ICCJ. Decizia nr. 2442/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2442/2014

Dosar nr. 547/119/2011**

Şedinţa publică din 4 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26 din 04 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 547/119/2011* s-a dispus în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul F.I. să plătească acesteia suma de 66.324 RON despăgubiri civile, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de 20 ianuarie 2011 şi până la data plăţii efective a debitului.

S-a respins cererea părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, privind obligarea societăţii F.T.S. Kft Ungaria, în solidar, cu inculpatul F.I. la plata despăgubirilor civile.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către L.L. Zrt Ungaria a autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii din 27 ianuarie 2011.

S-a respins cererea părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov privind instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004, proprietatea L.L. Zrt Ungaria, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii din 27 ianuarie 2011.

În baza art. 163 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituie măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumelor de bani ridicate de la inculpatul F.I., respectiv asupra sumei de 270 RON, consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe potrivit chitanţei din 25 ianuarie 2011 şi a recipisei de consemnare din 25 ianuarie 2011 şi asupra sumei de 1.050 euro, consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu G heorghe potrivit chitanţei din 25 ianuarie 2011 şi a recipisei de consemnare din 25 ianuarie 2011, precum şi asupra sumelor de 2.695 forinţi şi 6,5 kuna, aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 5.720 pachete de ţigarete, nemarcate fiscal în România, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, conform dovezii din 20 ianuarie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei autoturismului marca B., menţionate în dovada din 27 ianuarie 2011, aflate în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, onorariul apărătorului din oficiu, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul F.I. să plătească societăţii L.L. Zrt Ungaria, reprezentată de către S.A., în baza mandatului de reprezentare din 30 mai 2012, suma de 780 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 190 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba maghiară H.H.M., s-a suportat din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna cu nr. 10/P/2010 din data de 07 februarie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna la data de 07 februarie 2011, sub nr. 547/119/2011, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F.I., pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296¹ alin. (1) lit. l), raportat la art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 16 din Legea nr. 104/2008, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 104/2008 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 104/2008, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, faptul că, la data de 20 ianuarie 2011, inculpatul F.I. a fost depistat pe raza judeţului Covasna, pe DN 13 E, între localităţile Vâlcele şi Sfântu Gheorghe, în timp ce conducea autoturismul marca B., în care deţinea, nelegal, 114.400 buc. ţigarete netimbrate, prin care a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 66.324 RON, din care 35,885 RON accize, 13.173 RON taxe vamale şi 17.265 RON T.V.A., cu care partea civilă A.N.A.F., prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin actul de sesizare s-a mai reţinut că inculpatul deţinea în autoturismul condus şi substanţe aflate pe „lista interzisă” pe care le-a introdus din Ungaria în România.

Prin sentinţa penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, pronunţată în Dosarul nr. 547/119/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul F.I., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În baza art. 296¹ alin. (1) lit. l), raportat la art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 ţigarete.

În baza art. 16 din Legea nr. 104/2008, raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 600 RON amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de transport şi deţinerea de steroizi anabolici sintetici fără drept.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 104/2008, raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 400 RON amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de substanţe cuprinse în „lista interzisă”, fără drept.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 104/2008, raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 600 RON amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de steroizi anabolici sintetici.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului F.I. pedeapsa cea mai grea aceea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat din data de 20 ianuarie 2011 până la data de 14 martie 2011.

S-a revocat măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara.

Inculpatul F.I. a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft, să plătească părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, suma de 66.324 RON despăgubiri civile, la care se adaugă majorări de întârziere începând cu data de 20 ianuarie 2011 şi în continuare până la data plăţii efective a debitului.

S-a respins cererea formulată de Ministerul Public privind confiscarea specială, conform art. 118 lit. a) şi b) C. pen., a autoturismului marca B.

S-a respins cererea formulată de inculpat privind restituirea autoturismului marca B., proprietatea părţii responsabile civilmente F.T.S. Kft.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., aflat în custodia I.P.J. Covasna, conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii, şi asupra sumelor de 2.695 forinţi, 6,5 kuna, depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna; 270 RON consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu chitanţa din 25 ianuarie 2011; 270 RON consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu recipisa din 25 ianuarie 2011; 1.050 euro consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu chitanţa din 25 ianuarie 2011 şi 1.050 euro, consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu recipisa din 25 ianuarie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft să plătească 500 RON cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lâgnă Tribunalul Covasna şi partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft.

Prin decizia penală nr. 124/Ap din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft împotriva sentinţei penale nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, care a fost desfiinţează sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 16 şi art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 104/2008, al individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 296¹ alin. (1) lit. l), raportat la art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, al pedepsei rezultante, al termenului de încercare, precum şi al aplicării dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc. pen. cu privire la autoturismul marca B., şi rejudecând cauza în aceste limite, instanţa de apel a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului F.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de transport şi deţinere de steroizi anabolici sintetici, fără drept, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 104/2008, de introducere în ţară de substanţe cuprinse în „lista interzisă”, fără drept, prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 104/2008 şi de introducere în ţară de steroizi anabolici sintetici, prevăzută de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 104/2008.

De asemenea, instanţa de apel, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 6 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a) şi c), 76 lit. d) C. pen.

Instanţa de apel a majorat şi pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 ţigarete, de la 3 luni închisoare la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 4 luni închisoare.

A majorat termenul de încercare, stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C. pen., de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani şi 4 luni.

A înlăturat din sentinţa atacată dispoziţia referitoare la instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., aflat în custodia I.P.J. Covasna, conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către L.L. Zrt., reprezentată de către S.A., în baza procurii speciale din data de 15 iulie 2011, a autoturismului marca B., aflat în custodia I.P.J. Covasna, conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva acestei decizii, după expirarea termenul legal, a declarat recurs partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.

Prin decizia penală nr. 1753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-parte civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi s-a admis recursul declarat de această parte civilă împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a fost casată numai sub aspectul soluţionării laturii civile şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În motivarea deciziei, instanţa de recurs a reţinut că judecata a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la legala citare, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov nefiind citată, deşi aceasta încă la instanţa de fond, prin precizarea depusă, a arătat că ea este cea care are calitate de parte civilă, indicând şi adresa unde doreşte să fie citată, instanţele au continuat să citeze Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, deşi aceasta nu are personalitate juridică şi este subordonată Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.

În rejudecarea apelurilor, sub aspectul laturii civile, prin decizia penală nr. 117/Ap din 26 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 547/119/2011*, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a desfiinţat sentinţa penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, pronunţată în Dosarul nr. 547/119/2011, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile a procesului penal şi, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a trimis cauza Tribunalului Covasna pentru rejudecarea laturii civile a procesului.

Instanţa de apel în considerentele deciziei a reţinut că, în rejudecarea laturii civile, prima instanţă urmează să stabilească corect cadrul procesual, să dispună citarea legală a părţilor, să solicite lămuriri părţii vătămate Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov referitoare la întinderea prejudiciului, care s-a cauzat prin fapta inculpatului şi la constituirea de parte civilă, să lămurească poziţia procesuală a inculpatului în legătură cu constituirea de parte civilă şi să ia în considerare şi criticile formulate în apel de către partea responsabilă civilmente cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege privind răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor, precum şi cele formulate de apelanţi cu privire la sechestrul asigurător asupra autoturismului marca B., sechestru care se găseşte în strânsă legătură cu modul de soluţionare a acţiunii civile în cadrul procesului penal.

În rejudecarea laturii civile, instanţa de fond a constatat că în faza urmăririi penale, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna a comunicat organelor de anchetă prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, respectiv 66.324 RON, reprezentând accize, taxe vamale şi TVA aferentă cantităţilor de ţigarete confiscate.

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, la instanţa de fond, a fost citată în calitate de parte civilă în cauză A.N.A.F., Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, care nu au depus constituire de parte civilă în cauză, însă la data de 06 aprilie 2011, după dezbaterea în fond a cauzei, dar anterior pronunţării sentinţei penale nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, deşi nu a fost citată, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a depus precizare şi constituire de parte civilă, prin care a arătat că îşi menţine constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală pentru suma de 66.324 RON şi a solicitat obligarea inculpatului la plata acestei sume, cu majorările de întârziere de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Faţă de cele de mai sus, văzând că Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna nu are personalitate juridică şi astfel calitate de parte civilă o poate avea doar Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, care nu a fost citată, s-a casat decizia instanţei de apel, apoi s-a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, ambele sub aspectul laturii civile, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea laturii civile Tribunalului Covasna.

În consecinţă, în rejudecare, instanţa a dispus citarea în calitate de parte civilă a A.N.A.F., Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, cu menţiunea să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză, în caz afirmativ, cu ce sumă şi ce reprezintă. Aceasta, pentru termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013, a depus la dosar o „Notă de şedinţă” prin care a arătat că îşi precizează constituirea de parte civilă, în sensul că, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., solicită obligarea inculpatului F.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea F.T.S. Kft din Szeged - Ungaria, să plătească părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, suma de 66.324 RON despăgubiri civile, reprezentând taxe vamale, TVA şi accize, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de 20 ianuarie 2011 până la data plăţii efective a debitului. Totodată, partea civilă a solicitat ca, în baza art. 163 C. proc. pen., să se înfiinţeze sechestrul asigurător asupra autoturismului marca B., proprietatea părţii responsabile civilmente F.T.S. Kft Szeged - Ungaria. În final, partea civilă a solicitat ca, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., să se dispună confiscarea cantităţii de 5.720 pachete de ţigarete marca P., nemarcate fiscal în România, indisponibilizate la sediul I.P.J. Covasna.

În motivarea constituirii de parte civilă, s-a arătat, în esenţă, faptul că, raportat la soluţia pronunţată pe latura penală, în primul ciclu procesual, inculpatul fiind condamnat definitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, sunt îndeplinite condiţiile legale privind răspunderea civilă delictuală, deoarece în autoturismul aparţinând părţii responsabile civilmente au fost identificate ţigări, care nu au fost introduse în sistemul accizabil din România, iar înfiinţarea sechestrului asigurător asupra autoturismului aparţinând părţii responsabile civilmente este obligatorie, faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc. pen., din moment ce inculpatul nu a achitat prejudiciul în sumă de 66.324 RON. De asemenea, parte civilă a arătat că, având în vedere că ţigările deţinute de inculpat nu au fost introduse în sistemul fiscal din România, sunt bunuri a căror deţinere este interzisă prin lege, astfel se impune confiscarea lor, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

Având în vedere că, prin actul de sesizare al instanţei, s-a solicitat citarea F.T.S Kft Szeged - Ungaria în calitate de parte responsabilă civilmente, calitate în care această societate a participat la procesul penal în primul ciclu procesual, fiind chemat pentru a răspunde, în solidar, cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat, conform constituirii de parte civilă, instanţa a dispus citarea acesteia şi în rejudecarea laturii civile a cauzei.

De asemenea, văzând că în primul ciclu procesual, în timp ce cauza se afla pe rolul instanţei de apel, Grupul de Leasing L.L. Zrt Ungaria, reprezentat de către S.A., în calitate de proprietar al autoturismului marca B., în urma rezilierii contractului de împrumut cu care a fost achiziţionat, a formulat o cerere de restituire a autoturismului, cerere ce a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, dar având în vedere că dosarul se află pe rolul instanţei, Parchetul a trimis cererea spre competentă soluţionare instanţei de apel, suplimentând sub acest aspect şi motivele de apel, arătând că instituirea sechestrului asupra autoturismului marca B., este nelegală, nefiind nici proprietatea inculpatului şi nici a părţii responsabile civilmente, şi se impune restituirea acestuia proprietarului de drept, respectiv L.L. Zrt Ungaria.

Aşa fiind, în rejudecare, instanţa a dispus citarea şi a societăţii L.L. Zrt Ungaria, ca parte interesată în cauză.

Inculpatul F.I. a arătat că este de acord cu plata prejudiciului cauzat în cuantum de 66.324 RON, însă singur, şi nu în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea administrată de el, respectiv F.T.S. Kft Szeged - Ungaria, deoarece el a acţionat ca persoană fizică atunci când a săvârşit fapta şi nu în numele societăţii. Totodată, inculpatul a solicitat ca autoturismul marca B., să fie restituit proprietarului de drept, respectiv societăţii de leasing L.L. Zrt Ungaria, care a devenit proprietar în urma rezilierii contractului de împrumut încheiat în vederea achiziţionării în leasing a autoturismului.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, având ultimul cuvânt, a solicitat şi restituirea bunurilor personale aflate în autoturismul indisponibilizat.

Referitor la pretenţiile civile formulate de partea civilă Agenţia Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, instanţa de fond a constatat că în urma săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l), raportat la art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, inculpatul F.I. a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 66.324 RON, din care 33.885 RON accize, 13.173 RON taxe vamale şi 17.265 RON TVA, toate calculate pentru 5.720 pachete de ţigări, nemarcate fiscal în România, găsite asupra inculpatului.

Atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare, inculpatul F.I. a fost de acord cu plata acestor despăgubiri.

Reţinându-se vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, prejudiciul cauzat nefiind reparat, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi în consecinţă, în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi l-a obligat pe inculpatul F.I. să plătească acesteia suma de 66.324 RON despăgubiri civile, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de 20 ianuarie 2011 şi până la data plăţii efective a debitului.

Instanţa de fond a apreciat că inculpatul F.I. nu a acţionat în calitate de administrator al F.T.S. Kft. Ungaria şi în numele societăţii, ci ca persoană fizică, iar prin fapta sa a cauzat statului prejudiciul pretins, astfel că acesta trebuie să răspundă personal pentru acest prejudiciu, operând în cauză răspunderea pentru fapta proprie, reglementat de art. 998 C. civ.

Aşa fiind, văzând că fapta cauzatoare de prejudiciu nu este imputabilă mai multor persoane, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii solidare, prev. de art. 1003 C. civ. (vechi) şi în consecinţă, a respins cererea părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, privind obligarea societăţii F.T.S. Kft. Ungaria, în solidar cu inculpatul F.I., la plata despăgubirilor civile.

Cât priveşte solicitarea părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, privind instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004, instanţa a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua doar asupra bunurilor inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.

În speţă, instanţa a constatat, pe de o parte, că nu sunt îndeplinite nici condiţiile răspunderii solidare a societăţii F.T.S. Kft. Ungaria, ca parte responsabilă civilmente, iar pe de altă parte, autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004, , nu mai este nici proprietatea inculpatului F.I. şi nici a societăţii F.T.S. Kft. Ungaria, ci a societăţii de leasing L.L. Zrt Ungaria, reprezentată de mandatarul S.A., şi, în consecinţă, nu poate fi instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului descris anterior.

Pentru considerentele arătate, instanţa a constatat că solicitarea L.L. Zrt Ungaria este întemeiată şi în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către L.L. Zrt Ungaria, reprezentată de către S.A., a autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii din 27 ianuarie 2011.

De asemenea, instanţa a constatat că, cu ocazia percheziţiei autoturismului, au fost ridicate şi unele bunuri aparţinând inculpatului F.I., menţionate în dovada din 27 ianuarie 2011, în prezent aflate în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, astfel că, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a acestor bunuri.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov prin care a solicitat obligarea în solidar a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente F.T.S. Kft din Szeged - Ungaria a sumei de 66.324 RON, reprezentând taxe vamale, TVA şi accize, precum şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., proprietatea părţii responsabile civilmente.

Inculpatul, printr-un memoriu formulat şi depus la dosar în luna septembrie 2013, a formulat apel împotriva sentinţei prin care a solicitat recalcularea prejudiciului solicitat de partea civilă în funcţie de cantitatea de tutun din ţigaretele respective şi pronunţarea unei decizii care să dea o corectă soluţionare a laturii civile.

Printr-o altă cerere depusă în timpul judecăţii la instanţa de apel, inculpatul a solicitat restituirea mai multor bunuri despre care a susţinut că se aflau în autoturismul marca B. în momentul instituirii sechestrului de organele de poliţie.

În faţa instanţei de apel, în urma verificărilor efectuate, s-a primit o adresă de la Oficiul Registrului Comerţului din Szeged - Ungaria, din care rezultă că societatea F.T.S. Kft. a fost lichidată şi radiată din registrul comerţului la data de 26 august 2013.

Prin notele de şedinţă depuse în cursul judecăţii apelului, partea civilă a precizat că începând cu data de 01 august 2013, A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Autorităţii Naţionale a Vămilor şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia.

Prin decizia nr. 140/Ap din 26 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei penale nr. 26 din 04 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 547/119/2011 care a fost menţinută.

A fost respinsă cererea de restituire a bunurilor formulată de inculpatul F.I.

A fost respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul F.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul F.I. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus avansarea şi plata de către stat a sumei de 100 RON cu titlu de onorariu interpret de limba maghiară şi a sumei de 150 RON reprezentând contravaloare servicii traducere către SC R. SRL.

Verificând, în aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat în mod corect latura civilă şi cererile formulate în cursul procesului, având în vedere mijloacele de probă administrate.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că în mod corect instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi a admis acţiunea civilă astfel cum a fost formulată.

Cu privire la motivul de apel ce vizează obligarea în solidar a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la repararea prejudiciului, Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, întrucât, deşi exista la data faptei un raport de prepuşenie între inculpat şi societatea F.T.S. Kft. Ungaria, al cărei administrator era, acesta nu a săvârşit prezentele faptele cauzatoare de prejudiciu în funcţia ce i s-a încredinţat, ci ca persoană fizică, fără ca fapta sa să aibă vreo legătura cu activitatea acestei societăţi.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004, s-a reţinut că deşi în cazul infracţiunii de evaziune fiscală luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. pen., aceste măsuri în vederea reparării pagubei se pot lua doar asupra bunurilor inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei, însă întrucât, în speţă, pe de o parte nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii solidare a societăţii F.T.S. Kft. Ungaria, ca parte responsabilă civilmente, iar pe de altă parte, autoturismul menţionat nu mai este nici proprietatea inculpatului F.I. şi nici a societăţii arătate, ci a societăţii de leasing L.L. Zrt Ungaria, nu poate fi instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului descris anterior.

Totodată, instanţa de prim control judiciar a respins apelul formulat de inculpat ca tardiv, având în vedere că acesta a primit comunicarea sentinţei penale nr. 26 din 04 iunie 2013 la data de 13 iunie 2013, în Penitenciarul Gherla, nu a declarat apel scris sau oral la comunicare, cererea de fiind expediată la data de 12 septembrie 2013 prin poştă, şi nici nu s-a formulat cerere de repunere în termenul de apel.

Cu privire la cererea de restituire a bunurilor cuprinse în lista aflată la dosar de apel, s-a arătat că, întrucât acesta nu se regăsesc printre cele sechestrate, nu se poate dispune restituirea unor bunuri ce nu fac obiectul niciunei măsuri de indisponibilizare din partea autorităţilor, apreciindu-se că pot fi ridicate direct de către inculpat, în măsura în care se regăsesc în autoturism, fără a fi nevoie de o hotărâre de restituire din partea instanţei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, solicitând admiterea căii de atac sub aspectul laturii civile şi casarea hotărârii instanţei apel cu trimitere spre rejudecare. Astfel, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., s-a solicitat ca instanţa de rejudecare să dispună confiscarea specială a autoturismului marca B. şi instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra acestuia, precum şi obligarea inculpatului F.I. la plata despăgubirilor civile în solidar cu persoana juridică F.T.S. Kft. S-a arătat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, aplicarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, scopul sechestrului fiind asigurarea creditorului că debitorul va plăti datoria la finalizarea procedurii judiciare. S-a apreciat că, deşi în general măsurile asigurătorii pot fi impuse numai asupra proprietăţii ce aparţine debitorului, în principiu, orice tip de proprietate poate face obiectul unui sechestru, iar autoturismul marca B. nu face parte din bunurile pe care legea le exclude de la aplicarea unor asemenea măsuri.

Examinând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor părţii civile, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. (1968) stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen. (1968).

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. (1968) prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia atacată a fost pronunţată la data de 26 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C .proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menţionat. Totodată, se constată că partea civilă a motivat calea de atac prin chiar cererea de recurs promovată în termen.

Tot cu titlu preliminar, se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de recurenta parte civilă pot fi examinate de instanţa de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menţionat, având în vedere modificările aduse dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. (1968) prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, întrucât prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. (1968) a fost abrogat expres, criticile formulate de partea civilă nu mai pot fi analizate din prisma acestui motiv de casare.

Însă, având în vedere natura criticilor formulate, Înalta Curte va analiza recursul formulat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. (1968).

Referitor la solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului F.I. la plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă pe latură penală prin decizia nr. 1753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l), raportat la art. 296¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, constând în aceea că la data de 20 ianuarie 2011, a fost depistat pe raza judeţului Covasna, pe DN 13 E, între localităţile Vâlcele şi Sfântu Gheorghe, în timp ce conducea autoturismul marca B., în care deţinea, nelegal, 114.400 bucăţi ţigarete netimbrate, cauzând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 66.324 RON, din care 35.885 RON accize, 13.173 RON taxe vamale şi 17.265 RON T.V.A., cu care partea civilă A.N.A.F., prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna s-a constituit partea civilă în cauză.

Faţă de această situaţie de fapt recunoscută de inculpat, care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968), şi reţinută de instanţe ca fiind corespunzătoare adevărului, se constată că în comiterea infracţiunii acesta a acţionat ca persoană fizică şi nu în calitate de administrator al societăţii F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria, adică în exercitarea funcţiei care i s-a încredinţat. Or, în condiţiile în care fapta inculpatului nu a avut nicio legătură cu activitatea societăţii a cărei administrator era, Înalta Curte constată că, potrivit legii civile în vigoare la data producerii prejudiciului respectiv art. 1000 alin. (3) C. civ. (1865), nu poate fi angrenată în această cauză răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

Mai mult, se constată că societatea F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria a fost radiată în luna august 2013, la momentul pronunţării hotărârii instanţei de prim control judiciar nemaiexistând ca şi entitate juridică, titulară de drepturi şi obligaţii.

Aşadar, în mod corect instanţa de prim control judiciar a respins acest motiv de apel al părţii civile, apreciind că societatea F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului produs bugetului consolidat al statului în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ. (1865).

În ceea ce priveşte critica referitoare la confiscarea specială a autoturismului marca B., Înalta Curte reţine că, potrivit legii de procedură penală, măsura asigurătorie a sechestrului are ca scop necesitatea de a conferi părţii civile ori statului protecţie împotriva insolvabilităţii debitorului şi de a garanta posibilitatea unei reparări eficiente a pagubei produse prin infracţiune, acest lucru realizându-se prin indisponibilizarea bunurilor inculpatului sau ale părţii responsabile civilmente astfel încât proprietarul bunurilor să nu mai facă acte de dispoziţie până la soluţionarea definitivă a cauzei, la finalul procesului partea civilă având posibilitatea să-şi recupereze paguba prin valorificarea lor.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de evaziune fiscală, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, însă aceste dispoziţii trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 163 - 166 C. proc. pen. (1968).

Or, potrivit dispoziţiilor art 163. alin. (2) C. proc. pen. (1968), măsurile asigurătorii, în vederea reparării pagubei, se pot lua asupra bunurilor inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că prin contractul individual de împrumut din 06 martie 2009 creditorul L.F. Zrt. - succesorul general al acestuia fiind L.L. Zrt. - a acordat societăţii F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria un împrumut de 5.390.000 forinţi, cu scopul obţinerii de la furnizorul F.A. Kft Kecskemet - Ungaria, dreptul de proprietate asupra autoturismului marca B., anul de fabricaţie 2004. Având în vedere că împrumutul nu a fost rambursat la data scadentă - 04 martie 2011 - atât contractul de împrumut, cât şi contractul de garanţie încheiat de inculpatul F.I. cu societatea de leasing a fost reziliat de către succesorul creditorul L.F. Zrt., respectiv de L.L. Zrt., iar ca efect al rezilierii firma de leasing a redobândit, retroactiv, dreptul de proprietate asupra autoturismului menţionat.

În această situaţie, nu pot fi primite, susţinerile părţii civile în sensul că autoturismul marca B. nu face parte din bunurile pe care legea le exclude expres de la aplicarea măsurii sechestrului asigurător, în principiu orice tip de proprietate putând face obiectul unei asemenea măsuri, întrucât dispoziţiile procedurale menţionate anterior stabilesc exact ce anume bunuri pot fi supuse măsurilor asigurătorii, respectiv cele cuprinse în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, deci nu şi bunurile aflate în proprietatea unor persoane fără legătură cu cauza.

Pe de altă parte, aşa cum am arătat anterior, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele legii civile pentru ca societatea F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria să răspundă în procesul penal în calitate de persoană responsabilă civilmente.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că în mod corect ambele instanţe de fond şi apel au reţinut că autoturismul marca B., cu datele de identificare mai sus arătate, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 şi a dovezii din 27 ianuarie 2011, nu se află nici în proprietatea inculpatului F.I. şi nici a societăţii F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria, astfel că nu se poate institui asupra acestuia măsura asigurătorie solicitată de partea civilă.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei penale nr. 140/Ap din 26 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.I., şi, având în vedere culpa procesuală a acesteia, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), o va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei. În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba maghiară pentru intimatul inculpat F.I. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei penale nr. 140/Ap din 26 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.I.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba maghiară pentru intimatul inculpat F.I. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2447/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2425/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 233/2014. Penal. înşelăciunea (art.244 NCP). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 2411/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2425/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2447/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 245/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 2479/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 249/2014. Penal