depistare a drogurilor prin scanarea corpului uman, tocmai pentru ca acesta să-şi reconfigureze modul de acţiune, dovezile indicate demonstrând implicare inculpatului T.A.
Din toate aceste dovezi reiese că inculpatul T.A. era implicat în activitatea infracţională, fiind cel care în modalitatea instigării, l-a determinat pe inculpatul G.I.M. să introducă droguri în penitenciar, modul său de acţiune printr-o neimplicare evidentă şi directă de fiecare dată, este şi consecinţa experienţei dobândite de acest inculpat pentru acest mod de lucru, el fiind în executarea unei pedepse aplicate pentru o infracţiune comisă în aceeaşi modalitate, ceea ce arata o perseverenţă infracţională, "ajutat" şi de implicarea unor funcţionari publici ce-şi desfăşurau activitatea în penitenciar.
Astfel, vinovăţia inculpatului T.A., s-a considerat dovedită, urmând ca prin admiterea apelului formulat de parchet, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se desfiinţeze în parte sentinţa şi să se dispună condamnarea acestui inculpat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile art. 72 C. pen., natura, gravitatea şi împrejurările comiterii, locul în care se traficau drogurile (penitenciar), starea de recidivă a inculpatului potrivit art. 37 lit. a) C. pen., astfel că o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei conform art. 52 C. pen.
Cum fapta este comisă în luna septembrie 2010, ulterior rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 72 din 11 februarie 2009 - definitivă la 5 octombrie 2009, vor fi incidente dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen., s-au contopit restul neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, respectiv 805 zile, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare şi a celei accesorii, cu referire la exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ce priveşte apelul inculpatul G.I.M. s-a constatat că acesta vizează numai individualizarea greşită a pedepsei aplicate, inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul în faţa instanţei de fond şi-a recunoscut vinovăţia solicitând şi beneficiind de prevederile art. 3201 C. proc. pen., cum şi de cele ale art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În apel, inculpatul a susţinut că se impune şi aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără însă ca la dosarul cauzei să existe un denunţ în sensul acestui text şi nici nu a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, în calitatea cerută de art. 19 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 682/2002, astfel că nu poate fi aplicat acest text de lege.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani şi 4 luni închisoare s-a apreciat ca fiind proporţională cu împrejurările comiterii faptei - calitatea de funcţionar public cu activitate desfăşurată în penitenciar, loc de detenţie supus unor rigori şi reglementări care să conducă la îndreptarea celor aflaţi în executarea pedepsei, iar nu să-şi continue activitatea infracţională, poziţia sinceră şi cooperantă a inculpatului care a relatat modul de acţiune şi sistemul relaţional, cu natura şi gravitatea faptei, dar şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, avute în vedere de instanţa fondului. Solicitarea de reţinere a circumstanţelor atenuante nu este justificată, poziţia profesională a inculpatului cerea ca acesta să nu aibă antecedente penale, iar atitudinea avută după comiterea infracţiunii nu se rezumă numai la recunoaşterea vinovăţiei, ci are în vedere şi aspecte ce ţin de determinarea acestui comportament. În cauză inculpatul era angrenat într-o activitate de introducere a drogurilor în penitenciar, a fost supravegheat şi surprins imediat ce reuşise să ascundă drogurile, despre care o anunţase pe inculpata P.M., apreciindu-se că atitudinea sa a fost determinată de evidenţa dovezilor, aşa încât nu este justificată reţinerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa s-a orientat justificat la regimul de detenţie, o altă modalitate, fără privare de libertate nu ar fi în concordanţă cu criteriile art. 72 C. pen. şi nici cu scopul pedepsei, fiind vorba de o infracţiune gravă, comisă în penitenciar, iar faptul că şi într-un asemenea loc este realizat traficul de droguri şi chiar de persoane angajate ale penitenciarului, nu poate avea nicio justificare rezonabilă care să conducă la o altă modalitate de executare a pedepsei.
În ceea ce priveşte apelul inculpatei P.M., s-a constatat, nu doar că susţinerile sunt contradictorii, în motivarea apelului, dar chiar cu poziţia procesuală avută la instanţa de fond când şi-a recunoscut vinovăţia şi a solicitat şi a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În apei, şi-a susţinut nevinovăţia pe baza aceloraşi dovezi avute în vedere la fond când a solicitat şi a beneficiat de prevederile art. 3201 C. proc. pen., ce presupune a formula apărări pro cauza, fără suport faptic şi probator, dar şi contrar normelor procesual penale, iar solicitarea de achitare pe temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a considerat a nu avea legătură cu circumstanţele cauzei, inculpata comiţând infracţiuni prevăzute de legea penală şi care sunt dovedite în cauză, dar şi recunoscute la fond.
Celelalte solicitări, cu privire la reindividualizarea pedepsei au fost considerate ca fiind neîntemeiate, inculpatei fiindu-i aplicată o pedeapsă de 6 an şi 8 luni închisoare, având în vedere nu doar împrejurările comiterii, natura şi gravitatea faptelor, dar şi gradul de implicare al inculpatei, care este major. Aceasta era cea care procura drogurile, la preda inculpatului G.I.M. pentru a le transporta în penitenciar şi aici să ajungă la inculpatul T.A., dar şi verifica permanent pe inculpatul G.I.M. cu privire la circuitul drogurilor, asigurându-se că acestea ajung la destinaţie.
Prin Decizia penală nr. 297 din 25 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Giurgiu, împotriva Sentinţei penale nr. 612 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală - cauze generale.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:
În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003, în ref. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (2), C. pen., s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 805 zile, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală nr. 93 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 25, C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2), din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c), din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), din C. pen.
În temeiul art. 39 alin. (2), C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat, de 805 zile, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală nr. 93 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 şi art. 65, C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), din C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), din C. pen.
S-a constatat că inculpatul T.A. este arestat în altă cauză şi s-a dispus anularea MEPI nr. 80/2009 din data de 6 octombrie 2009 emis de Tribunalul Giurgiu şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit prezentei decizii.
Au fost menţine celelalte dispoziţiile sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.M. şi G.I.M., împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în temeiul art. 189 şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
În temeiul art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A., la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fond.
În temeiul art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat G.I.M., la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata P.M. la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpatul intimat T.A., de 300 lei, cum şi onorariul parţial pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpatul G.I.M., de 75 lei, s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termenul legal inculpaţii T.A. şi G.I.M., iar inculpata P.M. peste termenul prevăzut de C. proc. pen..
Inculpata P.M. a criticat sentinţa pronunţată la fondul cauzei, apreciind că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare raportat la aspectul că este la primul impact cu legea penală şi că este nevinovată.
Inculpatul T.A. a susţinut că este nevinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, că în Penitenciarul Giurgiu sunt mai multe persoane cu aceeaşi poreclă cu a sa şi că martorul denunţător A.C.C. a dar declaraţii contradictorii în cauză, condamnarea sa având la bază declaraţiile coinculpatului G.I.M., deşi aceste declaraţii sunt contrazise de celelalte probe administrate în dosar.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.I.M., apărătorul ales al acestuia a solicitat - invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. l4 şi pct. 172 C. proc. pen. - o reindividualizare a pedepselor prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, solicitând totodată, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, să se aibă în vedere ca şi modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 ianuarie 2014.
Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpata P.M. este tardiv, iar recursurile formulate de inculpaţii T.A. şi G.I.M. sunt fondate, urmând a fi admise din următoarele considerente:
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, 25 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti şi că recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 decembrie 2013, hotărârea atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă în situaţia de faţă.
Potrivit art. 38510 alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată.
Conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu respectă condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.
Asupra cererii de recurs formulate de inculpata P.M.: Aşa cum reiese din cuprinsul deciziei criticate, aceasta a fost prezentă la dezbateri, astfel, că termenul de declarare a recursului curge de la momentul pronunţării, respectiv, data de 25 noiembrie 2013.
La Dosarul Înaltei Curţi se regăsesc motivele de recurs formulate de aceasta, cererea fiind înregistrată la data de 14 februarie 2014 la registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Faţă de dispoziţiile art. 3853 C. proc. pen. anterior, care prevăd că termenul de recurs este de 10 zile şi raportat la dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen. anterior care stipulează că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, termenul de declarare a unei căi de atac curge de la pronunţare, se reţine că recursul a fost declarat cu mult peste termenul legal, Înalta Curte urmând a respinge, ca tardiv, recursul formulat de aceasta.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Asupra cererii de recurs formulată de inculpatul G.I.M.:
Inculpatul a formulat motive de recurs la data de 30 mai 2014, acestea fiind depuse în aceeaşi zi prin serviciul registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar primul termen de judecată a fost la data de 30 aprilie 2014. În motivele scrise acesta a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi pct. 172 C. pen. anterior, în sensul că cele două instanţe care s-au pronunţat în cauză au făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 72, neţinând cont de prevederile art. 74 lit. a) şi c), art. 76 C. pen. anterior, neacordând eficienţă juridică prevederilor art. 19 din Legea nr. 822/2002, ceea ce are ca şi consecinţă aplicarea unei pedepse finale în alte limite decât cele legale. De asemenea a criticat decizia din apel sub aspectul că pedeapsa aplicată nu este în concordanţă cu circumstanţele personale.
Înalta Curte, faţă de momentul depunerii motivelor de recurs, nu poate examina criticile încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, caz care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, nu poate fi avut în vedere din oficiu.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.
Cu toate acestea, ca urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri -penal şi de procedură penală - instanţa este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze conform art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă.
Din această perspectivă, instanţa constată ca inculpatul G.I.M. a fost trimis în judecată şi condamnat la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani şi 2 luni, pentru săvârşirea unei infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, fapte prevăzute de:
- art. 8 din Legea 39/2003
- art. 2 alin. (1) şi (2), art. 14 lit. a) şi c) şi art. 16 din Legea 143/2000.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Totodată i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Se constată că infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care a fost condamnat inculpatul are corespondent în noul C. pen., în dispoziţiile art. 367 alin. (2), unde limitele de pedeapsă sunt mai reduse.
Dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (2014) prevăd că, în caz de concurs de infracţiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Şi infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 au suferit modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă, astfel că, dacă în reglementarea anterioară, infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) Legea nr. 143/2000 prevedea pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, în reglementarea actuală, infracţiunile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 187/2012 se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Totodată, pentru respectarea principiului proporţionalităţii pedepsei şi pentru transpunerea proporţională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea mai favorabilă, faţă de actuala reglementare, Înalta Curte apreciază că se impune, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.I.M., aplicarea unei sancţiuni în condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reducând proporţional pedeapsa aplicată.
Aşa fiind, în aplicarea art. 5 C. pen., precum şi a Deciziei 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în privinţa inculpatului, instanţa constată că legea penală nouă îi este mai favorabilă, motiv pentru care, pentru considerentele expuse mai sus, recursul declarat de inculpatul G.I.M. urmează a fi admis.
În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul G.I.M. din infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Înalta Curte va reduce de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 14 lit. a) şi c), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., interzicând acestuia exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul T.A.. Acesta a depus motivele cererii sale în termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile legale, dar critica sa vizează situaţia de fapt. Dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior, raportat la care se putea analiza şi reaprecia situaţia de fapt, au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Dispoziţiile pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, deşi indicate formal, nu sunt incidente, tocmai pentru că acestea vizează situaţia de fapt.
Totuşi, ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri - penal şi de procedură penală -, instanţa va proceda şi în cazul inculpatului T.A. la examinarea incidenţei legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, în calea de atac a apelului la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, respectiv 10 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi a unei instigări la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, cu reţinerea stării de recidivă postcondamnatorii, fapte prevăzute de:
- art. 8 din Legea 39/2003
- art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2), art. 14 lit. a) şi c) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Totodată i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 39 alin. (2), C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă neexecutat de 805 zile, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală nr. 93 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu pedepsele aplicate prin decizie recurată, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare, respectiv 10 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 şi art. 65, C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), din C. pen., ca pedeapsă complementară, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), din C. pen.
Şi cu privire la inculpatul T.A., faţă de dispoziţiile legale învederate mai sus, infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 are corespondent în noul C. pen., iar conţinutul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în prezenta reglementare au limite mai reduse de pedeapsă.
Totodată, art. 43 alin. (2) C. pen. nou, prevede că, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, din care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Pentru considerentele expuse anterior, şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.A. instanţa va aplica pedepse în condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reducând proporţional pedeapsa aplicată.
Astfel că, făcând aplicarea art. 5 C. pen., raportat şi la conţinutul Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în privinţa inculpatului T.A., instanţa constată că legea nouă este legea mai favorabilă, urmând a admite recursul formulat de inculpat.
În baza art. 386 C. proc. pen. urmează a schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul T.A. din infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va reduce pedeapsa de la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 43 alin. (2) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen. va adăuga pedeapsa rezultantă, de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. la restul de 805 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani, 10 luni şi 15 zile închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. urmează a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Se vor menţine celelalte dispoziţiile hotărârii atacate, constatând că inculpatul T.A. este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii G.I.M. şi T.A. împotriva Deciziei penale nr. 297 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 612 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală şi, rejudecând:
Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor G.I.M. şi T.A. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:
1. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul G.I.M. din infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Reduce de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 14 lit. a) şi c), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., interzicând acestuia exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
2. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul T.A. din infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Reduce de la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 43 alin. (2) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen. adaugă pedeapsa rezultantă, de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. la restul de 805 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani, 10 luni şi 15 zile închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţiile hotărârilor atacate.
Constată că inculpatul T.A. este arestat în altă cauză.
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpata P.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat T.A., în sumă de 300 lei, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.I.M., în sumă de 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta inculpată P.M. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2159/2014. Penal → |
|---|
