ICCJ. Decizia nr. 252/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Apel

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 252/A/2014

Dosar nr. 264/46/2014

Şedinţa publică din 09 septembrie 2014

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 404/A din data de 03 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 877/109/2007*.

A fost obligată contestatoare la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că la data de 03 aprilie 2014, sub nr. 264/46/2014 s-a înregistrat contestaţia în anulare formulată de condamnata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014, contestaţie formulată potrivit cazului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Această decizie este pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual, urmare a Deciziei penale nr. 1395 din 23 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 877/109/2007, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 21 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, în apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 339 din 15 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, casându-se decizia penală recurată şi trimiţându-se cauza spre rejudecare a apelurilor declarate, rejudecare ce a făcut obiectul Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, atacată cu contestaţia în anulare de faţă.

Din conţinutul acestor hotărâri rezultă că prin decizia penală nr. 178 din Ol aprilie 2014, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 339 din 15 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 877/109/2007, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa şi s-a înlăturat condamnarea inculpaţilor D.C.O., C.V. şi A.C.D.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen., iar în temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

- pentru inculpatul D.C.O.: din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 10 din Legea nr. 81/1994 în cond. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969;

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. 1969, s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an, în total urmând să execute 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969, în condiţii de penitenciar.

- pentru inculpata C.V.: din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen.

- 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969;

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an, în total urmând să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969, în condiţii de penitenciar.

- pentru inculpatul A.C.D.: din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 şi aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969, cu aplic. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969;

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. 1969, s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an, în total urmând să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969, în condiţii de penitenciar.

S-a constatat că inculpatul A.C.D. este arestat în altă cauză. S-a dedus pentru inculpatul A.C.D. perioada arestului preventiv cuprinsă între 11 aprilie - 18 iulie 2008. Au fost anulate actele false.

A fost obligat, în solidar, inculpatul D.C.O. cu inculpata C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) şi SC U.C. SRL Mioveni (inculpatul M.C.) la plata sumei de 329.529 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeş, la care s-au adăugat dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

A fost obligat, în solidar, inculpatul D.C.O. cu inculpaţii A.C.D. şi C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC D.T.S. SRL Piteşti (inculpat A.C.D.) şi SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) la plata sumei de 594.858 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeş, la care s-au adăugat dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D.C.O. şi C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.) şi SC E.T.A. SRL Piteşti (inculpata C.V.) la plata sumei de 665.651 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeş, la care s-au adăugat dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi ale SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti dispus prin Ordonanţele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 şi identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007.

S-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor urmăribile ale inculpaţilor A.C.D. şi C.V. şi asupra părţilor responsabile civilmente până la concurenţa debitelor stabilite.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

în baza dispoziţiilor art. 48 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei şi s-a repus aceasta pe rol cu privire la apelantul inculpat M.C., dispunându-se formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 18 aprilie 2014, pentru când a fost citat inculpatul. S-a dispus aducerea inculpatului cu mandat de aducere cu însoţitor.

S-a emis adresă la Baroul Argeş în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpatul M.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că prin sentinţa penală nr. 339 din 15 iulie 2011 a Tribunalului Argeş, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. 1968, au fost achitaţi inculpaţii D.C.O., M.C., C.V. şi A.D.C., pentru infracţiunea prev. de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 doar faţă de inculpatul A.D.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968, au fost achitaţi inculpaţii D.C.O., M.C., C.V. şi A.D.C., pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969; cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969, doar faţă de inculpatul A.D.C. pentru toate infracţiunile.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi al SC D.C.I.N.T.L. SRL instituit prin Ordonanţele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 şi identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007.

S-a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Argeş.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că inculpatul D.C.O. este asociat şi administrator al SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti, firmă înfiinţată la 08 august 2002.

De asemenea, inculpatul M.C. este asociat şi administrator la SC U.C. SRL Mioveni, societate înfiinţată la 20 octombrie 2000 şi radiată la 14 octombrie 2008 (închiderea procedurii falimentului) cât şi la SC L.C.F. SRL Mioveni, societate înfiinţată la 14 noiembrie 2001. Părţile sociale deţinute de inculpat au fost cesionate în baza contractului din 18 aprilie 2001, faţă de această societate deschizându-se procedura de insolvenţă.

Inculpata C.V. este asociat şi administrator la SC A.T. SRL Strehaia, societate înfiinţată la 28 aprilie 2005 şi radiată la 15 ianuarie 2009, precum şi la SC E.T.A. SRL Piteşti, înfiinţată la 25 iulie 2005 şi faţă de care s-a deschis procedura de insolvenţă (Dosar nr. 718/1259/2010 al Tribunalului Comercial Argeş - fila 832).

Inculpatul A.C.D. a fost asociat şi administrator al SC D.T.S. SRL Piteşti, societate înfiinţată la 15 iunie 2004, dar care începând cu 24 august 2005, îi are ca asociaţi şi administratori pe numiţii M.C. şi R.G.

Prima infracţiune reţinută în sarcina celor patru inculpaţi a fost cea prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul D.C.O. a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat care a activat în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005, la care au aderat ceilalţi trei inculpaţi M.C., C.V. şi A.C.D. Totodată, s-a reţinut că, în perioada 2001 - 2004, inculpatul D.C.O. a organizat un grup infracţional, aducând pagube mari statului şi unor persoane juridice, prin acte de comerţ ilegale, fapt ce a condus la cercetarea sa şi în alte cauze şi dorind în continuare să înşele statul prin deduceri ilegale de T.V.A.. S-a reţinut şi că a abordat-o pe inculpata C.V. şi a racolat-o în grupul său datorită tipului de afaceri comerciale de care se ocupa (comercializare repere industriale şi diferite utilaje), solicitându-i chiar să înfiinţeze în 2005 cele două societăţi comerciale SC A.D.T. SRL Strehaia şi SC E.T.A. SRL Piteşti.

Situaţia de fapt, în ce priveşte pretinsa comitere a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune şi evaziune fiscală, a fost redată în actul de sesizare a instanţei începând cu pct. A1.

Astfel, s-a reţinut că, fără însă a se putea verifica sursa primară, inculpatul M.C. a primit în anul 2003, pentru SC U.C. SRL, scule vechi, scoase din uz, constând în tarozi, burghie de filetat, freze, alezoare, pe care le-a înstrăinat către SC L.C.F. SA Mioveni, administrată tot de către acesta, cu facturile fiscale, din 25 mai 2004 în valoare de 21.037.459.030 lei, din 25 mai 2004 în valoare de 32.553.997.000 lei, din 25 mai 2004 în valoare de 7.417.270.000 lei, din 04 august 2004 în valoare de 41.798.595.300 lei. Inculpatul M.C. a întocmit o singură factură fiscală din 28 noiembrie 2004 prin care înstrăina bunurile intrate în firma sa, către SC E.L.I.E. SRL Târgovişte, administrată de inculpatul D.C.O., practicând acelaşi preţ de livrare ca cel de achiziţie. în continuare, inculpatul D. a întocmit facturile din 17 mai 2005, din 17 mai 2005 prin care livra marfa cumpărată către SC A.T. SRL Strehaia, administrată de inculpata C.V.

Pentru a se verifica circuitul faptic, dar şi al documentelor ce au stat la baza livrărilor şi aprovizionărilor de mărfuri, s-a dispus şi efectuat în cauză un raport de expertiză contabilă, având mai multe obiective. Lanţul tranzacţiilor dezvoltat la pct. A1 a fost cenzurat şi analizat în expertiza contabilă, răspunsurile la obiectivele nr. 1-8 fiind elocvente în cauză.

S-a constatat astfel, că livrările efectuate de SC U.C. SRL Mioveni, cât şi aprovizionările de către SC L.C.F. SRL Mioveni, au fost făcute pe bază de documente care îndeplinesc condiţiile pentru înregistrare la contabilitate, s-a efectuat transferul de proprietate existând note de recepţie şi constatare de diferenţe. Documentele au fost înregistrate la SC L.C.F. SRL mai târziu în evidenţa contabilă, nerespectând prevederile Legii nr. 82/1991 - legea contabilităţii, potrivit cărora documentele se înregistrează în evidenţa contabilă sistematic şi cronologic, tranzacţia între SC L.C.F. SRL şi SC E.L.E. SRL Târgovişte fiind făcută pe bază de documente legale (contract de vânzare - cumpărare, factură şi recepţie) şi înregistrată în evidenţa contabilă şi în decontul de T.V.A. a ambelor societăţi.

Din adresa din 28 septembrie 2010 emisă de D.G.F.P. Argeş, solicitată de expert, a rezultat că societatea administrată de inculpatul M.C. nu a primit în anul 2004, rambursări de T.V.A. şi a avut relaţii contractuale şi cu alte societăţi menţionate la obiectivul 2 din expertiză.

De asemenea, s-a constatat că documentele de livrare către SC A.T. SRL Strehaia şi, mai apoi, către SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti, îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 155 din Legea nr. 571/2003, pentru înregistrare în contabilitate şi în baza lor s-a făcut transferul de proprietate.

S-a mai constatat că cele 5 facturi emise de SC A.T. SRL Strehaia, au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, iar conform decontului din 25 iulie 2005 depus la Administraţia Fiscală Strehaia, societatea a declarat la fisc obligaţia privind T.V.A.-ul.

S-a observat că, un al doilea ciclu de activităţi ilicite desfăşurat de inculpat, a fost redat în actul de sesizare a instanţei la pct. B, scopul inculpaţilor fiind tot acela de a obţine deduceri ilegale de T.V.A.

Astfel, inculpata C.V. a achiziţionat de la SC U.M.F. SA o maşină de găurit şi una de frezat pentru SC A.T. SRL Strehaia, utilaje ce au fost obţinute la valoarea totală de 106.101.293 lei, conform facturii fiscale din 28 iunie 2005. Aceste bunuri au fost vândute cu factura fiscală din 28 iunie 2005 către SC D.T.S. SRL, ridicându-se preţul la 36.848.070.000 lei. Această societate le-a înstrăinat către SC D.C.I.N.T.L. SA cu factura din 29 iunie 2005 cu preţul de 37.216.765.292 lei.

Din răspunsurile la obiectivele 9-10 din expertiză a rezultat că achiziţiile au avut la bază documente legale, ele fiind evidenţiate în evidenţa contabilă a tuturor firmelor angrenate în lanţul comercial, SC D.T.S. SRL, declarând la fisc obligaţiile fiscale ce au derivat din această tranzacţie economică.

Din cel de-al treilea ciclu de activităţi ilicite desfăşurat de inculpaţi, descris la pct. C în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarele:

Administratorul SC T.H. SRL Suseni Argeş - învinuitul I.F. - a aflat că SC A.D. SA a scos la vânzare diferite repere uzate moral, defecte, la preţuri mici. în perioada februarie-iunie 2005, acesta a cumpărat produse de peste 1.600.000.000 lei, pe care le-a depozitat într-un garaj, ce a aparţinut C.A.P. Stâlpeni Argeş. Cu ajutorul prietenului său, A.S.A.M.G., administrator la SC S.C.L. SRL Piteşti, a încercat să găsească clienţi spre a vinde bunurile achiziţionate, cunoscând-o astfel pe inculpata C.V. La data de 28 iulie 2005, aceasta a achiziţionat în baza facturilor de livrare diverse tipuri de pompe în valoare totală de 894.154.100 lei. Această sumă a fost plătită cu un bilet la ordin emis de SC P.I.T. SRL Piteşti, administrată de învinuitul T.M., girat la rândul său de SC D.C.I.N.T.L. SRL Inculpata C.V. a vândut apoi bunurile către SC D.C.I.N.T.L. SRL, cu factura fiscală, cu preţul de 41.649.990.000 lei. în final, firma administrată de inculpatul D.C.O. a întocmit factura fiscală din 29 iulie 2005 pentru livrarea produselor către R.I.I.N.T.L. D.D. S-a constatat astfel că, veriga finală în livrarea mărfurilor către cele trei exporturi a fost SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti - administrată de inculpatul D.C.O. şi pentru a se constata dacă s-a respectat metodologia de export şi dacă exportul a fost finalizat, trebuia precizat că de la data de 26 mai 2005 şi până la 29 iulie 2005, când acesta a durat, erau în vigoare prevederile Legii nr. 141 din 24 iulie 1997 valabile până la 27 iunie 2006, când a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006.

S-a notat că, potrivit acestor dispoziţii legale regimul de expert constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritoriul României. Liberul de vamă la expert se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale de export.

Primul export către R.I.I.N.C. D.D. cu destinaţie P.I. L.T.D. Lagos Nigeria s-a făcut în baza declaraţiei vamale din 26 mai 2005, transportul ajungând în P.L.P.I. Lagos Nigeria. A fost întocmită factura externă (invoice) în valoare de 631.893,46 dolari SUA, precum şi lista coletelor (P.L.), produsele părăsind teritoriul României.

Cel de-al doilea export, în baza declaraţiei vamale din 29 iunie 2005, a plecat către R.I.I.N.C. D. cu destinaţia Port Lagos pentru SC P.I. L.T.D. Lagos - Nigeria, dar este întors în Portul Constanţa, după ce a fost oprit la Barcelona. A fost întocmită factura externă (invoice), dar produsele au fost returnate, deoarece exportatorul SC D.C.L.N.T.L. SRL nu a întocmit documentul C.R.I. necesar descărcării la destinaţie a containerului.

Cu adresa din 11 ianuarie 2006 emisă de SC Z.S. SRL Bucureşti către Comisariatul Regional Argeş al Gărzii Financiare, se confirmă faptul că inculpatul D. a fost anunţat cu adresa din 27 septembrie 2005 că marfa (exportul 2) a fost reţinută la Barcelona şi returnată la Constanţa, aspect recunoscut de acesta, care a declarat că nu avea cunoştinţe de necesitarea întocmirii documentului respectiv, iar acesta nu a mai putut fi realizat şi exportul finalizat, datorită blocării mărfii la cererea Gărzii Financiare Argeş.

Şi cel de-al treilea export a avut aceeaşi destinaţie, sens în care s-a întocmit declaraţia vamală din 29 iulie 2005 şi factura externă (invoice), dar marfa a rămas în portul Constanţa, întrucât nu s-au dat instrucţiuni de încărcare pe navă.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 84/1992 şi art. 126 din Legea nr. 141/1997, mărfurile româneşti pot fi introduse în zona liberă, cu respectarea condiţiilor stabilite pentru exportul de mărfuri, iar staţionarea acestora nu este limitată în timp, zona liberă fiind liberă de taxe (obiectiv nr. 15).

În baza decontului de T.V.A. din 07 iunie 2005 întocmit în conformitate cu evidenţa contabilă pentru luna mai 2005 (primul export) SC D.C.I.N.T.L. SRL a declarat fiscului un T.V.A. deductibil de 3.294.463.191 lei şi un T.V.A. colectat de 0 lei, rezultând astfel un T.V.A. cu sold negativ (de recuperat) de 3.294.463.191 lei, pentru care îşi exprimă opţiunea de rambursare. întrucât acest T.V.A. provenea din facturile emise de SC A.T. SRL Strehaia, s-a efectuat un punctaj între evidenţele contabile ale celor două societăţi, iar prin procesul verbal din 27 iunie 2005 emis de D.G.F.P. Mehedinţi s-a constatat că T.V.A.-ul aferent celor 5 facturi emise de SC A.D.T. SRL Strehaia către SC D.C. SRL este de 3.293.067.227 lei şi este înscris în jurnalul de vânzări.

În baza decontului din 07 iulie 2005 (al doilea export), SC D.C. SRL a declarat fiscului un T.V.A. deductibil de 594.858 lei şi un T.V.A. colectat de 0 lei, exprimându-şi opţiunea de rambursare. Acest T.V.A., provenind din achiziţii mărfuri de la SC D.T.S. SRL, s-a efectuat un punctaj între cele două societăţi, iar prin procesul - verbal din 15 iulie 2005 D.G.F.P. Argeş a constatat că factura în baza căreia s-a aprovizionat cu marfă a fost înregistrată în evidenţa contabilă.

În baza decontului din 12 august 2005 (export 3), SC D.C. SRL şi-a exprimat opţiunea de rambursare pentru suma de 665.651 lei, iar cum mărfurile au fost achiziţionate de la SC E.T.A. SRL Piteşti, s-a efectuat un punctaj la această societate soldat cu procesul - verbal din 23 august 2005 al D.G.F.P. Argeş, în care s-a constatat că factura a fost înregistrată în contabilitatea furnizorului. S-a constatat astfel că rambursările T.V.A. către SC D.C. SRL au respectat prevederile Legii nr. 571/2003 şi Ordinul M.F.P. nr. 1846/2003 privind facilităţile acordate la livrările la export.

La obiectivul nr. 29 din expertiză s-a răspuns şi la o întrebare esenţială în cauză şi anume în ce măsură această societate ar fi mai avut dreptul de deducere aferent mărfurilor, dacă mărfurile nu ar fi fost exportate. S-a concluzionat că, şi în cazul în care SC D.C. SRL ar fi rămas cu marfa pe stoc, ar fi avut dreptul de deducere fiscală şi ar fi putut beneficia, conform legii, de rambursarea soldului negativ de T.V.A., dacă mărfurile ar fi fost destinate în folosul unor operaţiuni taxabile în conformitate cu art. 145 alin. (2) C. fisc.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că rambursările de T.V.A. sunt ilegale, întrucât cei patru inculpaţi au produs documente de contabilitate primară (facturi, chitanţe şi deconturi T.V.A.) false cu ajutorul cărora s-a reuşit înşelarea statului.

Elementul material al infracţiunii de fals prev. de art. 290 C. pen. 1969, a fost constituit din două acţiuni care sunt executate succesiv: în primul rând, falsificarea înscrisului sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, urmată, în al doilea rând, de folosirea înscrisului falsificat ori încredinţarea sa, spre folosire altei persoane.

Din expertiza contabilă a rezultat că toate aprovizionările s-au făcut pe bază de documente, care îndeplinesc condiţiile pentru înregistrare în contabilitate, nepunându-se în niciun mod problema „alterării" în vreun fel a acestora, iar faptul că în circuitul comercial, s-a practicat acelaşi preţ al mărfurilor sau unul majorat, ţine doar de înţelegerea contractuală a părţilor şi de executarea contractului.

S-a reţinut, faţă de inculpatul D.C.O., că a creat pe calculatorul personal un document intitulat „Agrement for the internaţional sale of Goods" (contract de comerţ internaţional de bunuri), redactat în limba engleză, în care figura în calitate de vânzător SC D.C.I.N.T.L. SRL, iar în calitate de cumpărător SC R.I.N.C.D. SRL - statul Delaware, reprezentată de administratorul său A.M.C. Cu acest document, inculpatul D. demonstra că are comandă pentru export, depunându-l în copii legalizate la dosarele fiscale pentru deducere de T.V.A. Prin rechizitoriu s-a reţinut că acest document este contrafăcut, ca şi celelalte documente pentru export, fapt contrazis însă de originalele şi copiile certificate ale acestora, depuse de inculpat la dosarul de fond.

Faţă de inculpatul M.C., în actul de sesizare, s-a reţinut că a întocmit în fals un contract de cesiune autentificat la notarul public V.M. din 24 octombrie 2000, prin care acesta, împreună cu soţia sa, cesionau părţile sociale lui T.A., actul adiţional autentificat la acelaşi notar public din 24 octombrie 2000, prin care era cooptat la SC U.C. SRL, cetăţeanul irakian, un document intitulat „împuternicire", neautentificat. S-a reţinut că toate actele au fost plăsmuite de inculpat, aspect ce a rezultat chiar din expertiza grafoscopică efectuată în cursul urmăririi penale, care a concluzionat că scrisul şi semnăturile de pe documente îi aparţin inculpatului şi soţiei sale. Cu privire la aceste acte false, s-a observat că instanţa nu a fost sesizată, întrucât ele exced perioadei infracţionale (oct. 2004 - oct. 2005), pentru acestea constatându-se de către organul de urmărire penală, intervenită prescripţia răspunderii penale.

Nefiind realizată latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu s-a putut constata astfel nici mijlocul fraudulos de înşelare a statului cu ocazia solicitării şi obţinerii T.V.A.-ului, astfel încât, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968, s-a dispus achitarea celor patru inculpaţi cu privire la infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile art. 9 alin. (1) litc din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, constând în aceea că inculpaţii au întocmit necorespunzător documente primare, acceptând, totodată, astfel de documente contabile în scopul împiedicării verificării financiar - contabile, diminuând veniturile sau sursele impozabile,tribunalul a reţinut că, pentru a da o aparenţă de legalitate fraudei puse la cale şi pentru a nu rămâne descoperiţi cu T.V.A.-ul pe care trebuia să-1 dea statului, inculpaţii au conceput o schemă ingenioasă de a elimina prin compensare obligaţiile datorate bugetului statului.

În acest scop, s-a reţinut că inculpatul D.C.O. a obţinut de la SC T.P.G. SRL Bucureşti - firmă „fantomă" un număr de 5 facturi fiscale, în valoare totală de 8.431.516,66 lei, care atestau livrarea către SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti a unor repere electrotehnice (facturi din 30 august 2005), în baza cărora a întocmit acte de livrare către SC E.T.A. SRL Piteşti, SC D.T.S. SRL şi SC A.D.T. SRL Strehaia. S-a reţinut astfel că livrările au fost fictive, avându-se în vedere faptul că firma SC P.G. SRL era firmă „fantomă". Prima instanţă a considerat că derularea unor activităţi comerciale nu incumbă şi obligaţia unui agent economic de a-l verifica pe partenerul de afaceri din punct de vedere al „legalităţii", pe acesta neinteresându-l decât „aparenţa" legalităţii existenţei şi funcţionării acestuia, astfel încât, orice aspect de nelegalitate a unei societăţi comerciale nu-i poate fi opozabil partenerului său de afaceri. Martora L.A. a recunoscut că ea a produs documentaţia falsă de cesiune a SC T.P.G. SRL de la cetăţeanul român C.O. către cetăţenii pakistanezi Z.H.P. şi S.J.T., cauza fiind disjunsă cu privire la aceasta.

S-a constatat de către prima instanţă că nu s-a putut vorbi de întocmirea necorespunzătoare sau acceptarea unor astfel de documente contabile, inculpaţii neîmpiedicând verificările financiar - contabile ale societăţilor pe care le administrează, cu ocazia verificărilor la locul de depozitare, organele de poliţie constatând chiar existenţa unora dintre reperele achiziţionate de la SC T.P.G. SRL

Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive, nici ale acestei infracţiuni, dispunând achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968.

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, tribunalul a constatat că latura obiectivă a acesteia constă în acţiunea de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia.

În speţă, s-a reţinut că inculpatul D.C.O. a iniţiat (conceput) un grup infracţional în care i-a atras şi racolat pe ceilalţi trei inculpaţi. Pornind de la modul cum s-au derulat activităţile comerciale între firmele administrate de inculpaţi (M.D.C.D. - primul export; C.A.D. - al doilea export, C.D. - al treilea export), s-a arătat că nu se poate vorbi de o structură organizată, de o diviziune a muncii, cu excepţia firmelor inculpaţilor D. şi C. care au fost angrenate în cele trei lanţuri comerciale, cele ale inculpaţilor M. şi A., acesta nefiind implicate decât într-un ciclu comercial.

Totodată, s-a apreciat de către prima instanţă că derularea unor tranzacţii comerciale, chiar între aceiaşi parteneri de afaceri, nu implică automat existenţa unui grup infracţional, căci acesta presupune o structură organizatorică, cu organism de control, o coeziune între membrii săi bazată pe subordine ierarhică. Pe de altă parte, s-a apreciat că durata în care grupul activează trebuie să fie una îndelungată, iar această necesitate nu ţine în mod necesar de natura faptelor propuse spre a fi săvârşite, ci continuitatea este cea care demonstrează caracterul deosebit de periculos al acestei forme de asociere.

Nefiind realizată nici latura obiectivă, dar nici cea subiectivă a infracţiunii, tribunalul a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. 1968, achitarea inculpaţilor.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a avut în vedere documentele contabile ale societăţilor administrate de inculpaţi, documente bancare, documentele de control ale organelor de specialitate, declaraţiile martorilor, concluziile expertizei contabile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, declaraţiile inculpaţilor. Aceştia din urmă, nu au recunoscut comiterea niciuneia dintre infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, apreciind că toate operaţiunile comerciale sunt legale, declaraţiile date în cursul urmăririi penale sau cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă fiind menţinute în faţa instanţei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Argeş, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.582.126 lei, reprezentând debit la care s-a adăugat dobânzile de întârziere şi penalităţi, acesta reprezentând T.V.A. încasat ilegal de către inculpaţi prin intermediul societăţilor pe care le administrează, în calitate de părţi responsabile civilmente.

Tribunalul a constatat că inexistenţa laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, în raport de care s-a formulat acţiunea civilă, conduce la inexistenţa temeiului tragerii la răspundere civilă a inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente, astfel încât, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. 1968, a respins acţiunea civilă.

În vederea asigurării recuperării prejudiciului, în cursul urmăririi penale, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor însă măsura nu a putut fi adusă la îndeplinire din lipsă de bunuri aflate în patrimoniul acestora. Singura excepţie a reprezentat-o inculpatul D.C.O. şi partea responsabilă SC D.C.I.N.T.L. SA Piteşti, faţă de care, prin Ordonanţele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestora, respectiv a celor identificate prin procesul - verbal aflat la fila 138, autoturism proprietatea inculpatului Dănilă şi autoturismul proprietatea SC D.C. SRL.

În baza art. 169 şi art. 353 C. proc. pen. 1968, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii faţă de soluţia pronunţată pe latura civilă şi s-a respins capătul de cerere formulat de partea civilă privind instituirea măsurilor asigurătorii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpatul M.C. şi partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentantă de D.G.F.P. Argeş.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a criticat hotărârea sub aspectul greşitei achitări dată ca urmare a unei grave erori de fapt, arătând că în mod greşit s-a pronunţat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, deşi sunt probe certe la dosarul cauzei, din care rezultă că aceştia au constituit un grup infracţional organizat, acţionând cu intenţie, conform unui plan prestabilit de primul inculpat, în care fiecare a avut un rol anume în scopul comiterii unor infracţiuni deosebit de grave cu consecinţa directă a prejudicierii bugetului de stat cu sume importante de bani, prin rambursare ilegală de T.V.A., sume obţinute prin fapte ilicite de care au beneficiat în final toţi inculpaţii.

Cu prilejul susţinerii orale a motivelor de apel, procurorul a solicitat completarea acestora cu motive vizând schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de înşelăciune, fapta fiind încadrată în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - Lege mai favorabilă. S-a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de evaziune fiscală în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 - Lege mai favorabilă - deoarece activitatea infracţională a continuat după data de 26 august 2005 când Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare, în funcţie de contribuţia efectivă a inculpaţilor (de autor sau de complice), cât şi de numărul actelor materiale săvârşite în timp (referitor la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969). S-a motivat că este neîndoielnic că între inculpaţi a existat o strânsă legătură infracţională, concretizată prin probele administrate în dosar.

Partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentantă de D.G.F.P. Argeş, a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea integrală a prejudiciului cauzat, ca urmare, evident a condamnării acestora pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi, incluzându-se în prejudiciu şi accesoriile constând în dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere, până la data achitării integrale a prejudiciului. S-a notat ca un aspect criticabil al sentinţei, nelegalitatea expertizei dispusă în fază de cercetare judecătorească, ca urmare a lipsei de convocare a părţilor.

Apel împotriva sentinţei a declarat şi inculpatul M.C. care, la termenul de judecată din 28 februarie 2012, a declarat că şi-l retrage în temeiul art. 369 din C. proc. pen. 1968.

Prin Decizia penală nr. 21 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de partea civilă prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 339 din 15 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 877/109/2007, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:

S-a înlăturat achitarea inculpaţilor D.C.O., M.C., C.V. şi A.C.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), 2 şi (5) C. pen. 1969, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu toate consecinţele.

În baza art. 334 C. proc. pen. 1968 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 13 C. pen. 1969, pentru inculpatul D.C.O.; în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 13 C. pen. 1969, pentru inculpata C.V. şi în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 pentru inculpaţii M.C. şi A.C.D.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul D.C.O. la 6 ani închisoare pedeapsă principală şi la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 57 C. pen. 1969 şi, în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C.pen 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnată inculpata C.V. la 5 ani închisoare, pedeapsă principală şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. 1969. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. 1969 şi, în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul M.C. la 4 ani închisoare, pedeapsă principală şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lita teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. 1969. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. 1969 şi, în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă-accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-alit. b) şic C. pen. 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 37 lit. b) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul A.C.D. la 4 ani închisoare, pedeapsă principală şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. 1969 şi, în baza art. 71 alin (1) şi (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. 1969.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor D.C.O., M.C. şi C.V. perioada reţinerii de 24 de ore şi din pedeapsa aplicată inculpatului A.C.D. durata arestării în perioada 11 aprilie 2008 şi 27 aprilie 2009.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. 1968, a fost obligat în solidar inculpatul D.C.O. cu inculpaţii C.V. şi M.C., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti, prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) şi SC U.C. SRL Mioveni (inculpatul M.C.), la plata sumei de 329.529 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeş, la care s-au adăugat dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

A fost obligat în solidar inculpatul D.C.O. cu inculpaţii A.C.D. şi C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC D.T.S. SRL Piteşti (inculpat A.C.D.) şi SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) la plata sumei de 594.858 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeş, la care s-au adăugat dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.C.O. şi C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.) şi SC E.T.A. SRL Piteşti (inculpata C.V.) la plata sumei de 665.651 lei (rambursare T.V.A.) către D.G.F.P. Argeş, la care s-au adăugat dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi ale SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti dispus prin Ordonanţele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 şi identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007.

În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus trimiterea unei copii- a hotărârii de condamnare la O.R.C.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi inculpaţii D.C.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti, prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl, M.C. în solidar eu partea responsabilă civilmente SC U.C. SRL Mioveni şi C.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente S C A.T.G. SRL Strehaia, SC E.T.A. SRL Piteşti la câte 5.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi inculpatul A.C.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T.S. SRL Piteşti la 5.800 lei cu acelaşi titlu, din care 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 21/2012 a Curţii de Apel Piteşti au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpaţii M.C., D.C.O., C.V. şi A.C..

Recursul declarat de Ministerul Public a vizat greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile descrise în actul de sesizare a instanţei prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. 1968.

Recurentul inculpat M.C. a solicitat casarea deciziei recurate şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, invocând cazul de prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. 1968, iar, în subsidiar, cazul de casare prev. de disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. 1968 şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei, cu aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. 1969.

La rândul său, recurentul inculpat D.C.O. a invocat în recurs cazurile de casare prev. de disp. art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 13, 17, 17² şi 18 C. proc. pen. 1968.

Recurenta inculpată C.V. a susţinut cazul de casare prev. de disp. art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. 1968, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, achitarea inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în principal, conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. 1968 şi, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968.

În recursul său, recurentul inculpat A.C.D. a susţinut cazurile de casare prev. de disp. art. 385⁹ pct. 6, 10, 13 şi 18 C. proc. pen. 1968.

Prin Decizia penală nr. 1395 din 23 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 877/109/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 21 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, a casat decizia penală recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de către A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Argeş, la Curtea de Apel Piteşti.

Instanţa supremă a constatat că, în luna octombrie 2004, era în vigoare Legea nr. 87/2004 (abrogată prin Legea nr. 241/2005, la 27 iulie 2005) în care era incriminată ca infracţiune neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificările financiar - contabile, dacă fapta a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile (art. 10 alin. (1)), respectiv punerea în circulaţie, fără drept, a documentelor financiare şi fiscale (art. 10 alin. (2)). în octombrie 2005 era în vigoare art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, care incriminează evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

S-a reţinut că instanţa de apel a apreciat că fapta descrisă în rechizitoriu ca înşelăciune, constând în producerea de documente false în numele societăţilor comerciale pe care le administrau inculpaţii cu ajutorul cărora au indus în eroare organele D.G.F.P. Argeş, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005, înşelând statul cu suma de 1.586.624 lei reprezentând T.V.A. încasat ilegal, se încadrează în art. 8 din Legea nr. 241/2005 şi nu în art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969.

Conform art. 215 C. pen. 1969, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani (alin. (1)). înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni (alin. (2)). înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi (alin. 5).

Conform art. 8 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data publicării legii (15 iulie 2005) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei descrise anterior.

De asemenea, s-a constatat că instanţa de apel a achitat pentru faptele descrise în rechizitoriu, ca fiind prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi preluate în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (întocmirea necorespunzătoare a documentele primare, acceptarea de astfel de documente contabile în scopul împiedicării verificării financiar contabile, diminuarea veniturilor sau surselor impozabile în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005), reţinând realitatea aceloraşi operaţiuni care au stat la baza solicitării de restituire a T.V.A. (fila 13 alin. 4 din decizia apelată, fila 242 alin. (4) dosar apel). însă, instanţa a condamnat inculpaţii pentru stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, apreciind că probele conduc la reţinerea relei-credinţe, respectiv la evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale (art. 8 din Legea nr. 241/2005).

Având în vedere constatările contradictorii dintre considerentele deciziei recurate care au condus la achitarea pentru evaziune fiscală (pentru realitatea operaţiunilor dintre părţi) şi condamnarea inculpaţilor pentru menţionarea nereală a aceloraşi operaţiuni care au condus la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, instanţa supremă, constatând incident cazul de casare prevăzut de art. ³⁸⁵⁹ pct. 9 C. proc. pen. 1968, a pronunţat soluţia prevăzută de art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. 1968.

În ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor inculpaţi, respectiv lipsa elementelor constitutive ale unei infracţiuni, deoarece nu a existat intenţia de a prejudicia statul român, instanţa supremă a dispus ca susţinerile Ministerului Public referitoare la existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, precum şi susţinerile inculpaţilor referitoare la încadrarea juridică sau lipsa caracterului penal al faptelor, ca urmare a soluţiei de casare cu trimite, să fie analizate de către instanţa de apel la reluarea judecării cauzei.

Procedând la rejudecarea cauzei, în raport cu indicaţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în raport cu motivele de apel susţinute de Ministerul Public şi apelanta A.N.A.F., văzând susţinerile părţilor din această cauză, Curtea a constatat următoarele:

Inculpatul D.C.O. a luat rezoluţia infracţională de a prejudicia bugetul de stat prin rambursări ilegale de T.V.A.. în acest scop, inculpatul, în calitate de administrator al SC D.C.I.N.T.L. SRL Arad, în perioada 2001 - 2004, a realizat acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea firmei pe care o administra. Totodată, a dispus în interes personal continuarea unor activităţi care în mod vădit determina încetarea de plăţi a societăţii comerciale şi nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. Pentru materializarea hotărârii infracţionale de a prejudicia bugetul de stat, inculpatul a decis să organizeze şi să conducă un grup infracţional, care să acţioneze conform planului său. Astfel, D.C.O. a racolat-o pe inculpata C.V., având în vedere natura afacerilor comerciale pe care aceasta le desfăşura. La solicitarea inculpatului, aceasta a înfiinţat două societăţi comerciale SC A.T. SRL şi SC E.T.A. SRL în acest fel, inculpata a efectuat livrări fictive către SC D.C.I.N.T.L. SRL şi a înşelat bugetul statului cu deduceri ilegale de T.V.A.. Pentru ca organele fiscale să nu depisteze modul ilegal de operare al inculpaţilor şi să le stopeze activitatea infracţională, a fost necesar să introducă în circuitul livrărilor frauduloase de mărfuri şi cealaltă societate comercială, respectiv SC E.T.A. SRL.

Aşa cum rezultă din rapoartele de control întocmite de Garda Financiară - Comisariatul Regional Argeş, precum şi actele de control ale D.G.F.P. Argeş, cele două societăţi comerciale la care C.V. avea calitatea de asociată şi administrator au derulat acte de comerţ în care era implicată firma SC D.C.I.N.T.L. SRL.

Tot în scopul înşelării bugetului statului prin rambursarea ilegală de T.V.A., inculpatul D.C.O. l-a atras în grupul infracţional organizat şi pe inculpatul A.C.D., acesta având calitatea de asociat unic şi administrator al SC D.T.S. SRL şi-a desfăşurat activitatea infracţională în grupul condus de D.C.O., a cesionat părţile sociale deţinute ca asociat la SC D.T.S. SRL cetăţenilor R.G. şi M.C. Ulterior, inculpatul a părăsit teritoriul României, fără să mai revină în ţară.

Tot în acest scop l-a racolat şi pe inculpatul M.C., care avea cunoştinţe privind deducerile ilegale de T.V.A., fiind cercetat şi în alte cauze.

Situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă în legătură cu activitatea infracţională a fiecărui inculpat, aşa cum a fost descrisă mai sus în considerentele acestei hotărâri, este întemeiată pe probele administrate în cauză şi, prin urmare, a fost apreciată de curte ca fiind corectă.

Apărările formulate de către inculpaţi cu privire la neimplicarea lor în această activitate infracţională au fost reţinute de Curte ca nefondate.

În legătură cu activitatea infracţională a inculpatului D.C.O. relevante sunt următoarele probe: raportul preliminar al administratorului judiciar SC E.S. SRL, în Dosarul nr. 6888/2004 şi procesul-verbal de control din data de 24 mai 2014 al D.G.F.P. Arad. Relevante sunt, pentru a demonstra netemeinicia apărărilor formulate de către inculpata C.V., declaraţiile martorei N.M.L., precum şi actele de control întocmite de către Garda Financiară şi D.G.F.P. Argeş. Este avut în vedere de către instanţă şi procesul verbal privind percheziţia efectuată la sediul SC D.C.I.N.T.L. SRL, precum şi procesul-verbal al percheziţiei sistemului informatic.

Curtea a apreciat că aceste probe demonstrează mijloacele cu care inculpatul D.C.O. urma să producă documente false pentru inducerea în eroare a autorităţilor şi persoanelor juridice cu care intra în contact.

Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor D.C.O., C.V. şi A.C.D. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de reglementările C. pen. de la 1969, respectiv art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 C. pen. 1969 pentru inculpatul A.C.D.

Curtea a înlăturat motivarea primei instanţe din care rezultă că, din expertiza contabilă dispusă de către instanţă toate aprovizionările s-au făcut pe bază de documente care îndeplinesc condiţiile pentru înregistrare în contabilitate, acestea nefiind alterate în niciun fel.

Din probele administrate, a rezultat în mod clar că acţiunea inculpaţilor a avut ca rezultat completarea unor documente cu date inexacte şi folosirea acestora pentru a induce în eroare D.G.F.P. Argeş în scopul obţinerii unui folos material în nume propriu. Această activitate realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În mod greşit prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii privind constituirea unui grup criminal organizat, deoarece nu a existat un mod coordonat de funcţionare şi specializare a membrilor grupului.

Probele administrate în cauză, a arătat Curtea, demonstrează existenţa unei structuri relaţionale bine conturată în raport cu care s-au desfăşurat relaţiile comerciale fictive în cele trei etape, la data de 26 mai 2005, 29 iunie 2005 şi 29 iulie 2005. S-a constatat că în circuitul firmelor au intervenit şi societăţi fictive, interpuse tocmai pentru a induce în eroare organele de control fiscal. Contractele fictive încheiate, precum şi valoarea sumelor cu titlu de T.V.A. rambursate demonstrează în mod clar modul în care inculpaţii au operat într-o structură infracţional organizată bazată pe strânse legături ale acestora şi printr-o coordonare unitară a acţiunilor ilicite.

Iniţierea grupului infracţional s-a realizat de către inculpatul D.C.O., scopul acestui grup fiind clar precizat de către inculpat, iar activitatea infracţională concretă s-a realizat prin contribuia efectivă a celorlalţi inculpaţi, cu referire specială la C.V. şi A.C.D.

În baza acestei rezoluţii infracţionale şi acţionând într-o structură organizată infracţională, inculpaţii menţionaţi au produs documente de contabilitate primară cu ajutorul cărora au indus în eroare organele financiare în mod repetat. Procedând în acelaşi mod infracţional, inculpaţii au întocmit necorespunzător documentele primare, scopul fiind acela al diminuării veniturilor sau al surselor impozabile.

În cadrul acestei structuri infracţionale bine organizate, inculpaţii C.V. şi A.C.D. au fost cooptaţi, pornind de la tipuri de afaceri comerciale cu care se ocupau. Curtea a constatat că fiecare inculpat a avut un rol bine determinat în comiterea infracţiunilor, care a presupus săvârşirea de acte materiale şi procurarea de mijloace specifice în vederea comiterii infracţiunilor. Grupul infracţional astfel organizat a activat pe o perioadă lungă de timp şi, prin urmare, nu a avut un caracter spontan.

Relevant este, de asemenea, şi faptul că prima instanţă nu a evaluat în mod corespunzător mijloacele materiale care au fost găsite la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului D.C.O., folosite la întocmirea unor documente false. Prin urmare, documentele justificative depuse de către inculpaţi la termenul de judecată din data de 28 iunie 2011 nu pot avea valoare probatorie.

Concludent, a apreciat Curtea, pentru activitatea infracţională a fiecărui inculpat în cadrul grupului infracţional este şi faptul că nicio societate componentă a lanţului comercial nu a efectuat plata contravalorii mărfurilor achiziţionate. Deci aceste tranzacţii nu au avut loc niciodată, fiind lipsite de scop economic şi, în consecinţă, fiind operaţiuni fictive. In acest fel, prin înlocuirea unor documente de livrare - aprovizionare s-a realizat scopul infracţional al transferului dreptului de proprietate al mărfurilor şi al creşterii artificiale al valorilor acestora. în consecinţă, nu există un act de comerţ valabil.

Curtea a înlăturat ca mijloc de probă expertiza dispusă de prima instanţă, având în vedere că s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 120, 121, 123 şi 124 C. proc. pen. 1968, deoarece efectuarea expertizei nu s-a realizat cu încunoştinţarea părţilor.

Acţiunea coordonată a inculpaţilor a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu important statului prin deduceri ilegale de T.V.A.

Apelul formulat de către parchet, a fost apreciat de către Curte ca fiind întemeiat şi în ceea ce priveşte situaţia tranzitorie intervenită ca urmare a modificărilor din legislaţia penală. în consecinţă, pentru apelanţii - inculpaţi D.C.O., C.V. şi A.C.D. s-a făcut aplicarea disp. art. 5 C. pen. şi respectiv art. 386 C. proc. pen., pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor. în ceea ce priveşte regulile privind aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea a avut în vedere interpretarea teleologică în raport cu scopul enunţat de acest principiu, dar şi luarea în consideraţie a instituţiilor juridice care duc la realizarea acestui scop.

În consecinţă, în sarcina inculpatului D.C.O. s-au reţinut infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.; art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Pentru acest inculpat s-au aplicat regulile concursului de infracţiuni în conformitate cu art. 33 şi 34 din C. pen. 1969.

Pentru inculpata C.V. s-au reţinut infracţiunile prev. de art. : 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.; 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea şi pentru această inculpată, la stabilirea pedepsei rezultante s-au avut în vedere regulile prevăzute de art. 33 şi 34 C. pen. 1969, acestea fiind mai favorabile.

Pentru inculpatul A.C.D. s-a reţinut săvârşirea următoarelor infracţiuni: art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.; art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; art. 48 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. 1969 privind starea de recidivă, aceste reglementări fiind mai favorabile. Totodată, s-au aplicat regulile concursului de infracţiuni, potrivit disp. art. 33 şi 34 C. pen. 1969.

La individualizarea pedepsei pentru fiecare inculpat s-au avut în vedere următoarele criterii: gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor prevăzute, împrejurările în care acestea au fost săvârşite şi consecinţele acestora prin prejudiciul mare creat bugetului public. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului penale, precum şi starea de recidivă a inculpatului A.C.D.

Curtea a apreciat că pedepsele pentru fiecare intimat inculpat îşi pot atinge scopul prevăzut de lege dacă executarea acestora se a realiza prin privare de libertate.

În conformitate cu dispoziţiile legii s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1969.

S-a constatat că inculpatul A.C.D. este arestat în altă cauză. S-a dedus pentru acest inculpat perioada arestului preventiv cuprinsă între 11 aprilie şi 18 iulie 2008, în această cauză.

Curtea a constatat că acţiunea civilă formulată în cauză este întemeiată. Aşa cum rezultă din probele administrate, existente la dosar, s-a creat prin activitatea infracţională a inculpaţilor D.C.O. şi C.V. un prejudiciu de 329.529 lei bugetului statului, reprezentând rambursare ilegală de T.V.A. Totodată, prin activitatea solidară a inculpaţilor D.C.O., A.C.D. şi C.V. s-a generat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 594.858 lei, reprezentând rambursare de T.V.A. ilegală. Prin activitatea infracţională solidară a inculpaţilor D.C.O. şi C.V. s-a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 665.651 lei, reprezentând rambursări ilegale T.V.A.

În consecinţă, în raport cu participarea concretă la producerea acestui prejudiciu, inculpaţii au fost obligaţi în solidar, inclusiv în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumelor mai sus amintite către partea civilă constituită în cauză.

S-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi al firmei SC D.C.I.N.T.L. SRL Piteşti. S-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor urmăribile ale inculpaţilor A.C.D. şi C.V. şi asupra părţilor responsabile civilmente până la concurenţa debitelor stabilite.

S-a dispus anularea actelor false.

În conformitate cu aceste argumente şi în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de parchet şi Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Argeş.

S-a desfiinţat în parte sentinţa şi s-a înlăturat condamnarea inculpaţilor D.C.O., C.V. şi A.C.D.

S-au aplicat dispoziţiile art. 5 C. pen. şi respectiv art. 386 C. proc. pen. în raport de care în sarcina fiecărui intimat inculpat s-au reţinut infracţiunile mai sus descrise.

S-a admis acţiunea civilă, în sensul în care a fost precizată anterior şi s-au menţinut măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi a firmei SC D.C.I.N.T.L. SA Piteşti. Totodată, s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor urmăribile ale inculpaţilor A.C.D. şi C.V.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Curtea a constatat că, după data la care au avut loc dezbaterile asupra fondului, respectiv 01 aprilie 2014, la dosarul cauzei au fost depuse un set de acte medicale, prin care inculpatul M.C. face dovada imposibilităţii prezentării sale la termenul de judecată din data de 01 aprilie 2014. Instanţa a constatat că aceste documente medicale justifică lipsa mculpatului la termenul de judecată mai sus menţionat.

În consecinţă, pentru a da eficienţă dreptului la apărare şi în favoarea acestui inculpat, în baza disp. art. 48 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei pentru inculpatul M.C. şi repunerea acesteia pe rol numai cu privire la acest inculpat, fixându-se termen de judecată la data de 18 aprilie 2014, dată pentru care s-a dispus citarea inculpatului, inclusiv cu mandat de aducere cu însoţitor pentru a se evita tergiversarea nejustificată a soluţionării acestei cauzei, existând suspiciuni rezonabile că inculpatul are astfel de intenţii.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnata C.V., precizând ulterior, în cursul judecăţii că acel caz de contestaţie invocat potrivit prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., vizează faptul că instanţa nu s-a pronunţat referitor la o cauză de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de fals săvârşită de contestatoare, încetare care trebuia să fie dispusă în baza art. 396 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Curtea, punând în discuţie admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit prevederilor art. 431 C. proc. pen. şi analizând cazul de contestaţie invocat, prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat că acesta nu subzistă în cauza de faţă.

Astfel, apărarea a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 426 lit. b) C. proc. pen., deoarece în privinţa condamnatei C.V. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în complicitate în forma prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., însă nu poate opera o atare schimbare de încadrare juridică întrucât infracţiunea prev.de art. 290 C. pen. 1969, fiind prescrisă nu mai există, astfel că se impunea încetarea procesului penal pentru această infracţiune.

Curtea însă, analizând acest caz de contestaţie în anulare, a observat că din dispozitivul Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, atacată în prezenta cauză, rezultă că instanţa de apel a dispus în ceea ce priveşte pe condamnata C.V., schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracţiunea prevăzută de at. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în complicitate în forma prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Or, operând schimbarea de încadrare juridică, s-a constatat că nici unul dintre inculpaţi, inclusiv inculpata C.V., nu a fost condamnat pentru infracţiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen. 1969, pentru care se solicită încetarea procesului penal, nedispunându-se nicio soluţie cu privire la această faptă.

Aşa fiind, Curtea a constatat că deşi motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 alin. (1) C. proc. pen. şi anume, cel prevăzut la lit. b), totuşi un asemenea caz nu poate fi reţinut întrucât inculpata nu a fost condamnată pentru infracţiunea de fals, aşa cum pretind în mod expres dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) invocate de către apărare.

Ca atare, cum nu subzistă acest motiv prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care ar fi condus la admiterea în principiu a contestaţiei conform prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a dispus respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., curtea a dispus obligarea contestatoarei la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 404/A din data de 03 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel condamnata C.V.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 iulie 2014.

La termenul din data de 09 septembrie 2014, apelanta condamnată C.V. a precizat că înţelege să-şi retragă apelul declarat împotriva Deciziei penale nr. 404/A din data de 03 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Examinând apelul formulat de condamnata C.V., Înalta Curte constată că următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

În speţă, apelanta inculpată, în şedinţa publică din data de 09 septembrie 2014, a declarat că îşi retrage apelul formulat împotriva hotărârii anterior menţionate.

Înalta Curte, văzând, pe de o parte, declaraţia condamnatei C.V. în sensul retragerii cererii de apel, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii de apel formulată împotriva Deciziei penale nr. 404/A din data de 03 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată apelanta condamnată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 404/A din 03 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelanta condamnată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2453/2014. Penal. Sesizare transmisă de...		ICCJ. Decizia nr. 2412/2014. Penal. Contestaţia la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2445/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2450/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2452/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2453/2014. Penal. Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2412/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2340/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)