ICCJ. Decizia nr. 216/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 216/2014
Dosar nr. 4250/62/2013
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 178/S din 25 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în Dosarul penal nr. 4250/62/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului P.G. la:
- 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 alin. (1) la art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea 3201 C. proc. pen..
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore din 17 aprilie 2013 şi a arestării preventive de la 18 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.G.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.C.J.U. Braşov suma de 1059,47 RON reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei P.E.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.400 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 26/27 noiembrie 2012, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona capului şi a strâns-o de gât pe soţia sa, P.E., imobilizată la pat şi cu grave probleme de sănătate (AVC, miocardofibroză, ciroză hepatică), după care a abandonat-o în pat plină de sânge, provocându-i leziuni ce au necesitat 21 - 23 de zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii şi după ce în prealabil a ameninţat-o cu moartea.
S.C.J.U. Braşov s-a constituit parte civilă cu suma de 1059,47 RON reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei P.E., F.O. 36876/2013.
Tribunalul a constatat că inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută în actul de sesizare, datorită consumului exagerat de băuturi alcoolice solicitând înainte de citirea actului de sesizare judecarea sa pe calea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., text de lege introdus prin Legea nr. 202/2010, fiind, totodată, de acord să achite despăgubirile.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care le constată legale, Tribunalul a reţinut că inculpatul P.G. şi victima, P.E., au fost căsătoriţi timp de peste 30 de ani şi au împreună trei copii majori. Începând cu anul 2011, P.E. s-a îmbolnăvit grav, iar după un accident vascular masiv a rămas imobilizată la pat, fiind îngrijită de soţul său, P.G., şi de martora D.M.M.
În seara zilei de 26 noiembrie 2012, fiind în stare de ebrietate şi pe fondul unor discuţii mai vechi legate de infidelitatea victimei, P.G. a început să-i adreseze cuvinte jignitoare şi să o ameninţe cu moartea. După ce P.E. s-a culcat, la un moment dat, inculpatul P.G. a mers în camera acesteia şi a început să o lovească cu pumnii în zona capului, a strâns-o de gât până a văzut că victima nu mai poate respira, după care a continuat să o lovească cu pumnii în zona feţei, în cele din urmă abandonând-o în pat plină de sânge.
A doua zi dimineaţă, în 27 noiembrie 2012, P.E. a fost găsită în stare foarte gravă de către martora D.M.M., care l-a anunţat pe fiul victimei, P.O.I., acesta din urmă solicitând intervenţia poliţiei şi a ambulanţei.
Inculpatul P.G. a recunoscut în faţa martorei D.M.M. şi a fiului său faptul că a agresat-o pe P.E.
Din declaraţia martorilor D.M.M., P.M. şi P.O.I., care au văzut victima imediat după agresiune a rezultat faptul că în data de 27 noiembrie 2012 P.E. avea faţa tumefiată şi vânătă, avea urme de degete în zona gâtului, iar sub căciulă avea sânge coagulat şi pe pernă exista o pată de sânge.
În timp ce era internată la S.C.J.U. Braşov, în perioada 27 noiembrie - 01 decembrie 2012, P.E. i-a rugat atât pe fiul său cât şi pe surorile sale să nu o mai ducă acasă, fiindu-i teamă că P.G. o va omorî.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3535/E din 07 decembrie 2012, numita P.E. a prezentat leziuni traumatice cranio-faciale care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure exercitate asupra unei persoane cu hemipareză stângă sechelară, acestea pot data din 26 noiembrie 2012 şi au necesitat 21 - 23 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, dar au putut agrava starea generală a victimei şi pot determina decompensarea afecţiunilor preexistente.
Prin loviturile puternice din zona capului, P.G. i-a provocat victimei şi o hemoragie meningee, aspect ce a putut fi constatat ulterior, cu ocazia efectuării autopsiei victimei.
Ulterior externării victima s-a întors acasă şi a mai locuit împreună cu inculpatul P.G. până în dimineaţa zilei de 10 decembrie 2012, când s-a constatat decesul acesteia. Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 435/Aut din 11 decembrie 2012, moartea numitei P.E. a fost neviolentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenită în evoluţia unei bronhopneumonii la o persoană imobilizată la pat cu sechele post AVC vechi şi cu afecţiuni cronice cardio-vasculare şi hepatice. La necropsie s-au constatat multiple echimoze şi hematoame la nivelul extremităţii cefalice şi pe gât, precum şi hemoragie meningee în resorbţie, leziuni care obiectivează un traumatism cranio-facial prin lovire cu corpuri dure produs la data de 26 noiembrie 2012. Aceste leziuni nu au fost de natură să determine direct decesul, dar au putut agrava starea generală şi decompensarea afecţiunilor cronice preexistente.
Tribunalul a apreciat că nu exista legătură directă de cauzalitate între agresiunea din 26 noiembrie 2012 şi insuficienţa cardio-respiratorie acută care a determinat la data de 10 decembrie 2012 decesul victimei în contextul unei bronhopneumonii la o persoană imobilizată la pat cu sechele post AVC vechi şi cu afecţiuni cronice cardio-vasculare şi hepatice.
Starea de fapt astfel prezentată a fost reţinută pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale respectiv:
- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare;
- proces-verbal de cercetare a locului faptei;
- proces-verbal de audiere persoană vătămată;
- raport de autopsie medico-legală nr. 435/Aut din 11 decembrie 2012 şi planşa foto;
- raport de constatare medico-legală nr. 3535/E din 07 decembrie 2012;
- declaraţiile martorilor P.O.I., D.M.M., P.M. şi M.S.;
- declaraţiile inculpatului P.G. date în cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare pe care a regretat-o, fiind comisă pe fondul unei stări avansate de ebrietate.
Inculpatul a fost reţinut în data de 29 decembrie 2011 şi arestat preventiv începând cu data de 30 decembrie 2011, măsura fiind menţinută potrivit art. 3001 C. proc. pen.
S-a constatat că, în drept fapta inculpatului P.G. care, în noaptea de 26/27 noiembrie 2012, pe fondul stării de ebrietate, a unor discuţii contradictorii generate de presupusa infidelitate din trecut a victimei şi a ameninţării cu suprimarea vieţii a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona capului şi a strâns-o de gât pe soţia sa, P.E., imobilizată la pat şi cu grave probleme de sănătate (AVC, miocardofibroză, ciroză hepatică), după care a abandonat-o în pat plină de sânge având ca rezultat multiple leziuni traumatice cranio-faciale dar şi hemoragie meningee, cu punerea în pericol a vieţii întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen.
Ulterior, la 10 decembrie 2012, P.E. a decedat din cauza unei bronhopneumonii, între leziunile produse iniţial şi decesul victimei neexistând raport de cauzalitate.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a comis fapta cu vinovăţie cel puţin sub forma intenţiei indirecte întrucât prin lovirea victimei cu brutalitate, prin forţa mare a loviturilor aplicate unei persoane în vârstă de 60 de ani cu grave probleme sănătate, imobilizate la pat de mulţi ani ca urmare a unui grav AVC, prin sugrumarea unei astfel de persoane, dar şi prin abandonarea victimei după exercitarea violenţelor în contextul în care era plină de sânge şi imobilizată la pat, P.G. a prevăzut decesul soţiei sale şi a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social ridicat al faptei, împrejurările şi urmările săvârşirii acesteia - lovituri cu pumnul în zona capului şi sugrumarea soţiei imobilizate la pat şi cu grave probleme de sănătate - AVC, miocardofibroză, ciroză hepatică -, urmată de abandonarea în pat plină de sânge, faţă de rezultatul produs asupra stării de sănătate a victimei, respectiv împrejurarea că leziunile au putut agrava starea generală şi decompensarea afecţiunilor cronice preexistente dar şi persoana inculpatului. Acesta care este în vârstă de 63 de ani, pensionar, care beneficiază de pensie de urmaş după soţia şi victima sa, deşi există o cauză de nedemnitate succesorală, nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat tot pentru o infracţiune de mare violenţă - pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă săvârşită cu cuţitul aspra fiului său, faptă care nu atrage starea de recidivă, fiind îndeplinit termenul de reabilitare judecătorească şi a avut o atitudine sinceră şi de regret în cursul procesului penal.
Tribunalul a apreciat că eventualul prejudiciu moral suferit de victimă, care ulterior a decedat din cauze naturale este intuitu personae, un drept personal nepatrimonial care este netransmisibil şi nu poate face parte din activul succesoral, astfel încât nu s-a impus citarea în calitate de părţi vătămate a descendenţilor pentru exprimarea poziţiei procesuale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, majorarea pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului P.G. până la un cuantum care să asigure reeducarea inculpatului văzând pericolul social concret al faptei săvârşite care este unul ridicat şi inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. întrucât, deşi şi-a lovit soţia nu a intenţionat să o omoare, decesul survenind la câteva săptămâni de la agresiune ca urmare a bolilor de care suferea victima, fapta neputând fi încadrată nici la tentativă de omor calificat, nici la omor calificat în formă consumată. Inculpatul a mai solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 110/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 178/S din 25 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 4250/62/2013, sentinţă pe care a desfiinţat-o în privinţa încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul P.G. şi a cuantumului pedepsei principale aplicate şi, rejudecând cauza:
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul P.G. a fost condamnat din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen. în omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen.
În baza art. 174, 175 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului P.G. perioada arestului preventiv de la 25 iunie 2013 la zi şi menţine starea de arest a acestuia.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu pentru recurent în sumă de 200 de RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. apelantul P.G. a fost obligat pe la plata sumai de 910 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că tribunalul a apreciat în mod greşit că încadrarea juridică ce trebuie dată faptei este aceea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen. S-au avut în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3535/E din 07 decembrie 2012 în care s-a precizat că numita P.E. a prezentat leziuni traumatice cranio-faciale care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure exercitate asupra unei persoane cu hemipareză stângă sechelară, lovituri ce pot data din 26 noiembrie 2012 şi au necesitat 21 - 23 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, dar au putut agrava starea generală a victimei şi pot determina decompensarea afecţiunilor preexistent şi raportului de autopsie medico-legală nr. 435/Aut din 11 decembrie 2012 în care s-a precizat că moartea numitei P.E. a fost neviolentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenită în evoluţia unei bronhopneumonii la o persoană imobilizată la pat cu sechele post AVC vechi şi cu afecţiuni cronice cardio-vasculare şi hepatice. La necropsie s-au constatat multiple echimoze şi hematoame la nivelul extremităţii cefalice şi pe gât, precum şi hemoragie meningee în resorbţie, leziuni care obiectivează un traumatism cranio-facial prin lovire cu corpuri dure produs la data de 26 noiembrie 2012. Aceste leziuni nu au fost de natură să determine direct decesul, dar au putut agrava starea generală şi decompensarea afecţiunilor cronice preexistente.
Curtea, în vederea aflării adevărului în cauză şi în baza rolului său activ în calea de atac devolutivă, conform art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., a solicitat Comisiei de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală M.M. să precizeze, în baza actelor medicale existente şi a lucrărilor Dosarului penal nr. 4250/62/2013 al instanţei dacă între leziunile constatate ca urmare a agresiunii exercitate în data de 26 noiembrie 2012 asupra victimei P.E. şi decesul acesteia există legătură de cauzalitate, răspunsul fiind că această legătură de cauzalitate există şi este directă, dar condiţionată.
În aceste condiţii, încadrarea juridică corectă a faptei pe care inculpatul a recunoscut-o este aceea de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) şi d) C. pen., între leziunile produse victimei P.E. prin agresiunea la care a fost supusă de inculpat în data de 26 noiembrie 2012 şi decesul acesteia în data de 10 decembrie 2012 existând legătură directă condiţionată de cauzalitate conform avizului Comisiei de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală M.M. nr. E2/9023/2013.
Împrejurarea că bolile preexistente ale victimei s-au agravat urmare a agresiunii, iar decesul s-a produs la o oarecare perioadă de timp de la agresiune nu este de natură a conduce la concluzia că lanţul cauzal având drept cauză determinantă, de bază a morţii victimei agresiunea din 26 noiembrie, a fost întrerupt.
Concluziile Comisiei de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală M.M. infirmă toate concluziile actelor medicale care au apreciat inexistentă legătura de cauzalitate dintre leziunile produse de agresiunea exercitată de inculpat şi moartea victimei.
Pentru aceste considerente, Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen. în omor calificat prevăzută art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de omor calificat s-a constatat existenţa intenţiei, cel puţin indirectă, aşa cum în mod corect a constatat şi prima instanţă, dată fiind intensitatea loviturilor aplicate unei persoane deja bolnave, infirmă, imobilizată la pat, zona vitală în care acestea au fost aplicate, atitudinea inculpatului care a refuzat să solicite asistenţă medicală pentru victimă care a zăcut însângerată o noapte întreagă, toate aceste aspecte conducând la concluzia că inculpatul a prevăzut şi a urmărit sau cel puţin a acceptat posibilitatea decesului victimei.
Pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) şi d) C. pen., Curtea l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă just individualizată, în limitele reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea criteriilor de individualizare de la art. 72 C. pen., luând în considerare antecedentele inculpatului condamnat anterior tot pentru o infracţiune cu violenţă asupra persoanei (victima fiind propriul fiu) şi care a dat dovadă de indiferenţă şi cruzime nu numai prin agresiunea săvârşită, dar şi prin comportamentul ulterior acesteia în momentul în care şi-a lăsat soţia plină de sânge o noapte întreagă fără asistenţă medicală, deşi era conştient de loviturile pe care i le dăduse şi de împrejurarea că starea de sănătate a acesteia era deja precară, victima fiind bolnavă şi imobilizată la pat încă dinaintea agresiunii.
Faţă de aceste considerente s-a apreciat că o pedeapsă de 15 ani închisoare cu executare în detenţie este aptă de a atinge scopul de prevenţie generală şi specială prevăzut de art. 72 C. pen.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, acesta a fost apreciat ca nefondat, existând intenţia ca latură subiectivă a infracţiunii de omor calificat pentru argumentele deja expuse, decesul victimei nefiind un rezultat care să-i poată fi imputat inculpatului din culpă astfel că nu sunt întrunite condiţiile reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen. în ceea ce priveşte motivul de apel privind reducerea pedepsei pentru motivele deja arătate Curtea a apreciat că nici acesta nu este întemeiat.
Împotriva acestei decizii inculpatul P.G. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicare art. 3201 C. proc. pen., invocând ca temei legal cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.G. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 8 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (pe 15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o însemnată limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost şi cele reglementate anterior art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de inculpat, care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăseşte şi greşita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.
În plus, se conturează că, prin motivul de recurs privind greşita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, la modificare situaţiei de fapt reţinute prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prim prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, din examinarea conţinutului memoriului cuprinzând motivele de recurs, se constată că finalitatea vizată de inculpatul recurent prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, tot schimbarea încadrării juridice a faptei.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 aprilie 2013 la 22 ianuarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 215/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 326/2014. Penal → |
|---|
