ICCJ. Decizia nr. 2629/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2629/2014
Dosar nr. 10559/62/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45/S din data de 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov în Dosarul penal nr. 10559/62/2011 s-a hotărât următoarele:
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale), a condamnat pe inculpatul N.N., cu datele personale, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune.
În baza art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, a condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru desfăşurarea de activităţi interzise de către o persoană care nu este instituţie de credit.
În baza art. 290 C. pen., a condamnat inculpatul N.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului N.N. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul N.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL - Braşov, str. B.P.H., judeţul Braşov, la plata către părţile civile a următoarelor sume:
- A.R. - Braşov, B-dul. Ş.M., judeţul Braşov, 5.507,78 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 14 iunie 2008 - 20 decembrie 2008
- A.S. - Braşov, str. C., judeţul Braşov; 17.470,17 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 24 august 2008 - 14 octombrie 2008
- A.A. - Săcele, B-dul. B., judeţul Braşov; 8.540,33 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 12 septembrie 2008 - 15 ianuarie 2009
- A.V. - Săcele, B-dul. B., judeţul Braşov; 34.408,68 RON pentru care s-au încheiat 15 contracte în perioada 10 iulie 2008 -31 ianuarie 2009
- A.M. - Braşov, str. H., Judeţul Braşov; 2.340,69 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 19 decembrie 2008
- A.A. - Braşov, str. M.E., Judeţul Braşov; 20.027,84 lei, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-au încheiat 10 contracte în perioada 16 februarie 2008 - 1 noiembrie 2008
- A.M. - Braşov, str. 8 M., Judeţul Braşov; 5.444,34 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 20 octombrie 2008 - 19 noiembrie 2008
- A.R. - Braşov, bd. V.C., Judeţul Braşov; 13.249,82 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 1 noiembrie 2008
- A.C.M. - Braşov, str. R., Judeţul Braşov; 15.241,90 RON pentru care s-au încheiat 13 contracte în perioada 25 iunie 2008 -16 februarie 2009
- A.M. - Braşov, str. R., Judeţul Braşov; 18.496,35 RON pentru care s-au încheiat 8 contracte în perioada 29 octombrie 2008 - 14 martie 2009
- A.C. - Braşov, B-dul 15 N., Judeţul Braşov; 28.736,10 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 3 martie 2008 - 31 decembrie 2008
- A.P. - Braşov, B-dul 15 N., Judeţul Braşov; 34.517,32 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 18 august 2008 - 28 decembrie 2008
- A.Gh. - Sânpetru, str. R., Judeţul Braşov; 9.740,41 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 11 februarie 2009
- A.M. - Braşov, str. V., Judeţul Braşov; 3.406,82 lei, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 27 decembrie 2008
- A.A. - Săcele, str. L., Judeţul Braşov; 14.452,32 RON pentru care s-au încheiat 1 contract în data de 1 martie 2009
- A.I. - Săcele, str. G.M., Judeţul Braşov; 10.000 RON prin contractul la data de 29 noiembrie 2008
- Asociaţia CAR O. Braşov - prin reprezentant legal - Braşov, str. D.M., Judeţul Braşov; 335.906,39 RON pentru care s-au încheiat 12 contracte în perioada 26 septembrie 2008 - 28 decembrie 2008
- Asociaţia CAR C.U. - prin reprezentant legal C.M.D., cu sediul în Braşov, Bd. S.; 43.545,74 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 23 iulie 2008 - 28 august 2008
- Asociaţia de proprietari T. - prin reprezentant legal - Braşov, B-dul I.M., Judeţul Braşov; 3.246,85 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 18 februarie 2009
- A.Gh. - Braşov, str. Dr.Gh.B., Judeţul Braşov; 50.000 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în data de 17 noiembrie 2008
- B.M. - Braşov, B-dul G., Judeţul Braşov; 3.291,72 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 13 august 2008
- B.Gh. - Braşov, str. P.S., Judeţul Braşov; 3550 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în datele de 9 octombrie 2007 şi respectiv 2 iunie 2008
- B.E. - Braşov, str. 1 D., Judeţul Braşov; 958,42 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 28 noiembrie 2008
- B.M., prin moştenitor B.E. - Braşov, str. C., Judeţul Braşov; 6.841,53 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 26 aprilie 2008 - 28 octombrie 2008
- B.P. - prin moştenitorii săi - Codlea, str. S., Judeţul Braşov; 3.511,04 RON pentru care s-au încheiat 1 contract în data de 10 noiembrie 2008
- B.R., moştenitor al lui B.S.P. - decedat - Braşov, str. M.E., Judeţul Braşov; 8.965,82 RON pentru care s-au încheiat 7 contracte în perioada 12 noiembrie 2008 - 26 februarie 2009
- B.I. - Braşov, str. I., Judeţul Braşov; 19.737,72 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-au încheiat 2 contracte în data de 2 ianuarie şi 7 ianuarie 2009
- B.I. - Braşov, str. Z., Judeţul Braşov; 9.680 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 25 august 2008 - 17 noiembrie 2008
- B.A. - Braşov, str. I., judeţul Braşov; 2.600 RON pentru care s-au încheiat 6 contracte în perioada 14 iunie 2007 - 17 noiembrie 2008
- B.U., decedat, prin moştenitori - Braşov, str. L.C.B., Judeţul Braşov; 101.494,77 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 2 mai 2008 - 6 decembrie 2008
- B.R. - Braşov, str. T.V., Judeţul Braşov; 40.150,21 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 16 decembrie 2008 - 12 ianuarie 2009
- B.E. - Braşov, str. C.B., Judeţul Braşov; suma de 1.199,45 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 4 decembrie 2008 în valoare totală de 5.199,45 RON
- B.I. - Braşov, str. S.B., Judeţul Braşov; 82.069,04 RON pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 2 iulie 2008 - 2 martie 2009
- B.M. - Braşov, str. T.V., judeţul Braşov; 10.964,76 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 8 noiembrie 2008
- B.E. - Braşov, str. Z., Judeţul Braşov; 1.040,33 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 26 septembrie 2008
- B.C.M. - Braşov, str. R., Judeţul Braşov; 2.500 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 21 noiembrie 2008
- B.G. - Braşov, str. U., Judeţul Braşov; 17.707,44 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 7 septembrie 2008
- B.M. - Braşov, B-dul G., Judeţul Braşov; 15.346,95 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 1 octombrie 2008 - 7 ianuarie 2009
- B.E. - Braşov, str. T.V., Judeţul Braşov; 26.601,65 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 6 ianuarie 2009 - 8 ianuarie 2009
- B.N. - Braşov, str. C., Judeţul Braşov; 1.000 RON pentru care s-au încheiat 1 contract în data de 25 august 2008
- B.V. - Braşov, str. C.C., Judeţul Braşov; 32.069,74 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 18 decembrie 2008
- B.A. - Săcele, str. G.M., Judeţul Braşov; 34.481,11 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 20 noiembrie 2008 - 21 noiembrie 2008
- B.M. - Braşov, B-dul. Ş.M., Judeţul Braşov; 3.264,34 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 20 decembrie 2008
- B.F. - Braşov, str. 1 M., Judeţul Braşov; 96.624,72 RON pentru care s-au încheiat 39 contracte în perioada 6 martie 2008 - 2 februarie 2009
- B.M. - Braşov, str. Z., Judeţul Braşov; 16.936,06 RON pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 30 decembrie 2008 - 28 ianuarie 2009
- B.I. - Braşov, str. G-ral M., Judeţul Braşov 1.929,77 RON pentru care s-a încheiat 2 contracte în datele de 21 februarie 2009, 24 decembrie 2008
- B.C. - Braşov, str. B.L., Judeţul Braşov; 18.276,06 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 2 noiembrie 2008 - 11 noiembrie 2008
- B.T. - Braşov, str. P.S., Judeţul Braşov; 40.604,94 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 5 ianuarie 2009 - 27 ianuarie 2009
- B.A. - Braşov, str. P., Judeţul Braşov; 20.000 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 12 decembrie 2008
- B.H., prin moştenitorii săi B.A. soţie şi B.A.D. fiică - Braşov, str. P., Judeţul Braşov; 10.000 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 12 decembrie 2008
- B.S. - Braşov, str. T.V., Judeţul Braşov; 70.984,98 RON pentru care s-au încheiat 7 contracte în perioada 6 septembrie 2008 - 12 decembrie 2008
- B.M. - Braşov, str. R., Judeţul Braşov; 1.920,40 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 10 octombrie 2008 - 16 ianuarie 2009
- B.Gh. - Braşov, B-dul G., Judeţul Braşov; 30.856,98 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 2 mai 2008 - 2 noiembrie 2008
- B.M. - Braşov, B-dul G., Judeţul Braşov; 20.000 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 2 mai 2008 - 2 noiembrie 2008
- B.S. - Braşov, str. D.G., Judeţul Braşov; 9.355,48 RON pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 6 august 2008 - 19 ianuarie 2009
- B.M. - Braşov, str. S., Judeţul Braşov; 15.000 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 22 februarie 2008
- B.M. - Braşov, P.U., Judeţul Braşov; 8.522,85 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 26 noiembrie 2008
- C.I. - Braşov, str. C., Judeţul Braşov; 37.408,43 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 18 septembrie 2008 - 25 noiembrie 2008
- CAR T. Braşov IFN - prin reprezentant legal P.C., cu sediul în Braşov, str. A.I., judeţul Braşov; 21.024,87 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 21 iunie 2006 - 27 iulie 2007
- C. (G.) P. - Braşov, str. B., Judeţul Braşov; 4.815.57 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 7 martie 2009
- C.V. - Braşov, B-dul C.B., Judeţul Braşov; 50.929,81 RON pentru care s-au încheiat 6 contracte în perioada 21 iulie 2008 - 25 noiembrie 2008
- C.A. - Braşov, str. D.C., Judeţul Braşov; 3.100 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 29 februarie 2008
- C.I. - Braşov, str. C., judeţul Braşov; 35.159,79 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 14 decembrie 2008
- C.M. - Braşov, str. L., judeţul Braşov; 9.359,02 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 13 decembrie 2008
- C.Z. - Braşov, str. Z., judeţul Braşov; 5.801,33 RON pentru care s-au încheiat 8 contracte în perioada 17 septembrie 2008 - 2 februarie 2009
- C.E. - Braşov, str. B.R., judeţul Braşov; 46.000 RON pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 23 august 2008 - 18 noiembrie 2008
- C.T. - Braşov, str. N., judeţul Braşov; 1.000 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 18 iulie 2008
- C.I. - Braşov, str. A.P., judeţul Braşov; 2.579,31 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 5 noiembrie 2008
- C.F. - Braşov, str. C., judeţul Braşov; 275.929,55 RON pentru care s-au încheiat 7 contracte în perioada 7 noiembrie 2008 - 2 martie 2009
- C.I. - Braşov, str. P., judeţul Braşov; 15.300 RON, actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 11 august 2008
- C.M. - Braşov, str. P., judeţul Braşov; 942,20 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 12 septembrie 2008
- C.I. - Braşov, B-dul. Ş.M., judeţul Braşov; 20.818,47 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 3 octombrie 2008 - 18 decembrie 2008
- C.N. - Braşov, Bd. Ş.M., judeţul Braşov; 25.333,06 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 3 noiembrie 2008
- C.N.C., moştenitor al lui N.N. - Braşov, str. C.B., judeţul Braşov; 63.400 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 19 aprilie 2007 - 21 februarie 2008
- C.V. - Braşov, str. A.C., judeţul Braşov; 15.000 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 4 noiembrie 2008
- C.I. - Braşov, str. M.V., judeţul Braşov; 171.733,49 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 22 iunie 2007 - 31 octombrie 2008
- C.C.K. - Braşov, str. B.N., judeţul Braşov; 5.428,48 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 16 ianuarie 2009
- C.P. - Braşov, str. C., judeţul Braşov; 10.131,69 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 29 noiembrie 2008 - 3 februarie 2009
- C.I. - Braşov, str. A., judeţul Braşov; 7.198,88 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 5 ianuarie 2009
- C.P. - Braşov, str. A., judeţul Braşov; 2080.66 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 15 ianuarie 2009
- C.A. prin C.L. - Braşov, str. C.B., judeţul Braşov; C.A. a depus suma totală de 7.575,99 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 19 ianuarie 2009 - 24 februarie 2009
- C.L. - Braşov, str. A.D.S., judeţul Braşov; 5.705,46 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 16 decembrie 2008
- C.P., prin mandatar C.V. - Braşov, str. A.D.S., judeţul Braşov; 48.220,23 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 20 ianuarie 2009
- C.V. - Braşov, str. A.D.S., judeţul Braşov; 15.865,26 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 12 noiembrie 2008 - 17 ianuarie 2009
- C.C., prin mandatar C.M. - Braşov, str. T.V., judeţul Braşov; 6.514,20 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 7 februarie 2009
- C.N.O. - Braşov, str. 13 D., judeţul Braşov; 24.317,61 RON pentru care s-au încheiat 2 contracte în perioada 11 octombrie 2008 - 7 februarie 2009
- C.P. - Braşov, str. N., judeţul Braşov; 3.412,58 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 27 februarie 2009
- C.U.C.C. - prin reprezentant legal M.S.M., cu sediul în Braşov, B-dul S.; 168.844,04 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 2 aprilie 2008 - 29 septembrie 2008
- C.M. - Braşov, str. A.P., Judeţul Braşov; 17.577,49 RON pentru care s-au încheiat 5 contracte în perioada 15 august 2008 - 3 septembrie 2009
- C.A., moştenitor al lui D.C. - Braşov, str. C., judeţul Braşov; 7.030,58 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 25 noiembrie 2007 - 30 decembrie 2007
- C.M. - Braşov, B-dul. V., Judeţul Braşov; 1.108,78 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 22 iulie 2008 - 24 ianuarie 2009
- C.N. - Braşov, B-dul G., judeţul Braşov; 46.589,11 RON pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 24 iunie 2008 - 20 decembrie 2008
- C.N., prin mandatar G.J.B. - Braşov, str. M., judeţul Braşov; de 263.000 RON pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 15 august 2007 - 4 iulie 2008
- C.S., moştenitor al lui Ş.E. - Braşov, str. S., Judeţul Braşov; 14.676,75 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 27 octombrie 2008 - 4 decembrie 2008
- C.T. - Braşov, str. E.R., judeţul Braşov; 3.376,37 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 30 decembrie 2008
- C.D., prin moştenitor C.E. - Braşov, str. B.R., Judeţul Braşov; 100.090,74 RON pentru care s-au încheiat 7 contracte în perioada 8 septembrie 2008 - 20 ianuarie 2009
.......................................................................................
A respins restul pretenţiilor civile solicitate de părţile civile.
A respins acţiunea civilă formulată de partea responsabilă civilmente Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 588.421,88 RON de la inculpatul N.N.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul N.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL la plata sumei de 16.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a înscrisului falsificat intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006", ataşat la dosarul de urmărire penală.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător până la concurenţa sumei pentru care s-au acordat despăgubiri civile părţilor civile, asupra bunurilor inculpatului N.N., măsură luată prin ordonanţa din 1 octombrie 2010, îndeplinite prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 14 octombrie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA - Serviciul Teritorial Braşov nr. 18/P/2010 din 10 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale), desfăşurarea de activităţi bancare neautorizate, prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. Ca stare de fapt s-a reţinut că în perioada anilor 2006 - 2009, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov I.F.N., ce nu este instituţie de credit, s-a angajat într-o activitate de atragere de depozite băneşti de la public, interzisă prin art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006, a indus şi a menţinut în eroare un număr de 410 părţi vătămate, atât cu prilejul încheierii contractelor de economisire - creditare, cât şi cu prilejul reînnoirii lor, afirmând că este abilitat legal să încheie contracte de economisire şi oferind dobânzi mult superioare celor practicate de băncile comerciale, pe care nu le putea onora din lipsa altor surse de venit, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu total de 9.851.505,71 RON, şi că inculpatul, în scopul înregistrării Asociaţiei U.F. Braşov ca instituţie financiară nebancară, a întocmit în fals înscrisul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor CAR din 12 iunie 2006", pe care l-a folosit la data de 19 iulie 2006, cu prilejul autentificării sub nr. 2920/2006 de către notarul public I.D.F. a noului statut al asociaţiei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la numărul 10559/62/2011. Prin Sentinţa penală nr. 10559/62/2001 a Tribunalului Braşov s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Prin Sentinţa penală nr. 79 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov şi, în baza art. 43 C. proc. pen. a fost sesizată Curtea de Apel Braşov pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin Sentinţa penală nr. 5 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe inculpatul N.N. în favoarea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, constatându-se că partea vătămată V.V.L. este persoană fără capacitate de exerciţiu, dar cu capacitate de folosinţă şi cu patrimoniu propriu, astfel că infracţiunea de înşelăciune a fost săvârşită asupra minorului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa specializată a reţinut că iniţial inculpatul N.N. a înfiinţat în anul 23 aprilie 1998 Cooperativa de Credit - "Banca populară Industriile Universul". Ulterior, inculpatul N.N. a înfiinţat, la data de 15 ianuarie 2002, Asociaţia C.A.R. „U.F." Braşov, reuşind să formeze un nucleu de persoane, format din membrii familiei sale (soţie şi copii), din persoane ce lucrau la Cooperativa de Credit „Banca Populară Industriile Universului" Braşov unde inculpatul îndeplinise funcţia de preşedinte, precum şi din alţi cunoscuţi ai săi, în total 18 persoane, ce au căpătat calitatea de membri fondatori: S.M., D.F., G.M.I., N.E., N.V., N.A., N.A., P.F., M.I., D.A., P.R., P.R., S.C.A., R.N.D., P.A., G.R. şi P.R.M. Componenţa Consiliului Director era următoarea: N.N., preşedinte, S.M., secretar, G.M., conducătorul compartimentului financiar-contabilitate, D.F., N.A. şi P.R.M., membri. În Regulamentul de organizare şi funcţionare al CAR „U.F." aflat la dosar de urmărire penală, se menţionează că economiile care prisosesc membrilor CAR, persoane fizice, pot fi depuse şi constituite pe diferite termene numai la forma de activitate B, care era activitatea de întrajutorare de servicii noi. În ceea ce priveşte lichidităţile, în regulament s-a menţionat la articolul 54 faptul că evidenţa contabilă va fi organizată şi condusă în aşa fel încât, soldul lichidităţilor pe fiecare activitate şi folosirea lor temporală între cele trei activităţi să fie cunoscute în orice moment. Se arată că lichidităţile de care dispune activitatea se folosesc cu prioritate pentru acordarea de împrumuturi membrilor care cotizează la această activitate, lichidităţile de care dispune activitatea B se folosesc în mod deosebit pentru acordarea de împrumuturi membrilor care cotizează la această activitate, iar lichidităţile de care dispune centrala de lichidităţi se folosesc cu prioritate pentru acordarea de împrumuturi pe termene foarte scurt Caselor de Ajutor Reciproc. Se mai arată că lichidităţile care prisosesc temporar la activităţile B şi centrala de lichidităţi pot fi investite pe piaţa financiară bancară pe termen scurt de până la o lună de zile şi pe termen mediu de maxim trei luni de zile.
Astfel, cu un aport în bani adus de membrii fondatori în valoare de 48.000 RON (mai mult de jumătate din sumă, respectiv 24.000 RON, fiind depusă de inculpat), Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, str. M., judeţul Braşov, a fost înregistrată la Judecătoria Braşov prin încheierea de şedinţă din data de 24 ianuarie 2002.
Legea nr. 122/1996 reglementează regimul juridic al caselor de ajutor reciproc, al salariaţilor şi al uniunilor acestora. În art. 1 din acest act normativ, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor sunt definite ca fiind asociaţii fără scop patrimonial, organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor în vederea sprijinirii şi întrajutorării financiare a membrilor lor. Obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc este stabilit în art. 2 şi constă în atragerea de depuneri, sub forma de economii şi acordarea de împrumuturi cu dobândă care se reîntoarce la fondul social al membrilor, după deducerea cheltuielilor statutare. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. 74 din 28 august 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, publicată în M. Of. nr. 629 din 3 septembrie 2003, membrii unei case de ajutor reciproc a salariaţilor pot fi numai persoane fizice salariate. Casele de ajutor reciproc ale salariaţilor îşi desfăşoară activitatea exclusiv cu membrii acestora. Fondul utilizat de casa de ajutor reciproc pentru acordarea de împrumuturi membrilor săi este constituit din fondul social format din: cotizaţiile lunare ale membrilor, la care se pot adăuga taxele de înscriere, dobânzile primite pentru disponibilul din contul curent deschis la bănci sau alte instituţii financiare de credit, dobânzile primite pentru împrumuturile acordate, donaţiile, sponsorizările sau alte asemenea surse prevăzute de legislaţia în vigoare. în cuprinsul legii s-a menţionat în mod expres la articolul 1 faptul că Casele de ajutor reciproc nu pot atrage depozite de orice natură sau fonduri rambursabile, altele decât cele prevăzute la alin. (1). Casele de ajutor reciproc se constituie, organizează şi funcţionează ca persoane juridice, atât potrivit dispoziţiilor Legii nr. 122/1996, cât şi ale O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 26/2005. Actele şi operaţiunile C.A.R. făcute în legătură cu obiectul de activitate al acestora sunt scutite de orice impozite şi taxe, aspect stipulat în art. 8 din Legea nr. 122/1996.
În cuprinsul statutului acestei asociaţii fără scop lucrativ, C.A.R. U.F. Braşov avea menirea de întrajutorare a membrilor săi prin acordarea de împrumuturi cu dobândă, care trebuia să se reîntoarcă la fondul social al membrilor, după deducerea cheltuielilor statutare. În cuprinsul statutului se arată că în realizarea obiectului său de activitate, C.A.R. U.F. Braşov urma să desfăşoare activităţi pentru atragerea în rândul membrilor, pe baza liberului consimţământ a unui număr cât mai mare de persoane fizice domiciliate în Braşov şi localităţi din judeţul Braşov, încurajarea membrilor să depună economiile lor la C.A.R. U.F. Braşov în conturi la vedere sau în conturi constituite pe diferite termene contractate.
Prin forma în care a fost redactat statutul C.A.R. U.F. Braşov, s-a creat aparenţa legalităţii desfăşurării activităţii asociaţiei, în cuprinsul său fiind prezentate regulile unei bune funcţionări, în concordanţă cu prevederile O.G. nr. 26/2000 şi ale Legii nr. 122/1996, privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc. Atribuţiile organelor de conducere ale asociaţiei au fost prezentate în mod riguros în statut, ceea ce ulterior nu a fost în concordanţă cu realitatea, inculpatul N.N. asumându-şi nu numai rolul de iniţiator al C.A.R. U.F. Braşov, ci şi de unică persoană cu putere decizională, desfăşurând în exclusivitate activităţile de conducere, îndrumare şi control. Prin urmare, în calitatea sa de preşedinte al C.A.R. U.F. Braşov, inculpatul N.N. şi-a arogat şi rolul reprezentativ al tuturor organelor de conducere stabilit prin statut.
De la înfiinţarea asociaţiei, intenţia inculpatului N.N. a fost să atragă depozite de la populaţie prin acordarea unor dobânzi atractive, al căror cuantum îl stabilea în mod arbitrar, şi să convingă cât mai mulţi deponenţi să capitalizeze bani la C.A.R. în timp, tactica amăgitoare adoptată de inculpatul N.N. pentru atragerea la C.A.R. U.F. Braşov a banilor de la populaţie, a dat rezultate, atât numărul depunătorilor, cât şi sumele de bani depozitate prin contracte noi sau reînnoite căpătând un trend ascendent. În cazul în care creditorii nu se prezentau la expirarea termenului stabilit să-şi lichideze depozitele, contractele se reînnoiau automat, primind un alt număr de înregistrare, fapt ce explică imposibilitatea cuantificării reale a sumelor de bani depuse la C.A.R U.F. Braşov de la înfiinţare şi până la momentul intrării acesteia în incapacitate de plată. În acest sens, s-a realizat un model tipizat de contract intitulat „Contract de economisire/creditare" care era completat, în mod curent, de persoanele ce deserveau la ghişeu: martora G.M. - angajată în calitate de contabilă şi martora P.F. - casiera asociaţiei. Pentru realizarea scopului urmărit, inculpatul N.N. era nelipsit de la sediul asociaţiei, oferindu-şi toată disponibilitatea de a discuta cu persoanele interesate de ofertă, prilej cu care reuşea să-i convingă de faptul că depunerea banilor la asociaţie era nu numai o modalitate de economisire, ci şi de câştiguri substanţiale, dobânda crescând în raport cu cuantumul sumei şi întinderea termenului contractual. Astfel, au existat situaţii în care inculpatul N.N. a oferit o dobândă pentru sume mari de bani şi perioade mai îndelungate ce a atins şi 80% pe an.
La scurt timp de la înfiinţarea asociaţiei în ianuarie 2002, inculpatul N.N. a găsit soluţia optimă pentru a dispune, conform intereselor sale, de banii depunătorilor. Astfel, în luna iulie 2002 s-a constituit SC U.F. SA Braşov, acţionariatul fiind format din inculpatul N.N., care s-a desemnat şi administratorul societăţii, soţia şi copii acestuia N.E., N.A. şi N.A., precum şi martorii P.F., D.A. şi S.A. - angajaţi la C.A.R. U.F. Braşov, iar prin Actul adiţional, autentificat sub nr. 259 din 21 ianuarie 2004, au fost cooptaţi în firmă martorii D.F., D.A. şi Asociaţia C.A.R. U.F., cea din urmă devenind principalul acţionar cu 47,78%.
Pentru a justifica transferurile de bani către societatea comercială, la data de 31 august 2002 inculpatul N.N. a încheiat un contract de asociere între cele două entităţi asupra cărora deţinea controlul, prin care societatea comercială pe acţiuni se obliga să plaseze eficient, fie prin împrumuturi acordate către persoane fizice şi juridice, fie prin achiziţionarea de spaţii comerciale, sumele aduse de Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov. Conform contractului, evidenţierea şi repartizarea veniturilor cădeau în sarcina societăţii comerciale.
În perioada 2002 - 2008, Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov a transferat la SC U.F. SA Braşov, sub forma plasamentului, suma totală de 2.752.808,71 RON, din care a recuperat numai 743.776,66 RON. În marea majoritate a contractelor de plasament, pentru creditele acordate şi nerecuperate de C.A.R. U.F. Braşov, nu s-a precizat cuantumul dobânzii.
O altă metodă de scurgere a banilor din C.A.R. U.F. Braşov, respectiv utilizarea acestora în scop personal, a fost materializată de inculpatul N.N. prin achiziţionarea SC O. SRL Braşov, la care este asociat unic şi administrator, astfel că, în perioada 2004 - 2008, SC O. SRL Braşov a încasat de la Asociaţia C.A.R U.F. Braşov, pentru aşa-zise servicii prestate, suma totală de 90.452,25 RON.
O.G. nr. 28/2006, ce a intrat în vigoare la data de 4 februarie 2006, a interzis instituţiilor financiare nebancare, prin art. 9 lit. c), să încaseze sume de bani de la populaţie sub formă de depozite, ceea ce presupunea ca inculpatul N.N. să înceteze imediat activităţile desfăşurate până în acel moment prin Asociaţia C.A.R U.F. Braşov.
Astfel, prin O.G. nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.Of. nr. 89 din 31 ianuarie 2006 şi intrată în vigoare la 3 zile, au fost reglementate condiţiile minime de acces ale instituţiilor financiare nebancare la activitatea de creditare în scopul asigurării şi menţinerii stabilităţii financiare. Prin termenul de instituţie financiară nebancară se înţelege prin această lege persoana juridică constituită cu scopul de a desfăşura, cu titlu profesional, activităţi de creditare de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Capitolul 1 din lege şi ale căror surse de finanţare provin din resurse proprii sau împrumutate de la instituţii de credit, de la alte instituţii financiare sau, după caz, din alte surse prevăzute în legi speciale. Conform articolului 7, instituţiile financiare nebancare pot desfăşura următoarele activităţi de creditare: a) acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare; b) leasing financiar; c) emitere de garanţii şi asumare de angajamente, inclusiv garantarea creditului; d) acordare de credite cu primire de bunuri spre păstrare, respectiv amanetare prin case de amanet; e) acordare de credite către membrii unor asociaţii fără scop patrimonial, organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor, respectiv case de ajutor reciproc; f) alte forme de finanţare de natura creditului. Instituţiile financiare nebancare, în derularea activităţilor aferente creditelor de consum, pot emite şi administra cârduri de credit pentru clienţi şi pot desfăşura activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea, cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României în domeniu. Instituţiile financiare nebancare pot acorda servicii conexe şi de consultanţă legate de realizarea activităţilor prevăzute la alin. Instituţiile financiare nebancare pot efectua operaţiuni în mandat în relaţia cu alte instituţii financiare nebancare şi/sau instituţii de credit legate de activitatea de creditare desfăşurată de acestea. Conform art. 9 lit. a) din capitolul 1 din lege se interzice instituţiilor financiare nebancare desfăşurarea de activităţi de atragere de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
Potrivit capitolului 8 din O.G. nr. 28/2006, intitulat „Dispoziţii aplicabile caselor de ajutor reciproc şi caselor de amanet", în articolul 56 se menţionează că „Caselor de ajutor reciproc şi caselor de amanet le sunt aplicabile şi prevederile cap. I, cap. II secţiunea a 6-a, cap. IX şi cap. X. Conform art. 57, casele de ajutor reciproc vor desfăşura activitate de creditare, în conformitate cu prevederile legii speciale aplicabile acestora şi ale prezentului titlu, cu respectarea următoarelor condiţii: a) înscrierea în Registrul de evidenţă ţinut la Banca Naţională a României; b) păstrarea modului de organizare, funcţionare şi asociere potrivit prevederilor legii speciale care le reglementează activitatea; c) limitarea activităţii de creditare conform prevederilor legii speciale care le reglementează activitatea; d) limitarea surselor de finanţare potrivit legilor speciale care le reglementează activitatea. Entităţile care, prin activitatea care o desfăşurau, intrau sub incidenţa respectivei ordonanţe, cu excepţia caselor de ajutor reciproc şi a caselor de amanet, aveau obligaţia să procedeze la schimbarea formei juridice în societate comercială pe acţiuni. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, toate instituţiile financiar nebancare trebuiau să remită Băncii Naţionale a României o declaraţie semnată de reprezentanţii legali, însoţită, după caz, de dovada înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, aflat la grefa judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi aveau sediul. În cazul în care declaraţia nu era remisă, în forma şi la termenele specificate, entităţile respective nu mai aveau dreptul să desfăşoare activitatea de creditare.
În acelaşi timp, potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, la articolul 5, se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. De asemenea, conform art. 6, se interzice oricărei persoane, alta decât o instituţie de credit autorizată, să utilizeze denumirea de "bancă" sau "organizaţie cooperatistă de credit", "cooperativă de credit", "casa centrală a cooperativelor de credit", "bancă cooperatistă", "bancă centrală cooperatistă", "bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar", "bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ" sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internaţional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare. În înţelesul Ordonanţei de Urgenţă nr. 99/2006, termenii şi expresiile din continuare au următoarele semnificaţii: activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu, iar instituţie de credit - o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu. Articolul 410 prevede că desfăşurarea de activităţi interzise potrivit articolului 5 de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entităţi care nu este instituţie de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cu toate acestea, după apariţia noilor reglementări, inculpatul N.N. a continuat activitatea de atragere a depozitelor băneşti de la populaţie şi, pentru a crea aparenţa legalităţii acţiunilor sale şi, implicit, a activităţii desfăşurată de C.A.R. U.F. Braşov, a făcut demersuri pentru a înscrie asociaţia ca instituţie financiară nebancară, instituţie căreia potrivit art. 9 din O.G. nr. 28/2006, indicat mai sus, îi era interzisă desfăşurarea de activităţi de atragere de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
În acest sens, inculpatul N.N. a dictat martorului D.A. actul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a Membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006", pe care l-a semnat şi l-a folosit cu prilejul autentificării, la B.N.P. I.D.F., a noului statut al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov, titulatură la care a adăugat „I.F.N." - Instituţie Financiară Nebancară. Acest înscris conţine date necorespunzătoare realităţii, deoarece la data de 12 iunie 2006 nu a avut loc Adunarea generală a membrilor C.A.R. şi, în consecinţă, hotărârea nu a fost luată de acest for de conducere, însă inculpatul N.N. avea nevoie de noua documentaţie pentru a înscrie C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. în Registrul de evidenţă al Băncii Naţionale a României, cerinţă impusă de art. 22 din O.G. nr. 28/2006 şi realizată în luna noiembrie 2006. Şi în noul statut al Asociaţiei C.A.R U.F. Braşov I.F.N., obiectul de activitate a rămas acelaşi - de întrajutorare a membrilor săi prin acordarea de împrumuturi cu dobândă, care trebuia să se reîntoarcă la fondul social al acesteia, după deducerea cheltuielilor şi constituirea fondurilor statutare.
Pentru a face faţă cheltuielilor din ce în ce mai mari determinate de „sponsorizarea" în continuare a SC U.F. SA, care se afla în stare de insolvenţă din anul 2006, învinuitul N.N. a continuat să desfăşoare prin C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. o activitate ilegală, oferind în mod mincinos, pentru atragerea deponenţilor, dobânzi în cuantum dublu faţă de cele practicate de băncile comerciale, pe care în mod evident nu le putea achita. În acest context, învinuitul N.N. a cauzat grave prejudicii unui număr de 410 părţi vătămate identificate prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 iunie 2011, întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, părţi vătămate care s-au văzut în imposibilitate să mai recupereze sumele de bani pe care le-au depus, prejudiciul total fiind de 10.313.283,28 RON, din care 381 de părţi vătămate s-au constituit părţi civile cu un prejudiciu total de 9.724.861.4 RON, iar 29 de părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile pentru suma de 588.421, 88 RON.
Starea de fapt reţinută, precum şi vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute de către instanţă, sub forma intenţiei directe, sunt dovedite cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cât şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv din volumul I up: Procesul-verbal încheiat la data de 27 iulie 2011 cu ocazia accesării site-lui BNR şi descărcării informaţiilor referitoare la nivelul ratelor medii ale dobânzilor practicate de instituţiile de credit pentru depozitele la termen în RON relativ la perioada 2006 - 2008 (împreună cu documentele anexate), declaraţia martorului Ţ.I. (împreună cu documentele anexate); declaraţia martorului D.A.; - declaraţiile martorului S.A., (olograf şi pe formularul tipizat); - declaraţia martorului P.F.; declaraţia martorului S.M.; Adresa nr. 18/P/2010 a DNA - ST Braşov către Redacţia „BZ Braşov" împreună cu adresa de răspuns şi documentele anexate; Adresa nr. 18/P/2010 a DNA - ST Braşov către B.N.P. I.F. şi I.D.F. cu adresa de răspuns şi documentele anexate; ordonanţa procurorului prin care dispune luarea unor măsuri asigurătorii împreună cu procesele-verbale de aplicare a sechestrului şi documentele anexate (inclusiv corespondenţa purtată cu OCPI Braşov), din volumul II up: rezoluţia procurorului din data de 5 iulie 2010 prin care se dispune efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialistul din cadrul DNA - ST Braşov; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică împreună cu documentele anexate; procesul-verbal, încheiat la data de 17 iunie 2011 cu ocazia ridicării Registrului ce conţine procesele-verbale ale Asociaţiei CAR U.F. CAR Braşov împreună cu registrul în cauză, din volumul III up: procesul-verbal, încheiat la data de 25 februarie 2011, cu ocazia întrunirii Comitetului Creditorilor Asociaţiei CAR U.F. IFN; declaraţia martorului M.P. seria ..., nr. .... împreună cu documentele anexate; Adresa nr. 18/P/2010 din data de 16 mai 2011 a DNA - ST Braşov către Cooperativa de Credit „C.U." împreună cu adresa de răspuns şi documentele anexate; Adresa nr. 18/P/2010 din data de 15 februarie 2011 a DNA - ST Braşov către Tribunalul Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ împreună cu adresa de răspuns; Adresa nr. 18/P/2010 din data de 25 februarie 2011 a DNA - ST Braşov către Tribunalul Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ; procesul-verbal din data de 23 februarie 2011 încheiat ca urmare a verificării Dosarului nr. 1037/62/2009 al Tribunalului Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ; din volumul X up: documente CAR U.F. (contracte de plasament); adresă a Cabinetului individual de insolvenţă I.C. împreună cu documentele anexate (statutul CAR U.F., certificat de înscriere în registrul special, etc.), din volumul XI up: documente C.A.R. U.F.; volumul XII up: documente BRD - G.S.G. - Sucursala Braşov; volumul XIII, XIV, XV, XVI, XVII up: contracte de economisire/creditare şi documentele aferente, Volumul XVII: Adresa nr. 19132 din 23 septembrie 2010 a BRD - G.S.G. - Sucursala Braşov împreună cu documentele anexate; volumul XVIII up: Adresa nr. 19505 din 23 septembrie 2010 a BRD - G.S.G. - Sucursala Braşov împreună cu documentele anexate; volumul XIX up: Adresa nr. 12012 din 14 octombrie 2010 a CEB împreună cu documentele anexate; documente remise de FBR SA - Sucursala Braşov, coroborate şi cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale inculpatului din cursul urmăririi penale. Aceste probe au fost completate cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile inculpatului N.N. şi declaraţiile martorilor D.F., G.M.I. de la termenul de judecată din data de 4 aprilie 2012, declaraţiile martorilor P.S., D.A. şi P.F. de la termenul de judecată din data de 5 aprilie 2012, declaraţiile martorului D.A. de la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2012, declaraţiile martorilor O.M.N., T.I. şi ale părţilor civile D.F., T.I.M., Z.A., P.A., P.I., N.S.V. de la termenul de judecată din data de 2 mai 2012, declaraţiile martorilor S.M., R.G., C.M.D. şi M.P. şi declaraţiile părţilor civile S.A., Ş.N. de la termenul de judecată din data de 30 mai 2012, 30 mai 2012, declaraţiile martorului G.J.B. de la termenul de judecată din data de 1 august 2012, declaraţiile părţilor civile R.C., L.I., E.G., I.V., N.E., C.P., C.Z., C.E. şi declaraţiile martorului G.A.I. de la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2012.
Din mijloacele de probă prezentate instanţa a reţinut şi a prezentat pe cele determinante în stabilirea stării de fapt.
Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul N.N. a arătat faptul că a fost iniţiatorul asociaţiei CAR „U.F.", că a recomandat membrilor fondatori să aducă şi alte sume de bani în afara celor cu care figurau la cooperativa de credit, că dobânda era cea afişată, însă se acordau dobânzi mai mari, inculpatul fiind cel care stabilea procentajul în special în cazurile în care cuantumul depunerii era consistent, că pentru a dezvolta activitatea a hotărât înfiinţarea unei societăţi comerciale pe acţiuni prin care să realizeze posibilitatea creditării şi unor persoane juridice, că avea înfiinţat SC U.F. SA, unde avea calitatea de administrator unic, că în anul 2006, asociaţiilor CAR li s-a impus de BNR sintagma IFN, practic fără a se schimba nimic din activitatea CAR. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat în plus că asociaţia nu atrăgea depozite de la populaţie, ci aceştia deveneau membri, posesori de părţi sociale, că sigla IFN a fost un act formal de înscriere, afirmând că asocierea cu SC U.F. SA Braşov a adus venituri din chirii asociaţiei, că aşa-zisul fals făcut cu noul statut a fost făcut pentru o simplă aliniere la legislaţia şi cadrul normativ, inculpatul recunoscând că a dictat martorului D.A. actul numit Hotărârea Adunării Generale a Membrilor C.A.R. din 2006 deoarece era opera sa care conţinea legislaţia naţională. Inculpatul a mai arătat că nu le-a spus cetăţenilor că sumele erau garantate de BNR, ci că asociaţia are patrimoniu, clădiri în exploatare, venituri din chiri, credite acordate.
Martorul D.F., ascultat în cursul urmăririi penale în calitate de învinuit şi ca martor în cursul cercetării judecătoreşti, a confirmat faptul că a primit dobânzi mai mari datorită faptului că a depus sume mari de bani, şi a arătat că a acţionat ca un simplu depunător, nu s-a implicat sub nicio formă şi nu a participat la nicio decizie luată în activitatea asociaţiei, că nu avea cunoştinţă că ar avea vreo implicare, funcţie în cadrul Asociaţiei CAR „U.F."şi că nu a participat şi nu a fost chemat oficial la vreo adunare generală şi nu ştie să se fi ţinut aşa ceva.
Martora G.M.I., ascultată ca învinuit în cursul urmăririi penale şi ca martor în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că în cadrul asociaţiei CAR „U.F." toate hotărârile au fost luate de inculpatul N.N. în exclusivitate de unul singur, că acesta se consulta din punct de vedere juridic cu ginerele său care era jurist şi cu fiica sa care era lichidator judiciar, că întreaga activitate era coordonată doar de N., că deşi a fost cooptată în consiliul director al asociaţiei nu a participat la luarea vreunei decizii în ce priveşte activitatea asociaţiei, că în toată perioada în care a fost angajată nu s-a ţinut nicio şedinţă, nici a consiliului director şi nici a adunării generale.
Martorul P.S. se ocupa de recuperarea banilor de la debitori şi a arătat în cursul urmăririi penale că acesta, G.M., P.F. şi D.A. erau simpli executanţi ai lui N.N., existând situaţii, când după plecarea lui D.A., când inculpatul i-a cerut să întocmească diverse înscrisuri al căror conţinut îl dicta inculpatul, înscrisuri cum ar fi procese-verbale ale consiliului director şi ale adunării generale, martorul menţionând că pe perioada în care a lucrat (2002 - septembrie 2008) nu cunoaşte să se fi ţinut vreo şedinţă a Consiliului director sau vreo Adunare Generală, inculpatul luând întotdeauna de unul singur hotărârile, o mare parte din bani se duceau pe investiţii precum cele de la Stupini şi Hărman. În cursul cercetării judecătoreşti martorul a afirmat că ar fi dat anunţuri privind convocări ale adunărilor generale, participând la unele şedinţe la care veneau foarte puţine persoane, aspecte însă care nu sunt confirmate de restul declaraţiilor martorilor ascultaţi în cauză şi chiar declaraţiile aceluiaşi martor din cursul urmăririi penale.
Martora O.M.N. în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti a arătat că în anul 2002 oamenii ştiau de CAR „U.F." că era o bancă cu o dobândă bună, împrejurare în care soţul martorei a depus o sumă de bani, că aceasta a fost angajată în perioada septembrie 2002 - 2005, menţionând că inculpatul era singurul care lua decizii, că S.M. l-a deranjat pe inculpat şi a fost mutată de către acesta, iar din 2005 a fost mutată la Cooperativa de Credit C.U., a cărei preşedinte era M.A., fiica inculpatului, iar apoi a fost înfiinţată Asociaţia CAR C.U. IFN, asociaţie care nu a atras depozite.
În cursul urmăririi penale, martorul Ţ.I., preşedintele unei cooperative de credit din Botoşani, a arătat că a investit banii în conturile SC U.F. SA în anul 2002 - 2005, cu promisiunea că va deveni proprietar pe o parte din bunurile achiziţionate de către inculpat, bani din care inculpatul a cumpărat ferma de la Stupini, iar ulterior la solicitarea martorului de a se retrage din asociere, inculpatul neavând bani a hotărât să îi dea jumătate din imobilele de la Stupini, pentru care au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare de la SC U.F. SA.
Martorul D.A., ascultat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că în imobilul de pe strada M. din Braşov, îşi desfăşurau activitatea atât CAR „U.F.", societatea comercială pe acţiuni SC U.F. SA, cât şi firma O., că martorul a fost angajat în perioada 2002 - 2005, că nu a văzut şi nici nu a auzit să se ţină vreo şedinţă sau vreo adunare generală, nici la CAR şi nici la societatea pe acţiuni, totul fiind gândit şi coordonat numai de N.N.
Martorul S.A. a desfăşurat singur activitatea de cenzor al Asociaţiei CAR „U.F." IFN, şi, audiat ca martor în cursul urmăririi penale, şi ulterior în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că în 2006 CAR „U.F." s-a transformat în CAR „U.F." IFN, în aceeaşi perioadă observând că unitatea începe să atragă de la populaţie fonduri şi să constituie depozite bancare pentru care oferea dobânzi mai mari decât celelalte unităţi bancare, moment în care i-a atras atenţia domnului N.N. că CAR „U.F." IFN a început să funcţioneze ca o unitate bancară şi că nu deţine o autorizaţie în acest sens de la BNR, inculpatul refuzând să îi pună la dispoziţie în ultima perioadă documentele financiar-contabile de care avea nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea de cenzor, şi că atât în cadrul societăţii comerciale cât şi în cadrul CAR „U.F." şi ulterior în CAR „U.F." IFN toate deciziile au fost luate de N.N. Martorul a mai arătat, contrar celorlalţi martori menţionaţi că până în anul 2006 s-au ţinut anual Adunările Generale ale membrilor CAR, menţionând totuşi ulterior că nu a fost înştiinţat şi nu a participat la nicio adunare generală a CAR U.F.
Martora P.F., casieră la Asociaţiei CAR „U.F." IFN, a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti că activitatea asociaţiei era coordonată în totalitate de inculpat, menţionând că toate manevrările de numerar se făceau din dispoziţia şi cu aprobarea inculpatului, dobânzile la depozitele bancare erau fixate tot de domnul N., că în cursul anului 2008 a intervenit schimbarea titulaturii asociaţiei şi inculpatul le-a spus că IFN înseamnă că societatea nu se află sub controlul BNR, iar noua titulatură nu a schimbat cu nimic activitatea societăţii, că în ultima perioadă inculpatul a evitat să acorde credite, deşi existau cereri în acest sens şi a insistat pe atragerea de depozite. Martora a arătat că din câte cunoaşte nu s-a organizat niciodată vreo adunare generală a membrilor CAR „U.F.".
Martorul D.A. a arătat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti faptul că a lucrat pentru inculpat şi a desfăşurat o activitate de tehnoredactare, în sensul că scria pe calculator diverse formulare sau documente care îi erau dictate de inculpat sau doamna G., că societatea desfăşura o activitate similară cu a unei bănci, în sensul că acorda împrumuturi şi constituia depozite bancare din partea populaţiei, întreaga activitate fiind coordonată de inculpat. Martorul a fost acela care a creat un program informatic care putea lista contractele de depozit şi putea ţine evidenţa acestora, apoi un program de contabilitate pentru SC U.F. SA. De asemenea martorul a declarat că documentul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a Membrilor CAR din 12 iunie 2006" a fost redactat de martor la solicitarea inculpatului, fiindu-i dictat de acesta şi că la data înscrisă pe acest document nu a avut loc nicio adunare generală a membrilor CAR, de altfel martorul arătând că nu are cunoştinţă să fi avut loc vreo adunare generală a membrilor CAR din cadrul asociaţiei pe perioada în care a lucrat (de la înfiinţarea asociaţiei şi până în toamna anului 2007). Martorul D.A. a mai arătat în cursul cercetării judecătoreşti că periodic tehnoredacta procese-verbale ale adunărilor generale, dar care nu avuseseră loc, că inculpatul N.N. era cel care stabilea periodic cuantumul dobânzilor şi cel care hotăra ce se cumpăra sau ce investiţii se făceau.
Martora S.M. a declarat în cursul urmăririi penale că fost membru fondator al Asociaţiei CAR „U.F." şi a lucrat cu publicul, că deşi a fost desemnată ca secretar al Consiliului director şi locţiitor de drept al preşedintelui N.N., în realitate întreaga activitate era coordonată şi supravegheată exclusiv de inculpat. Martora a mai arătat că inculpatul putea să facă tot ce dorea în fiecare asociere sau societate, deoarece era majoritar împreună cu familia, iar ceilalţi membri sau asociaţi erau minoritari şi asigurau doar aspectul de legalitate şi că în septembrie 2003, pe fondul relaţiilor tensionate, inculpatul a îndepărtat-o din colectiv şi a transferat-o, martora dându-şi demisia din toate funcţiile la sfârşitul anului 2003. În cursul cercetării judecătoreşti, martora S.M. a arătat că formal exista un registru de procese-verbale a adunărilor generale cu membrii asociaţiei dar în realitate deciziile erau luate de inculpat singur, că dorinţele domnului N. erau lege, că martora executa ordinele, şi dacă ordinul era ilegal, sub presiune îl executa.
Din declaraţiile părţilor civile ascultate în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că acestea, în majoritate persoane aflate la pensie şi în vârstă, au fost determinate de către inculpat, profitând de puterea sa de convingere rezultând din faptul că era cunoscut datorită statutului său de preşedinte de CAR de-a lungul timpului, creând garanţia unei asociaţii serioase şi legale, să depună bani la Asociaţia C.A.R. „U.F." Braşov deoarece dobândă era mai bună decât la bănci şi banii erau garantaţi. Partea civilă T.I.M. chiar a declarat faptul că inculpatul i-a arătat o împuternicire pe care se scria că BNR garantează împrumuturile depuse la U.F.
Faptul că inculpatul N.N. a indus în eroare părţile vătămate, prezentând ca legală activitatea Asociaţiei C.A.R. „U.F." Braşov, în scopul de a obţine un folos material injust, folosindu-se de un înscris falsificat care a condus la schimbarea denumirii Asociaţiei, cu prilejul încheierii şi executării contractelor de economisire, este dovedit de mai multe împrejurări şi mijloace de probă, printre care împrejurarea că CAR „U.F." a desfăşurat activitate de atragere de depozite de la cetăţeni care nu sunt salariaţi în înţelesul Legii nr. 122/1996. Potrivit legii, art. 12, fondurile utilizate de casa de ajutor reciproc pentru acordarea de împrumuturi membrilor săi sunt: fondul social al membrilor, constituit prin contribuţiile acumulate ale acestora, la care se adaugă dobânzile anuale, fondurile proprii ale casei de ajutor reciproc şi mijloacele băneşti obţinute de la uniunea teritorială judeţeană sau de la Uniunea Naţională, iar casele de ajutor reciproc nu pot atrage depozite de orice natură sau fonduri rambursabile, altele decât cele prevăzute anterior. Astfel potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, s-a interzis caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor să atragă depozite ori alte fonduri rambursabile, cu excepţia celor de natura contribuţiilor membrilor la fondul social, dacă acestea se restituie la încetarea calităţii de membru.
Dispoziţiile Legii nr. 122 din 16 octombrie 1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor stabilesc în mod expres faptul că membrii unei case de ajutor reciproc a salariaţilor pot fi numai persoane fizice salariate, iar casele de ajutor reciproc ale salariaţilor îşi desfăşoară activitatea exclusiv cu membrii acestora, salariaţi, indiferent de locul de muncă, în unităţile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea sau la nivel teritorial, prin asociere, iar în cauză inculpatul N.N. a atras depozite de la cetăţeni care nu sunt salariaţi în înţelesul Legii nr. 122/1996.
De asemenea s-a reţinut de către instanţă modalitatea prin care inculpatul singur a transformat asociaţia CAR „U.F." în CAR „U.F." Braşov - IFN, în cuprinsul „Hotărârii Adunării Generale a Membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006" (act dictat de către inculpat martorului D.A., pe care l-a semnat şi l-a folosit cu prilejul autentificării la notar a noului statut al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov, titulatură la care s-a adăugat „I.F.N." - Instituţie Financiară Nebancară, arătându-se că „având în vedere reglementările Băncii Naţionale cuprinse în O.G. nr. 28/2006 art. 61 privind obligativitatea înscrierii în Registrul General ca Instituţie Financiară Nebancară, se hotărăşte revocarea dispoziţiilor statutului Asociaţiei CAR „U.F." şi întocmirea unui nou statut". Astfel rezultă în mod expres că inculpatul N.N. avea cunoştinţă de dispoziţiile O.G. nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.Of. nr. 89 din 31 ianuarie 2006, conform căreia în art. 9 lit. a) din capitolul I din lege se interzice instituţiilor financiare nebancare desfăşurarea de activităţi de atragere de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
O altă dovadă o constituie şi faptul că între SC U.F. SA Braşov şi CAR „U.F." s-a încheiat Contractul de administrare din 5 noiembrie 2002 prin care CAR „U.F." era beneficiar al prestaţiilor efectuate de SC U.F. SA Braşov, obiectul contractului constituindu-l asigurarea managementului administrativ eficient pentru beneficiar cu personal de specialitate angajat al executantului şi asigurarea desfăşurării în bune condiţii a derulării activităţii curente specifice în baza prevederilor contractului de asociere în participaţiune din 31 august 2002, contravaloarea prestaţiei fiind stabilită cu acordul ambelor părţi la nivelul fiecărei luni.
De asemenea, inculpatul, prin investiţiile făcute în imobile şi în SC U.F. SA Braşov, a încălcat chiar dispoziţiile menţiunii din regulamentul asociaţiei CAR „U.F." potrivit căruia lichidităţile puteau fi investite pe piaţa financiară bancară pe termen scurt de până la o lună de zile şi pe termen mediu de maxim trei luni de zile.
S-a mai remarcat faptul că principalul obiect de activitate al CAR „U.F." era atragerea de depozite de la populaţie, urmare căreia se încheiau contracte de economisire, sume de care ulterior inculpatul N.N. dispunea de acestea în modul în care dorea, în scopul obţinerii unui folos material injust.
Din Adresa Băncii Naţionale a României nr. 3/2254 din 16 iunie 2009, rezultă faptul că CAR „U.F." Braşov - IFN este înscrisă în Registrul de evidenţă ţinut de BNR, sub nr. ..... din data de 13 noiembrie 2007, iar instituţiile financiare nebancare înscrise în acest registru, inclusiv cele de tipul caselor de ajutor reciproc, nu fac obiectul monitorizării şi supravegherii BNR. S-a mai arătat că CAR „U.F." Braşov - IFN nu este autorizată ca instituţie de credit de către BNR, şi prin urmare nu este abilitată să desfăşoare activităţi specifice unei instituţii de credit în condiţiile O.U.G. nr. 99/2006. S-a mai arătat că, în opinia BNR, activitatea CAR „U.F." Braşov IFN, constând în atragerea de fonduri cu caracter rambursabil de la membri sau de la alte persoane fizice, dacă sumele în cauză nu reprezintă contribuţii la fondul social al membrilor constituie o activitate interzisă potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006. Potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţă se Urgenţă Nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, ordonanţă care reglementează condiţiile de acces la activitatea bancară şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi supravegherea sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare. S-a interzis oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. Termenul de activitate bancară are semnificaţia, conform acestei ordonanţe de urgenţă, atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu, iar termenul de instituţie de credit are semnificaţia unei entităţi a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu. Prin public se înţelege orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, ce nu are cunoştinţele şi experienţa necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate.
În legătură cu modalitatea de vânzare a imobilelor şi modul în care inculpatul N.N. conducea singur atât Asociaţia CAR „U.F." IFN cât şi SC U.F. SA îl constituie de exemplu înscrisul aflat în copie la dosarul de urmărire penală, semnat de preşedintele N.N. şi de cineva de la secretariatul Asociaţiei CAR „U.F." IFN prin care se arată potrivit hotărârii Consiliului director şi a Adunării Generale din 18 decembrie 2007, s-a hotărât contractarea unui credit în vederea stingerii şi radierii sarcinii de ipotecă pentru imobilul cu nr. top 10500/1 din CF 266 instituită în favoarea lui Ţ.I. pentru suma de 200.000 RON sau acordarea din proprietatea precizată a unei cote părţi ce acoperă obligaţiile ce revin în Contractul de asociere în participaţiune nr. 13566 din 11 octombrie 2005 şi a celor două acte adiţionale la acesta, pentru stingerea obligaţiilor de garantă a Asociaţiei CAR „U.F." IFN Braşov, iar Asociaţia CAR „U.F." IFN şi SC U.F. SA Braşov îşi vor regla obligaţiile, desemnându-se de a reprezenta garanta pe domnul N.N., preşedintele Consiliului Director.
Inculpatul N.N. pentru a atrage depozitele populaţiei a stabilit o dobândă mai mare, dobândă ce era de minim 16% pe an (rata anuală a dobânzii a fost stabilită în mod arbitrar, în principal oscilând între 16 - 20%), cel puţin dublă în raport cu nivelul ratelor medii ale dobânzilor practicate de instituţiile de credit pentru depozitele la termen, în RON, pentru persoane fizice, iar în cazul C.A.R. U.F. Braşov depunătorii au fost scutiţi şi de plata comisioanelor ce se reţineau de instituţiile de credit autorizate.
SC „C.P." SRL Braşov - editor al Cotidianului „B.Z.B." a comunicat anunţurile ce au fost publicate de C.A.R. U.F. Braşov în perioada 2006 - 2008 de unde rezultă că nu a existat nicio convocare pentru Adunarea Generală a membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006, ce a fost „inventată" de N.N.
De asemenea, în registrul ce cuprinde toate procesele-verbale ce au fost întocmite de C.A.R. U.F. Braşov (ridicat în cursul urmăririi penale) nu există niciun proces-verbal privind desfăşurarea Adunării Generale în data de 12 iunie 2006.
Instanţa a avut în vedere şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 iunie 2011, întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov potrivit cărora din analiza activităţii desfăşurată de Asociaţia C.A.R. „U.F." Braşov - IFN în perioada de la data înfiinţării, anul 2002 şi până la data intrării în insolvenţă, anul 2009, a rezultat că nu au fost respectate scopul şi obiectul de activitate prevăzute la art. 6 şi 7 din statutul modificat deoarece pe lângă împrumuturile acordate membrilor, asociaţia a tras însă şi depozite, pentru care a acordat dobânzi cu mult mai mari decât cele acordate de instituţiile de creditare în perioada respectivă. De asemenea, dobânzile practicate nu au fost aprobate de Adunarea Generală sau de Consiliul Director, acestea fiind stabilite în mod arbitrar în contratele de economisire/creditare, deşi art. 8.6 din statut prevede „asigurarea în mod egal a aceloraşi drepturi şi obligaţii pentru fiecare membru". Sumele încasate la contractele de depozit de Asociaţia C.A.R. „U.F." Braşov, în perioada 2002 - 2008, au fost utilizate discreţionar de preşedintele acesteia, N.N., pentru plăţi la societăţi care aparţin domnului N.N. şi familiei sale: SC U.F. SA „I.U." - Cooperativa de Credit, Asociaţia CAR „O." - Cooperativa de Credit Braşov, SC O. SRL Braşov, achiziţii de imobile - imobilul din Braşov, str. M. şi imobilul din Braşov, Stupini, str. M., fără ca acestea să fie aprobate de Adunarea Generală sau de Consiliul Director, lucrări de reparaţii şi modernizări atât la imobile proprii, cât şi la altele care aparţin SC U.F. SA Braşov, plăţi către persoane fizice sau juridice care nu sunt justificate cu documente: T.I., B.D., B.B., V.E., SC A. „Bârsa" Codlea. Concordia Română - Cooperativa de Credit. În concluziile raportului s-a identificat organizarea şi conducerea necorespunzătoare a evidenţei contabile, care nu a reflectat adevărata valoare a imobilizărilor corporale şi necorporale, întrucât nu s-au respectat prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, acesta aspect fiind evidenţiat în Raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de încetare de plăţi a debitoarei Asociaţia C.A.R. „U.F." - IFN, întocmit de administratorul judiciar desemnat, Cenţu SPRL. De asemenea, sumele depuse cu titlu de fond social sunt înregistrate global în contul 113, care nu este desfăşurat analitic, iar o mare parte din înregistrările contabile ale asociaţiei nu au la bază documente justificative, aspecte ce au fost constatate de lichidatorul judiciar al Asociaţiei C.A.R. „U.F." Braşov, doamna I.C. Toate aceste nereguli din activitatea Asociaţiei C.A.R. „U.F." Braşov au determinat ca situaţia economico-financiară să devină precară, fapt ce a condus la intrarea în insolvenţă a acesteia în anul 2009. Conform raportului, importante sume de bani au fost transferate la firme sau alte asociaţii unde învinuitul N.N. avea un interes direct. De la SC U.F. SA nu s-a mai recuperat suma de 3.392.316,91 RON (formată din 2.225.179 RON transferaţi efectiv şi dobânda de 1.187.137,81 RON). Din cele 94 contracte de plasament, doar în 34 este precizată dobânda, contractele fiind încheiate fără nicio garanţie pentru împrumuturile acordate. De asemenea, C.A.R. U.F. Braşov a acordat plasamente către SC C.C. „I.U." SRL. Braşov, reprezentată tot de învinuitul N.N., suma totală transferată şi, de asemenea, nerecuperată ridicându-se la 635.000 RON. Tot din fondurile C.A.R. U.F. Braşov s-au achitat sume de bani pentru lucrări de construcţii la imobilul de pe strada V.L. din Braşov ce aparţinea familiei N.
S-a constatat că, în drept, faptele inculpatului N.N. care, în perioada anilor 2006 - 2009, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov şi apoi al Asociaţiei C.A.R. „U.F." Braşov - IFN, a indus şi a menţinut în eroare un număr de 410 părţi vătămate, atât cu prilejul încheierii contractelor de economisire - creditare, cât şi cu prilejul executării şi reînnoirii lor, folosindu-se de un înscris falsificat care a condus la schimbarea denumirii Asociaţiei, afirmând că este abilitat legal să încheie contracte de economisire şi oferind dobânzi mult superioare celor practicate de băncile comerciale, pe care nu le putea onora din lipsa altor surse de venit, în scopul de a obţine un folos material injust şi cu consecinţa cauzării unui prejudiciu total de 10.313.283,28 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale).
Fapta inculpatului N.N. care, în perioada 2007 - 2009, în calitate de preşedinte al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov I.F.N., ce nu este instituţie de credit, s-a angajat într-o activitate de atragere de depozite băneşti de la public, interzisă prin art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de desfăşurare a unor activităţi interzise, prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Fapta inculpatului N.N. care, în scopul înregistrării Asociaţiei U.F. Braşov ca instituţie financiară nebancară, a întocmit în fals înscrisul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006", pe care l-a folosit la data de 19 iulie 2006 cu prilejul autentificării sub nr. 2920/2006 de către notarul public I.D.F. a noului statut al asociaţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
La stabilirea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, instanţa a avut în vedere că faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt de o gravitate deosebită datorită faptului că inculpatul a desfăşurat o activitate de atragere de depozit printr-o asociaţie a cărei activitate era ilegală, inducând în eroare un număr mare de părţi vătămate, în general persoane în vârstă şi la pensie, profitând de lipsa acestora de cunoştinţe juridice, şi cauzându-le mari prejudicii civile acestora.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale), instanţa a condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune. în baza art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, a condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru desfăşurarea de activităţi interzise de către o persoană care nu este instituţie de credit. În baza art. 290 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului N.N. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, inculpatul N.N. urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, şi, în baza art. 35 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că mare parte din părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cursul urmăririi penale, iar unele din părţile vătămate s-au constituit părţi civile în faţa instanţei de judecată, iar alte părţi civile şi-au modificat cuantumul pretenţiilor civile solicitate.
Astfel, partea civilă P.T. a solicitat acordarea sumei de 4.385,88 RON conform Contractului nr. 16270 din 9 iunie 2008, sumă actualizată de la data scadenţei până la data plăţii efective, iar partea civilă B.U. solicită acordarea sumei de 68.975,35 RON conform Contractului nr. 17232 din 14 septembrie 2008, sumă actualizată de la data scadenţei până la data plăţii efective partea civilă Ş.L. a solicitat acordarea sumei de 19.918,89 RON conform contractului. Partea civilă B.A. a solicitat acordarea sumei de 20.000 RON. Partea civilă Ş.N. a solicitat acordarea sumei de 15.229,13 RON conform contractelor. Partea civilă C.C. este reprezentat de mandatar C.M. Partea civilă M.M.H. este reprezentat de mandatar G.J.B. şi s-a constituit parte civilă cu 134.893 RON, partea civilă I.G. şi partea civilă C.N. sunt de asemenea reprezentaţi de mandatarul G.J.B. cu domiciliul în municipiul Braşov, str. A., judeţul Braşov, constituiţi părţi civile cu sumele de 146.835,73 RON şi respectiv 276.000,37 RON. Orizont Cooperativa de Credit Braşov s-a constituit parte civilă cu suma de 24.658,60 RON. Asociaţia C.O. Braşov IFN s-a constituit parte civilă cu suma de 362.871,47 RON. Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL s-a constituit parte civilă cu suma de 9.851.505,71 RON, sumă care trebuie restituită către populaţie, respectiv 410 deponenţi, care au formulat declaraţii de creanţă în dosarul de insolvenţă. Partea vătămată G.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.173 RON, solicitând şi dobânda la suma respectivă. Partea vătămată C.P. (fostă G.) s-a constituit parte civilă cu suma de 5.009,78 RON, solicitând şi dobânda la suma respectivă. Partea civilă M.Ş. a indicat ca mandatar pe M.I.S. Partea civilă Ş.S. a indicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 8.259,97 RON şi nu 7.099 cum s-a reţinut iniţial. Partea civilă I.D.M. a comunicat instanţei că se constituie parte civilă cu suma de 22.976,43 RON, contravaloarea a patru contracte, sumă actualizată cu dobânda legală la data plăţii. T.G.F. s-a constituit parte civilă fiind moştenitorul lui I.E., cu suma de 40.375,78 RON, pentru cele şase contracte de economisire. Partea civilă B.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.355,48 RON, contravaloarea a patru contracte de depozit. Partea vătămată C.P. a solicitat despăgubiri de 10.131,69 RON la termenul din 6 aprilie 2012. Partea vătămată C.G. a solicitat despăgubiri ca parte civilă de 3.500 RON cu dobânzi. M.E. şi M.E. s-au constituit părţi civile cu suma de 10.599,57 RON, contravaloarea depozitului din data de 4 noiembrie 2008, iar M.E. s-a constituit parte civilă şi cu suma de 8.007,73 RON contravaloarea a trei contracte de depozit. Partea civilă R.M. a indicat ca mandatar pe R.N. Au fost indicaţi ca moştenitori ai lui B.H.: B.A. soţie şi B.A.D. fiică. S-a depus procura judiciară pentru D.A. în persoana mandatarului D.M. S-a depus o modificare a acţiunii civile de către partea civilă C.C.K. Partea civilă D.V. şi-a precizat pretenţiile civile la suma de 11.009,48 RON. C.P. l-a indicat ca mandatar pe domnul C.V. La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2012, partea civilă C.E. a arătat că figurează în proces, atât în nume propriu, cât şi în numele tatălui ei, partea civilă decedată C.D., iar partea civilă J.D. a arătat că figurează în cauză în nume propriu, dar şi în numele soţului decedat în anul 2008, J.G.
La soluţionarea acţiunii civile, instanţa a avut în vedere sumele cu care părţile vătămate s-au constituit părţi civile, unele dintre părţile civile solicitând şi plata sumei actualizată cu rata inflaţiei, menţiunile privind sumele cu care părţile civile figurau în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 iunie 2011, întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, contractele de economisire încheiate cu „U.F." Braşov depuse la dosarul de urmărire penală sau al instanţei judecătoreşti, ţinându-se seama de ultima sumă investită cu care părţile civile figurau în graficele de rambursare din contractele în curs de derulare, fără a se acorda dobânda pe care ar fi urmat să o primească în viitor la expirarea perioadei, în condiţiile reţinerii infracţiunii de înşelăciune în sarcina inculpatului N.N.
Fiind deci îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1001 din vechiul C. civ. (în condiţiile în care noul C. civ. a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 iar activitatea infracţională a avut loc înaintea acestei date), a obligat inculpatul N.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL - Braşov, str. B.P.H., judeţul Braşov, la plata către părţile civile a sumelor cu titlu de despăgubiri civile conform dispozitivului.
A respins restul pretenţiilor civile solicitate de părţile civile ca neîntemeiate, din înscrisurile existente, contractele de economisire aflate la dosar, nerezultând sumele respective ca fiind învestite la Asociaţia C.A.R. „U.F." Braşov, iar acordarea de daune morale nefiind justificată în cauză.
A respins acţiunea civilă formulată de partea responsabilă civilmente Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL ca nefondată în condiţiile art. 19 C. proc. pen., judecata în faţa instanţei civile suspendându-se până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
A constatat că nu s-au constituit părţi civile, următoarele părţi vătămate A.I., A.D., prin moştenitori, B.M., B.Gh., B.L., B.M., B.Gh. (prin moştenitorii săi), B.I., B.C., B.P., G.A., G.I., H.R., M.C.G., O.A., P.V., P.G. (parte vătămată Ş.E.), P.I., P.M., S.Gh., T.M., B.M., C.M., N.N., T.I., S.I., S.M., B.Gh. şi B.M.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 588.421,88 RON de la inculpatul N.N., sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunilor şi care nu folosesc la despăgubirea părţilor vătămate.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător până la concurenţa sumei pentru care s-au acordat despăgubiri civile părţilor civile, asupra bunurilor inculpatului N.N., măsură luată prin ordonanţa din 1 octombrie 2010, îndeplinită prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 14 octombrie 2010.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul N.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov I.F.N. - prin lichidator judiciar C.L. IPURL la plata sumei de 16.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului falsificat intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006", ataşat la dosarul de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.N. care a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale) şi art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi, respectiv achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii lor având în vedere că au fost aplicate spre maximul prevăzut de lege în condiţiile în care noul C. pen. în vigoare de la 1 februarie 2014 prevede pedepse mai scăzute pentru infracţiunile presupus săvârşite de inculpat şi aplicarea, ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, a prevederilor art. 861 C. pen.
În motivarea apelului formulat, inculpatul a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune deoarece el nu a indus în eroare părţile vătămate care au depus bani chiar şi de mai multe ori, bani pe care i-au ridicat cu dobândă, declarându-se mulţumite (indicându-se în acest sens declaraţiile părţilor vătămate R.C., L.I., E.Gh., I.C., N.E., C.P., C.Z.). S-a arătat că instanţa a audiat numai o parte din părţile vătămate şi a dedus că inculpatul ar fi înşelat 410 părţi vătămate fără să arate în mod concret care sunt acţiunile specifice de inducere în eroare exercitate de inculpat asupra fiecărei părţi vătămate ca element material al infracţiunii de înşelăciune în condiţiile în care părţile vătămate au depus bani de bunăvoie, ştiau că depozitele nu sunt garantate de BNR, au ridicat de multe ori şi dobânda şi chiar au solicitat în mod expres reînnoirea contractelor de economisire. Se mai arată că, deşi prima instanţă a reţinut că inculpatul a indus în eroare părţile vătămate prin prezentarea ca legală a activităţii CAR U.F., nicio probă administrată nu are gradul de concludentă necesar pentru a se dovedi că inculpatul ar fi desfăşurat activităţi de inducere în eroare a părţilor vătămate în sensul că li s-ar fi prezentat părţilor vătămate ca fiind legală activitatea CAR U.F. S-a mai arătat că, din moment ce, de multe ori părţile vătămate şi-au ridicat banii cu dobândă cu tot, nu există nici intenţia inculpatului de a înşela ca element al laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului s-a invocat lipsa intenţiei ca element constitutiv al infracţiunii în condiţiile în care inculpatul a făcut demersurile necesare pentru intrarea în legalitate a activităţii CAR U.F., respectiv pentru a obţine autorizarea pentru a putea atrage depozite în sensul exigenţelor O.U.G. nr. 99/2006. S-a mai arătat că inculpatul nu putea întrerupe brusc activitatea desfăşurată de CAR U.F. la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 28/2006 deoarece avea în derulare contracte încheiate anterior cu deponenţii care presupuneau acordarea de dobânzi, întreruperea intempestivă a activităţii ar fi cauzat acestora mari prejudicii.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals s-a arătat că fapta nu există deoarece Hotărârea Adunării Generale despre care instanţa a reţinut că este falsă s-a luat în urma convocării legale a şedinţelor (declaraţia martorului P.S.), nu are nicio relevanţă juridică că această hotărâre a fost dictată de inculpat, instanţa nu putea ajunge la concluzia că Hotărârea Adunării Generale este falsă din moment ce nu a analizat împrejurările privind cvorumul şi majoritatea cu care a fost luată.
Cu privire la motivul de apel subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor deoarece are o vârstă înaintată, nu are antecedente penale şi a avut o conduită bună pe parcursul desfăşurării procesului penal şi, în plus pentru infracţiunea prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 i s-a dat pedeapsa maximă.
Împotriva aceleaşi sentinţe au declarat apel şi părţile civile B.E., B.V., C.C.K., C.M., C.G., I.Gh., M.M., P.I. şi Z.A.
Părţile civile B.V., C.G., I.Gh., M.M., prin reprezentant M.P. au arătat că sunt nemulţumiţi de faptul că martorul D. a minţit pe parcursul judecării cauzei, că nu figurează şi el ca inculpat deşi a contribuit la activitatea infracţională a inculpatului N., cei doi fiind înrudiţi. Au solicitat ca instanţa să anuleze mai degrabă actul de donaţie a averii inculpatului mai degrabă decât Hotărârea Adunării Generale a CAR U.F. Au mai arătat că sunt nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor ce li s-au acordat fără a detalia acest aspect.
Părţile civile C.M. şi P.I. au criticat sentinţa deoarece nu li s-a acordat şi dobânda corespunzătoarele sumelor depuse astfel cum a fost stabilită prin contractele de economisire încheiate cu CAR U.F.
Părţile civile C.C.K. şi Z.A. au arătat că, potrivit contractelor de economisire încheiate ar fi trebuit să primească ca şi despăgubiri, prima 21.464 RON şi a doua 36.411,48 RON.
Partea civilă B.E. a criticat împrejurarea că i s-au acordat despăgubiri civile în cuantum de doar 1.199,45 RON deşi s-a reţinut în sentinţa atacată faptul că a avut încheiat un contract de economisire de 5.199,45 RON.
Prin Decizia penală nr. 113/Ap din 8 octombrie 2013 Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul N.N. şi părţile civile B.E., B.V., C.C.K., C.M., C.G., I.Gh., M.M, P.I. şi Z.A. împotriva Sentinţei penale nr. 45/S din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov în Dosarul penal nr. 10559/62/2011, obligând părţile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit, urmare a coroborării judicioase a întregului material probator administrat în cauză, o stare de fapt corectă, dând o încadrare juridică legală infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul N.N., considerentele sentinţei atacate fiind însuşite de instanţa de control judiciar fără a le reitera.
Curtea a constatat că prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul beneficiază până la pronunţarea unei hotărâri definitive, conform art. 52 C. proc. pen., art. 23 alin. (11) din Constituţie şi art. 6 § 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost răsturnată prin probe certe, decisive şi sigure în raport cu infracţiunile prevăzute de 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale), art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi art. 290 C. pen.
Cu privire la activităţile desfăşurate de inculpat de inducere în eroare a celor 410 părţi vătămate ca element material al infracţiunii de înşelăciune în contracte, prin mijloace frauduloase cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale), teza apărării potrivit căreia nu există probe care să ateste că inculpatul ar fi desfăşurat activităţi de amăgire a părţilor vătămate, simpla neîndeplinire de către CAR U.F. IFN a condiţiilor prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006 nefiind suficientă pentru a se concluziona că inculpatul le-a înşelat pe aceste părţi care au încheiat de bună voie contracte de economisire-creditare şi, în unele cazuri, au cerut şi prelungirea acestor contracte nu poate fi primită. De asemenea nu poate fi primită nici teza apărării potrivit căreia instanţa nu putea ajunge la concluzia existenţei unor activităţi de inducere în eroare a părţilor vătămate din partea inculpatului care nu le-a prezentat niciodată acestora ca fiind legală activitatea asociaţiei al cărei preşedinte era. A mai arătat că instanţa nu putea ajunge la concluzia existenţei a 410 acte materiale de înşelăciune deoarece nu le-a audiat în faza cercetării judecătoreşti pe toate aceste părţi vătămate.
Declaraţiile părţilor vătămate audiate în faza cercetării judecătoreşti se completează cu plângerile penale formulate de acestea şi cu declaraţiile date cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, care sunt probe privind vinovăţia inculpatului chiar dacă nu au fost readministrate în întregime în faza cercetării judecătoreşti, neputându-se aprecia că s-ar fi încălcat dreptul la apărare al inculpatului în lipsa formulării unei cereri motivate de readministrare a întregului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale.
Din declaraţiile părţilor vătămate audiate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti (în această fază au fost audiate părţile vătămate D.F., T.I.M., Z.A., P.A., P.I., N.S.V., S.A., Ş.N., R.C., L.I., E.Gh., I.V., N.E., C.P., C.Z., C.E.) a rezultat că majoritatea covârşitoare a acestora erau persoane simple, fără studii superioare şi de cele mai multe ori în vârstă care au fost atrase de dobânzile acordate de CAR U.F. IFN pentru sumele depuse, care erau mult superioare celor practicate pe piaţa bancară, de circa 16 - 18%, mergând în unele cazuri până la 28 - 31% (împrejurarea că au ales să depună bani la CAR U.F. IFN atraşi de dobânzile practicate apare în mod constant ca element comun al tuturor declaraţiilor părţilor vătămate). Este foarte adevărat că, în general, părţile vătămate nu purtau discuţii directe cu inculpatul, ci semnau un contract de economisire/creditare tipizat care era completat de martorele G.M. şi P.F. În acest contract tipizat (modelul contractului fiind depus la dosarul cauzei) nu era stipulată împrejurarea că CAR U.F. IFN ar fi în curs de îndeplinire a condiţiilor minime de acces la activităţile de creditare stipulate de O.G. nr. 28/2006 sau că potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006, fiind o instituţie financiară nebancară nu poate atrage fonduri cu caracter rambursabil de la membrii săi sau de la alte persoane fizice dacă acestea nu reprezintă contribuţii la fondul social al membrilor, cu consecinţa existenţei unui risc pe care părţile vătămate să-l fi cunoscut şi să fi fost de acord să şi-l asume. Din declaraţiile martorelor G.M. şi P.F. nu a rezultat că în momentul în care părţile vătămate au semnat li s-a precizat existenţa unui atare risc. La dosarul cauzei au fost depuse contractele de economisire creditare încheiate cu toate cele 410 părţi vătămate, din conţinutul cărora a rezultat că toate acestea au fost încheiate, respectiv reînnoite preponderent în anul 2008 fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 99/2006 în condiţiile în care părţile vătămate nu au cunoscut că CAR U.F. IFN nu era instituţie de credit în sensul legii şi nu avea dreptul să atragă depozite de la populaţie, unele părţi vătămate arătând că erau convinse că această asociaţie este o bancă (declaraţiile părţilor vătămate A.M., Z.D., R.S., P.C., M.E., S.E., C.I.), ba chiar şi că depozitele sunt garantate de BNR (declaraţiile părţilor vătămate D.M., I.O. Curtea a mai reţinut că declaraţiile părţilor vătămate R.C., L.I., E.Gh., I.C., N.E., C.P., C.Z. invocate în apărarea inculpatului nu dovedesc nevinovăţia acestuia. Aceste părţi vătămate au declarat că au depus bani şi în unele cazuri au solicitat reînnoirea contractelor de economisire/creditare de bunăvoie, că au încasat dobânzi şi au fost mulţumite, unele dintre aceste părţi declarând că au ştiut că depozitele nu erau garantate de BNR, dar niciuna dintre aceste părţi vătămate nu a declarat că ar fi cunoscut faptul că CAR U.F. IFN nu era instituţie de credit în sensul legii şi nu avea dreptul să atragă depozite de la populaţie desfăşurând aşadar o activitate ilegală.
S-a constatat, astfel că elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă tocmai în desfăşurarea de către CAR U.F. IFN, prin inculpat în calitate de preşedinte al acestei asociaţii, a unei activităţi de atragere ilegală de depozite băneşti de la public, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006 şi fără a aduce la cunoştinţa părţilor vătămate această împrejurare generatoare de risc care nu era inserată în contractul tipizat pe care părţile îl semnau şi nici nu era comunicată personal sau prin reprezentanţii care completau aceste contracte (de regulă martorele G.M. şi P.F.).
Sub aspectul existenţei laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune, deşi apărarea a susţinut că nu a existat intenţia inculpatului de a înşela părţile vătămate, care de multe ori şi-au ridicat banii cu dobândă, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul ştia că CAR U.F. IFN nu avea dreptul de a atrage fonduri cu caracter rambursabil de la membrii săi sau de la alte persoane fizice dacă acestea nu reprezintă contribuţii la fondul social al membrilor în conformitate cu art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006. Inculpatul nu poate invoca faptul că a fost în eroare cu privire la acest aspect, întrucât rezultă din declaraţiile martorilor S.A. şi D.F. că inculpatul i-a asigurat că a făcut demersurile necesare pentru obţinerea aprobării BNR în privinţa activităţii de atragere de depozite de la populaţie.
În condiţiile în care cunoştea că asociaţia CAR U.F. IFN desfăşoară activităţi ilegale de atragere de depozite şi că deponenţilor nu li se menţionează aceste aspecte, împrejurarea că unii deponenţi (o mică parte) au primit banii cu dobândă şi au fost mulţumiţi nu conduce la inexistenţa intenţiei inculpatului de a înşela.
S-a constatat că inculpatul N.N. a fost preocupat de crearea unei aparenţe de legalitate în privinţa funcţionării CAR U.F. IFN, motiv pentru care a şi întreprins demersuri pentru a transforma asociaţia CAR U.F. în CAR U.F. IFN prin Hotărârea Adunării Generale a Membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006" în care se specifica noul statut al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov, titulatură la care s-a adăugat „I.F.N." - Instituţie Financiară Nebancară „având în vedere reglementările Băncii Naţionale cuprinse în O.G. nr. 28/2006". În pofida acestor demersuri inculpatul cunoştea că, şi în calitate de instituţie financiară nebancară, CAR U.F. IFN, era supusă interdicţiei prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006.
Curtea a reţinut că existenţa intenţiei calificată prin scop (acela de a utiliza sumele de bani provenite de la deponenţi în interes propriu) a rezultat şi din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 iunie 2011, întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov potrivit cărora, din analiza activităţii desfăşurată de Asociaţia C.A.R. „U.F." Braşov - IFN, în perioada de la data înfiinţării, anul 2002 şi până la data intrării în insolvenţă, anul 2009, a rezultat că nu au fost respectate scopul şi obiectul de activitate prevăzute la art. 6 şi 7 din statutul modificat deoarece, pe lângă împrumuturile acordate membrilor, asociaţia a atras şi depozite, pentru care a acordat dobânzi cu mult mai mari decât cele acordate de instituţiile de creditare în perioada respectivă. Dobânzile practicate nu au fost aprobate de Adunarea Generală sau de Consiliul Director, acestea fiind stabilite în mod arbitrar în contratele de economisire/creditare, deşi art. 8.6 din statut prevedea „asigurarea în mod egal a aceloraşi drepturi şi obligaţii pentru fiecare membru". Sumele încasate la contractele de depozit de Asociaţia C.A.R. U.F. Braşov, în perioada 2002 - 2008, au fost utilizate discreţionar de preşedintele acesteia, inculpatul N.N., pentru plăţi la societăţi care aparţin inculpatului şi familiei sale: SC U.F. SA, SC C.C. „I.U." SRL Braşov, lucrări de reparaţii şi modernizări atât la imobile proprii, cât şi la altele care aparţin SC U.F. SA Braşov, plăţi către persoane fizice sau juridice care nu sunt justificate cu documente: T.I., B.D., B.B., V.E., SC A. „B." Codlea. Concordia Română - Cooperativa de Credit etc.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului apărarea a invocat lipsa intenţiei ca element constitutiv al infracţiunii în condiţiile în care inculpatul a făcut demersurile necesare pentru intrarea în legalitate a activităţii CAR U.F., respectiv pentru a obţine autorizarea pentru a putea atrage depozite în sensul exigenţelor O.U.G. nr. 99/2006. S-a mai arătat că inculpatul nu putea întrerupe brusc activitatea desfăşurată de CAR U.F. la data intrării în vigoare a O.G. nr. 28/2006 deoarece avea în derulare contracte încheiate anterior cu deponenţii care presupuneau acordarea de dobânzi, întreruperea intempestivă a activităţii ar fi cauzat acestora mari prejudicii.
Cu privire la această apărare curtea a reţinut că nu se poate admite că simpla efectuare a unor demersuri pentru intrarea în legalitate a activităţii CAR U.F. IFN nefinalizate niciodată poate conduce la exonerarea de răspundere penală a unei persoane care încalcă legea. O.G. nr. 28/2006, ce a intrat în vigoare la data de 4 februarie 2006, a interzis instituţiilor financiare nebancare, prin art. 9 lit. c), să încaseze sume de bani de la populaţie sub formă de depozite, ceea ce presupunea ca inculpatul N.N. să înceteze imediat activităţile desfăşurate până în acel moment prin Asociaţia C.A.R U.F. Braşov. Potrivit capitolului 8 din O.G. nr. 28/2006, intitulat „Dispoziţii aplicabile caselor de ajutor reciproc şi caselor de amanet", în art. 56 se menţionează că „Caselor de ajutor reciproc şi caselor de amanet le sunt aplicabile şi prevederile cap. I, cap. II secţiunea a 6-a, cap. IX şi cap. X. Conform art. 57, casele de ajutor reciproc vor desfăşura activitate de creditare, în conformitate cu prevederile legii speciale aplicabile acestora şi ale prezentului titlu, cu respectarea următoarelor condiţii: a) înscrierea în Registrul de evidenţă ţinut la Banca Naţională a României; b) păstrarea modului de organizare, funcţionare şi asociere potrivit prevederilor legii speciale care le reglementează activitatea; c) limitarea activităţii de creditare conform prevederilor legii speciale care le reglementează activitatea; d) limitarea surselor de finanţare potrivit legilor speciale care le reglementează activitatea. Entităţile care, prin activitatea care o desfăşurau, intrau sub incidenţa respectivei ordonanţe, cu excepţia caselor de ajutor reciproc şi a caselor de amanet, aveau obligaţia să procedeze la schimbarea formei juridice în societate comercială pe acţiuni. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, toate instituţiile financiar nebancare trebuiau să remită Băncii Naţionale a României o declaraţie semnată de reprezentanţii legali, însoţită, după caz, de dovada înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, aflat la grefa judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi aveau sediul. În cazul în care declaraţia nu era remisă, în forma şi la termenele specificate, entităţile respective nu mai aveau dreptul să desfăşoare activitatea de creditare.
Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, la art. 5, se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. Articolul 410 prevede că desfăşurarea de activităţi interzise potrivit articolului 5 de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entităţi care nu este instituţie de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cu toate acestea, după apariţia noilor reglementări, inculpatul N.N. a continuat activitatea de atragere a depozitelor băneşti de la populaţie şi, pentru a crea aparenţa legalităţii acţiunilor sale şi, implicit, a activităţii desfăşurată de C.A.R. U.F., a făcut demersuri pentru a înscrie asociaţia ca instituţie financiară nebancară, instituţie căreia potrivit art. 9 din O.G. nr. 28/2006, indicat mai sus, îi era interzisă desfăşurarea de activităţi de atragere de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
Cu privire la infracţiune de fals prevăzută de art. 290 C. pen. apărarea a invocat că fapta nu există deoarece Hotărârea Adunării Generale despre care instanţa a reţinut că este falsă s-a luat în urma convocării legale a şedinţelor (declaraţia martorului P.S.), nu are nicio relevanţă juridică că această hotărâre a fost dictată de inculpat, instanţa nu putea ajunge la concluzia că Hotărârea Adunării Generale este falsă din moment ce nu a analizat împrejurările privind cvorumul şi majoritatea cu care a fost luată. Chiar dacă s-ar admite că Adunarea Generală din data de 12 iunie 2006 a fost legal convocată şi că acest aspect ar rezulta din declaraţiile inculpatului care a precizat că anunţurile de convocare erau date de cele mai multe ori în ziarul local B.Z. Braşov şi din declaraţiile martorului P.S. care a arătat că s-au dat anunţuri de convocare a adunărilor generale în ziarele locale (cu toate că adresa C.P. SRL precizează că în ziarul B.Z. Braşov nu a fost dat anunţul de convocare a Adunării Generale din data de 12 iunie 2006 a C.A.R. U.F., iar declaraţia martorului Platon este dată la modul general), totuşi în registrul conţinând toate procesele-verbale ale C.A.R. U.F. nu a fost găsit niciun proces-verbal cu privire la Adunarea Generală din data de 12 iunie 2006, astfel că nu există dovada că o atare adunare generală a avut loc în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege.
Aceste aspecte coroborate cu declaraţiile martorilor G.M., P.F., P.S., D.A., S.A., D.A., S.M. din care rezultă că întreaga activitate a C.A.R. U.F. era decisă de inculpat de unul singur au condus la concluzia că inculpatul N.N., în scopul înregistrării Asociaţiei U.F. Braşov ca instituţie financiară nebancară, a întocmit în fals înscrisul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006", adunare generală care nu a avut loc, înscris pe care l-a folosit la data de 19 iulie 2006 cu prilejul autentificării sub nr. 2920/2006 de către notarul public I.D.F. a noului statut al asociaţiei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals prevăzute de art. 290 C. pen.
Pentru considerentele arătate curtea a reţinut că nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale) şi art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi, respectiv achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă fiind corectă.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social ridicat al faptelor, dedus din perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, împrejurările şi urmările săvârşirii acesteia, prejudiciu foarte mare de 9.851.505,71 RON nerecuperat, vârsta inculpatului, inexistenţa antecedentelor penale, conduita bună sau iminenţa intrării în vigoare a unor dispoziţii penale mai favorabile (de care inculpatul va putea desigur să beneficieze în condiţiile prevăzute de lege), însă toate acestea nu justifică reducerea pedepselor sau modificarea modalităţii de executare care asigură pe deplin scopul de prevenţie generală şi specială şi de reeducare prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la apelurile părţilor civile B.V., C.G., I.Gh., M.M. curtea a reţinut că în mod corect instanţa a reţinut declaraţiile martorului D.F. în măsura în care acestea s-au coroborat cu restul probatoriului administrat, în condiţiile în care părţile civile s-au arătat mulţumite de modul de soluţionarea laturii penale a cauzei, aprecierea subiectivă că martorul în cauză a minţit nu poate constitui prin el însuşi un motiv întemeiat de apel. Instanţa s-a limitat la judecarea cauzei cu privire la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare conform art. 317 C. proc. pen., părţile civile nu au atacat soluţia de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. a învinuitului D.F., astfel că nemulţumirea lor cu privire la împrejurarea că acesta nu figurează ca inculpat nu poate fi exhibată direct ca motiv de apel.
Fiind învestită cu judecarea infracţiunii de fals prevăzută de art. 290 C. pen. privind actul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor C.A.R. din 12 iunie 2006", în mod corect instanţa a făcut aplicarea art. 348 C. proc. pen. şi a dispus desfiinţarea totală a înscrisului falsificat, nefiind întrunite condiţiile legale pentru a dispune şi anularea actului de donaţie a averii inculpatului întrucât nu a fost învestită cu judecarea vreunei infracţiuni în legătură cu acest din urmă act.
Părţilor civile B.V., C.G., I.Gh., M.M. li s-au acordat despăgubiri civile într-un cuantum corect în considerarea sumelor depuse şi nerecuperate astfel cum rezultă din contractele de economisire/creditare încheiate cu CAR U.F. IFN. (B.V. - suma de 32.069,74 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 18 decembrie 2008, C.G. - suma de 2.951.25 RON pentru care s-a încheiat 1 contracte în perioada 19 ianuarie 2009, I.Gh. - suma de 35.149,65 RON pentru care s-au încheiat 3 contracte în perioada 4 februarie 2008 - 20 noiembrie 2008, M.M. - suma de 9.389,72 RON prin contractul încheiat la data de 5 noiembrie 2008).
Părţile civile C.M. şi P.I. au criticat sentinţa deoarece nu li s-a acordat şi dobânda corespunzătoarele sumelor depuse astfel cum a fost stabilită prin contractele de economisire încheiate cu CAR U.F. Curtea a reţinut că acea dobândă nu reprezintă parte a prejudiciului stabilit în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 şi urm C. civ. şi art. 1375 Noul C. civ., în cauză nefiind antrenată răspunderea contractuală în raport cu contractele încheiate de părţile civile ca urmare a inducerii lor în eroare prin înşelăciune
Părţile civile C.C.K. şi Z.A. au arătat că, potrivit contractelor de economisire încheiate ar fi trebuit să primească ca şi despăgubiri, prima 21.464 RON şi a doua 36.411,48 RON.
Partea civilă B.E. a criticat împrejurarea că i s-au acordat despăgubiri civile în cuantum de doar 1.199,45 RON deşi s-a reţinut în sentinţa atacată faptul că a avut încheiat un contract de economisire de 5.199,45 RON. Părţii civile Z.A. i s-a acordat suma de 21.137,54 pentru care s-au încheiat 4 contracte în perioada 5 august 2008 - 22 noiembrie 2008 cu CAR U.F. IFN. În mod corect nu i s-a acordat părţii civile şi suma aferentă contractului de economisire încheiat cu I.U.C. Braşov deoarece acest prejudiciu nu decurge din faptele penale deduse judecăţii în prezenta cauză nefiind relevant că partea civilă a crezut că încheie contractul tot cu CAR U.F. IFN, că numărul contului de economisire era acelaşi sau că, în fapt, şi firma I.U.C. Braşov aparţine tot inculpatului N.N.
Părţii civile V.V.L. prin reprezentant V.C. - i s-a acordat deja suma de 9.364,74 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 19 noiembrie 2008, prin urmare aceeaşi sumă nu mai poate fi acordată încă o dată şi bunicii Z.A.
Părţii civile C.C.K. i s-a acordat suma de 5.428,48 RON pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 16 ianuarie 2009 cu CAR U.F. IFN. În mod corect nu i s-a acordat părţii civile şi sumele de 11.904,04 RON şi 3.674,30 RON aferente altor două contracte de economisire încheiate cu I.U.C. Braşov deoarece acest prejudiciu nu decurge din faptele penale deduse judecăţii în prezenta cauză nefiind relevant că partea civilă afirmă că aceste contracte au fost mutate pe altă firmă fără ştirea ei din moment ce pe ele apare semnătura părţii civile.
Părţii civile B.E. - i s-a acordat în mod corect suma de 1.199,45 RON rămasă nerecuperată pentru care s-a încheiat 1 contract în data de 4 decembrie 2008 în valoare totală de 5.199,45 RON, ţinând seama de ultima sumă investită cu care partea civilă figura în graficul de rambursare din contractul în curs de derulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.N. care a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune reţinute în sarcina sa, sub aspectul laturii subiective, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiza în vederea stabilirii prejudiciului rămas neachitat.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că următoarele:
Prealabil analizării recursului formulat de inculpat, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursului, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 38510 alin. (2) şi (21) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.).
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa constată că recurentul nu a motivat în termen recursul şi nu a invocat nici un caz de casare, drept urmare, instanţa de recurs examinează cauză numai cu privire la cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce priveşte problemele de drept şi nu cu privire la chestiunile de fapt.
Invocând cazul de casare prev de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. recurentul inculpat a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond pentru efectuarea unei expertize care să aibă drept obiectiv stabilirea cuantumul prejudiciului rămas de achitat.
Se observă că inculpatul nu a contestat cuantumul prejudiciului astfel cum a fost stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică. Or, în această situaţie nu se poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare nefiind vorba de o aplicare greşită a legii, chestiunea invocată de inculpat ţinând de o eventuală executare.
Înalta Curte observă că procedura a avut un caracter echitabil, martorii au fost audiaţi, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, iar inculpatul a fost audiat şi a avut o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta declaraţiile martorilor, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică. În acest context va fi respinsă critica potrivit căreia dreptul inculpatului de a beneficia de un proces corect şi echitabil prev. de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat.
Ambele instanţe au respectat dispoziţiile referitoare la aprecierea probelor şi au motivat corespunzător hotărârile, evidenţiindu-se o temeinică şi completă analiză a materialului probator şi a apărărilor formulate de inculpat, atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi cu privire la încadrarea juridică.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. se observă că inculpatul recurent a solicitat achitarea privind infracţiunea de înşelăciune pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006, întrucât în mod greşit s-a reţinut în actul de sesizare şi în hotărârile pronunţate de cele două instanţe că aceste contracte au fost încheiate după intrarea în vigoare a Ordonanţei nr. 28/2006, ceea ce nu corespunde adevărului.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. este incident când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o faptă prevăzută de legea penală, dar căreia îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, cu condiţia ca instanţei de recurs să nu i se ceară să facă ea constatarea faptelor şi împrejurărilor cerute de lege.
Astfel cum s-a arătat anterior, Legea nr. 2/2013 a adus o modificare de substanţă dispoziţiilor legale ce reglementează recursul - ca a doua cale de atac exercitată împotriva hotărârilor penale, stabilind un nou cadru, mult mai strict şi bine delimitat, prin restrângerea cazurilor de casare, implicit, a limitelor în care instanţa de recurs poate examina cauza dedusă judecăţii. Toate modificările pun în evidenţă reglementarea recursului ca şi cale de atac ce vizează exclusiv aspectele de legalitate, fără posibilitatea examinării chestiunilor de fapt şi a soluţiilor ce implică o operaţiune de apreciere a probelor administrate. Această concepţie este evidenţiată prin abrogarea expresă a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., singurul care permitea anterior instanţei de recurs (dar şi atunci numai în anumite condiţii) să analizeze corespondenţa dintre conţinutul mijloacelor de probă şi situaţia de fapt reţinută de către instanţe, cu posibilitatea de a stabili o altă situaţie de fapt.
Drept urmare, cu ocazia soluţionării recursului exercitat în cauza de faţă, înalta Curte nu poate proceda la examinarea şi reaprecierea probelor administrate, la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi instanţa de apel (în faţa cărora cauza a devoluat integral), după cum instanţa de recurs nu poate reevalua şi reaprecia materialul probator, cu consecinţa adoptării altor concluzii cu privire la aspecte de fapt, diferite de cele stabilite prin hotărârile atacate şi care au fundamentat soluţiile contestate de recurenţi.
Or, raportat la argumentele invocate se constată că nu numai că se contestă situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţele de fond şi apel, dar se tinde la modificarea normei incriminatoare, aspect ce exced examenului pe care-l poate efectua instanţa de recurs, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. privitor la grava eroare de fapt fiind abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).
Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.; art. 410 din din O.U.G. nr. 99/2006, la pedeapsa de 7 ani închisoare; art. 290 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Art. 215 C. pen. anterior - înşelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
(2) înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
(4) ..
(5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 244 C. pen. - înşelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Art. 410 O.U.G. nr. 99/2006 - Vechea reglementare
Desfăşurarea de activităţi interzise potrivit art. 5 de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entităţi care nu este instituţie de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 410 - Noua reglementare
Desfăşurarea, fără drept, de activităţi dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1), precum şi începerea desfăşurării activităţilor ca instituţie de credit fără a obţine autorizaţia potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani.
Art. 290 C. pen. anterior
Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Tentativa se pedepseşte
Art. 322 - C. pen. - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Acuzaţia inculpatului constă în aceea că în perioada anilor 2006 - 2009, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei C.A.R. U.F. Braşov I.F.N., ce nu este instituţie de credit, s-a angajat într-o activitate de atragere de depozite băneşti de la public, interzisă prin art. 5 din O.U.G. nr. 99/2006, a indus şi a menţinut în eroare un număr de 410 părţi vătămate, atât cu prilejul încheierii contractelor de economisire - creditare, cât şi cu prilejul reînnoirii lor, afirmând că este abilitat legal să încheie contracte de economisire şi oferind dobânzi mult superioare celor practicate de băncile comerciale, pe care nu le putea onora din lipsa altor surse de venit, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu total de 9.851.505,71 RON, şi că inculpatul, în scopul înregistrării Asociaţiei U.F. Braşov ca instituţie financiară nebancară, a întocmit în fals înscrisul intitulat „Hotărârea Adunării Generale a membrilor CAR din 12 iunie 2006, pe care l-a folosit la data de 19 iulie 2006, cu prilejul autentificării sub nr. 2920/2006 de către notarul public I.D.F. a noului statut al asociaţiei.
Se constată că faptele sunt incriminate atât sub imperiul vechii legi, cât şi sub imperiul noii legi, fiind sancţionate în ambele situaţii cu pedeapsa închisorii.
În considerentele Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 Curtea Constituţională a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile se face prin aprecierea globală şi prin alegerea dispoziţiilor unei singure legi, cu privire la toate instituţiile de drept substanţial incidente, şi nu prin luarea în considerare a dispoziţiilor sau instituţiilor autonome.
Se observă, în cazul infracţiunii de înşelăciune o atenuare a condiţiilor de incriminare şi sancţionare, iar în cazul infracţiunii prev. de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 numai în ce priveşte regimul sancţionator.
În aprecierea legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere şi alte criterii determinate de instituţiile care agravează, atenuează sau înlătură răspunderea penală şi limitele de pedeapsă.
Astfel în analiza disp. art. 5 C. pen. se apreciază că prin raportare la instituţia prescripţiei răspunderii penale mai favorabilă este legea veche.
De asemenea şi în ce priveşte concursul de infracţiuni, în raport de algoritmul de calcul şi de faptul că aplicarea sporului este o facultate a instanţei, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul penal anterior.
Potrivit art. 124 C. pen. anterior împlinirea termenului de prescripţie specială începe să curgă, indiferent de câte întreruperi ar interveni, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, de la data săvârşirii faptei şi se împlineşte, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevăzută de aceasta. Având în vedere că prescripţia specială este o cauză care înlătură răspunderea penală, s-a considerat, evident, că împlinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabilă decât împlinirea potrivit legii noi, câtă vreme aceasta din urmă a mărit intervalul de timp ce poate avea ca efect neaplicarea unei pedepse.
Astfel raportat la dispoziţiile art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen. a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. Potrivit art. 122 lit. d) C. pen. termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa mai mare de 1 an dar care nu depăşeşte 5 ani.
Limita de pedeapsă pentru această infracţiune este de maxim 5 ani închisoare, astfel că inculpatul beneficiază de dispoziţiile art. 122 lit. d) cu referire la art. 124 C. pen., potrivit cu care prescripţia înlătură răspunderea penală dacă termenul prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Se reţine, în raport de situaţia de fapt stabilită, că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comisă la data de 19 iulie 2006 iar termenul de 7 ani şi 6 luni s-a împlinit la data de 19 ianuarie 2014, astfel că a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatului N.N. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.
Faţă de cele ce preced, înalta Curte va admite recursul formulat de inculpatul N.N. împotriva Deciziei penale nr. H3/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte Sentinţa penală nr. 45/S din 11 octombrie 2012 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov şi în parte decizia atacată numai în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale raportat la infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. şi, în rejudecare va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor: 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale); 7 ani închisoare pentru desfăşurarea de activităţi interzise de către o persoană care nu este instituţie de credit prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului N.N., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale) şi 7 ani închisoare pentru desfăşurarea de activităţi interzise de către o persoană care nu este instituţie de credit prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului N.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul N.N. împotriva Deciziei penale nr. H3/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Sentinţa penală nr. 45/S din 11 octombrie 2012 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov şi în parte decizia atacată numai în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale raportat la infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale); 7 ani închisoare pentru desfăşurarea de activităţi interzise de către o persoană care nu este instituţie de credit prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului N.N., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (410 acte materiale) şi 7 ani închisoare pentru desfăşurarea de activităţi interzise de către o persoană care nu este instituţie de credit prevăzută de art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani.
Pedeapsă rezultantă de executat 12 ani închisoare alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durata de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului N.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2609/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 2742/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
