ICCJ. Decizia nr. 2450/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2450/2014
Dosar nr. 49/59/2014
Şedinţa publică din 4 septembrie 2014
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 39/ PI din 3 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea petentului ca nefondată şi a fost menţinută rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului 100 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că petentul A.I. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei DNA Serviciul Teritorial Timişoara nr. 553/II/2/2013, arătând că rezoluţia a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale prin nerespectarea celor zece hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, pronunţate în această cauză, că procurorul a refuzat cercetarea tentativelor de omor, săvârşind infracţiuni în acest mod, şi că s-au încălcat prevederile din Constituţia României.
Analizând plângerea formulată de petent, prin prisma probelor administrate de organele de urmărire penală în etapa actelor premergătoare, instanţa de fond a constatat că la data de 5 august 2013 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, o plângere formulată de petentul A.I., împotriva magistraţilor A.N. - judecător la Curtea de apel Timişoara, şi N.I. - procuror şef de secţie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru „corupţie şi complicitate la tentativele de omor".
În plângere s-a făcut referire la modul de soluţionare a Dosarelor penale nr. 318/59/2013 şi 334/59/2013 ale Curţii de apel Timişoara, secţia penală şi de motivările Sentinţelor penale 107/PI/2013 şi 108/PI/2013, ambele din data de 9 mai 2013, fiind nemulţumit de modul de soluţionare a acestor cauze, şi solicitând efectuarea de cercetări faţă de cei doi magistraţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 254 - 257 C. pen., şi art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Prin Ordonanţa nr. III/P/2013 din 12 februarie 2013, a Parchetului de pe lângă ICCJ - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele două magistrate, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
Această ordonanţă a fost menţinută prin Ordonanţa din data de 30 decembrie 2013 a procurorului şef serviciu din cadrul Direcţie Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, cu motivarea că din analiza actelor existente la Dosarul nr. III/P/2013 se constată că petentul nu descrie fapte concrete care să impună efectuarea de cercetări şi verificări de către DNA Serviciul Teritorial Timişoara conform competenţelor care îi revin prin O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, situaţie în care instanţa de fond a apreciat că soluţia adoptată de procuror în dosar este legală şi temeinică.
Curtea de apel a arătat că într-adevăr, aspectele reclamate de către petent în plângerile sale se referă la activitatea judiciară a magistratului judecător A.N. şi N.I. - procuror şef de secţie la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timişoara, respectiv la modul de soluţionare a Dosarelor penale nr. 318/59/2013 şi 334/59/2013 ale Curţii de apel Timişoara, secţia penală şi de motivările Sentinţelor penale 107/PI/2013 şi 108/PP/2013, ambele din data de 9 mai 2013, fiind nemulţumit de modul de soluţionare a acestor cauze, aspecte ce nu pot fi analizate decât de către instanţele de control judiciar cu prilejul soluţionării căilor de atac promovate de către părţile nemulţumite.
Hotărârile judecătoreşti atât în privinţa dispozitivului cât şi a considerentelor nu pot fi criticate decât prin căile de atac, iar o hotărâre judecătorească nu poate constitui prin ea însăşi o infracţiune.
În consecinţă, s-a arătat că în mod corect a apreciat procurorul în rezoluţia atacată că infracţiunile sesizate nu există, că petentul nu descrie fapte concrete care să impună efectuarea de cercetări şi verificări de către DNA Serviciul Teritorial Timişoara conform competenţelor care îi revin prin O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, astfel că în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins plângerea petentului S.A. ca nefondată, menţinându-se Ordonanţa din data de 30 decembrie 2013 a procurorului şef serviciu din cadrul Direcţie Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 19 februarie 2014 a formulat contestaţie petentul A.I.
Contestaţia apare ca inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. (1968), hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) din acelaşi articol este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin sentinţa atacată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. (1968), a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei DNA - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 553/II/2/2013, astfel încât Înalta Curte constată că această hotărâre este definitivă, potrivit textelor legale sus-menţionate.
Mai mult decât atât, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile noului Cod de procedură penală, respectiv art. 340 alin. (8) C. proc. pen., potrivit cărora încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă, fiind susceptibilă de reformare pe calea contestaţiei, conform art. 340 alin. (10) C. proc. pen., exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Aşa fiind, se constată că petentul A.I. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A.I.
Conform art. 275 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A.I.
Împotriva Sentinţei penale nr. 39/PI din 3 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2445/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2452/2014. Penal. Contestaţia la executare... → |
|---|
