ICCJ. Decizia nr. 214/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 214/2014
Dosar nr. 5767/3/2012
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 95/F din 08 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală au fost condamnaţi inculpaţii:
1. D.H. la:
- 1 an şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art, 13. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:
- să se prezente lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
- să nu intre în legătură cu coinculpatul I.A.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea 71 alin. (5) şi 64 lit. a) teza finală şi b) C. pen.
2. I.A. la:
- 1 an şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 13 şi 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:
- să se prezente lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
- să nu intre în legătură cu coinculpatul D.H.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) teza finală şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpaţilor până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.A. a 113,452 kg tutun pentru fumat şi materialele pentru confecţionarea ţigaretelor reţinute de organele vamale conform adeverinţei nr. 41/EM din 2 septembrie 2011 şi a produselor de tutun şi materialelor de confecţionare a ţigaretelor ridicate de organele de poliţie în urma efectuării percheziţiei domiciliare de la inculpatul I.A. în vederea distrugerii.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata a 91.893 RON în favoarea A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 3801/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-a dispus virarea către partea civilă a sumei de 42.500 RON consemnată la C.E.C.B. - Agenţia Victoria prin recipisa nr. X în vederea acoperirii despăgubirilor civile, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în anul 2009 inculpaţii s-au deplasat în Germania ocazie cu care au realizat că în această ţară se comercializează cu succes tutun vărsat, pe care consumatorii şi-l puteau doza după preferinţe în tuburi goale de ţigarete pe care şi le achiziţionau separat.
Întorşi în ţară, cei doi inculpaţi au studiat piaţa şi au observat că în Ungaria se comercializa tutun vărsat la preţuri mai mici decât se găseau pe piaţa din România, ocazie cu care au dezvoltat o afacere personală, în afara dispoziţiilor legale însă.
Mecanismul infracţional era următorul: inculpaţii achiziţionau de la un vânzător maghiar diferite sortimente de tutun de pipă ambalat în cutii, tutun ce era ulterior revândut consumatorilor români prin primirea de comenzi telefonice sau pe internet, inculpaţii construindu-şi şi un site de specialitate, unde primeau de asemenea comenzi.
Comenzile erau onorate prin intermediul unei firme de curierat rapid care ducea marfă către consumatorul final iar banii erau remişi inculpaţilor. Alte vânzări erau făcute doar după ce cumpărătorul vira în prealabil sumele de bani în conturile deschise de inculpaţi la O.T.P.B. sau B.C.R. Afacerea era deosebit de profitabilă, tutunul fiind de calitate, clienţii mulţumiţi iar preţurile convenabile. Inculpaţii se aprovizionau lunar din Ungaria cu tutun, fiecare cumpărare de la vânzătorul maghiar fiind de cel puţin 10.000 RON săptămânal, uneori, în cazul de vârf de cerere urcând şi la 20.000 RON săptămânal.
Un producător român de ţigarete, respectiv SC J.T.I.R. SRL a observat la rândul său concurenţa neloială făcută de cei doi inculpaţi şi a sesizat organele judiciare.
S-a procedat - după autorizarea prealabilă a judecătorului - la interceptarea convorbirilor inculpaţilor şi la percheziţionarea apartamentului situat în Târgu Mureş, unde locuiesc fără forme legale cei doi inculpaţi, ocazie cu care a fost găsită cantitatea 113,452 kg tutun de pipă.
Verificând facturile de achiziţie din Ungaria din perioada 22 iunie 2010 - 5 august 2011, perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, a rezultat că aceştia au făcut achiziţia totală de 410 kg tutun (restul de 296, 54 kg fiind comercializat înainte de intervenţia organelor de poliţie). Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului I.A. din satul E., jud. Mureş au mai fost descoperite cantităţi mari de tuburi goale de ţigări şi un aparat de umplut aceste tuburi.
Inculpaţii au recunoscut activitatea de comercializare a ţigărilor atât pe parcursul urmăririi penale cât şi a judecăţii, aceştia solicitând aplicarea art. 3201 C. proc. pen., situaţia de fapt nefiind contestată de nicio parte.
Singura problemă în litigiu a fost preţul concret de achiziţie a tutunului pe kilogram, acesta fiind socotit de expert la 110 RON/kg, preţul mediu de pe piaţă la momentul achiziţiilor.
Inculpaţii au propus un alt preţ, de 210 RON/kg, mult mai mare şi care ar fi atras implicit un profit mult mai mic şi taxe mai mici către statul român.
Nu au putut fi produse probe în sensul propus de inculpaţi, aceştia adăugând în sprijinul spuselor lor nişte pliante respectiv o corespondenţă comercială dintre două societăţi ungureşti, corespondenţă ce nu are nicio legătură cu cauza de faţă.
Instanţa nu a putut verifica autenticitatea acelor tranzacţii şi nici raporturile comerciale, negocierile etc., ce au stat la baza convenţiei dintre aceste firme străine ce au vândut şi cumpărat tutun la acel preţ. Opinia expertului din cauză a fost apreciată ca fiind rezonabilă şi nu a putut fi combătută cu argumente pertinente.
În drept, faptele inculpaţilor D.H. şi I.A., care, în perioada iunie 2010 - august 2011, au deţinut în afara antrepozitului fiscal şi au comercializat pe teritoriul României, în mai multe rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, produse din tutun prelucrat pentru pipă şi fumat în cantităţi mai mari de 1 kg, fără ca acestea să fie marcate potrivit titlului VII din Legea nr. 571/2003 şi fără a declara şi vira către bugetul de stat accize în valoare totală de 141.657 RON şi impozit pe venit în valoare totală de 8.389 RON, înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru săvârşirea vreuneia dintre fapte, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, sub forma ascunderii bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în formă continuată, şi deţinere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau fiind marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri în formă continuată, aflate în concurs real, prevăzute de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul înalt de periculozitate a făptuitorilor şi de rezonanţa socială a faptelor, şi-au desfăşurat activitatea infracţională pe o perioadă lungă de timp şi într-un mod profesional.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este 110.848 RON, din care accize în valoare de 102.459 RON şi impozit pe profit în valoare de 8.389 RON.
Tribunalul a arătat anterior că nu se poate avea în vedere propunerea inculpaţilor de a se socoti că au achiziţionat cu 210 RON/kg, urmând a face trimitere la considerentele mai sus exprimate.
În calculul efectuat de expert acesta a socotit prejudiciul pornind de la premisa că sumele de bani ridicate în vederea confiscării de la inculpaţi sunt deja recuperate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpaţii D.H. şi I.A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului D.H. şi la plata sumei de 39.245 RON reprezentând accize şi accesorii şi a inculpatului I.A. şi la plata sumei de 45.969 RON reprezentând accize şi accesorii, motivând că inculpaţii trebuiau să fie obligaţi şi la plata acestor sume deoarece nu au adus nicio dovadă din care să rezulte că au achiziţionat tutun la preţul de 210 RON/kg şi nu la preţul de 110 RON/kg.
Inculpaţii au solicitat reindividualizarea pedepselor ce li s-au aplicat, invocând în acest sens circumstanţele lor personale favorabile, iar cu privire la latura civilă a cauzei au cerut să se deducă din cuantumul prejudiciului stabilit suma de 42.500 RON care nu s-a făcut dovada că este rezultatul activităţilor lor infracţionale şi ca urmare nu se impunea confiscarea acestei sume.
Prin Decizia penală nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.H. şi I.A. şi partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 95 din 08 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de la câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că la stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. că pedepsele aplicate, orientate spre minimul special şi fără privare de libertate, sunt, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că a fost soluţionată în mod legal, cuantumul prejudiciului stabilit în sarcina inculpaţilor a fost corect individualizat ca urmare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi a raportului de expertiză dispus de instanţa de fond, contestat în mod formal şi nefondat de inculpaţii care nu au administrat şi alte probe în cauză sub acest aspect şi au mai susţinut în mod greşit, în apel, că prima instanţă a dispus confiscarea sumei de 42.500 RON, sumă pe care instanţa de fond a dispus să acopere prejudiciul cauzat părţii civile şi nu a dispus confiscarea acesteia.
Se mai reţinut că nu este întemeiată critica părţii civile privind cuantumul prejudiciului stabilit de prima instanţă, atâta timp cât acesta a fost determinat în cauză printr-un raport de expertiză care nu a fost contestat de partea civilă şi care nu a înţeles să administreze şi alte probe în speţă în raport de solicitările făcute.
Împotriva acestei decizii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii D.H. şi I.A. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă.
Inculpaţii D.H. şi I.A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen., au solicitat casarea ambelor hotărâri şi în principal, trimiterea cauzei rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, în rejudecare, prin acordarea de circumstanţe atenuante, o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu schimbarea modalităţii de executare a pedepsei (suspendarea condiţionată potrivit art. 81 C. pen.).
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpaţii au solicitat să se constate că prejudiciul stabilit prin completarea la raportul de expertiză contabilă este acoperit prin suma reţinută cu ocazia percheziţiei şi, practic, nu mai există o acţiune civilă care să poată fi admisă.
Recurenta partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru:
- admiterea în tot a acţiunii civile (prejudiciul total 177.107 RON) şi pe cale de consecinţă, obligarea inculpatului D.H. la plata sumei de 39.245 RON reprezentând accize precum şi obligarea inculpatului I.A. la plata sumei de 45.969 RON, reprezentând accize şi accesorii;
- confiscarea de la inculpaţi a cantităţilor de tutun pentru fumat, ridicate cu ocazia percheziţiilor, precum şi a materialelor pentru confecţionarea ţigaretelor;
- menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală;
- virarea către partea civilă a sumei de 42.500 RON, consemnată la C.E.C.B., prin recipisa nr. X, în vederea acoperirii despăgubirilor civile.
Examinând recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii D.H. şi I.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le-ar putea cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Solicitarea inculpaţilor de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă nu se circumscrie cazurilor de casare invocate - art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen. - şi nici unui alt caz de casare prevăzut în mod expres şi limitativ de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Critica inculpaţilor vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul acordării de circumstanţe atenuante şi al schimbării modalităţii de executare a pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs.
Referitor la recursul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii D.H. şi I.A. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii D.H. şi I.A. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 215/2014. Penal → |
|---|
