ICCJ. Decizia nr. 207/2014. Penal
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 207/2014
Dosar nr. 1338/100/2013
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 434 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosar nr. 1338/100/2013 inculpatul V.C.I., cetăţean român, fără antecedente penale, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, fără copii minori, fost condamnat la:
- 15 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv începând cu 14 ianuarie 2013 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş despăgubiri civile în sumă de 397,24 RON cu dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea sumei.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile B.A., B.L.C. şi B.C.C., despăgubiri civile pentru daune materiale în sumă de 12.000 RON şi despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 100.000 RON, respingând restul pretenţiilor formulate.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului - corp delict, înregistrat la poziţia nr. 55/2013 în registrul corpurilor delicte al instanţei.
În temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile B.A., B.L.C. şi B.C.C. 1.500 RON cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.300 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Familia inculpatului şi cea a victimei locuiesc la aceeaşi adresă într-un imobil comun.
Inculpatul V.C.I. locuieşte în partea din faţă (la stradă), iar familia victimei B.I., în continuare. La aceeaşi adresă, în spatele imobilului sus-menţionat, într-o construcţie distinctă, locuieşte fiul inculpatului, respectiv martorul V.A.D. cu familia.
De aproximativ 12 ani între părţi există o stare conflictuală determinată de partajarea şi folosinţa terenului, materializată în mai multe litigii civile şi penale.
În seara de 03 ianuarie 2013, în jurul orelor 20:00, martora M.D.A., nepoata victimei, care locuieşte la aceeaşi adresă, a revenit din oraş cu autoturismul victimei, însoţită de prietenul său, martorul A.E.E.. Martora a parcat autoturismul în stradă, în faţa imobilului, apoi a intrat în casă, rugând-o pe victimă să introducă autoturismul în curte, ea având puţină experienţă în conducere.
Ieşind din locuinţă, victima a avut un schimb de cuvinte cu soţia inculpatului, martora V.A., care se deplasa împreună cu unul din nepoţi spre anexa din spatele grădinii unde locuieşte fiul său. Discuţia dintre cei doi a fost scurtă, apoi fiecare şi-a continuat deplasarea, victima spre stradă, iar martora spre grădina din spate.
Victima şi-a anunţat familia, la geam, despre faptul că i-au fost aduse injurii de către familia inculpatului, astfel că martorul A.E.E. a ieşit din casă pentru a vedea ce se întâmplă.
Discuţiile dintre martora V.A. şi victimă au fost auzite de inculpat, care presupunând că cei doi se ceartă, a ieşit din locuinţă având în mână un cuţit de bucătărie.
În timp ce victima se deplasa spre poartă, inculpatul a pornit după aceasta, aducându-i injurii şi ameninţări cu moartea, iar în momentul în care a trecut pe lângă martorul A.E.E. acesta a observat cuţitul din mâna inculpatului. Martorul i-a strigat victimei să fie atentă şi aceasta s-a întors, aflându-se faţă în faţă cu inculpatul. În stradă, inculpatul a atacat-o pe victimă, lovind de mai multe ori cu cuţitul în direcţia sa, una dintre lovituri atingând-o în zona hemitoracelui stâng.
Victima a reuşit să-l prindă pe inculpat de mâna în care ţinea cuţitul, apoi la scurt timp victima a căzut în stradă.
În încercarea de a-l deposeda pe inculpat de cuţit, martorul A.E.E. l-a prins de mână, inculpatul dezechilibrându-se şi căzând în genunchi, în cele din urmă martorul reuşind să ia cuţitul din mâna inculpatului.
În timpul agresiunii, în stradă au sosit soţia şi nepoata victimei, care văzând cuţitul în mâna inculpatului au fugit spre sediul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, instituţie aflată la circa 30 metri.
Auzind gălăgie, la faţa locului au venit şi fiul şi nepotul inculpatului, aceştia intervenind pentru a-l îndepărta pe martorul A.E.E. ce-l imobiliza pe inculpat la pământ.
O ambulanţă sosită la scurt timp la faţa locului a încercat resuscitarea victimei, însă fără rezultat, cadavrul fiind transportat la Spitalul Sighetu Marmaţiei în vederea autopsiei.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 24 din 5 din 23 ianuarie 2013 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmaţiei "1. Moartea numitului B.I. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat unei hemoragii interne masive - hematom şi sânge lichid în sacul pericardic şi în regiunea hemitoracelui stâng post plagă înţepată - tăiată, cu orientare de sus în jos şi de la dreapta spre stânga. 3. Leziunile sus-menţionate s-au produs prin lovire activă cu lama unui cuţit, cu dimensiunea lamei de 17 cm. 4. Poziţia agresorului faţă de victimă a fost de faţă în faţă, agresorul lovind cu cuţitul cu mâna dreaptă, având în vedere că orientarea plăgii era de sus în jos şi de la dreapta spre stânga. 5. Leziunile care au avut rol tanatogenerator, au fost de secţiune a peretelui anterior al ventricolului stâng cardiac, cu hematom şi sânge lichid în sacul pericardic şi al hemitoracelui stâng". Examenele complementare au stabilit că alcoolemia victimei la momentul decesului a fost 0 gr.‰.
Totodată, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013 al aceleiaşi instituţii, cu ocazia examenului medico-legal efectuat la data de 04 ianuarie 2013 asupra inculpatului V.C.I., s-a stabilit că acesta prezintă în regiunea parietală stângă excoriaţii superficiale acoperite cu cruste roşietice pe o suprafaţă de 3/3 cm; de asemenea, în 1/3 inferior antebraţ stâng, excoriaţii superficiale acoperite cu cruste roşietice pe o suprafaţă de 3/3 cm; în regiunea cotului drept, excoriaţii acoperite cu cruste roşietice pe o suprafaţă de 3/2 cm, iar în regiunile rotuliene ambii genunchi, excoriaţii acoperite cu cruste roşietice pe suprafeţe de câte 4/2 cm. Actul medico-legal a concluzionat că "Leziunile sus-menţionate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure. Pot data din 3 ianuarie 2013. Necesită pentru vindecare 4 - 5 zile de îngrijiri medicale".
În raport de starea de fapt expusă, aşa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului V.C.I. care în data de 3 ianuarie 2013, în loc public, respectiv pe strada M.V. din Sighetu Marmaţiei, a suprimat viaţa victimei B.I. prin aplicarea unei lovituri cu cuţitul în zona hemitoracelui anterior stâng, care i-a cauzat o hemoragie puternică şi a condus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Inculpatul nu a contestat actul de agresiune comis asupra victimei, însă în apărare a susţinut că a fost provocat de victimă şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. În declaraţiile date inculpatul a arătat că din casă a auzit ceartă şi înjurături, recunoscând vocea soţiei sale şi a victimei, astfel că a ieşit din casă având în mână cuţitul pe care-l folosea pentru a mânca. Enervat i-a adresat injurii victimei, apoi a fost prins de mâini de către victimă şi martorul A.E.E., care l-au târât în stradă, l-au trântit în genunchi şi l-au imobilizat. Inculpatul s-a răsucit cu faţa în sus şi, dând din mâini pentru a se apăra, a lovit victima cu cuţitul.
Solicitarea inculpatului de reţinere a circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. nu a fost primită de instanţă, probele administrate în cauză neconfirmând această apărare a inculpatului.
S-a arătat că din declaraţia martorului A.E.E., martor care a asistat la întreaga derulare a agresiunii, rezultă că inculpatul a adresat ameninţări cu moartea victimei şi a urmărit victima până în stradă. Martorul a mai arătat că a văzut când inculpatul a lovit de mai multe ori cu cuţitul spre pieptul victimei, la acel moment toţi trei aflându-se în picioare. Martorul a reuşit să prindă mâna inculpatului în care acesta avea cuţitul, iar victima l-a prins de cealaltă mână, după care victima a făcut câţiva paşi şi a căzut la pământ. Martorul a încercat să ia cuţitul din mâna inculpatului, astfel că inculpatul s-a dezechilibrat şi a căzut în genunchi, fiind imobilizat în continuare de martor.
Partea civilă B.A. a declarat că a văzut, în stradă, pe inculpat ţinând în mână un cuţit, în faţa inculpatului aflându-se victima şi martorul A.E.E.. Toate cele trei persoane erau în picioare, victima şi martorul ţinându-l pe inculpat de câte o mână. Partea civilă s-a speriat şi a mers să anunţe organele de poliţie.
Martora M.D.A. a arătat că la strigătele bunicii sale a ieşit din casă şi în stradă l-a văzut pe inculpat ţinând în mână un cuţit, victima aflându-se în faţa inculpatului şi lângă ei martorul A.E.E. Martora a fugit să anunţe organele de poliţie.
Martorul V.A.D. a declarat că în momentul în care a ajuns în stradă, inculpatul se afla întins pe spate şi ţinut de ambele mâini de martorul A.E.E., iar victima era căzută la pământ. Martorul împreună cu fiul său au tras de martorul A.E.E. pentru a-l ridica, observând că martorul A.E.E. ia din mâna inculpatului un cuţit.
Martorul V.A.Z., în declaraţia dată, a relatat că a ieşit în stradă împreună cu fratele şi tatăl său (martorul V.A.D.), observând că victima îl lovea pe inculpat, care în acel moment era în genunchi, ţinut de mâna în care avea cuţitul de un tânăr. După câteva momente victima a căzut la pământ.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 24 din 23 ianuarie 2013 şi completarea la acesta a rezultat că poziţia agresorului faţă de victimă a fost de faţă în faţă, cei doi aflându-se în ortostatism, agresorul lovind cu cuţitul cu mâna dreaptă. Ulterior agresiunii, victima şi agresorul au căzut la nivelul solului, prin raportul de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013 fiind descrise leziunile suferite de agresor.
Faţă de acestea, s-a constat că nicio probă nu confirmă susţinerile inculpatului în sensul că iniţial ar fi fost agresat de victimă şi a acţionat provocat fiind de aceasta. Dimpotrivă, declaraţiile martorilor şi concluziile actelor medico-legale au relevat că victima nu a întreprins niciun act provocator şi că agresiunea s-a consumat pe fondul stării conflictuale anterioare dintre părţi. A mai rezultat că ulterior agresiunii şi în contextul imobilizării sale, inculpatul a căzut la sol, aspect surprins de martorii V.A. şi V.A.Z., care au sosit la faţa locului după consumarea agresiunii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş a formulat pretenţii civile în sumă de 397,24 RON cu dobânda legală, reprezentând cheltuielile cu asistenţa medicală de urgenţă şi transportul medical al victimei, sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul, calculându-se şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitare.
Părţile civile B.A. (soţia victimei), B.L.C. şi B.C.C. (fiul şi fiica victimei) s-au constituit părţi civile cu sumele de 12.000 RON, reprezentând cheltuielile cu înmormântarea victimei şi 200.000 RON, cu titlu de daune morale. La termenul de judecată din 13 iunie 2013, partea civilă B.A. a depus la dosar o completare la constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului şi la plata unei rente viagere de 1.648 RON începând cu data de 1 august 2013.
Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi având în vedere că părţile civile au dovedit cheltuirea sumei de 12.000 RON cu înmormântarea victimei (suma de 8.220 RON cu chitanţe şi suma de 4.000 RON cu declaraţia martorei S.A.Z.), s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei solicitate cu titlu de despăgubiri materiale. Din cheltuielile de înmormântare nu s-a scăzut suma de bani primită de familia victimei cu titlu de ajutor de la I.P.J. (victima fiind fost cadru militar), întrucât acest ajutor dat familiei nu înlătură sau diminuează dreptul la acţiune reparatorie împotriva autorului pagubei şi nici nu-l exonerează pe acesta de răspundere.
Având în vedere că prin fapta sa inculpatul a cauzat părţilor civile şi un prejudiciu moral incontestabil, date fiind relaţiile familiale şi de afecţiune lezate, acesta a fost obligat să plătească părţilor civile suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o reparaţie echitabilă.
Celelalte pretenţii formulate s-au respins, reţinând cu privire la cererea părţii civile B.A. de acordare a unei rente că a fost formulată doar la termenul de judecată din 13 iunie 2013, cu mult după începerea cercetării judecătoreşti, iar inculpatul s-a opus. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 15 C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare şi presupune precizarea pretenţiilor, ulterior fiind posibilă doar modificarea câtimii acestor pretenţii, ori formularea de cereri noi, însă doar pentru prejudicii ivite ulterior acestui moment procesual, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.C.I. solicitând instanţei de control judiciar desfiinţarea în parte a hotărârii atacate ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece a fost greşit individualizată pedeapsa ce i-a fost aplicată.
În concret, s-a arătat că în favoarea apelantului nu au fost acordate circumstanţe atenuante judiciare, deşi acest lucru era posibil, şi nici scuza provocării, cu toate că, din probele administrate în cauză, a rezultat că victima a adresat injurii şi a avut o atitudine agresivă faţă de soţia inculpatului şi în acest context inculpatul a ieşit din casă înarmat cu un cuţit, a avut loc o altercaţie între cei doi, în final inculpatul înjunghiind victima.
Părţile civile, prin apărătorul ales, deşi nu au promovat calea de atac a apelului, au solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra cotei-părţi aparţinând inculpatului din bunurile aflate în devălmăşie împreună cu soţia, respectiv teren intravilan în suprafaţă de 479 mp identificat în CF cu nr. topo X şi asupra anexei gospodăreşti situată la aceeaşi adresă cu nr. topo X-C1.
Prin Decizia penală nr. 157/A din 14 august 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul V.C.I., împotriva Sentinţei penale nr. 434 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Maramureş.
A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de părţile civile.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului V.C.I. şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului apelant timpul arestului preventiv începând cu data de 14 ianuarie 2013 şi până în prezent.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu parţial pentru apărător din oficiu, avocat M.O.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare şi la plata cheltuielilor de judecată avansate de părţile civile în sumă de 2.480 RON.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că pentru a putea fi reţinută această atenuantă legală este imperios necesar ca infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, ca această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi să fi fost produsă prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Pentru ca instanţa să poată reţine starea de provocare este necesar să constate, pe de o parte, că în momentul săvârşirii faptei, inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească - perturbatio animi - adică de surescitare nervoasă sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Actul provocator aşadar, în oricare din modalităţile sale, trebuie să fi fost de aşa natură încât să fi trezit în persoana împotriva căreia a fost îndreptată o intensă reacţie psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoţie.
S-a reţinut că actul provocator al victimei de a adresa cuvinte jignitoare soţiei inculpatului nu îndeplineşte condiţiile mai sus expuse. Pe de o parte, aşa cum a recunoscut şi inculpatul între cele două familii exista o situaţie conflictuală ce dura de mai bine de zece ani şi care în repetate rânduri a escaladat limitele rezonabile şi ale decenţei. Astfel, între cele două familii, pe parcursul anilor s-au purtat mai multe procese atât civile, cât şi penale şi astfel de adresări neortodoxe au fost exprimate de ambele părţi.
Pe de altă parte, la momentul comiterii aşa-zisului act provocator inculpatul se afla în casă, neauzind exact discuţiile purtate între soţia sa şi victimă, ci doar că se discuta pe un ton mai aprins.
S-a reţinut că este evident şi pe deplin dovedit că acest incident soldat în mod nefericit cu moartea victimei B.I. a debutat în momentul în care nepoata victimei care locuieşte la aceeaşi adresă cu victima, în spatele imobilului deţinut de către inculpat şi-a rugat bunicul să o ajute să parcheze în curte autoturismul cu care tocmai se întorsese din oraş. În momentul în care victima a ieşit din imobil a avut un schimb de cuvinte jignitoare cu soţia inculpatului, martora V.A. Discuţia dintre cei doi a fost auzită parţial de către inculpat care crezând că cei doi se ceartă şi având în vedere istoricul tensionat al relaţiilor dintre cele două familii desculţ a ieşit din locuinţă înarmat cu un cuţit de bucătărie. Inculpatul a urmărit victima care se îndrepta înspre poartă, moment în care a fost observat de către martorul A.E.E. care i-a strigat victimei să fie atentă deoarece inculpatul are un cuţit asupra sa. Ajuns în stradă inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuţit în direcţia victimei, una dintre ele reuşind să îl atingă pe acesta în zona hemitoracelui stâng. În acel moment a intervenit martorul A.E.E. care l-a prins de mână pe inculpat şi l-a pus pe acesta la pământ dezarmându-l.
Că evenimentele s-au petrecut de această manieră rezultă, aşa cum am menţionat, fără dubiu, atât din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cum corect a reţinut instanţa fondului, cât şi din raportul de expertiză medico-legală nr. 24 din 23 ianuarie 2013 şi completarea acestuia, raport întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmaţiei. Acest act medical confirmă fără echivoc că moartea numitului B.I. s-a datorat unei hemoragii interne masive, hematom şi sânge lichid în sacul pericardic şi în regiunea hemitoracelui stâng post plagă înţepată tăiată cu orientare de sus în jos şi de la dreapta spre stânga şi că poziţia agresorului faţă de victimă a fost de faţă în faţă, agresorul lovind cu cuţitul cu mâna dreaptă. Ulterior agresiunii victima şi agresorul au căzut la pământ astfel explicându-se leziunile suferite de inculpat şi descrise în raportul de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013.
Or, în aceste condiţii nu a putut aprecia gravitatea ofensei aduse soţiei sale. Înarmarea sa cu cuţitul de bucătărie, în aceste condiţii şi având în vedere că inculpatul a mai înjunghiat şi în altă ocazie victima, după cum rezultă din actele de la dosar, conduc mai degrabă spre ideea unui act premeditat decât spre ideea de a răspunde unei provocări, acesta fiind doar pretextul ca inculpatul să încerce să rezolve o dată pentru totdeauna conflictul cu victima.
Pedeapsa aplicată de instanţa fondului, a apreciat instanţa de apel, de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, atingerea gravă adusă celei mai importante valori ocrotite de legea penală - viaţa persoanei, împrejurările în care a fost comisă fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, starea conflictuală care a mai escaladat şi în alte ocazii, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 666/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei pentru acte de agresiune cu cuţitul comise asupra aceleiaşi victime, de vârsta inculpatului şi mai ales de atitudinea pe care acesta o are faţă de infracţiunea pe care a comis-o.
Referitor la cererea părţilor civile, instanţa de apel a apreciat că această cerere, formulată în condiţiile în care părţile civile nu au declarat apel, în prezenta cauză existând doar apelul inculpatului care a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată şi reducerea cuantumului daunelor acordate de instanţa fondului pe care le consideră exagerate, nu poate fi primită deoarece ar aduce atingere principiului reglementat la art. 372 C. proc. pen. care stipulează în mod neechivoc că instanţa de apel soluţionând cauza nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel. Aceste dispoziţii legale urmează a fi coroborate şi cu prevederile art. 371 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
Împotriva acestei decizii inculpatul V.C.I. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, prin acordarea de circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) şi art. 73 lit. b) C. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia; referitor la latura civilă s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.
Examinând recursul declarat de inculpatul V.C.I. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la 14 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei prin acordarea de circumstanţe atenuante şi reţinerea circumstanţei legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Nici cererea de reducere a cuantumului daunelor morale formulată de inculpat nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanţă a prejudiciului moral cauzat prin infracţiunea săvârşită de către inculpat.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul V.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 157/A din 14 august 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de părţile civile B.A., B.L.C. şi B.C.C. 2.480 RON - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 451 C. proc. civ. apreciază că suma de 2.400 RON este suficientă în raport cu obiectul pricinii, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei; totodată inculpatul va fi obligat la plata sumei câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile B.A., B.L.C. şi B.C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 157/A din 14 august 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 ianuarie 2013 la 22 ianuarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile B.A., B.L.C. şi B.C.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 20/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
