ICCJ. Decizia nr. 2628/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.).

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2628/2014

Dosar nr. 1470/110/2006

Şedinţa publică din 19 septembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 167/D/2012 din data de 22 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău de schimbare a încadrării juridice, după cum urmează:

1. pentru inculpatul T.R.:

- din: art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.; art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 255 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în: art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 255 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

2. pentru inculpatul H.Gh.:

- din: art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, în: art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. pentru inculpatul C.R.R.:

- din: art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., în: art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen.

în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpatul T.R., prin apărătorul ales, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.C., prin apărătorul ales, din infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpaţilor: 1. T.R., cetăţenia română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, trei copii minori, administrator la SC A. SA Bacău, cu antecedente penale, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., faptă din mai 2006, la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

b) asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., faptă din mai 2006, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare;

c) livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, faptă din mai 2006, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare;

d) achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare, faptă din mai 2006, prevăzută de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

e) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada mai 2006, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare şi;

f) dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada iulie-septembrie 2006, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, cea de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

Pedeapsă rezultantă de executat - 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arest preventiv de la: 19 mai 2006 - 7 iunie 2006, 14 iunie 2006 - 5 septembrie 2006, 20 septembrie 2006 - 18 octombrie 2006, 29 septembrie 2006 - 19 octombrie 2006.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză (de la data de 23 decembrie 2010, în executarea Sentinţei penale nr. 1128 din 7 iulie 2007 emisă de Judecătoria Oradea).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există

b) livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, în formă continuată, prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există;

c) achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare, în formă continuată, prevăzută de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există şi;

d) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există.

De asemenea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada iulie - septembrie 2006, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

2. P.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de luare de mită, prevăzută în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., acte materiale din perioada iulie - septembrie 2006, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

Pedeapsă de executat - 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., acte materiale din perioada iulie-septembrie 2006, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată deja prin reţinere şi arest preventiv, de la 20 septembrie 2006 - 18 octombrie 2006.

3. T.E.M., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., acte materiale din perioada iulie - septembrie 2006, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispune achitarea inculpatei T.E.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada iulie - septembrie 2006, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive.

4. H.Gh., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., faptă din mai 2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

b) complicitate la înşelăciune cu consecinţe grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., acte materiale din mai 2006, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.;

c) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 lit. e) C. pen., fapte din mai 2006, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

d) complicitate la infracţiunea de livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., fapte din mai 2006, la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare şi;

e) complicitate la infracţiunea de achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., fapte mai 2006, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

Pedeapsă rezultantă de executat - de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.Gh., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C.pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există;

b) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există;

c) complicitate la livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, acte materiale din perioada februarie-aprilie 2006, întrucât fapta nu există şi;

d) complicitate la achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există.

5. C.R.R., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., faptă din mai 2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

b) complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., acte materiale din mai 2006, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.;

c) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., acte materiale din mai 2006, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare şi;

d) complicitate la infracţiunea de livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., faptă din mai 2006, la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.R.R., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) complicitate la înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există;

b) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie-aprilie 2006, întrucât fapta nu există şi;

c) complicitate la livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, acte materiale din perioada februarie-aprilie 2006, întrucât fapta nu există, întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., cu art. 1357, art. 1369 C. civ. şi art. 1371 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi în consecinţă, au fost obligaţi, în solidar inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC „A." SA Bacău, prin lichidator „Management, Reorganizare, Lichidare Iaşi", Sucursala Bacău şi SC „E.G.", prin administrator judiciar O.M., să achite acestei părţi civile suma de 217.827 RON, reprezentând datorii către bugetul consolidat al statului.

În temeiul art. 14, 346 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă diferenţa de pretenţii civile solicitate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.C. a sumei de 8.000.000 ROL, reprezentând echivalentul în bani a folosului obţinut din săvârşirea infracţiunii.

În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen., cu art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii T.R. şi T.E.M. a sumei de 8.000.000 ROL, reprezentând echivalentul în bani a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunii.

S-a dispus comunicarea la Oficiul Registrului Comerţului o copie a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, la data rămânerii definitive.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale emise la data de 8 mai 2006, de SC E.G. SRL Bacău, către diverşi beneficiari şi reprezintă cantitatea de 213,851 tone „termostar".

În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la SC A. SA a cantităţii de 155.560 kg produs petrolier asimilat cu un „Component de motorină nehidrofinat", care a fost lăsat în custodie de către Poliţia Municipiului Oneşti la SC R. SA Oneşti la data de 12 mai 2006.

S-a menţinut sechestrul asigurător asupra unei autocisterne de transport uleiuri şi a echipamentelor tehnologice proprietatea SC A. în valoare de 18.488 RON şi 51.100 RON dispusă de procuror prin Ordonanţa nr. 314/P din 3 iulie 2007.

S-a menţinut poprirea înfiinţată de procuror în timpul urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 314 din 9 iunie 2006 asupra sumei de 69.402,55 RON, aflată în contul deschis la B.R.D. Câmpina.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 314/P/2006 din 10 iulie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.R. pentru infracţiunile de:

- „înşelăciune" prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de facto al SC A. SA Bacău, a indus în eroare statul, prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Bacău, prin manopere dolozive, în sensul că, la efectuarea unor operaţiuni comerciale ilicite cu produse petroliere, desfăşurate în circumstanţele descrise în expozitiv, a eludat plata accizei către stat, prejudiciind bugetul cu suma de 497.300,93 RON. Prejudiciul este nerecuperat;

- „înşelăciune" prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., constând în aceea că, în luna mai 2006, cu prilejul achiziţiei de la SC R.S.R. SA Câmpina a unei cantităţi de „termostar" şi a vânzării produsului drept motorină, folosindu-se de manopere dolozive, a indus în eroare statul prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Bacău, producând un prejudiciu de 276.113,72 RON, nerecuperat;

- „asociere în vederea comiterii de infracţiuni" prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie 2006 a iniţiat şi constituit o asociere infracţională cu inc. H.Gh., numitul D.D., inc. C.R.R., inc. T.E.M., pentru a derula operaţiunile ilicite ce au format obiectul prezentei cauze, asocierea fiind urmată de comiterea faptelor;

- „achiziţie şi livrare de uleiuri minerale în condiţii nelegale " prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, constând în aceea că, în intervalul februarie - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi în luna mai 2006, în calitate de administrator de facto al SC A. SA, a achiziţionat şi livrat produs mineral accizabil fără a plăti în prealabil accizele, respectiv a achiziţionat reziduuri petroliere în circumstanţele descrise în expozitiv, fără ca documentele e aprovizionare să fi fost vizate de organul fiscal în mod corespunzător;

- „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2006, i-a determinat pe H.Gh. şi C.R.R., să falsifice o serie de documente ale SC A. SA şi SC E.G. SRL (facturi şi avize de însoţire a mărfii) în circumstanţele descrise, în scopul realizării activităţii lor infracţionale menţionate;

- prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în luna mai 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a determinat pe C.R.R. să falsifice facturile fiscale pentru a facilita inducerea în eroare a organelor de stat şi eludarea plăţii taxelor legale.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 3936 data de 11 iulie 2006.

Prin Rechizitoriul nr. 485/P/2006 din 16 octombrie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor T.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „dare de mită" şi „complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în intervalul iulie - septembrie 2006, în timp ce se afla încarcerat în Arestul I.P.J. Bacău, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit agentului de poliţie P.C., gardian la arest, prin intermediul soţiei sale, T.E.M., din patrimoniul comun, diferite foloase materiale pentru ca poliţistul să îi faciliteze un tratament preferenţial în arest şi să îi permită folosirea telefonului mobil cu nr. 0749/XXXX.

P.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de „luare de mită", „abuz în serviciu contra intereselor publice", „favorizarea infractorului" prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 C. pen., toate, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie - gardian la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a acceptat şi primit direct de la inc. T.E.M. şi indirect de la inculpatul T.R. foloase materiale în intervalul iulie - septembrie 2006, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul că a creat inculpatului T.R. un tratament preferenţial în arest şi i-a permis acestuia utilizarea unui telefon mobil, cu ajutorul căruia inculpatul T.R. a încercat să influenţeze probele în Dosarul nr. 314/P/2006 în care este judecat. Prin faptele sale, inculpatul Paris Constantin a produs o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei al cărei angajat era.

Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei T.E.M. - pentru infracţiunile de „dare de mită" şi „complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în acelea că, în intervalul iunie - septembrie 2006, a dat în mod direct diferite foloase materiale inculpatului P.C., gardian la Arestul I.P.J. Bacău, pentru ca acesta să permită folosirea, de către inculpatul T.R., a telefonului mobil în arest şi un tratament preferenţial. Faptele inculpatei au avut drept consecinţă tulburarea însemnată a bunului mers al instituţiei din care inculpatul P.C. făcea parte.

b. Trimiterea în judecată a inculpatului H.Gh. - pentru următoarele fapte:

- „asociere în vederea comiterii de infracţiuni" prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. constând în aceea că, în perioada februarie 2006, a iniţiat şi constituit o asociere infracţională cu inculpatul T.R. şi inc. C.R.R., pentru a derula operaţiunile ilicite ce au format obiectul prezentei cauze, asocierea fiind urmată de comiterea faptelor;

- două infracţiuni de „complicitate la înşelăciune" prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada februarie - aprilie şi mai 2006, în calitate de administrator al SC E.G. SRL Bacău şi SC T. SRL Suceava, a contribuit cu intenţie la manoperele dolosive efectuate de inculpatul T.R., administratorul SC A. SA Bacău, manopere ce au avut drept scop şi finalitate prejudicierea bugetului de stat cu sumele de 497.300,93 RON, respectiv 276.113,72 RON, prin efectuarea de operaţiuni comerciale ilicite cu produse petroliere, în circumstanţele descrise în expozitiv;

- două infracţiuni de „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - aprilie şi mai 2006, acţionând în fiecare etapă, în baza unor rezoluţii infracţionale unice, împreună cu T.R., la determinat pe inc. C.R.R. să falsifice o serie de documente de însoţire a mărfii ale SC E.G. SRL, iar în mai 2006, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu T.R., l-au determinat pe inc. C.R.R. să falsifice facturile fiscale în circumstanţele descrise în expozitiv. Ulterior; actele falsificate au fost folosite de inculpaţi pentru a putea eluda plata taxelor prevăzute de lege.

- două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de achiziţie şi livrare de uleiuri minerale în condiţii nelegale prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003; modificată prin Legea nr. 494/2004; constând în aceea că, în februarie - aprilie 2006 şi în mai 2006, acţionând, în fiecare etapă, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin intermediul firmelor „fantomă" SC T. SRL Suceava şi SC E.G. SRL Bacău, a achiziţionat uleiuri minerale în regim neaccizabil şi ulterior le-a revândut drept motorină, fără a deţine autorizaţiile necesare şi fără viza supraveghetorului fiscale. În acest mod a facilitat activitatea infracţională a inculpatului T.R.;

- două infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC T. SRL Suceava şi SC E.G. SRL Bacău, în perioada februarie - aprilie 2006, nu a asigurat funcţionarea societăţilor la sediile declarate, pentru ca activitatea acestora să nu poată fi supusă controlului organelor fiscale.

Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C.R.R. - pentru următoarele fapte:

- „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni" prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de economist, a aderat la asocierea infracţională constituită de inculpaţii T.R. şi H.Gh., implicându-se în comiterea faptelor penale descrise în expozitivul prezentului rechizitoriu cu scopul prejudicierii bugetului de stat;

- două infracţiuni de „complicitate la înşelăciune" prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2006 şi apoi în mai 2006, acţionând de fiecare dată în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat în calitate de complice, la faptele inculpaţilor T.R. şi H.Gh. în circumstanţele anterior arătate;

- două infracţiuni de „fals în înscrisuri sub semnătură privată"prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2006 şi mai 2006, acţionând de fiecare dată, în baza unor rezoluţii infracţionale unice, determinat fiind de inculpaţii T.R. şi H.Gh., a falsificat mai multe documente ale SC E.G., SC A. SA şi SC T. SRL Suceava, în scopurile şi modalităţile prezentate în expozitiv;

- două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de achiziţie şi livrare de uleiuri minerale în condiţii nelegale prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 2961 lit. f din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că constând în aceea că, în intervalul februarie - aprilie 2006 şi apoi în luna mai 2006, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în fiecare etapă, a participat în calitate de complice la activităţile infracţionale ale inculpaţilor T.R. şi H.Gh., anterior descrise. S-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 5623/2006, şi pentru o bună înfăptuire a justiţiei, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2006, s-a dispus conexarea celor două dosare, formându-se unul singur, sub nr. 3936/2006 şi având ca părţi: inculpaţi: T.R., T.M.E., P.C., C.R.R., H.Gh., părţi vătămate: Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice - ANAF şi părţi responsabile civilmente: SC "A." SA, SC "T." SRL, SC "E.G." SRL, SC "A." SA prin lichidator management reorganizare lichidare Iaşi SPRL sucursala Bacău, SC "E.G." SRL prin administrator judiciar O.M.

La data de 23 noiembrie 2006 a fost audiat inculpatul T.R., iar la 7 iunie 2012 a înţeles să dea un supliment de declaraţie.

Inculpatul T.R., prin apărătorul ales, a solicitat şi instanţa a încuviinţat, administrarea probei cu expertiza contabilă cu obiectivele enumerate şi a fost depusă la data de 21 aprilie 2008.

La termenul de judecată din 13 februarie 2007 au fost audiaţi inculpaţii: T.M.E., P.C. La data de 15 mai 2007 a fost audiaţi inculpatul C.R.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii: M.I., I.M., B.I., Ş.M., N.B., R.A.V., H.I., C.S., P.L., S.Gh., O.N., B.D., S.B., T.I., L.A.D., M.M.L., N.C.C., O.P., A.R.C., B.I., I.I.D., M.C.C., G.D., C.I., L.M.B., F.V., S.C. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele: Latura Penală.

În fapt: Inculpatul H.Gh. a acţionat împreună cu inculpatul T.R. şi cu inc. C.R., în sensul achiziţiilor de produse petroliere în regim suspensiv de accize, produse care au fost ulterior revândute către diferite benzinării din ţară, drept motorină. Inculpatul H.Gh. figurează drept administrator al SC E.G. SRL (având drept obiect de activitate, printre altele, ecologizarea produselor petroliere) şi SC T. SRL Suceava, firme „fantomă", folosite de inculpaţi şi învinuit pentru desfăşurarea de operaţiuni fictive, scriptice. Practic, autorii au folosit aceste societăţi pentru a factura mărfurile respective, pentru ca, la momentul recomercializării, să nu mai fie evident faptul că produsele petroliere nu erau motorină, ci erau inferioare calitativ acesteia, şi se urmărea, de asemenea, ascunderea faptului că fuseseră achiziţionate în regim suspensiv de acciză. În această modalitate, a fost posibilă prejudicierea bugetului de stat prin eludarea plăţii accizelor.

Societatea prin care au fost achiziţionate produsele în regim suspensiv de accize a fost SC A. SA, administrată de T.R.

Caracterul fictiv, formal al SC E.G. SRL şi SC T. SRL Suceava este demonstrat de modul de derulare a întregii activităţi infracţionale şi de faptul că, din relaţiile primite de la Garda Financiară Suceava, şi de la D.G.F.P. Suceava, a rezultat clar că SC T. a avut pentru o lună sediul într-un garaj închiriat doar pentru această perioadă şi nu a transmis organelor fiscale nici un fel de raport de activitate pe anul 2005.

Pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul H.Gh. nu a putut fi depistat pentru a fi audiat, fiind dat în urmărire generală.

Organele de anchetă au reţinut că în intervalul februarie - aprilie 2006, SC A. SA Bacău, administrată de inculpatul T.R., a achiziţionat de la SC S.R. SA Câmpina, cantitatea de 379,9 tone carburant în valoare totală de 755,434 RON, în baza a 15 facturi fiscale (potrivit anexei 2 din constatarea Gărzii Financiare Bacău nr. 304402 din 6 iunie 2006) în regim suspensiv de acciză. Ulterior, produsul a fost vândut drept motorină.

Inculpaţii H.Gh. şi T.R. l-au determinat pe inc. C.R.R. care întocmea evidenţele contabile ale societăţilor să „treacă" marfa de la SC A. SA către SC E.G. SRL, întocmind documente fictive. În aceeaşi zi, produsul era vândut de inculpatul H.Gh. prin SC E.G., către SC N.P. SRL Valea Călugărească, Prahova, şi apoi la punctul de distribuţie unde era comercializat drept motorină, respectiv SC A.O. Sibiu.

În urma acestor operaţiuni de comercializare drept motorină a unui produs petrolier inferior calitativ, achiziţionat în regim suspensiv de accize, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 497.300,93 RON (4.973.009.300 ROL).

Din verificările organelor de control fiscal a rezultat că, până la 21 martie 2006, SC A. SA a avut şi alţi furnizori de reziduuri petroliere, printre care şi SC T. SRL Suceava, administrată de H.Gh. În sarcina inculpatului H.Gh. se reţine infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, constând în aceea că prin facturarea produsului prin SC E.G. SRL şi prin operaţiunile derulate prin SC T. SRL a facilitat comercializarea de către SC A. SA, a produsului petrolier neaccizabil drept motorină, fără a face dovada prealabilă a plăţii accizelor. În data de 9 mai 2006, pe raza comunei Livezi, judeţul Bacău, în urma unui control în trafic, au fost depistate în trafic un număr de 5 autocisterne încărcate cu produs petrolier. Din primele verificări ale documentelor de însoţire prezentate de şoferii autocisternelor, a rezultat că produsul din cisterne este motorină, documentele de însoţire fiind întocmite pe SC „E.G." SRL, administrată de H.Gh.

Probele administrate au relevat următoarea derulare a evenimentelor: în data de 8 mai 2006, SC A. SA Bacău, administrată de inc. T.R., a achiziţionat de la SC R.S.R. SA Câmpina, cantitatea de 213,851 tone produs petrolier „termostar" asemănător ca şi proprietăţi, cu motorina. Produsul a fost achiziţionat de la rafinărie în regim suspensiv de plată a accizelor, SC A. SA fiind deţinătoarea autorizaţiei de antrepozit fiscal de producţie nr. 864 din 6 ianuarie 2006, emisă de Direcţia Finanţelor Publice Bacău.

Menţionăm că produsul este accizabil.

La 9 mai 2006, la îndemnul inculpatului T.R. şi al inc. H.Gh., inc. C.R. a întocmit în fals facturile fiscale prin care SC A. SA a vândut produsul „termostar" către SC E.G. SRL, administrată de inc. H.Gh., fără evidenţierea şi plata prealabilă a accizelor, facturi pe care le-a antedatat 8 mai 2006. Din datele cauzei, a rezultat că produsul urma a fi comercializat ca motorină către diverse staţii de benzină din ţară.

Din Adresa nr. 1191/C din 11 mai 2006, emisă de SC R.S.R. SA Câmpina către Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Bacău, a reieşit că, pentru produsul „termostar", nivelul accizelor din 8 mai 2006 a fost de 1.085 RON/tonă. Preţul de livrare practicat de rafinărie a fost de 2000 RON/tonă, iar preţul cu care SC A. SA a revândut produsul către SC E.G. a fost de 2.500 RON/tonă, incluzându-se, practic, un adaos comercial, nu accizar (situaţie în care, preţul ar fi fost de 3.085 RON/tonă).

Probele preluate din cisterne au demonstrat că produsul depistat era cel achiziţionat de la rafinărie, care urma a fi distribuit în benzinării, drept motorină. Acest fapt este confirmat de declaraţiile martorilor (şoferii cisternelor), cărora inculpatul le-a înmânat facturile false în dimineaţa de 9 mai 2006.

Practic, atât reprezentantul SC A. SA, cât şi reprezentantul SC E.G. SRL au încălcat prevederile fiscale comercializând fără plata accizelor o substanţă destinată nu vânzării, ci producţiei.

Facturile menţionate au fost falsificate de inc. C.R., la solicitarea inculpatului T.R. şi a inc. H.Gh., şi au fost folosite pentru a crea organelor de supraveghere fiscală ale statului (reprezentate de supraveghetorul fiscal din cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Bacău), o falsă reprezentare a realităţii, realizându-se astfel prejudicierea bugetului de stat. Activităţile infracţionale complexe ale inculpatului şi învinuiţilor au avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat cu suma de 276.113,72 RON, reprezentând accizele a căror plată a fost eludată şi TVA-ul aferent.

Din datele existente a rezultat că, în ceea ce priveşte SC E.G., inculpatul H.Gh. a procedat în aceiaşi manieră ca şi la SC T., societatea nefuncţionând la sediul declarat, ci existând doar scriptic, fictiv.

În cauza nr. 314/P/2006, inculpatul T.R. a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, începând cu data de 14 iunie 2006, moment în care, a fost depus în Arestul I.P.J. Bacău.

La scurt timp, s-a stabilit faptul că inculpatul T.R. deţinea şi folosea în arest telefonul mobil cu nr. 0749/XXXX. În interesul aflării adevărului şi deplinei lămuriri a cauzei, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Tribunalul Bacău a emis la 27 iunie 2006 şi 29 iunie 2006, autorizaţii de interceptare a convorbirilor purtate de inculpatul T.R. şi de soţia sa, inc. T.E.M.

Din punerea în aplicare a autorizaţiilor au rezultat date şi informaţii certe, potrivit cărora, pe durata încarcerării sale, inculpatul T.R. şi - soţia sa, inc. T.E.M., reluaseră o relaţie anterioară cu agentul de poliţie P.C., gardian la Arestul I.P.J. Bacău, pe care l-au abordat pentru a-i facilita inculpatului T.R. un tratament preferenţial.

Astfel, conform declaraţiilor inculpatului P.C. şi ale inc. T.E.M., inculpatul T.R., transmitea soţiei sale necesităţile materiale ale inculpatului P.C., pe care T.E.M., la indicaţiile lui T.R., le satisfăcea. În concret, în intervalul iulie - august 2006, inculpatul T.R. a dat în mod indirect, prin intermediul soţiei sale T.E.M. (din patrimoniul comun al soţilor), inculpatului P.C., diferite foloase materiale (în valoare totală de aproximativ 10 mii. RON) pentru a-l determina pe acesta să îşi încalce îndatoririle de supraveghere pe care le avea conform fişei postului, pentru a-i permite folosirea telefonului mobil în arest şi un tratament preferenţial pe durata şederii în arestul I.P.J. Bacău.

Aceste aspecte reies în mod clar din analiza conţinutului notelor de interceptare şi din restul materialului probator al cauzei.

Din analiza probelor cauzei, a rezultat că, aflat în arest, inculpatul T.R. a utilizat intens acest mijloc de comunicare, încercând pe orice cale (influenţarea/intimidarea magistraţilor, a poliţiştilor implicaţi, contactarea de persoane din mediul politic, de parteneri de afaceri) să zădărnicească aflarea adevărului şi tragerea sa la răspundere penală. De asemenea, inculpatul T.R., prin intermediul soţiei sale şi direct, i-a contactat pe înv. D.D. şi inc. C.R.R., înainte ca aceştia să fie audiaţi, pentru a-i determina să declare într-o manieră care să îl exonereze de răspundere în cauza nr. 314/P/2006.

Mai mult, din arest, inculpatul T.R. a încercat să iniţieze o nouă afacere de trafic de produse petroliere, notele de interceptare a convorbirilor telefonice conţinând aspecte concrete în acest sens.

La 22 august 2006, inc. T.E.M. i-a dat lui P.C. doi saci cu furaje şi 20 l cu vin, bunuri de aproximativ 2.000.000 RON, aspect confirmat de inculpat şi învinuită.

De asemenea, la îndemnul lui T.R., T.E.M. i-a facilitat inculpatului P.C. contactul cu martorul A.R.C., lucrător la DS Bacău şi vecin cu inculpata, la care inculpatul P.C. şi-a reparat maşina. Contravaloarea reparaţiei a fost suportată de învinuita T.E.M. devizul fiind întocmit pentru o sumă mai mică decât cea reală, respectiv 660.000 ROL.

Potrivit primelor declaraţii ale inculpatului P.C. costul real era în jur de 5.000.000 RON.

Din analiza notelor de interceptare, reiese că inc. T.E.M. a avut în acest sens o înţelegere cu martorul A.C., aspect nerecunoscut de acesta, din motive ce au legătură cu conduita sa profesională. De altfel, este uşor de observat asemănarea dintre semnătura aflată pe devizul achitat şi semnătura practicată în mod curent de inc. T.E.M.

Natura relaţiei dintre inculpatul P.C. şi inculpatul T.R. a fost confirmată şi de declaraţiile învinuitului L.B.M., fost coleg de celulă cu inculpatul T.R.

Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: Ordonanţă de confirmare a actelor de u.p.; Referate cu propunere de arestare preventivă, Rechizitoriu nr. 314/P/2006, Declaraţiile inc. P.C.

Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, denunţul numitei T.E., declaraţia inc. T.E.M., Procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, declaraţii martori, Adrese DGA - Biroul Anticorupţie Bacău, Adresa IATSA SA Bacău nr. 1073/2006 şi documente anexate, Adresa nr. 178615/2006 a IPJ Bacău, Cererile de vorbitor ale inc. T.R., Proces-verbal de identificare a fişei postului a inc. P.C., caziere, Declaraţie inc. T.R. seria A nr. 0260173, seria A nr. 0260175, Rezoluţie de delegare a organelor de poliţie 8, Adresa DGA nr. 349435/P/2006, Adresa IPJ - Arest Bacău, Procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0216296, seria B nr. 0216298, seria B nr. 0216299, seria B nr. 0216297, Cerere probatorii ale inc. P.C., Adresa IPJ Bacău nr. 50442/2006, Procese-verbale de interceptare şi înregistrare pe bandă magnetică a convorbirilor purtate de inculpatul T.R., Procese-verbale de interceptare şi înregistrare pe bandă magnetică a convorbirilor purtate de inculpatul T.R., T.M., Procese-verbale de interceptare şi înregistrare pe bandă magnetică a convorbirilor purtate de inculpatul T.R., Referat de terminare a urmăririi penale, Ordonanţa de extindere a cercetărilor, Rezoluţie de schimbare a încadrării juridice, Rezoluţii de extindere a cercetărilor, Proces-verbal de sustrage de la urmărirea penală a inc. H.Gh., Referat cu propunere de arestare a inc. H.Gh., Referat cu propunere de terminare a urmăririi penale, Ordonanţă de extindere a cercetărilor, rezoluţie de începere a urmăririi penale, Referat cu propunere de arestare preventivă nr. 314/P/2005 a inc. T.R., Rezoluţia nr. 314/P/2006 de începere a urmăririi penale, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale nr. 314/P/2006, Referat de terminare a urmăririi penale, Proces-verbal de începere a urmăririi penale, Referat cu propunere de prelungire a arestării preventive, Referat cu propunere de arestare preventivă din 19 iunie 2006, Ordonanţă de schimbare a încadrării juridice, Rezoluţie de confirmare a începerii urmăririi penale din 15 mai 2006, Proces-verbal de începere a urmăriri penale, Procese-verbale întocmite de organele de poliţie, Adresa nr. 301994/2006 a Gărzii Financiare Bacău cu privire la nota de constatare, Adresa nr. 302402/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, Note de constatare unilaterală, Adresa nr. 28970/2006, Notă de constatare nr. 302401/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, Adresa nr. 5328/2006 a Rafinăriei Steaua Română, Adresa nr. 1661/2006 a D.G.F.P. Bacău Adresa nr. 302729/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, Proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, Notă de constatare, Notă explicativă, Acte privitoare la SC E.G. SRL, Proces-verbal nr. 314/P/2006, Proces-verbal, Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, Declaraţiile inculpatului T.R., Bilet din 28 iunie 2006, Notă de probatorii, Cererea inculpatului, Rezoluţie de respingere a cererilor formulate de inculpat, Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, Rezoluţie de admitere parţială a cererii de probatorii formulate de inculpat, Adresa nr. 28970/2006 a I.P.J., Rezoluţie de delegare a organelor de poliţie, Ordonanţă de aplicare a sechestrului asigurător, Adresa şi ordonanţa de delegare a organelor de poliţie, Ordonanţă de instituire a măsurii asigurătorii a popririi, Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, Declaraţii învinuit C.R.R., Declaraţii martori, Facturi fiscale şi aviz de însoţire, Fişă de siguranţă pentru urgenţă transport rutier, Declaraţie de conformitate nr. 884/2006, Adresa nr. 28970/2006 a I.P.J. Bacău, Adresa nr. 2147/2006 a SC CET SA Bacău, Adresa nr. 214/28970/6280 a R. SA, Adresa nr. 110812/2006 a I.P.J. Bacău, Facturi fiscale şi ordine de plată, Certificat de înregistrare, declaraţiile inculpatului C.R.R., seria A nr. 0260124f.276, Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, Adresă şi ordonanţă nr. 485/P/2006, privind instituirea interdicţiei de a părăsi ţara, Ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale, cazier, Rechizitoriu nr. 314/P/2006, Adresele D.G.F.P. Balanţa şi rulajul SC A. SA Bacău, Bilanţul la data de 31 decembrie 2005 al SC A. SRL Bacău, Contul de profit şi pierderi, Date informative, Situaţia activelor informatizate, Situaţia provizioanelor pentru deprecieri, Model declaraţie, Active imobilizate, Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, Situaţia creanţelor şi datoriilor, Principii, politici şi metode contabile, Opis copii D.A.I. - primite de la A.F.P. municipiul Bacău - dosar fiscal, SC A. SA Bacău, Adresa D.G.F.P. Bacău nr. 50015/2006 conţinând copii după toate documentele în legătură cu SC A. SA Bacău, Acord integral de mediu, Adresa nr. 397588 din 10 noiembrie 2005, Adresele DGFP Bacău, Cerere privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, Adresa nr. 110812/2006 a I.P.J. Bacău, Certificate de înregistrate, Act constitutiv al SC E.G., Copie buletin, Certificat constatator, Procese-verbale întocmite de organele de poliţie, Facturi fiscale şi ordine de plată, Adresa nr. 5268/2006 a Băncii Transilvania cu privire la copiile cererilor de deschidere de cont pentru SC A. şi E.G., Adresa nr. 8347/2006 a Băncii RB cu privire la documentele solicitate, Adresa nr. 2972/2006 a D.G.F.P. Bacău, Declaraţia numitului D.D., Adresa nr. 2946/2006 a D.G.F.P. Bacău, Autorizaţie de antrepozit fiscal, Anexa fişei postului şi fişa postului nr. 579, Ordonanţă de delegare a organelor de poliţie şi adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Ordonanţă nr. 314/P/2006, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău privind instituirea măsurii asigurătorii a proprii, Adresa nr. 5489/2006 al SC R.S.R. şi anexarea în copie a O.P., Referat privind măsurile asigurătorii a I.P.J. Bacău, Adresa nr. 301840/DJ/2006 a Comisariatului regional Dolj, Adresa nr. 1534/2006 a D.G.F.P. Bacău privind înaintarea în copie xerox a Procesului-verbal nr. 15014/2006 încheiat la SC A. şi nota explicativă, Copie acte Registrul Comerţului, Adresa nr. 3/2006 a D.G.F.P, Adresa nr. 4924/2006 a SC S.R. SA Câmpina Adresa nr. 4353/2006 a Oficiului registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, Facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii, Adresa Direcţiei Servicii Financiare Bucureşti nr. 330/27553/2006, Mandate on-line, Procese-verbale întocmite de organele de poliţie, Ordin de plată Declaraţie, Contract de vânzare cumpărare, Declaraţii de conformitate, Facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii, Ordine de plată, Certificat de înregistrare, Adresa nr. 5507/2006 a SC R.S.R., Ordonanţă pentru efectuarea expertizei grafologice a I.P.J. Raport de expertiză grafică, Fişa postului SC A. SA, Procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală, Comandă Contract de transport nr. 1/2006, Scrisori de transport, Foaia de parcurs pentru autovehicule, Facturi fiscale, procură specială, încheiere de autentificare, Proces-verbal încheiat la SC R. SA, Proces-verbal de custodie, extras din SR EN/590/2004, Extras din fişa tehnică de calitate, Raport de încercare, Tichete de cântar, Adresa nr. 4561/2006 a SC R.S.R. cuprinzând copiile documentelor de livrare şi plată, Autorizaţie de antrepozit fiscală nr. 864, Contract de asociere în participaţiune, Avize de însoţire a mărfii, Buletin de analiză a produselor petroliere, Adresa nr. 4632/2006 a SC R.R., Adresa nr. 119/2006 a SC R.S.R. privind desfăşurătorul livrărilor către SC A. SA, Adresa nr. 259201/2006 a Poliţiei municipiului Oneşti, Adresa nr. 28970/2006 a I.P.J. Bacău, Contract comercial de vânzare cumpărare, Act adiţional nr. 1/2006, Adresa SC A. SA nr. 45/2006, Certificat al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, Acte SC E.G. şi facturi fiscale ale SC S.R., Încheiere de autentificare nr. 147/2006, Declaraţii de conformitate nr. 900/2006, Ordine de plată şi facturi, Act constitutiv al SC E.G., Adresa nr. 8346/2006 a Băncii RB şi documentele anexate, Mandat de arestare preventivă nr. 75/2006, Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, Cazier, ordonanţă reţine, Adresa nr. 3172/2006 a Tribunalului Bacău, Mandat de arestare preventivă nr. 63/2006, Proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, Fişe statistice, Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, Declaraţia înv. M.Gh., Declaraţii martori, Adresa nr. 1937/2006 a D.G.F.P., Proces-verbal al DGFP şi documente anexate, Autorizaţie de antrepozit fiscal, Adresa nr. 1164C/2006 a Rafinăriei Steaua Română şi acte anexate, procese-verbale întocmite de organele de politie, adresa nr. 301994/2006 a Gărzii Financiare Bacău cu privire la nota de constatare, adresa nr. 302402/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, notă de constatare nr. 302401/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, adresa nr. 5328/2006 a Rafinăriei Steaua Română, adresa nr. 1661/2006 a D.G.F.P. Bacău, adresa nr. 302729/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, adresa nr. 302925/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, acte privitoare la SC E.G. SRL, proces-verbal nr. 314/P/2006, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, declaraţiile inculpatului T.R., bilet din 28 iunie 2006, adresa nr. 28970/2006 a I.P.J. Bacău, ordonanţă de aplicare a sechestrului asigurător, împuternicire, declaraţii învinuit C.R.R., declaraţii martori, declaraţie înv. D.D., copii acte SC E.G., declaraţie de conformitate nr. 884/2006, adresa nr. 28970/2006 a I.P.J. Bacău, adresa nr. 2147/2006 a SC C. SA Bacău, adresa nr. 214/28970/6280 a R. SA, adresa nr. 110812/2006 a I.P.J. Bacău, facturi fiscale şi ordine de plată, certificat de înregistrare, certificat constatator nr. 24023 din 3 iunie 2005 al Oficiului Registrului Comerţului, act constitutiv al SC E.G., adresele D.G.F.P., balanţa şi rulajul SC A. SA Bacău, bilanţul la data de 31 decembrie 2005 al SC A. SRL Bacău, contul de profit şi pierderi, date informative, situaţia activelor informatizate, situaţia provizioanelor pentru deprecieri, model declaraţie active imobilizate, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, situaţia creanţelor şi datoriilor, principii, politici şi metode contabile, opis copii D.A.I. - primite de la A.F.P. municipiul Bacău - dosar fiscal SC A. SA Bacău, adresa D.G.F.P. Bacău nr. 50015/2006 conţinând copii după toate documentele în legătură cu SC A. SA Bacău, Adresa nr. 5268/2006 a BT cu privire la copiile cererilor de deschidere de cont pentru SC A. ŞI E.G., adresa nr. 8347/2006 a Băncii RB cu privire la documentele solicitate, adresa nr. 2972/2006 a D.G.F.P. Bacău, declaraţia numitului D.D., adresa nr. 2946/2006 a D.G.F.P. Bacău, adresa D.G.F.P. Bacău nr. 48120/2006, privind documentele SC A. SA, adresa nr. 5489/2006 al SC R.S.R. şi anexarea în copie a O.P., adresa nr. 301840/DJ/2006 a Comisariatului regional Dolj, adresa nr. 1534/2006 a D.G.F.P. Bacău privind înaintarea în copie xerox a Procesului-verbal nr. 15014/2006 încheiat la SC A. şi nota explicativă, adresa nr. 3/2006 a D.G.F.P., Adresa nr. 4924/2006 a SC S.R. SA Câmpina (£166), Adresa nr. 4353/2006 a Oficiului registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, adresa Direcţiei Servicii Financiare Bucureşti nr. 330/27553/2006, mandate on-line, procese-verbale întocmite de organele de poliţie, ordin de plată, declaraţie, contract de vânzare-cumpărare, declaraţii de conformitate, facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii, ordine de plată, certificat de înregistrare, Adresa nr. 5507/2006 a SC R.S.R., raport de expertiză grafică, fişa postului SC A. SA, împuternicire, procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală, comandă contract de transport nr. 1/2006, scrisori de transport, foaia de parcurs pentru autovehicule, facturi fiscale, procură specială, încheiere de autentificare, proces-verbal încheiat la SC R. SA, proces-verbal de custodie, extras din SR EN/590/2004, extras din fişa tehnică de calitate, raport de încercare, tichete de cântar, Adresa nr. 4561/2006 a SC R.S.R. cuprinzând copiile documentelor de livrare şi plată, autorizaţie de antrepozit fiscală nr. 864, contract de asociere în participaţiune, avize de însoţire a mărfii, buletin de analiză a produselor petroliere, Adresa nr. 4632/2006 a SC R.R., Adresa nr. 119/2006 a SC R.S.R. privind desfăşurătorul livrărilor către SC A. SA, Adresa nr. 259201/2006 a Poliţiei municipiului Oneşti, Adresa nr. 28970/2006 a I.P.J. Bacău, contract comercial de vânzare-cumpărare, Act adiţional nr. 1/2006, Adresa SC A. SA nr. 45/2006, certificat al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, încheiere de autentificare nr. 147/2006, adresa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, declaraţii de conformitate nr. 900/2006, act constitutiv al SC E.G., adresa nr. 8346/2006 a Băncii RB şi documentele anexate, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, adresa şi încheierea de şedinţă a Tribunalului Bacău, proces-verbal încheiat de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2973/2006, planşe foto cu aspecte de filaj, proces-verbal de supraveghere operativă a inculpatului, procese-verbale de interceptare şi înregistrare a convorbirilor purtate de inculpatul T.R.

La toate acestea se adaugă şi mijloacele materiale de probă administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Instanţa de fond nu a fost acord cu solicitarea reprezentantul parchetului de schimbare a încadrărilor juridice, aşa cum a fost solicitată, întrucât, din întreg materialul probator nu se pot regăsi îndeplinite condiţiile reţinerii formei continuate în întreaga activitate infracţională a inculpaţilor, pe întreaga perioadă supusă analizei în cele două rechizitorii, aşa cum prevede art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la solicitarea schimbării încadrării juridice formulată de inculpatul T.R., din infracţiunea de înşelăciune în cea de „livrare de uleiuri minerale de către antrepozitării autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate", prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5), C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere situaţia de fapt expusă şi probată cu întreg materialul probator de la urmărirea penală şi din cursul cercetării judecătoreşti, s-a concluzionat că activitatea infracţională a inculpatului T.R. nu se rezumă doar la „livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate".

În privinţa inculpatului P.C., a solicitării sale de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 256 C. pen., s-a reţinut că trebuie avut în vedere conţinutul constitutiv al fiecărei infracţiuni.

Astfel, potrivit art. 254 C. pen. "Luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini ori, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi", pe când art. 256 „Primire de foloase cuvenite": ".." primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Activitatea infracţională a inculpatului P.C. s-a desfăşurat în timpul detenţiei preventive a inculpatului T.R., acele foloase necuvenite (doi saci cu furaje, 20 l de vin de ţară, precum şi repararea autoturismului), s-au petrecut în zilele de 22 august 2006 şi 29 august 2006, prin intermediul inculpatul T.M. Nu s-au primit aceste favoruri, „după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale", potrivit art. 256 C. pen., ci în timpul, în perioada în care T.R. s-a aflat în custodia Arestului IPJ Bacău.

Instanţa de fond, analizând toate mijloacele de probă administrate la urmărirea penală şi în faza de cercetare judecătorească, a dispus achitarea inculpatului T.R., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „înşelăciune în formă continuată", prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât fapta nu există (fapte din perioada februarie - aprilie 2006);

- „livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate", în formă continuată, prev. de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există (fapte din perioada februarie - aprilie 2006);

- „achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare", în formă continuată, prev. de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât fapta nu există (fapte din perioada februarie - aprilie 2006);

- pentru inculpatul H.Gh., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- „complicitate la înşelăciune în formă continuată", prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât fapta nu există (fapte din perioada februarie - aprilie 2006);

- „complicitate la „livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, întrucât fapta nu există (faptă din perioada februarie - aprilie 2006);

- „complicitate la „achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare", prev. de art. 26 C. pen. art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, întrucât fapta nu există (faptă din perioada februarie - aprilie 2006);

şi pentru inculpatul C.R.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

În susţinerea acestei soluţii instanţa a avut în vedere cele două expertize contabile efectuate în cauză: la urmărirea penală, expert contabil C.G., precum şi cea efectuată pe parcursul cercetării judecătoreşti, contabili P.M. şi R.V.

Astfel, pentru produsele livrate de către SC A. SA Bacău, în perioada februarie - aprilie 2006 societatea a întocmit documentele legale (avize de expediţie şi facturi fiscale) iar pentru perioada mai 2006 deşi s-au întocmit avize şi facturi şi numai avize de expediţie prin care s-a înscris: cantitatea livrată, preţul unitar şi valoarea totală a mărfii, fără a se întocmi facturi fiscale în care trebuia să înscrie şi valoarea TVA colectată şi a accizelor datorate. Deci documentele întocmite pentru livrările efectuate au fost înregistrate în contabilitatea firmei, cu excepţia avizelor de expediţie din 9 mai 2006.

SC A. SA Bacău deţinea autorizaţie de antrepozit fiscal de prelucrare uleiuri minerale nr. 864 din 6 ianuarie 2006, cu valabilitate de la 1 februarie 2006 şi în perioada februarie - aprilie 2006 a procesat reziduuri petroliere şi carburant, motor diesel, întocmind documente contabile şi înregistrate în firma societăţii.

SC A. SRL Bacău, în perioada 9 februarie 2006 - 28 aprilie 2006, s-a aprovizionat cu reziduuri petroliere de la SC U.S.C. SRL Bucureşti, SC G.N.D.M. SRL Bucureşti, SC T. SRL Suceava şi SC M.P.O. SRL Focşani, iar cu carburant pentru motor Diesel de la S.R. SA Câmpina.

În perioada februarie - aprilie 2006 această societate a procesat 1.163,63 tone de reziduuri petroliere şi 379 tone de carburant şi din care s-au obţinut 1.032,63 tone produs finit (păcură) care s-a înregistrat în contabilitatea firmei. Toată cantitatea relucrată în această perioadă a fost livrată diverşilor beneficiari pe bază de facturi fiscale, la care a fost calculată şi acciza legală.

Concluzia experţilor contabili este că, pentru perioada februarie - aprilie 2006 SC A. SA Bacău nu a prejudiciat bugetul statului deoarece pentru produsele finite obţinute din procesarea produselor petroliere şi vândute apoi ca produs finit s-a calculat şi evidenţiat accizele legale.

Pentru „termostatul" în cantitate de 213,851 tone achiziţionată de SC A. SRL Bacău, nu a procesat marfa ci a vândut-o ca atare în ziua de 9 mai 2006 către SC E.G. SRL Bacău întocmindu-se avize de expediţie. Pentru aceste avize de expediţie, SC A. nu a mai întocmit şi facturi fiscale, deşi pe avizele de expediţie se menţionează „urmează factura fiscală în termen de 5 zile". La rândul său, SC E.G. SRL a vândut materiile prime către alţi beneficiari fără nici o prelucrare.

Cantitatea de 213,851 tone „termostat" a fost livrată de SC R.S.R. SA Câmpina către SC A. SA Bacău în baza Contratului comercial nr. 87/2006 şi a actului adiţional nr. 1 ce a fost încheiat între cele două părţi contractuale, în regim suspensiv de la plata accizelor. SC A. SA Bacău a avut autorizaţie fiscală nr. 864 din 6 ianuarie 2006 pentru prelucrarea reziduurilor petroliere, cum a fost şi cazul „termostatului" ce i-a fost livrat de SC R.S.R. SA Câmpina.

SC A. SA Bacău nu a respectat legislaţia în vigoare cu privire la regimul suspensiv de plată a accizelor, fiindcă a vândut fără să prelucreze reziduul respectiv către o altă societate (SC E.G. SRL Bacău) care nu deţine autorizaţie fiscală de antrepozit de producţie pentru prelucrarea reziduurilor petroliere, creând în final datorii.

Cantitatea de 213,851 tone de „termostat", (la data de 8 mai 2006) ce a fost cumpărată în vederea procesării, de către SC A. SA BACĂU, nu a mai suferit acest proces tehnologic, ea a fost vândută în starea în care a cumpărat-o. Au fost întocmite totuşi note de intrare-recepţie şi avize de expediţie, dar nu s-au întocmit facturi fiscale. Astfel s-a creat la bugetul consolidat al statului o datorie de 217.827 RON.

2. În drept, faptele inculpatului T.R., comise în ziua de 8 mai 2006, întrunesc elementele constitutive ale infr. de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.; art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004;

Faptele inculpatului H.Gh., comise în ziua de 8 mai 2012 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, art. 26 C. pen. art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004.

Faptele inculpatului C.R.R., comise în ziua de 8 mai 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004.

De precizat faptul că prin Rechizitoriul iniţial nr. 314/P/2006, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea completării cercetărilor faţă de inculpaţii H.Gh., C.R.R. şi înv. D.D. şi inc. T.E.M., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., respectiv art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. f), k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen. şi faţă de supraveghetorul fiscal din cadrul D.G.F.P. Bacău, M.C., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen.

Ulterior, la momentul întocmirii celui de-al doilea Rechizitoriu nr. 485/P/2006 la 16 octombrie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat doar pentru două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de achiziţie şi livrare de uleiuri minerale în condiţii nelegale prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşadar, inculpatul C.R.R. nu a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de complicitate prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, "achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare".

De asemenea, pentru inculpatul T.R., având în vedere cele expuse anterior, - cu trimitere la expertizele contabile efectuate pe parcursul procesului penal, - raportat la documentele contabile aferente perioadei februarie - aprilie 2006, instanţa a dispus achitarea acestuia pentru „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată" în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât fapta nu există, expertizele contabile au stabilit faptul că pentru perioada arătată, SC A. SA Bacău a întocmit toate documentele legale.

Încadrarea juridică este valabilă pentru faptele din data de 8 mai 2006, având în vedere declaraţiile date de coinculpatul C.R.R., care în declaraţia sa de la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, prin care arată că a completat cele opt facturi fiscale la cererea inculpatului T.R. şi H.Gh. De asemenea, şi martorul D.D., explică în declaraţia dată de ce a fost necesară înfiinţarea acelei societăţi comerciale SC E. SRL Bacău, faptul că între SC A. SA Bacău şi SC E. SRL Bacău s-a încheiat un contract de participaţiune, astfel că era firesc ca pe acele facturi fiscale să fie trecută SC E.G. SRL Bacău.

Raportul de expertiză grafică concluzionează că acele facturi au fost scrise de inculpatul C.R.R.

Prin urmare, în drept, acţiunile de determinare a inculpatului C.R.R., pentru ca acesta să întocmească cele 8 facturi fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „Complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., pentru cei doi inculpaţi T.R. şi H.Gh. iar pentru inculpatul C.R.R., infracţiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 290 C. pen. pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală (avem în vedere fapte din mai 2006).

Întrucât expertiza contabilă evidenţiază categoric faptul că pentru perioada februarie - aprilie, din punct de vedere contabil, inculpaţii nu au produs nici un fel de pagubă la bugetul consolidat al satului, că s-au întocmit toate actele specifice legii contabilităţii, în cauză nu poate fi dispusă decât achitarea celor trei inculpaţi, pentru această infracţiune de „fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 290 C. pen. şi respectiv „complicitatea" celor doi inc. H. şi T.R. la această infracţiune, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.

Având în vedere colaborarea celor trei inculpaţi: T.R., H.Gh., şi C.R.R., la desfăşurarea activităţii comerciale a celor două societăţi SC A. şi SC E.G., cu nuanţe ilicite, pentru perioada mai 2006, afirmaţie susţinută de toate declaraţiile inculpaţilor, a expertizelor grafologice şi contabile, a declaraţiilor de martori (cu precădere şoferii ce au asigurat acest ultim transport de termostat de la SC S.R., la Bacău la SC A. SA Bacău), instanţa a constatat întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. respectiv, „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni". Colaborarea celor trei, înţelegerile lor au existat, altfel nu poate fi explicată activitatea infracţională în sensul că acest produs „termostat" nu a mai fost supus procesului de producţie, nu a mai fost modificat, ci, aşa cum le-a achiziţionat, de la furnizor, în aceeaşi stare a fost livrată la SC E. Ori, această acţiune, manevră, nu se putea realiza decât printr-o colaborare a celor trei, fiecare a ştiut ce se cumpătă, şi ce se vinde.

Cu privire la încadrarea juridică a inculpatului P.C., instanţa nu a fost de acord cu solicitarea apărării de a fi schimbată din „luare de mită", în „primire de foloase necuvenite", întrucât acele „beneficii" pe care le-a primit inculpatul, s-au petrecut în timpul desfăşurării activităţii sale la locul de muncă, nu au fost ulterioare. Darea şi primirea acestor „beneficii", au fost recunoscute ca fiind date şi primite, atât de coinculpata T.E.M., în colaborare cu soţul său T.R. (pe parcursul efectuării perioadei de arest preventiv în cadrul Arestului IPJ Bacău), cât şi de inculpatul P.C. Este vorba de reparaţia făcută la autoturismul inculpatului Paris, prin intermediul inc. T.M., care s-a prezentat la Service şi a achitat contravaloarea reparaţiei făcută, de doi saci cu îngrăşăminte şi aproximativ 20 de litri de vin de ţară primite de la inc. T.M. toate evaluate la aproximativ 8.000.000 ROL.

Prin urmare, în drept, faptele celor trei inculpaţi T.R., T.M. şi P.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „dare de mită" şi respectiv „luare de mită", prev. de art. 254 C. pen. şi art. 255 C. pen. în formă continuată.

Raportat însă la valoarea deosebit de redusă a acestor „beneficii", instanţa apreciază că nu poate fi vorba de o „tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen." aşa cum se prevede art. 248 C. pen., instanţa a dispus achitarea inculpaţilor T.R., P.C., şi T.E.M., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. apreciind că în cauză nu poate fi vorba de „un abuz în serviciu contra intereselor publice".

De asemenea, prin Rechizitoriul nr. 485/2006 s-a reţinut în sarcina inculpatului P.C. şi reţinut şi art. 264 C. pen. respectiv infracţiunea de „favorizare a infractorului", însă instanţa are în vedere că acele favoruri ce i-au fost acordate, acele privilegii de care a beneficiat inc. T.R. pe perioada detenţiei (în sensul de a i se permite efectuarea de convorbiri telefonice cu familia, cu apărătorii), s-au petrecut prin buna înţelegere şi în baza relaţiilor ce existau între inculpatul aflat în stare de arest preventiv (T.R.), precum şi prin colaborarea lui P.C. cu soţia inculpatului, cu T.M.

Pe întreaga perioadă iulie-septembrie 2006 cei trei au discutat între ei, şi-au făcut propuneri, au fost acceptate de către P.C., s-au întâlnit fie la Service cu prilejul reparării autoturismului, fie a primirii sacilor de îngrăşăminte, şi a bidoanelor de vin. Fiecare a ştiut pentru ce dă şi pentru ce primeşte.

Prin urmare nu ne situăm în condiţiile cerute de art. 264 C. pen., care are în vedere „Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii ..".

Aşadar, pentru această infracţiune, prev. de art. 264 C. pen. inculpatul P.C. a fost achitat în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la apărarea făcută inculpatei T.E.M., prin care se solicită încetarea procesului penal, pentru infracţiunea de „dare de mită", apreciind că în cauză avem de-a face cu un autodenunţ, instanţa nu poate îmbrăţişa acest punct de vedere întrucât, mai înainte de înregistrarea acelui "denunţ", la data de 20 septembrie 2006, orele 16:45 - 18:00 inculpata fusese deja invitată la sediul instituţiei în vederea audierii sale în calitatea sa de învinuită. Aşa se prevede în „Mandatul de Aducere", invitaţia fusese dată pentru data de 20 septembrie 2006, ora 9:00; prin urmare, nu este aplicabil art. 255 alin. (3) C. pen. invocat de apărare, fiindcă organele de urmărire penală aveau cunoştinţă despre posibila comitere a infracţiunii de dare de mită de către inc. T.E.M., de vreme ce aceasta a fost invitată la sediul unităţii în vederea audierii sale în calitate de învinuită sub aspectul comiterii acestei infracţiuni. Art. 255 alin. (3) C. pen. are în vedere împrejurarea că „Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune".

Pentru fiecare inculpat - cu excepţia inculpatului T.R., care nici nu a recunoscut săvârşirea faptelor, şi are antecedente penale - instanţa a reţinut cu titlu de circumstanţe atenuante judiciare, împrejurările că au recunoscut săvârşirea faptelor, au colaborat cu organele de anchetă, nu au antecedente penale, aşa cum se prevede în art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Urmare a reţinerii acestora, pedepsele au fost coborâte sub limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectându-se dispoziţiile art. 76 C. pen. lit. a), c), d), e), după caz.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, pentru inculpata T.E.M., instanţa a apreciat că, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, la persoana inculpatei, lipsa de antecedente penale, recunoaşterea faptei, comportarea sinceră, la aprecierea că reeducarea sa se poate realiza fără privare de libertate, instanţa a considerat că poate beneficia de suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit dispoziţiilor ar. 81 şi 82 C. pen.

Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. În consecinţă inculpaţilor li s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru inculpatul P.C. s-a adăugat şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. respectiv „dreptul de a mai ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, aceea de agent de poliţie.

Pentru ceilalţi trei inculpaţi T.R., H.Gh. şi C.R.R., li s-au aplicat, de asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. astfel ca pe viitor să nu mai exercite funcţia, să nu mai ocupe funcţia de administrator, acţionar al vreunei societăţi comerciale.

Obligatoriu s-a aplicat tuturor inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) şi c) C. pen.

II. Latura civilă

Sub aspectul laturii civile, s-a avut în vedere multiplele cereri de constituire ca parte civilă a părţii vătămate Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, cu valori diferite, atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei. Aceste solicitări nu au însă acoperire în realitate, realitate care a fost redată explicit în cuprinsul expertizelor contabile, la urmărirea penală şi la instanţă.

Prejudiciul creat prin activităţile inculpaţilor T.R., H.Gh., şi C.R.R., în calităţile lor de administratori ai celor două societăţi comerciale SC A. SA Bacău şi SC E.G. SRL Bacău, a fost calculat de către experţii contabili, rezultând, doar pentru faptele din mai 2006 o valoare de 217.827 RON, şi pe care trebuie să-l achite statului.

Pentru perioada februarie - aprilie 2006, urmare a soluţiei de achitare dispusă în latura penală a cauzei, art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins pretenţiile pe care această parte civilă le-a solicitat, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

De la inculpatul P.C., în respectarea dispoziţiilor legale, art. 255 alin. (3) şi (4) C. pen. s-a dispus confiscarea contravalorii acelor „beneficii" pe care le-a obţinut, aproximat de către acesta şi inculpaţii T.E.M., şi T.R., la aproximativ 8 milioane de ROL.

Cele opt facturi fiscale ce au fost completate de inc. C.R.R., urmare a soluţiei de condamnare, pe latură civilă, instanţa a dispus anularea acestora. Este vorba de facturi fiscale emise la data de 8 mai 2006, de SC E.G. SRL Bacău, către diverşi beneficiari şi reprezentând cantitatea de 213,851 tone „termostat".

Pentru a asigura posibilitatea recuperării prejudiciului, pentru ca inculpaţii în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească prejudiciul, instanţa în temeiul art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea de la SC A. SA a cantităţii de 155.560 kg produs petrolier asimilat cu un „Component de motorină nehidrofinat", care a fost lăsat în custodie de către Poliţia Municipiului Oneşti la SC R. SA Oneşti la data de 12 mai 2006.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apelanta - parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi inculpaţii: T.R., H.Gh., C.R.R., P.C. şi T.E.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

1. Consideră că în cauză nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor: T.E.M., C.R.R., H.Gh. şi P.C., având în vedere natura infracţiunilor comise, modalitatea de săvârşire, forma continuată a acestora, antecedentele penale în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii H.Gh. şi T.E.M. Mai mult, există şi o contradicţie între dispozitiv şi expozitivul hotărârii, în sensul că instanţa de judecată precizează că va reţine circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., (pentru toţi inculpaţii din prezenta cauză, cu excepţia inculpatului T.R.), iar în dispozitiv sunt reţinute doar prevederile art. 74 lit. a) C. pen.

2. Pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului T.E.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. nu este stabilită în limitele prevăzute de lege. Având în vedere că instanţa de judecată a reţinut totuşi circumstanţe atenuante în favoarea acestei inculpate (art. 74 lit. a) C. pen.), iar limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal pentru infracţiunea de dare de mită (art. 255 alin. (1) C. pen.) sunt între 6 luni şi 5 ani închisoare, trebuia ca instanţa, potrivit art. 76 lit. d) C. pen., să aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

3. Faţă de împrejurarea că inculpatul H.Gh. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendare condiţionată prin Sentinţa penală nr. 728 din 27 octombrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 349/A din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj, instanţa trebuia să aplice dispoziţiilor art. 85 C. pen., referitoare la anularea suspendării condiţionate.

4. Având în vedere că infracţiunea de înşelăciune/complicitate din mai 2006 nu a fost comisă în formă continuată, se impune înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii H.Gh. şi C.R.R.

5. Perioadele executate de inculpatul T.R. prin reţinere şi arest preventiv nu sunt corect deduse conform art. 88 C. pen.

a) Inculpatul T.R. a fost reţinut la data de 19 mai 2006, arestat preventiv la 19 mai 2006 de Tribunalul Bacău, pentru faptele comise în luna mai 2006, iar ulterior prin încheierea din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău s-a admis recursul inculpatului împotriva încheierii din 2 iunie 2006 a Tribunalului Bacău şi s-a respins propunerea de prelungire a arestului preventiv solicitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, fiind pus în libertate la data de 7 iunie 2006.

b) Inculpatul T.R. a fost reţinut la data de 14 iunie 2006, arestat preventiv la data de 15 iunie 2006 de Tribunalul Bacău pentru faptele comise în perioada februarie - aprilie 2006. Curtea de Apel Bacău pin Încheierea din 19 iunie 2006, admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău., casează în parte încheierea din 15 iunie 2006, în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, anulează mandatul din 15 iunie 2006, şi dispune emiterea unui nou mandat. La data de 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bacău a admis recursul inculpatului împotriva încheierii din 3 noiembrie 2006 a Tribunalului Bacău, revocă măsura arestului preventiv şi dispune punerea în libertate a inculpatului din mandatul nr. 1 din 19 iunie 2006 emis de Curtea de Apel Bacău.

c) Pentru infracţiunea de dare de mită, inculpatul T.R. a fost reţinut la data de 29 septembrie 2006. La aceeaşi dată, Tribunalul Bacău admite propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi dispune arestarea preventivă a inculpatului T.R. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 30 septembrie 2006 până la data de 28 octombrie 2006. La data de 23 noiembrie 2006, punând în discuţie măsura arestului preventiv, conform art. 300² C. proc. pen., Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 3936/2006, a dispus revocarea măsurii arestului preventiv şi punerea în libertate a inculpatului din mandatul emis la data de 29 septembrie 2006.

Faţă de cele precizate şi în urma verificărilor efectuate de Parchet la Arestul I.P.J. Bacău şi la Penitenciarul Bacău, consideră că instanţa de judecată trebuia să deducă pentru inculpatul T.R. perioadele executate prin reţinere şi arest preventiv de la 19 mai 2006 la 7 iunie 2006 şi de la 14 iunie 2006 la 23 noiembrie 2006.

6. Consideră că în mod greşit instanţa de judecată a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inculpaţilor T.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. - fapte din perioada februarie - aprilie 2006, H.Gh. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din februarie - aprilie 2006 şi C.R.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din perioada februarie - aprilie 2006.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău susţine că probatoriul administrat în cauză a dovedit faptul că în perioada februarie - aprilie 2006, inculpatul T.R., în calitate de administrator al S.C. A. S.A. Bacău a achiziţionat de la SC S.R. cantitatea de 379,9 tone carburant, în baza a 15 facturi fiscale, în regim suspensiv de acciză, produs care ulterior fără a fi procesat, a fost vândut drept motorină.

Inculpatul C.R. întocmea acte fictive de însoţire, marfa fiind „trecută" prin SC E.G. SRL, administrată de H.Gh., care la rândul lui întocmea acte fictive şi SC N.P. SRL Valea Călugărească, Prahova; la firma destinatară, SC A.O. Sibiu au fost depistate facturi pentru respectivele cantităţi emise de SC N. SRL.

Faţă de cele menţionate, consideră că instanţa de judecată ar fi trebuit să înlăture expertiza contabilă efectuată în cauză în cursul cercetării judecătoreşti şi să dispună condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la acestea pentru cei trei inculpaţi şi să admită pretenţiile solicitate de partea civilă.

7. Apreciază că în mod greşit instanţa a dispus achitarea inculpatului P.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., considerând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Inculpatul P.C., agent de poliţie, gardian în cadrul Arestului I.P.J. Bacău, în virtutea funcţiei sale, a avut cunoştinţă de faptul că faţă de T.R. instanţa de judecată a dispus luarea măsurii arestului preventiv, fiind cercetat penal pentru comiterea mai multor infracţiuni. Cu toate acestea, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, inculpatul P.C. i-a permis inculpatului T.R. folosirea în arest a unui telefon mobil şi unui tratament preferenţial (respectiv accesul frecvent al soţiei, pachete, cartele de reîncărcare a telefonului mobil). Inculpatul T.R. a folosit permanent telefonul mobil încercând pe orice cale (influenţarea/intimidarea magistraţilor, a poliţiştilor implicaţi, contactarea persoanelor din mediul politic, de parteneri de afaceri) să zădărnicească aflarea adevărului şi tragerea sa la răspundere penală. Atât prin intermediul soţiei sale, cât şi direct, inculpatul T.R., aflat în arest, i-a contactat pe C.R.R. şi D.D., înainte ca aceştia să fie audiaţi pentru a-i determina să declare într-o manieră care să-l exonereze de răspundere în cauza nr. 314/P/2006 în care era cercetat şi a încercat să deruleze şi alte afaceri ce presupunea traficul cu produse petroliere contrafăcute (acte similare cu cele pentru care era arestat).

Susţinerea instanţei că acele favoruri care i-au fost acordate inculpatului T.R. s-au petrecut prin bună înţelegere şi în baza relaţiilor ce existau între cei doi inculpaţi, precum şi prin colaborarea lui P.C. cu T.M. nu poate fi reţinută având în vedere probele administrate în cauză (procesele-verbale de redare a notelor de interceptare, declaraţiile inculpaţilor, relaţiile transmise de D.G.A. - Adresa nr. 178615 din 21 septembrie 2006, cererile formulate de T.R. pentru aprobarea de parchete, vorbitor şi convorbiri telefonice, declaraţiile martorilor: A.R.C. şi I.I.D.). De altfel, inculpatul P.C. a negat încă de la urmărirea penală existenţa vreunei relaţii anterioare între el şi familia T.

Ca atare, consideră că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului şi în temeiul art. 264 C. pen., se impunea condamnarea inculpatului P.C. şi pentru această infracţiune.

8. În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, din fişa postului reiese în mod clar că inculpatul P.C., în calitate de agent de poliţie, gardian în cadrul Arestului I.P.J. Bacău, avea atribuţii în sensul supravegherii arestaţilor. Darea, respectiv primirea foloaselor materiale de către inculpaţii: T.R., T.E. şi P.C. a fost realizată într-un scop bine determinat, acela de a-i facilita inculpatului T.R. un tratament preferenţial pe durata deţinerii sale în arest şi pentru ca acestuia să i se permită să folosească telefonul mobil. în această calitate, prin îndeplinirea defectuoasă, cu ştiinţă, a îndatoriri de serviciu, cea de supraveghere a deţinuţilor, inculpatul P.C. a produs o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei al cărei angajat era şi a săvârşit prin aceasta infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută în art. 248 C. pen. Potrivit literaturii de specialitate, tulburarea bunului mers al unui organ, instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 C. pen., constă în orice fel de atingere adusă funcţionării ireproşabile a acestora. Astfel, nu poate fi reţinută motivarea instanţei că beneficiul obţinut de inculpat este redus şi nu poate fi vorba de o tulburare însemnată, aşa cum prevede art. 248 C. pen., fapt pentru care apreciază că se impunea condamnarea inculpaţilor P.C., T.R. şi T.M.E. şi pentru această infracţiune.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 167/D din 22 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1470/110/2006 al Tribunalului Bacău şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Apelanta - parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive:

1) Sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii materiale civile, respectiv a art. 119 şi 120 din O.G. nr. 92/2003 .

Faţă de natura prejudiciului şi având în vedere dispoziţiile legale imperative, se impunea admiterea pretenţiilor civile astfel cum au fost precizate cu includerea accesoriilor aferente debitului principal.

2) Soluţionarea cauzei, atât în ce priveşte achitarea, motivat de împrejurarea ca fapta nu există, precum şi în ceea ce priveşte prejudiciul generat de faptele comise în perioada respectivă, se bazează exclusiv pe concluziile expertizei contabile-fila 30 din sentinţa, fără ca instanţa să analizeze, să interpreteze şi Obiecţiunile formulate de A.N.A.F., prin Garda Financiară, obiecţiuni pe care le solicită a fi avute în vedere de către instanţa de apel.

Faţă de motivele de apel invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond admiterea pretenţiilor civile aşa cum au fost solicitate prin cererea de constituire de parte civilă.

Apelanţii-inculpaţi au susţinut că hotărârea apelată este nelegală şi netemeinică pentru motivele reţinute în preambulul încheierii de amânare a deliberării şi a pronunţării, care face parte din decizie.

Date fiind soluţiile de achitare parţială a inculpaţilor, faptul că inculpatul H.Gh. nu a fost audiat de instanţa de fond, date fiind dispoziţiile art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen., inculpaţii fiind prezenţi în faţa instanţei de control judiciar, Curtea de Apel le-a prezentat inculpaţilor învinuirile care li se aduc prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declaraţii au obligaţia să spună tot ce ştiu cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelanţii-inculpaţi: T.R., T.E.M., P.C. şi C.R.R. nu au dat declaraţie în faţa instanţei de control judiciar, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Apelantul-inculpat H.Gh. a fost de acord să dea declaraţii cu privire la învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare a instanţei de fond, condiţii în care Curtea a procedat la audierea acestuia.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi apelurile inculpaţilor T.R., H.Gh. şi C.R.R., precum şi apelul apelantei-parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, urmează a fi admise, iar apelurile apelanţilor-inculpaţi T.E.M. şi P.C. urmează a fi respinse ca nefondate.

Apelantul-inculpat T.R. a criticat hotărârea apelată, susţinând că nu a făcut obiect al cercetărilor penale şi infracţiunea prevăzută de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 şi având în vedere acest aspect, deoarece instanţa de fond nu a procedat la verificarea regularităţii actului de sesizare, s-a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Se impune a se arăta că aceste critici au fost formulate pentru prima dată în faţa instanţei de apel şi la această instanţă după 3 termene de judecată, cauza fiind înregistrată la instanţa de apel la data de 19 octombrie 2012, iar motivele de apel au fost depuse la data de 12 martie 2013.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penal, se constată că obiectul plângerilor penale şi al cercetărilor penale l-a făcut şi săvârşirea de inculpatul T.R. a infracţiunii prevăzute de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003.

De altfel, chiar în condiţiile în care această infracţiune nu ar fi făcut obiectul cercetărilor penale, nu se impunea desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea spre rejudecare la prima instanţă, sau restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.

Referitor la critica privind verificarea regularităţii actului de sesizare, aşa cum este cunoscut, instanţele de judecată sunt învestite în materie penală pentru soluţionarea în fond a unor cauze privind săvârşirea unor infracţiuni în temeiul unui act de sesizare, care este rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpaţilor, iar instanţele de control judiciar prin introducerea declaraţiei de folosire a unei căi de atac prevăzute de lege.

Deci faza judecăţii, atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, nu se poate desfăşura fără o sesizare valabilă a instanţei competente să judece cauza penală supusă judecăţii.

Instanţa de judecată are obligaţia prin norma comună cuprinsă în art. 300 alin. (1) C. proc. pen. să verifice din oficiu la prima înfăţişare regularitatea sesizării sale.

În doctrină şi jurisprudenţă se preciza că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la „sesizarea instanţei", are în vedere respectarea sau nu a dispoziţiilor privitoare la „sesizarea primară" (sesizarea prin rechizitoriu), „sesizarea suplimentară" (extinderea acţiunii penale, extinderea procesului penal) şi „sesizarea de trimitere" (desfiinţarea sau casarea cu trimitere, declinarea competenţei, reglatorul de competenţă, strămutarea).

Jurisprudenţa şi doctrina au statut în sensul că verificările instanţei, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poartă asupra actului de sesizarea propriu-zis, în cauza dedusă judecăţii la prima instanţă (rechizitoriu), respectiv, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în ceea ce priveşte conţinutul actului de sesizare şi respectării dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale.

Doar în condiţiile în care instanţa constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturară de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii (art. 300 alin. (2) C. proc. pen.).

Desigur că sesizarea instanţei pentru judecarea şi a inculpatului T.R. cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, s-a făcut prin rechizitorii, care constituie actul prevăzut de lege pentru învestirea instanţei de judecată şi acestea au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen. (condiţii de formă şi de conţinut).

Este adevărat că din examinarea încheierilor instanţei de fond, anterioare începerii cercetării judecătoreşti, nu a dispus în mod expres că, verificând în conformitate cu dispoziţiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizase, deducându-se această concluzie din desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi, evident, condamnarea inculpaţilor.

Activitatea procedurală de redactare a actului de dispoziţie privind începerea urmăririi penale presupune existenţa unei rezoluţii motivate la care face trimitere art. 228 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru redactarea acestei rezoluţii se cer a fi îndeplinite două condiţii: o condiţie pozitivă, respectiv să existe o sesizare legală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni (art. 228 alin. (1) C. proc. pen. şi o condiţie negativă, respectiv să nu existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10 C. proc. pen. (art. 228 alin. (4) C. proc. pen.).

În accepţiunea Curţii aceste dispoziţii legale au fost respectate de procuror.

Chiar şi în condiţiile în care, în încadrarea juridică a faptelor nu ar apare şi infracţiunea menţionată de apelantul-inculpat şi cu atât mai puţin încadrarea juridică pentru o altă infracţiune faţă de cea din actul de sesizare a instanţei de fond, nu se justifică casarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece ulterior cauza a fost lămurită sub toate aspectele în raport de probele administrate, astfel încât să existe toate garanţiile procesuale suficiente pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului. Inculpatul T.R. au avut cunoştinţă despre faptele cu privire la care erau cercetaţi şi despre încadrarea juridică a acestora, situaţie în care a avut toate posibilităţile de a-şi face toate apărările inclusiv cu privire la infracţiunea cu privire la care susţine că nu s-a început urmărirea penală şi nu ar fi făcut obiectul cercetărilor şi cu privire la încadrarea juridică pentru toate celelalte infracţiuni, astfel că în cauză nu a existat o încălcare a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Din perspectiva efectelor pe care le-a produs aducerea la cunoştinţă a învinuirii nu s-a putut reţine o vătămare a dreptului la apărare a inculpatului T.R., care să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei penale apelate şi eventual anularea actelor de urmărire penală efectuate şi care să atragă restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Pe de altă parte, conţinutul dreptului la apărare se caracterizează prin stabilirea în sarcina organelor judiciare a mai multor obligaţii efective, începând cu aducerea la cunoştinţă a învinuirii, punerea la dispoziţie a unui avocat din oficiu, administrarea probelor propuse în apărare, aducerea la cunoştinţă a dreptului persoanei cercetate de a nu da declaraţii autoincriminatoare.

În cauză, având în vedere executarea acestor obligaţii de către organele de cercetare penală, din perspectiva arătată, nimic nu a împiedicat exerciţiul efectiv al dreptului la apărare al inculpatului, care a fost asistat de avocaţi aleşi şi în prezenţa cărora li s-au adus la cunoştinţă faptele şi încadrarea juridică cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a declarat că nu mai are de propus alte probe.

Apoi, inculpatul a avut posibilitatea şi la instanţa de fond să-şi facă toate apărările, beneficiind şi de apărare calificată, fiind asistat de avocaţi aleşi.

Apelantul-inculpat a solicitat ca faţă de faptul că instanţa nu a arătat în mod expres că, verificând, a constatat regularitatea actului de sesizare, să fie desfiinţată sentinţa penală apelată şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel sunt cele prevăzute de art. 379 C. proc. pen., printre acestea fiind admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei a cărei hotărâre a fost desfiinţată, prevăzută de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Însă, în conformitate cu acest text, instanţa de apel pronunţă această soluţie doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, respectiv: „pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă."

Ori, motivul invocat de apelantul-inculpat, respectiv, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat expres asupra regularităţii actului de sesizare, nu se regăseşte printre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru a se putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apelantul-inculpat H.Gh. a invocat ca motiv de apel nelegala citare şi pentru acest motiv a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Referitor la acest motiv de apel, Curtea a reţinut că citarea acestui inculpat la instanţa de fond s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor procedurale şi, de altfel, chiar în condiţiile în care susţinerile sale ar fi reale, faţă de momentul în care a fost invocată nelegala citare la instanţa de fond nu se impune admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Aşa cum rezultă din lucrările dosarului de urmărire penale din adresa organelor de evidenţă a persoanelor şi înscrisul de la dosar apel, inculpatul a avut domiciliu legal în municipiul Oradea, strada I., adresă la care a fost citat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţa de fond.

De asemenea, instanţa de fond a dispus citarea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., şi la Consiliul local de la locul săvârşirii infracţiunii.

Apelantul-inculpat a susţinut că locuieşte în comuna Toboliu, satul Toboliu judeţul Bihor şi că instanţa de fond trebuia să-l citeze la noua adresă de domiciliu.

În urma interogării bazei de date privind evidenţa persoanei s-a constatat că inculpatul a figurat cu domiciliul legal în legal în municipiul Oradea, strada I., până la data de 28 noiembrie 2011, adresă la care a fost citat de instanţa de fond.

Apoi, s-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul avea obligaţia de a anunţa instanţa de judecată, în scris, în termen de 3 zile, schimbarea locuinţei, obligaţie pe care acesta nu şi-a îndeplinit-o, condiţii în care instanţa de fond nu avea de unde să cunoască faptul că inculpatul, după sesizarea instanţei şi efectuarea cercetării judecătoreşti, perioadă de timp la care a fost citat la domiciliul legal şi cunoscut, pe baza comunicărilor organelor de evidenţa persoanei, şi-a schimbat domiciliul.

Apelantul-inculpat a solicitat, invocând nelegala citare la instanţa de fond admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Este adevărat că participarea părţilor la judecata în primă instanţă, în apel sau în recurs, constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare şi este garantat, printre altele, şi de principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată. Ca urmare, atunci când nu s-au respectat dispoziţiile legale privind asigurarea participării părţilor la judecată, intervine însă doar o nulitate relativă, care poate atrage desfiinţarea hotărârii apelate.

Iniţial, în redactarea Codului de procedură penală, modificat în 1993, acest motiv de desfiinţare se referea numai la nulitatea relativă produsă la instanţa de ape; ulterior, în baza Legii nr. 141/1996, s-a introdus în text şi această nulitatea relativă produsă la prima instanţă, pentru ca în prezent, ca urmare a modificării Codului de procedură penală, prin Legea nr. 2/20013, acest motiv de desfiinţare/casare să fie incident, doar pentru nelegala citare, respectiv, fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, deci partea a fost legal citată, să fie prevăzut doar ca motiv de apel, fiind abrogat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut anterior de art. 385⁹ alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

Curtea a făcut o prezentare succintă a instituţiei nulităţilor şi a examinat dacă nesocotirea dispoziţiilor legale invocate se includ în categoria nulităţilor absolute, sau a nulităţilor relative şi pe cale de consecinţă efectele nulităţilor invocate.

Aspectul invocat în motivele de apel, referitoare la pretinse încălcări a dispoziţiilor procedurale referitoare la citarea la instanţa de fond, în mod evident nu se circumscrie cazurilor de nulitatea absolută prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 197 alin. (2) C. pen.

Nulităţile relative sunt, de regulă, cele virtuale şi sunt incidente, în cazul încălcării oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Însă, pentru anularea unui act procesual sau procedural, lovit de nulitate relativă, se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) să se constate o încălcare a dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal;

b) încălcarea dispoziţiilor legale care disciplinează desfăşurarea procesului penal să aibă ca urmare producerea unei vătămări procesuale;

c) vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit prin încălcarea legii;

d) invocarea nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, în termenul prevăzut de lege.

Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiţii face inoperant cazul de nulitate relativă invocat.

Din economia dispoziţiilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că nulităţile relative se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:

a) nulităţile relative pot fi invocate numai în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă.

Neinvocarea nulităţii relative în termenul prevăzut de lege conducea la concluzia că nulitatea a fost acoperită şi nu mai poate fi ridicată de partea interesată prin alt mijloc procesual sau în altă etapă a procesului penal.

b) nulităţile relative sunt luate în considerare numai dacă au fost invocate de cel căruia i s-a produs o vătămate în drepturile sale procesuale.

Sub acest aspect, se impune a constata că nelegala citare a unei inculpat nu poate fi invocată de alt inculpat din aceeaşi cauză.

c) vătămare produsă prin nerespectarea dispoziţiilor procedurale poate fi acoperită prin voinţa părţilor, având drept consecinţă valabilitatea actelor procesuale sau procedurale care au fost efectuate cu încălcarea legii.

Desigur că în cauză dedusă judecăţii, trebuie verificată îndeplinirea condiţiilor, în sensul dacă inculpatul a invocat nelegala citare „la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea acelui act".

Cauza a fost înregistrară la instanţa de apel la data de 19 octombrie 2012, iar pentru termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, inculpatul a fost citat şi la noua sa adresă de domiciliu, respectiv, comuna Toboliu, satul Toboliu, judeţul Bihor.

Procedura de citare s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor procedurale, citaţia fiind înmânată unei persoane care locuieşte cu inculpatul, respectiv, soacra sa, O.A.

Pentru termenul următor de judecată, cel din data de 12 februarie 2013, apelantul-inculpat a fost citat la aceeaşi adresă, citaţia apelantului-inculpat fiind înmânată de această dată soţiei acestuia, H.C.

Deoarece apelantul-inculpat nu s-a prezentat nici la termenul de judecată din 15 ianuarie 2013 şi nici la termenul de judecată din 12 februarie 2013 şi pentru alte motive, judecarea cauzei s-a amânat pentru data de 12 martie 2013, apoi la data de 9 aprilie 2013 şi la data de 14 mai 2013, termen pentru care citaţiile inculpatului au fost primite de soţia sa, H.C., respectiv, soacra sa, O.A.

Având în vedere dispoziţiile art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen., faţă de apelul Parchetului, de soluţia de achitare parţială şi de faptul că inculpatul nu s-a prezentat la instanţa de fond şi nu a fost audiat, Curtea a dispus pentru termenele de judecată din data de 9 aprilie 3013 şi din 14 mai 2013, emiterea mandatului de aducere, mandate care au fost trimise spre executare organelor de poliţie de la domiciliu inculpatului din comuna Toboliu, judeţul Bihor.

Doar în acest condiţii apelantul-inculpat s-a prezentat în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 14 mai 2013.

Apelantul-inculpat a invocat pentru prima dată nelegala citare la instanţa de fond abia la termenul din data de 28 mai 2013.

Doar cu ocazia dezbaterii pe fond a apelurilor, apărătorul ales al apelantul-inculpat, realizând că nulitatea relativă a nelegalei citări la instanţa de fond a fost invocată cu mult peste termenul prevăzut de lege, a susţinut că inculpatul nu s-a prezentat în instanţă deoarece citaţiile au fost primite de soacra sa, care, datorită afecţiunilor psihice de care suferă, nu i-a înmânat citaţiile.

Apelantul-inculpat s-a prezentat la instanţa de apel la data de 14 mai 2013, termen pentru care citaţia a fost primită de soacra sa, de aici deducându-se că aceasta i-a înmânat citaţia, astfel că este greu de presupus că la data când a primit citaţia pentru acest termen soacra a avut discernământ, iar la datele când a primit citaţiile pentru termenele din 15 ianuarie 2013 şi 9 aprilie 2013 nu a avut discernământ şi nu i-a înmânat inculpatului citaţiile.

De altfel, chiar şi în condiţiile în care această susţinere ar fi reală, acest lucru nu duce la aprecierea invocării în termenul legal a nulităţii relative a nelegalei citări, deoarece pentru termenele de judecată din data de 12 februarie 2013 şi 12 martie 2013, citaţia a fost primită nu de soacra sa, ci de soţia sa, H.C.

Se impune a se arăta că apelantul-inculpat a fost audiat de instanţa de apel şi a nu propus nici o probă în apărarea sa.

Şi sub acest aspect, o trimitere spre rejudecare, deşi pentru aspectele mai sus arătate nu se justifică, ar fi lipsită de eficienţă, ar fi pur formală.

Referitor la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii T.E.M. şi P.C., din examinarea probelor administrate rezultă că instanţa de fond a reţinută o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, a dat faptelor săvârşite aceşti inculpaţi o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de înţelegere prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

De asemenea, instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul descrierii faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi a motivat de ce a înlăturat anumite probe administrate şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţiile de condamnare date în cauză, cât şi soluţii de achitare.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., în urma examinării probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi de instanţa de fond, precum şi a celor readministrate de instanţa de control judiciar, Curtea constată soluţia instanţei de fond de achitare a celor trei inculpaţi pentru infracţiunile:

1. Pentru inculpatul T.R.:

2. Pentru inculpatul H.Gh.:

a) complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie-aprilie 2006, întrucât fapta nu există;

b) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie-aprilie 2006, întrucât fapta nu există;

3. Pentru inculpatul C.R.R.:

c) complicitate la livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006, întrucât fapta nu există, întrucât fapta nu există, este greşită, deoarece din probele administrate rezultă pe deplin vinovăţia celor trei inculpaţi şi pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

De asemenea, având în vedere lucrările dosarului, împrejurările în care au fost comise faptele din perioada februarie - aprilie 2006, respectiv, mai 2006, în dauna bugetului de stat, Curtea constată că se impunea schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii formei pluralităţii de infracţiuni, cea a infracţiunii continuate, iar nu a concursului real de infracţiuni, iar pentru inculpaţii T.R. şi H.Gh., cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în mod greşit s-a reţinut forma participaţie penale prevăzute de art. 26 C. pen., respectiv cea a complicităţii, în loc de forma participaţiei penale prevăzute de art. 25 C. pen., cea a instigării.

Ca o consecinţă a greşitei achitări a celor trei inculpaţi pentru aceste infracţiuni, greşită este şi soluţia instanţei de respingere a cererii părţii civile de obligare a inculpaţilor şi la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat pentru aceste fapte.

De asemenea, greşită este hotărârea apelată sub aspectul laturii civile, deoarece faţă de dispoziţiile art. 119 şi 120 din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv, nu a dispus obligarea şi la plata acestor accesorii fiscale pentru suma la care inculpaţii şi părţile responsabile civilmente au fost obligaţi.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte motivarea hotărârii făcută de instanţa de fond, desigur cu completările, dar cu deosebire corectivele care vor fi făcute, în raport de aspectele de nelegalitate şi de netemeinicie arătate mai sus şi, în parte cele invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă pe deplin vinovăţia celor trei inculpaţi şi pentru infracţiunile enumerate mai sus, pentru care instanţa de fond a dispus achitarea acestora.

Aprecierea probelor este un proces de cunoaştere a realităţii obiective, un rol deosebit în evaluarea şi estimarea realităţii (realitate exprimată prin probe) revenind convingerii organelor judiciare şi conştiinţei lor juridice.

Probele nu au o valoare prestabilită, valoarea lor probantă nu depinde după cum au fost administrate în faţa instanţei sau în faza de urmărire penală. Toate probele au o valoare probantă egală, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate.

De altfel, din plângerile penale, înscrisurile depuse, coroborate cu depoziţiile martorilor şi ale inculpaţilor, cu deosebire a inculpaţilor C.R.R. şi T.R., rezultă pe deplin vinovăţia celor trei inculpaţi şi cu privire la infracţiunile menţionate mai sus şi pentru care s-a dispus achitarea acestora.

Sub aspectul situaţiei de fapt, din analiza probelor administrare şi coroborarea acestora, Curtea reţine următoarele:

Inculpaţii T.R. şi H.Gh. au luat hotărârea ca primul să achiziţioneze produse petroliere în regim suspensiv de accize, produse care ulterior să fie revândute prin intermediul societăţilor administrate de inculpatul H.Gh., la diferite benzinării din ţară, drept motorină, să împartă diferenţa de preţ şi să nu plătească sumele datorate bugetului de stat.

Inculpaţii T.R. şi H.Gh. au fost şi erau la dat săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii administratorii ai unor societăţi comerciale şi au mai fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni, inclusiv în legătură cu activitatea la societăţile comerciale pe care le administrau.

Inculpatul H.Gh. figurează drept administrator al S.C. E.G. S.R.L. Bacău, având drept obiect de activitate, printre altele, ecologizarea produselor petroliere şi al S.C. T. S.R.L. Suceava, dar acestea erau, aşa cum rezultă din probele administrate, firme „fantomă", folosite de inculpaţi pentru desfăşurarea de operaţiuni fictive, doar scriptice, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

Caracterul fictiv, formal al S.C. E.G. S.R.L. şi S.C. T. S.R.L. Suceava este demonstrat de modul de derulare a întregii activităţi infracţionale şi de faptul că, din relaţiile primite de la Garda Financiară Suceava şi de la D.G.F.P. Suceava, a rezultat clar că S.C. T. S.R.L. a avut pentru o lună sediul într-un garaj închiriat doar pentru această perioadă şi nu a transmis organelor fiscale nici un fel de raport de activitate pe anul 2005.

În ceea ce priveşte S.C. E.G. S.R.L. avea sediul declarat în municipiul Bacău, strada T., aceeaşi adresă unde îşi avea sediul şi S.C. A. S.A. Bacău, administrată de inculpatul T.R., dar nu a funcţionat efectiv niciodată, iar la controlul organelor financiare nu a fost identificată.

Inculpaţii au folosit aceste societăţi pentru a factura mărfurile, printre care şi cele despre care se va face vorbire în cele de urmează, pentru ca, la momentul recomercializării, să nu mai fie evident faptul că produsele petroliere nu erau motorină, ci erau inferioare calitativ acesteia, şi se urmărea, de asemenea, ascunderea faptului că fuseseră achiziţionate în regim suspensiv de acciză. în această modalitate, a fost posibilă prejudicierea bugetului de stat prin eludarea plăţii accizelor.

SC A. SA Bacău avea ca obiect de activitate, printre altele şi desfăşurarea de operaţiuni de ecologizare a deşeurilor petroliere şi acte de comerţ, printre care şi comerţul cu produse petroliere, îşi are sediul social în Bacău, str. A.T., fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J04/387/99, C.U.I. R11890273.

SC A. SA Bacău deţinea un punct de lucru în incinta C.E.T. Bacău, unde se află o instalaţie de depozitare şi reciclare a produselor petroliere, pentru care autorităţile fiscale au eliberat autorizaţia de antrepozitar fiscal de producţie nr. 864 din 6 ianuarie 2006, pentru obţinerea de uleiuri minerale.

Administrator de drept al acestei societăţi era T.E.M., soţia inculpatului T.R.

T.E.M. a delegat atribuţiile de administrare a firmei soţului ei, inculpatul T.R., care, în această calitate, a iniţiat constituirea unei asocieri infracţionale cu: D.D., C.R.R. şi H.Gh., administrator al firmei fantomă SC E.G. SRL.

Scopul asocierii l-a reprezentat desfăşurarea de operaţiuni comerciale cu produse petroliere, într-o manieră concepută în aşa fel, încât să le asigure sus-numiţilor importante câştiguri materiale prin prejudicierea bugetului de stat.

Desfăşurarea activităţilor infracţionale a fost posibilă datorită deţinerii de către SC A. SA Bacău a autorizaţiei de antrepozit fiscal, autorizaţie care permitea achiziţia de produse petroliere în regim suspensiv de acciză, autorizaţie emisă de Ministerul Finanţelor Publice.

Beneficiind de această autorizaţie, inculpatul T.R. a intrat în relaţii de afaceri cu mai mulţi furnizori de produse petroliere, în principal cu SC R.S.R. SA Câmpina, de la care, în intervalul februarie - mai 2006, a achiziţionat în regim suspensiv de accize importante cantităţi de combustibil tip „termostar", pe care le-a revândut cu ajutorul inculpaţilor C.R. şi H.Gh. şi de a cărei societate s-a folosit.

Din probele administrate rezultă că, deşi avea ca obiect de activitate prelucrarea de produse petroliere şi pentru a putea derula operaţiunile tehnologice care să justifice achiziţia de produse petroliere şi producerea de uleiuri minerale, aşa cum avea autorizaţia de antrepozit fiscal, aceasta avea nevoie de aburi industriali, SC A. SA Bacău nu a primit niciodată de la C.E.T. SA Bacău, societate în incinta căreia are un punct de lucru, abur industrial.

Din probele administrate a rezultat că activitatea infracţională a grupării constituite de inculpat s-a derulat în două etape, în intervalul februarie - aprilie 2006 şi apoi în luna mai 2006.

Astfel, din probele administrate rezultă că, în perioada februarie - aprilie 2006, SC A. SA Bacău a achiziţionat de la SC S.R. SA Câmpina cantitatea de 379,91 carburant, în valoare totală de 755.434 RON, în baza a 15 facturi fiscale (conform anexei 2 din constatarea Gărzii Financiare Bacău BT.304402 din 6 iunie 2006), în regim suspensiv de acciză şi ulterior a revândut produsul.

Pentru justificarea scriptică, inculpaţii H.Gh. şi T.R. l-au determinat pe învinuitul C.R.R., care întocmea evidenţele contabile ale societăţilor, să „treacă" marfa de la SC A. SA, către SC E.G. SRL, întocmind documente fictive.

În aceeaşi zi, produsul a fost vândut de inculpatul H.Gh., prin SC E.G., către SC N.P. SRL Valea Călugărească, Prahova, şi apoi la punctul de distribuţie, unde era comercializat drept motorină, respectiv SC A.O. Sibiu.

Având în vedere această modalitate de acţiune, la firma destinatară, SC A.O. Sibiu, au fost depistate facturi pentru respectivele cantităţi, emise de SC N. SRL. Acest fapt rezultă atât din facturile ridicate în urma verificărilor încrucişate, cât şi din declaraţiile şoferilor care au condus cisternele de la Rafinărie, la destinaţie.

Referitor la operaţiunile de achiziţie şi livrare de uleiuri minerale în condiţii nelegale, se reţin următoarele:

SC A. SA, conform documentelor prezentate organelor de control, a avut până la data de 21 martie 2006, patru furnizori de reziduuri petroliere şi anume: SC U.S.C. SRL Bucureşti, M.P.O. SRL Focşani, G.NDM. SRL Bucureşti şi SC T. SRL Suceava.

SC A. SA s-a aprovizionat de la cele patru societăţi comerciale cu cantitatea totală de 456,91 tone reziduuri petroliere, valoarea acestora neputând fi precizată, deoarece o serie de aprovizionări s-au efectuat în baza unor avize de însoţire a mărfii. Au fost iniţiate verificări încrucişate la cei patru furnizori, primindu-se răspuns de la Garda Financiară secţia judeţeană Suceava, care a comunicat că SC T. SRL nu a funcţionat şi nu funcţionează la sediul social declarat, sediul situat într-un garaj din municipiul Suceava, contractul de închiriere fiind reziliat după o lună de la întocmire.

Din corespondenţa cu D.G.F.P. Suceava, a rezultat că SC T. SRL Suceava nu a depus la organul fiscal competent, declaraţii privind obligaţiile datorate bugetului consolidat al statului şi nici raportarea semestrială şi bilanţul contabil pentru anul 2005.

Administrator al SC T. SRL este H.Gh. domiciliat în Oradea, str. I.

Referitor la ceilalţi trei furnizori, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că societăţile comerciale vizate nu au avut activitate în anul 2005.

Întrucât niciun document de aprovizionare înregistrat în evidenţa SC A. SA nu are aplicată viza organului fiscal teritorial, iar furnizorii nu deţin autorizaţii de antrepozit fiscal de producţie, nefuncţionând la sediile social declarate, SC A. SA Bacău a încălcat prevederile art. 296¹ lit. k).

Date fiind cele expuse, este evidentă asocierea infracţională dintre inculpatul T.R., inculpaţii H.Gh. şi C.R., precum şi cu numitul D.D., în condiţiile în care, inculpatul i-a determinat pe C.R. şi pe D.D. să întocmească în fals documentele de livrare a mărfurilor, menţiunea nereală constând în denumirea produsului comercializat.

La data de 9 mai 2006, pe raza comunei Livezi, judeţul Bacău, în urma unui control în trafic, au fost depistate în trafic un număr de 5 autocisterne încărcate cu produs petrolier. Din primele verificări ale documentelor de însoţire prezentate de şoferii autocisternelor, a rezultat că produsul din cisterne este motorină, documentele de însoţire fiind întocmite pe SC „E.G." SRL, administrată de inculpatul H.Gh.

Probele administrate au relevat următoarea derulare a evenimentelor: în data de 8 mai 2006, SC A. SA Bacău, administrată de învinuitul T.R., a achiziţionat de la SC R.S.R. SA Câmpina, cantitatea de 213,851 tone produs petrolier „termostar" asemănător ca şi proprietăţi, cu motorina.

Produsul a fost achiziţionat de la rafinărie în regim suspensiv de plată a accizelor, SC A. SA fiind, aşa cum se arăta mai sus, deţinătoarea autorizaţiei de antrepozit fiscal de producţie nr. 864 din 6 ianuarie 2006, emisă de Direcţia Finanţelor Publice Bacău. Menţionăm că produsul este accizabil.

La 9 mai 2006, la îndemnul inculpatului T.R. şi al inculpatului H.Gh., inculpatul C.R. a întocmit în fals facturile fiscale prin care SC A. SA a vândut produsul „termostar" către SC E.G. SRL, administrată de inculpatul H.Gh., fără evidenţierea şi plata prealabilă a accizelor, facturi pe care le-a antedatat 8 mai 2006. Din datele cauzei, a rezultat că produsul urma a fi comercializat ca motorină către diverse staţii de benzină din ţară.

Din Adresa nr. H91/C din 11 mai 2006, emisă de SC R.S.R. SA Câmpina, către Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Bacău, a reieşit că, pentru produsul „termostar", nivelul accizelor din 8 mai 2006 a fost de 1.085 RON/tonă. Preţul de livrare practicat de rafinărie a fost de 2.000 RON/tonă, iar preţul cu care SC A. SA a revândut produsul către SC E.G. a fost de 2.500 RON/tonă, incluzându-se, practic, un adaos comercial, nu acciza, situaţie în care, preţul ar fi fost de 3.085 RON/tonă.

Probele preluate din cisterne au demonstrat că produsul depistat era cel achiziţionat de la rafinărie, care urma a fi distribuit în benzinării, drept motorină. Acest fapt este confirmat de declaraţiile martorilor, respectiv şoferii cisternelor, cărora inculpatul le-a înmânat facturile false în dimineaţa de 9 mai 2006.

Practic, atât reprezentantul SC A. SA, cât şi reprezentantul SC E.G. SRL au încălcat prevederile fiscale, comercializând fără plata accizelor o substanţă destinată nu vânzării, ci producţiei.

Facturile menţionate au fost falsificate de inculpatul C.R., la solicitarea inculpatului T.R. şi a inculpatului H.Gh., şi au fost folosite pentru a crea organelor de supraveghere fiscală ale statului, reprezentate de supraveghetorul fiscal din cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Bacău, o falsă reprezentare a realităţii, realizându-se astfel prejudicierea bugetului de stat, faptele celor trei inculpaţi întrunind elementele constitutive şi ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Atât la instanţa de fond, cât şi în motivele scrise de apel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003.

În primul rând se impune a se arăta, că în acord cu soluţia şi motivarea instanţei de fond, faptele celor trei inculpaţi, prin inducerea în eroare a reprezentaţilor finanţelor publice judeţene, prin folosirea unor înscrisuri falsificate şi prejudicierea bugetului de stat cu suma de 715.127,93 RON, (pentru actele materiale din întreaga perioadă februarie - mai 2006), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Încadrarea juridică a faptei înseamnă stabilirea textului de lege care o prevede şi o sancţionează, precum şi caracterizarea ei ca infracţiune potrivit acestui text.

Ori, trebuie observat că inculpatul T.R. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003.

Activităţile infracţionale complexe ale inculpaţilor, descrise mai sus, au avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat cu suma de 276.113,72 RON, reprezentând accizele a căror plată a fost eludată şi TVA-ul aferent.

De menţionat este faptul că eludarea plăţii accizelor şi livrarea produselor în condiţiile nelegale, mai sus menţionate, nu ar fi fost posibilă fără implicarea supraveghetorului fiscal, angajat al D.G.F.P. Bacău, care a vizat DAI-urile fără a verifica conţinutul şi destinaţia acestora.

Aşa cum se arăta mai sus, prin Rechizitoriul nr. 314/P/2006 din 10 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T.R., pentru comiterea mai multor infracţiuni economice, cu consecinţe deosebit de grave, care presupuneau traficul de produse petroliere contrafăcute, prin are bugetul de stat a fost prejudiciat cu o sumă de 715.127,93 ROL.

În cauza nr. 314/P/2006, inculpatul T.R. a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, începând cu data de 14 iunie 2006, moment în care, a fost depus în Arestul I.P.J. Bacău.

La scurt timp, s-a stabilit faptul că inculpatul T.R. deţinea şi folosea în arest telefonul mobil cu nr. 0749/XXXXX. În interesul aflării adevărului şi deplinei lămuriri a cauzei, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Tribunalul Bacău a emis la 27 iunie 2006 şi 29 iunie 2006, autorizaţii de interceptare a convorbirilor purtate de inculpatul T.R. şi de soţia sa, inculpata T.E.M.

Din punerea în aplicare a autorizaţiilor au rezultat date şi informaţii certe, potrivit cărora, pe durata încarcerării sale, inculpatul T.R. şi soţia sa, inculpata T.E.M., reluaseră o relaţie anterioară cu agentul de poliţie P.C., gardian la Arestul I.P.J. Bacău, pe care l-au abordat pentru a-i facilita inculpatului T.R. un tratament preferenţial.

Astfel, conform declaraţiilor inculpatului P.C. şi ale inculpatei T.E.M., inculpatul T.R., transmitea soţiei sale necesităţile materiale ale inculpatului P.C., pe care T.E.M., la indicaţiile lui T.R., le satisfăcea. în concret, în intervalul iulie - august 2006, inculpatul T.R. a dat în mod indirect, prin intermediul soţiei sale T.E.M., din patrimoniul comun al soţilor, inculpatului P.C., diferite foloase materiale, în valoare totală de aproximativ 10 mii RON, pentru a-l determina pe acesta să îşi încalce îndatoririle de supraveghere pe care le avea conform Fişei postului, pentru a-i permite folosirea telefonului mobil în arest şi un tratament preferenţial pe durata şederii în arestul I.P.J. Bacău.

Aceste aspecte reies în mod clar din analiza conţinutului notelor de interceptare şi din restul materialului probator al cauzei.

Din analiza probelor cauzei, a rezultat că, aflat în arest, inculpatul T.R. a utilizat intens acest mijloc de comunicare, încercând pe orice cale, influenţarea/intimidarea magistraţilor, a poliţiştilor implicaţi, contactarea de persoane din mediul politic, de parteneri de afaceri, să zădărnicească aflarea adevărului şi tragerea sa la răspundere penală.

De asemenea, inculpatul T.R., prin intermediul soţiei sale şi direct, i-a contactat pe învinuitul D.D. şi inculpatul C.R.R., înainte ca aceştia să fie audiaţi, pentru a-i determina să declare într-o manieră care să îl exonereze de răspundere în cauza nr. 314/P/2006.

De asemenea, la îndemnul lui T.R., inculpata T.E.M. i-a facilitat inculpatului P.C. contactul cu martorul A.R.C., lucrător la „D.S." Bacău şi vecin cu inculpata, la care inculpatul P.C. şi-a reparat maşina. Contravaloarea reparaţiei a fost suportată de inculpata T.E.M., devizul fiind întocmit pentru o sumă mai mică decât cea reală, respectiv 660.000 ROL.

Potrivit primelor declaraţii ale inculpatului P.C., costul real era în jur de 5.000.000 RON.

Din analiza notelor de interceptare reiese că inculpata T.E.M. a avut în acest sens o înţelegere cu martorul A.C., aspect nerecunoscut de acesta, din motive ce au legătură cu conduita sa profesională. De altfel, este uşor de observat asemănarea dintre semnătura aflată pe devizul achitat şi semnătura practicată în mod curent de inculpata T.E.M.

De altfel, în declaraţiile iniţiale, inculpatul P.C. a admis că a avut reprezentarea faptului că inculpatul T.R. deţinea şi folosea telefon mobil în arest. în acest sens, interpretarea situaţiei de fapt nu poate fi schimbată de depoziţiile martorilor: R.N., N.Gh., P.V., O.U.P.C., M.C.C., G.D., B.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, susţinând că în mod greşit instanţa de judecată a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inculpaţilor T.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. - fapte din perioada februarie - aprilie 2006, H.Gh. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din februarie - aprilie 2006 şi C.R.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din perioada februarie - aprilie 2006.

Critica este justificată, deoarece probatoriul administrat în cauză a dovedit faptul că în perioada februarie - aprilie 2006, inculpatul T.R., în calitate de administrator al SC A. SA Bacău a achiziţionat de la SC S.R. cantitatea de 379,9 tone carburant, în baza a 15 facturi fiscale, în regim suspensiv de acciză, produs care ulterior fără a fi procesat, a fost vândut drept motorină.

Inculpatul C.R. întocmea acte fictive de însoţire, marfa fiind „trecută" prin SC E.G. SRL, administrată de inculpatul H.Gh., care, la rândul lui, întocmea acte fictive către SC N.P. SRL Valea Călugărească, Prahova; la firma destinatară, SC A.O. Sibiu au fost depistate facturi pentru respectivele cantităţi emise de SC N. SRL Valea Călugărească, Prahova.

Este adevărat că SC A. SA avea ca obiect de activitate prelucrarea de produse petroliere, însă pentru derularea operaţiunilor tehnologice de prelucrare a produselor petroliere achiziţionate în regim suspensiv de accize, avea nevoie absolută de furnizarea aburilor industriali.

Ori, aşa cum rezultă din adresa SC C.E.T. SA Bacău, SC A. SA nu a primit niciodată de la SC C.E.T. SA Bacău abur industriali pentru a putea derula operaţiunile tehnologice care să justifice achiziţia de produse petroliere.

Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor: T.F., B.D., S.B., O.P. şi T.I., date în cursul urmăririi penale, toţi precizând că termostatul nu era procesat, ci era revândut imediat şi au arătat şi modalitatea de întocmire a facturilor fiscale.

Faptul că modalitatea de lucru este cea prezentată mai sus, în sensul că produsele petroliere, termostar, sau alt timp, care era achiziţionat în regim suspensiv de plata accizelor şi care ar fi trebuie prelucrat, era transportat direct de la furnizor şi vândut ca produs petrolier superior către alţi beneficiar, nu a fost aplicată doar pentru faptele din mai 2006, cum încearcă să se apere inculpaţii (pentru faptele din mai fiind prins în flagrant), ci şi pentru actele materiale din februarie - aprilie 2006.

Din verificările efectuate, a rezultat că SC A. a avut şi alţi furnizori de reziduuri petroliere, însă pe nici unul din documentele de aprovizionare nu este aplicată viza organului fiscal teritorial, iar furnizorii nu deţin autorizaţii de antrepozit fiscal de producţie, nefuncţionând la sediul declarat.

Din probele administrate rezultă că furnizorii de reziduuri petroliere: SC U.S.C. SRL Bucureşti, SC G.ND.M. SRL Bucureşti, SC T.C. Suceava, sunt societăţi comerciale „fantomă", iar aprovizionarea făcută de SC A. SA de la aceşti furnizori s-a făcut cu încălcarea prevederilor de art. 296¹ din Legea nr. 571/2003.

Conform informaţiilor primite de la D.G.F.P. Constanta şi Secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare Suceava, Vaslui şi Vrancea, SC U.S.C. SRL Bucureşti, SC G.ND.M. SRL Bucureşti, SC T. Suceava, sunt societăţi fantomă, care fie nu au funcţionat la sediul social şi nu au depus declaraţii, bilanţuri contabile la organele competente, fie nu au fost identificaţi.

Apoi, niciun document de aprovizionare nu are aplicată viza organului fiscal teritorial, iar aceşti furnizori nu deţin autorizaţii de antrepozit fiscal de producţie, nefuncţionând la sediul social declarat, condiţii în care SC A. SRL a încălcat prevederile art. 296¹ din Legea nr. 571/2003, care prevăd că achiziţionarea de către antrepozitele de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le deţin din exploatare, ori fără viza organului fiscal teritorial, aplicată pe documentele de livrare, constituie infracţiune.

SC A. SRL nu avea cum să proceseze reziduuri petroliere furnizate de agenţi economici „fantomă" şi inactivi în perioada respectivă, condiţii în care este irelevantă susţinerea din raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond, în sensul că avizele de însoţire au fost din punct de vedere formal corect întocmite, ci ar fi trebuit clarificat în ce condiţii SC A. SRL ar fi avut dreptul să revândă un produs accizabil, aprovizionat în regim suspensiv de la plata accizelor.

De altfel, inculpatul T.R. a recunoscut achiziţionarea de uleiuri minerale în regim neaccizabil şi vânzarea ulterior drept motorină, fără a deţine autorizaţiile necesare.

Deoarece concluziile expertizei efectuate nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, Curtea de Apel a înlăturat-o.

Faţă de aceste considerente, deoarece din probele administrate rezultă fără dubii săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. - fapte din perioada februarie - aprilie 2006, de inculpatul T.R., a infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din februarie - aprilie 2006, de inculpatul H.Gh. şi a infracţiunilor prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din perioada februarie - aprilie 2006, de inculpatul C.R.R., soluţia instanţei de fond este greşită, impunându-se condamnarea inculpaţilor şi pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Având în vedere situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, precum şi probele administrate în cauză şi care au fost enunţate şi analizate, atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de control judiciar, rezultă cu prisosinţă că faptele săvârşite de inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., din perioada februarie - aprilie 2006 şi mai 2006 au fost comise în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că se impune reţinerea unor singure infracţiuni continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, acte materiale din perioada februarie - mai 2006.

În cauză sunt îndeplinite toate condiţiile reţinerii formei continuate a pluralităţii de infracţiuni, astfel:

a) acţiunile s-au săvârşit prin acte realizate la diferite intervale de timp;

b) acţiunile, inacţiunile întrunesc, fiecare în parte, conţinutul aceloraşi infracţiuni;

c) acţiunile, inacţiunile au fost săvârşite în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, în sensul că rezoluţia a fost prealabilă începerii activităţii infracţionale şi s-a menţinut pe tot parcursul desfăşurării ei, până la intervenţia organelor de cercetare;

d) acţiunile sau inacţiunile au fost săvârşite de aceiaşi inculpaţi.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău partea expozitivă a celor două rechizitorii, ca de altfel şi în situaţia de fapt expusă atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de control judiciar, inculpaţii T.R. şi H.Gh., nu au ajutat şi nici nu au înlesnit în nici un fel pe inculpatul C.R.R. să falsifice înscrisurile menţionate, ci aceştia l-au determinat pe C.R.R. să falsifice aceste înscrisuri, astfel că faptele săvârşite de inculpaţii T.R. şi H.Gh., întrunesc elementele constitutive ale instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., iar nu ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen.

Pentru considerentele prezentate mai sus, s-a impus ca în temeiul art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

1. Pentru inculpatul T.R., din infracţiunile prevăzute de: art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., faptă din mai 2006, art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006, art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006 şi de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., fapte din mai 2006, în infracţiunile prevăzute de: art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006 şi de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006.

2. Pentru inculpatul H.Gh., din infracţiunile prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fapte din mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006 şi de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. fapte din mai 2006, în infracţiunile prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006 şi de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006.

3. Pentru inculpatul C.R.R., din infracţiunile prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fapte din mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006, de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006 şi de art. 290 C. pen. fapte din mai 2006, în infracţiunile prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006 şi de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006.

Audiat la instanţa de control judiciar, inculpatul H.Gh. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, susţinând, în esenţă, că nu pe inculpatul T.R. l-a cunoscut doar la data de 14 mai 2013, la Curtea de Apel Bacău, iar pe inculpatul C.R.R. nu l-a cunoscut decât în momentul prezentării în faţa instanţei de apel.

Susţinerile acestuia sunt contrazise de probele administrate în cauză, probe din care rezultă, aşa cum arătam mai sus, pe deplin vinovăţia inculpatului.

Faptul că inculpatul H.Gh. a săvârşit infracţiunile săvârşite rezultă şi din următoarele mijloace de probă: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, declaraţiile martorilor, adresa nr. 301994/2006 a Gărzii Financiare Bacău, cu privire la nota de constatare, adresa nr. 302402/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, Note de constatare unilaterală, adresa nr. 28970/2006, notă de constatare nr. 302401/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, Adresa nr. 1661/2006 a D.G.F.P. Bacău, adresa nr. 302729/BC/2006 a Gărzii Financiare Bacău, proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, Notă de constatare, actele privitoare la SC E.G. SRL, Proces-verbal nr. 314/P/2006, Biletul din 28 iunie 2006, Adresa nr. 28970/2006 a I.P.J., Facturile fiscale şi avizele de însoţire, Fişă de siguranţă pentru urgenţă transport rutier, declaraţie de conformitate nr. 884/2006, adresa nr. 28970/2006 a I.P.J. Bacău, adresa nr. 2147/2006 a SC CET SA Bacău, adresa nr. 214/28970/6280 a R. SA, adresa nr. l 10812/2006 a I.P.J. Bacău, Certificate de înregistrate, actul constitutiv al SC E.G., Copie buletin, Certificat constatator, Procese-verbale întocmite de organele de poliţie, Facturi fiscale şi ordine de plată, Adresa nr. 5268/2006 a BT, cu privire la copiile cererilor de deschidere de cont pentru SC A. şi SC E.G., Adresa nr. 8347/2006 a Băncii RB, cu privire la documentele solicitate, adresa nr. 2972/2006 a D.G.F.P. Bacău, declaraţia numitului D.D., adresa nr. 2946/2006 a D.G.F.P. Bacău, Adresa nr. 301840/DJ/2006 a Comisariatului regional Dolj, Certificat al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, Acte SC E.G., Adresa nr. 2147/2006 a SC CET SA Bacău, planşe foto cu aspecte de filaj, proces-verbal de supraveghere operativă a inculpatului, procesele-verbale de interceptare şi înregistrare a convorbirilor purtate de inculpatul T.R., precum şi din celelalte mijloace de probă enumerate şi analizate mai sus.

Din relaţiile transmise de Garda Financiară Suceava şi Direcţia Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, rezultă că SC T. SRL a avut o lună sediul într-un garaj închiriat şi nu a transmis organelor fiscale nici un fel de raport de activitate.

Apelantul-inculpat C.R.R. a susţinut că era contabil la SC A. SA, că în virtutea funcţiei ţinea contabilitatea primară, care includea întocmirea de avize de expediţie şi facturi şi că şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu.

Susţinerile acestuia sunt contrazise de probele administrate, inclusiv expertiza tehnică grafologică, falsificarea avizelor de expediţie şi a facturilor, producând, faţă de aspectele prezentate mai sus, consecinţe juridice, inclusiv prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 715.127,93 RON.

Mai arată că a întocmit actele în mod corect, în baza datelor pe care i le furniza T.R. şi că nu avea atribuţia de a verifica dacă produsele care erau trecute în avize şi facturi existau şi dacă respectau normele de calitate.

Aceste apărări ale inculpatului nu pot fi primite, deoarece inculpatul nu putea emite avize de însoţire a mărfii şi facturi decât pentru marfa care exista înregistrată în contabilitatea SC A., astfel că nu putea emite astfel de documente pentru vânzarea mărfii pentru produsul motorină, atâta timp cât acel produs nu fusese achiziţionat anterior vânzării de societatea la care era contabil.

Apelantul-inculpat a mai susţinut că el nu a făcut decât să-l ajute pe inculpatul H.Gh., care nu avea cunoştinţe economice cu privire la întocmirea avizelor şi facturilor, să completeze acele documente, că a fost un simplu tehnoredactor.

Curtea nu poate primi apărările inculpatului T.R. şi ale inculpatului C.R.R., în sensul că prin vânzarea reziduurilor petroliere, inclusiv produsul „termostar" către SC E.G. SRL, drept motorină, nu au săvârşit nicio infracţiune, că, întrucât atât reziduurile petroliere - şi „termostarul", cât şi motorina sunt produse accizabile şi accizele trebuiau plătite de cumpărător.

Dacă s-ar accepta susţinerea inculpaţilor ar însemna că reziduurile petroliere achiziţionate de un agent economic deţinător de autorizaţie de antrepozit fiscal, în regim suspensiv de plată a accizelor pot fi vândute către alţi beneficiari, care la rândul lor le pot vinde altora, fără a se plăti accizele către stat în condiţiile în care fiecare beneficiar vinde la rândul său mai departe acel produs, plata accizelor fiind făcută doar ce acel beneficiar care consumă într-un fel sau altul reziduurile petroliere, ceea ce nu este de acceptat şi este evident contrar legii.

Din dorinţa de a scăpa de răspundere penală, inculpaţii pierd din vedere aspectul esenţial, respectiv faptul că SC A. SA Bacău, în baza autorizaţiei de antrepozit fiscal, emisă de organele fiscale, a achiziţionat în regim suspensiv de la pata accizelor reziduurile petroliere de la SC R.S.R. Câmpina, că avea obligaţia să le prelucreze şi la vânzare să facă dovada plăţii către bugetul de stat a accizelor aferente.

De altfel, prin Adresa nr. 16216 din data de 20 mai 2013, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bacău a comunicat că obligaţia plăţii accizei revenea SC A. SA Bacău.

Din probele administrate rezultă cu în mod evident că inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni în dauna bugetului de sta, că au falsificat mai multe înscrisuri, au indus în eroare reprezentantul local al finanţelor publice, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 715.127,93 RON, la care se adaugă, desigur, accesoriile fiscale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, susţinând, pentru motivele prezentate mai sus, că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi că se impunea condamnarea inculpaţilor P.C., T.R. şi T.E.M. şi pentru săvârşirea acestor infracţiuni, desigur în raport de trimiterea acestora în judecată şi cu încadrarea dată prin actul de sesizare a instanţei de fond.

În urma examinării hotărârii apelate şi a probelor administrate în cauză, Curtea constată că instanţa de fond a dispus în mod corect achitarea celor trei inculpaţi pentru săvârşirea acestor infracţiuni, apreciind că îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

De asemenea, instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, a analizat probelor care au servit ca temei pentru pronunţarea soluţiei de achitare şi a motivat de ce a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor.

Aşa cum este cunoscut, latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., constă în fapta subiectului activ care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos.

Pentru a descrie elementul material al laturii obiective, legea foloseşte o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune, deoarece din punct de vedere practic o astfel de enumerare nu ar fi posibilă. Textul art. 248 C. pen. cuprinde o referire implicită la normele care stabilesc îndatoririle de serviciu ale persoanelor prevăzute în art. 147 şi 148 C. pen.

a) Neîndeplinirea unui act presupune omisiunea cu ştiinţă de a-l efectua, deşi, potrivit atribuţiilor de serviciu, îndeplinirea acestuia era obligatorie.

b) îndeplinirea cu ştiinţă în mod defectuos a unui act arată că infractorul a acţionat în cadrul îndatoririlor de serviciu, necorespunzător conţinutului îndatoririlor pe care le avea.

Nu prezintă importanţă dacă făptuitorul şi-a încălcat una sau mai multe îndatoriri de serviciu, ori dacă şi le-a încălcat total sau numai parţial.

Însă, din examinarea dispoziţiilor art. 248 C. pen., rezultă că legiuitorul cere o condiţie în plus, în sensul ca omisiunea de a face un act ori îndeplinirea lui în mod defectuos să aibă ca urmare o tulburare însemnată a bunului mers al unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145 C. pen. sau cauzarea unei pagube patrimoniului acesteia, iar în cazul formei agravate o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei astfel de organizaţii sau să fi produs o pagubă importantă economiei naţionale.

Prin tulburarea bunului mers al unei organizaţii se înţelege atingerea, stânjenirea activităţii acesteia.

În consecinţă, nu orice atingere sau stânjenire a activităţii este suficientă pentru existenţa urmării prevăzute de lege, ci trebuie ca ea să prezinte o anumită importanţă pentru activitatea organizaţiei respective, adică să fie de oarecare proporţii.

Tulburarea însemnată a bunului mers al unei, din cele la care se referă art. 145 C. pen., trebuie să fie efectivă, nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări, ori producerea numai unei stări de pericol.

Existenţa oricăreia dintre urmările arătate se stabileşte în cursul procesului penal, ţinându-se seama de felul cum s-a reflectat fapta abuzivă în activitatea ulterioară a organizaţiei, de evoluţia activităţii acesteia după comiterea infracţiunii etc.

Tulburarea însemnată şi efectivă a bunului mers al unităţii, din cele la care se referă art. 145 C. pen., trebuie să fie dovedită, să rezulte din probe, neputându-se deduce.

Ori de câte ori nu sunt probe din care să rezulte că prin fapta funcţionarului s-a produse o tulburare însemnată bunului mers al unităţii, fapta nu constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, putându-se angaja, eventual, o altă formă a răspunderii funcţionarului, cea a răspunderii disciplinare.

Ori, din examinarea lucrărilor dosarului nu rezultă că prin fapta sa inculpatul P.C. ar fi cauzat o tulburarea însemnată şi efectivă a activităţii Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacău, aşa cum cer imperativ dispoziţiile art. 248 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., elementul material care intră în compunerea laturii obiective a acestei infracţiuni constă în acţiunea prin care se acorda ajutor unui infractor, cu scopul de a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (favorizarea personală), ori de a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii (favorizarea reală).

Ajutorul poate fi dat în mod direct sau indirect, pe faţă sau în mod clandestin, poate fi material (când favorizatorul ascunde lucrurile provenite din infracţiune) sau intelectual (dacă, de exemplu, favorizatorul îl sfătuieşte pe infractor cum să procedeze pentru a se putea sustrage urmăririi sau executării).

Favorizatorul trebuie să ştie nu numai că persoana pe care o favorizează, a comis o infracţiune, dar şi faptul că prin activitatea sa îl ajută să îngreuneze sau să zădărnicească urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (favorizarea personală), ori de a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii (favorizarea reală).

Ori, din probele administrate nu rezultă că inculpatul P.C. a prevăzut, a acceptat şi, cu atât mai puţin, nu a urmărit zădărnicirea urmăririi penale sau a judecăţii de inculpatul T.R.

Apelanţii-inculpaţi au mai susţinut că nu se poate susţine că au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, deoarece s-a constituit un cont colateral la BRDE Câmpina pentru a preîntâmpina eventuale nereguli privind uleiurile minerale.

Această apărare a inculpaţilor este lipsită de semnificaţie penală cu privire la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Este adevărat că pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre SC R.S.R. SA Câmpina, în calitate de vânzător şi SC A. SA Bacău, în calitate de cumpărător, s-a constituit de aceasta din urmă, o garanţie, în sumă de 69.402,55 RON, sumă depusă în contul deschis la B.R.D. Câmpina, dar depunerea acestei sume nu exonerează de răspundere penală inculpaţii pentru faptele pe care le-au săvârşit, ci fiind o sumă care aparţine părţii responsabile civilmente SC A. SA Bacău SA, ajută la recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, astfel că, în mod corect, în cursul urmăririi penale, s-a dispus înfiinţarea popririi pe această sumă, măsură menţinută de instanţa de fond.

Apelanta-inculpată T.E.M. a solicitat, în baza art. 10 lit. i) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, întrucât în cauză există cauza de nepedepsire prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen., întrucât a denunţat fapta înainte să se fi dispus începerea urmăririi penale împotriva sa.

Susţinerea inculpatei este greşită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. proc. pen.: „Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainta ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune."

Prin urmare, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, mituitorul trebuie, să denunţe fapta, denunţarea să o facă unei autorităţi şi, pentru a-şi produce efecte, denunţarea trebuie făcută mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire.

Deci, pentru ca denunţul să producă efectul prevăzut de art. 255 alin. (3) C. pen., trebuie ca denunţul să fie făcut mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire, iar nu mai înainte ca organul de urmărire penală să fi dispus începerea urmăririi penale, aşa cum susţine inculpata.

Ori, trebuie observat că denunţul de care vorbeşte inculpata a fost făcută cu mult după ce organele de urmărire penală s-au sesizat cu privire la săvârşirea de inculpată şi soţul său a infracţiunii de dare de mită şi de inculpatul P.C. a infracţiunii continuate de luare de mită.

De altfel, trebuie observat că organul de urmărire penală a citat-o pe inculpată pentru a fi audiată în calitate de învinuită, pentru data de 20 septembrie 2006, orele 9:00, iar aceasta a făcut autodenunţul în după amiaza zilei de 20 septembrie 2006.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul P.C., Curtea reţine că din probele administrate rezultă pe deplin vinovăţia sa.

Principala apărare a inculpatului a fost în sensul că nu el i-a permis inculpatului T.R. folosirea telefonului mobil pe perioada detenţiei în Arestul I.P.J. Bacău, că acel telefon, aşa cum susţine avocatul ales al inculpatului, exista şi era folosit de deţinuţi şi anterior introducerii în arest a inculpatului T.R., că după acel telefon a fost sunat şi el de alţi inculpaţi, că telefonul era folosit cu predilecţie după terminarea programului, în timp ce el avea program de lucru 8 - 16 şi că el nu intra în atribuţiile sale controlul deţinuţilor.

Aşa cum am arătat şi la prezentarea situaţie de fapt, susţinerile sale sunt contrazise de probele administrate şi care au fost enunţate şi analizate.

De altfel, în declaraţiile iniţiale, inculpatul P.C. a admis că a avut reprezentarea faptului că inculpatul T.R. deţinea şi folosea telefon mobil în arest. Ori, în aceste condiţii inculpatul era obligat, cel puţin, să ia măsuri pentru pune capăt acestei situaţii contrare dispoziţiilor legale în materie.

Apoi, trimiterea în judecată a inculpatului nu a avut în vedere nu doar că i-a permis folosirea telefonului mobil pe perioada detenţiei în Arestul I.P.J. Bacău, ci şi pentru faptul că i-a facilitat inculpatului T.R. un tratament preferenţial, aspect confirmat de probele administrate.

De altfel, inculpatul a recunoscut primirea acelor bunuri de la inculpata T.E.M. şi faptul că prin intermediul acesteia şi-a reparat autoturismul, iar contravaloarea reparaţiei a fost achitată de inculpata T.E.M.

Cât priveşte încadrarea juridică a faptei, aşa cum arătam mai sus, instanţa de fond în mod corect, faţă de probele administrate, a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen., iar nu ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite.

Aşa cum este cunoscut, luarea de mită are conţinuturi alternative, putându-se realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune. Acţiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei asemenea promisiuni.

În literatura juridică s-a menţionat că ceea ce este de esenţa infracţiunii de luare de mită, determinându-i gradul mai ridicat de pericol social, în raport cu cea de primire de foloase necuvenite, este împrejurarea că funcţionarul primeşte banii sau foloasele pentru a îndeplini, a nu îndeplini, etc. un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, act care poate fi şi ilegal. Cu alte cuvinte, în cazul luării de mită funcţionarul traficând funcţia sa, condiţionează îndeplinirea, neîndeplinirea, etc. a actului de obţinerea unui beneficiu material.

În cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite o asemenea condiţionare nu există, actul fiind îndeplinit corect de funcţionar în virtutea funcţiei. Incorectitudinea funcţionarului apare ulterior, după îndeplinirea actului, când primeşte bani sau foloase, manifestându-se ca un element care înţelege să realizeze, prin îndeplinirea, de altfel corect, a îndatoririlor sale de serviciu pentru care este retribuit legal, şi alte venituri. Ori, din probele administrate rezultă că inculpatul a primit bunurile şi celelalte foloase îndeplinirii, neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, precum şi în timpul îndeplinirii acestora, iar nu ulterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, pentru că numai în acest din urmă caz, fapta ar constitui infracţiunea de primire de foloase necuvenite.

O altă critică a Parchetului cu privire la hotărârea apelată a fost aceea că, faţă de împrejurarea că inculpatul H.Gh. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu suspendare condiţionată, prin Sentinţa penală nr. 728 din 27 octombrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţa de fond trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen., referitoare la anularea suspendării condiţionate.

Această critică este corectă, deoarece, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, inculpatul H.Gh. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 349/A din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj după cum urmează:

a) 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 74 şi 76 C. pen.;

b) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 74 şi art. 76 C. pen. şi;

c) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 74 şi art. 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an închisoare şi suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse principale rezultante.

În aceste condiţii, în cauză erau incidente dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen., astfel că instanţa de fond trebuia să dispună anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, să repună în individualitatea ei această pedeapsă principală rezultantă, în pedepsele componente şi, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 85 alin. (1) teza finală C. pen., să contopească pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii şi a celor aplicate prin sentinţa anterioară de condamnare, în pedeapsa cea mai grea.

Se impune a se arăta că inculpatul H.Gh. a mai suferit o condamnare, tot cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 750 din data de 5 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă la data de 28 decembrie 2011, inculpatul H.Gh. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse.

Însă, faţă de faptul că despre această condamnare s-a aflat la instanţa de apel, limitele învestirii Curţii prin căile de atac, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, aceasta fiind abilitată să analizeze şi să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt şi de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăţi anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părţilor interesate şi al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, instituit prin art. 129 din Constituţia României, Curtea, având în vedere şi Decizia nr. 70/2007, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că: „Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă." nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen. şi cu privire la această condamnare.

Parchetul a mai criticat hotărârea apelată, susţinând că perioadele executate, deduse din pedeapsa principală rezultantă, aplicată inculpatului T.R., prin reţinere şi arest preventiv, nu sunt corecte. Aceeaşi critică a fost făcută şi de inculpatul T.R. Criticile sunt pe deplin justificate.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul T.R. a fost reţinut la data de 19 mai 2006, arestat preventiv la 19 mai 2006 de Tribunalul Bacău, pentru faptele comise în luna mai 2006, iar ulterior prin Încheierea din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău s-a admis recursul inculpatului împotriva Încheierii din 2 iunie 2006 a Tribunalului Bacău şi s-a respins propunerea de prelungire a arestului preventiv solicitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, fiind pus în libertate la data de 7 iunie 2006.

Apoi, inculpatul T.R. a fost reţinut la data de 14 iunie 2006, arestat preventiv la data de 15 iunie 2006 de Tribunalul Bacău pentru faptele comise în perioada februarie - aprilie 2006. Curtea de Apel Bacău pin Încheierea din 19 iunie 2006, admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a casat în parte Încheierea din 15 iunie 2006, în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, a anulat mandatul din 15 iunie 2006 şi a dispus emiterea unui nou mandat. La data de 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bacău a admis recursul inculpatului împotriva Încheierii din 3 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bacău, a revocat măsura arestului preventiv şi a dispus punerea în libertate a inculpatului din executarea Mandatului nr. 1 din 19 iunie 2006, emis de Curtea de Apel Bacău.

Pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, care face obiectul prezentei cauze, inculpatul T.R. a fost reţinut la data de 29 septembrie 2006. La aceeaşi dată, Tribunalul Bacău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.R. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 30 septembrie 2006, până la data de 28 octombrie 2006.

Faţă de cele precizate şi în urma verificărilor efectuate la Arestul I.P.J. Bacău şi la Penitenciarul Bacău, Curtea constată că se impunea deducerea din pedeapsa principală rezultantă aplicată acestui inculpat perioadele executate prin reţinere şi arest preventiv de la: 19 mai 2006 la 7 iunie 2006 şi de la 14 iunie 2006 la 23 noiembrie 2006.

Apelantul-inculpat T.R. a susţinut că hotărârea apelată este nelegală şi întrucât instanţa de fond a omis să dispună contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa în executarea căreia se afla la data pronunţării hotărârii apelate, situaţie cunoscută de instanţă şi la care, de altfel, face referire în cuprinsul hotărârii.

Se arată că deşi această omisiune nu constituie o cauză de nulitate absolută, instanţa era obligată să facă aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., instanţa de control judiciar neputând să dispună direct în calea de atac contopirea pedepselor aplicate în cauza dedusă judecăţii cu pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente printr-o hotărâre definitivă, în speţă Sentinţa penală nr. 1128 din 7 iulie 2007 a Judecătoriei Oradea.

Aşa cum s-a invocat şi de apelantul-inculpat, instanţa de control judiciar nu are posibilitatea de a dispune contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 1128 din data de 7 iulie 2007, pronunţată de Judecătoria Oradea.

În acest sens s-a pronunţat şi Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. LXX (70) din data de 15 octombrie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr. 539 din 17 iulie 2008, prin care s-a statuat că: "Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă."

A considera altfel ar însemna să nu se respecte o dispoziţie procedurală expresă referitoare la competenţă şi să fie înlăturată fără temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor în cadrul operaţiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil.

De aceea, câtă vreme examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenţei sale funcţionale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanţă însăşi a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă.

Curtea a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de Partea specială a Codului penal, sau în legile penale speciale, desigur referitor la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, împrejurările în care au fost comise, precum şi persoanele inculpaţilor.

Examinând criteriul de individualizare judiciară a pedepsei, cel referitor la gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, se impune a se arăta că inculpaţii au săvârşit fapte cu un grad deosebit de pericol social (înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 715.127,93 RON, fără accesorii fiscale şi prin folosirea unor înscrisuri falsificate, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, dare de mită şi luare de mită, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 571/2003).

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere şi urmările produse, respectiv cuantumul foarte mare al prejudiciului cauzat bugetului de stat.

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepselor trebuie avută în vedere şi atitudinea inculpaţilor pe durata procesului penal. Ori, aceştia, în pofida unor probe temeinice de vinovăţie, au negat săvârşirea infracţiunilor.

Referitor la persoanele inculpaţilor, aşa cum s-a arătat mai sus inculpaţii T.R., H.Gh. şi T.E.M., au mai cunoscut rigorile legii penale, inculpaţii T.R. şi H.Gh. chiar de mai multe ori, aceştia dând dovadă de perseverenţă infracţională, săvârşind noi infracţiuni în timp ce erau cercetaţi sau judecaţi pentru alte infracţiuni, sau chiar după ce fusese arestat şi pus în libertate (T.R.).

De altfel, inculpatul T.R. are o predilecţie spre săvârşirea de infracţiuni, inclusiv infracţiuni economice şi îndreptate împotriva bugetului de stat.

Aşa cum rezultă din fişele de cazier judiciar, inculpaţii P.C. şi C.R.R. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Inculpata T.E.M. a fost cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 şi prin Ordonanţa nr. 3974/P/2005, din data de 25 noiembrie 2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi s-a aplicat sancţiunea amenzii administrative, în sumă de 500 RON.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, susţinând că nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor: T.E.M., C.R.R., H.Gh. şi P.C. şi că există şi o contradicţie între dispozitiv şi expozitivul hotărârii, în sensul că instanţa de judecată precizează că va reţine circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru toţi inculpaţii din prezenta cauză, cu excepţia inculpatului T.R., iar în dispozitiv sunt reţinute doar prevederile art. 74 lit. a) C. pen.

Aşa cum este cunoscut, existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare, nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.

În această apreciere este obligatoriu să se ţină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la fapte şi persoana inculpatului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Gravitatea şi pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de instanţă în alegerea pedepselor şi a cuantumului acestora.

Având în vedere aceste aspecte teoretice şi criteriile de individualizare menţionate mai sus, inclusiv împrejurările în care au fost săvârşite faptele, forma participaţiei penale, gradul de participare a fiecărui inculpat, precum şi persoanele inculpaţilor, Curtea apreciază că în mod corect s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru inculpaţii: H.Gh., C.R.R., P.C. şi T.E.M.

Curtea a constatat că faptele comise de apelantul-inculpat T.R. au o asemenea gravitate încât face inoportună reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepselor principale sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, se ajunge la o pedeapsă rezultantă vădit disproporţionată faţă de gravitatea faptelor, pedeapsă care, în mod evident, nu-şi atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că în mod corect instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea acestui inculpat.

Referitor la critica Parchetului, în sensul că există şi o contradicţie între dispozitiv şi expozitivul hotărârii, în sensul că instanţa de judecată precizează că va reţine circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru toţi inculpaţii din prezenta cauză, cu excepţia inculpatului T.R., iar în dispozitiv sunt reţinute doar prevederile art. 74 lit. a) C. pen., aceasta este justificată.

De altfel, faţă de poziţia inculpaţilor de negare a săvârşirii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de fond nu avea niciun temei să reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Parchetul a mai susţinut că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului T.E.M. pentru infracţiunea, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. nu este stabilită în limitele prevăzute de lege, deoarece instanţa reţinând circumstanţe atenuante în favoarea acestei inculpate prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal pentru infracţiunea de dare de mită sunt între 6 luni şi 5 ani închisoare, trebuia ca instanţa, potrivit art. 76 lit. d) C. pen., să aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Desigur că şi această critică este corectă, însă Curtea observă că inculpata a săvârşit infracţiunea de dare de mită în formă continuată, condiţii în care, faţă de faptul că circumstanţele atenuante reţinute intră un concurs cu o cauză de agravare, faţă de dispoziţiile art. 80 C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită nu mai era obligatorie.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, Curtea constată că faptele comise de apelanta-inculpată T.E.M. au o asemenea gravitate, încât face inoportună coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, deoarece s-ar ajunge la o pedeapsă vădit disproporţionată faţă de gravitatea faptelor, pedeapsă care, în mod evident, nu-şi atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Referitor la inculpatul P.C., gravitatea infracţiunii săvârşite rezultă şi din aceea că a săvârşit faptele în calitate de agent de poliţie, la Arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacău, având obligaţia, să supravegheze deţinuţii şi să asigure executarea măsurii arestului preventiv, sau a executării unor pedepse privative de libertate, cu stricta respectare a dispoziţiilor legale.

Încălcându-şi în mod grav atribuţiile de serviciu, deşi vedea zi de zi modul de executare a unor măsuri preventive sau pedepse privative de libertate, dând dovadă de curaj şi temeritate, a acceptat şi a primit, în mod repetat, bani şi alte foloase, pentru a-i crea un regim de detenţie preferenţial inculpatului T.R. şi a-i permite folosirea ilegală a unui telefon mobil.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei principale aplicate, în raport de aspectele mai sus arătate, de cuantumul pedepselor principale aplicate, Curtea a constatat că în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor: T.R., H.Gh., C.R.R. şi P.C. nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie.

Modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale aplicate inculpatei T.E.M., cea a suspendării condiţionate a executării acesteia, este corectă, apreciindu-se că îşi atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, pe calea Deciziei penale nr. 174 din 28 octombrie 2013 Curtea de Apel Bacău a dispus:

I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, precum şi apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi: T.R., H.Gh. şi C.R.R. şi de apelanta-parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 167/D/2012 din data de 22 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, după cum urmează:

a) soluţionarea laturii penale a cauzei, privindu-l pe inculpatul T.R., doar pentru faptele pentru care fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 314/P/2006 din data de 10 iulie 2006 şi la aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.;

b) soluţionarea laturii penale a cauzei, privindu-i pe inculpaţii H.Gh. şi C.R.R.;

c) nereţinerea dispoziţiilor art. 80 C. pen., pentru infracţiunea continuată de dare de mită, săvârşită de inculpata T.E.M. şi pentru care s-a dispus condamnarea acesteia prin sentinţa penală apelată.

d) soluţionarea laturii civile, în ceea ce priveşte actele materiale din februarie - aprilie 2006 şi, doar în parte pentru faptele din mai 2006, sub acest din urmă aspect, numai în ceea ce priveşte omisiunea obligării şi la plata accesoriilor fiscale.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată, doar pentru aspectele mai sus arătate, reţine cauza spre rejudecare şi în fond;

1. Pentru inculpatul T.R.:

A. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, din:

b) înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., faptă din mai 2006;

c) asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

d) art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006;

e) art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006;

f) art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006;

g) art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006;

h) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie-aprilie 2006;

i) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., fapte din mai 2006, în infracţiunile:

b) asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

c) art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006;

d) art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006;

e) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006.

B. Dispune condamnarea acestui inculpat, cu date cunoscute, după cum urmează:

a) înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.;

b) asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare;

c) livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, în formă continuată, prevăzută de prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. acte materiale din perioada februarie - mai.2006, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare;

d) achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare, în formă continuată, prevăzută de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. acte materiale din perioada februarie - mai 2006, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

e) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie -mai 2006, la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 1- B lit. a) - e) şi a pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 12 (doisprezece) ani închisoare.

Pedeapsă de executat - 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

Deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului T.R. perioada executată, respectiv, de la 19 mai - 7 iunie 2006 şi de la 14 iunie - 23 noiembrie 2006.

Interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

2. Pentru inculpatul H.Gh.:

A. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, din:

a) complicitate la înşelăciune, în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006;

b) complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fapte din mai 2006;

c) asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

d) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006;

e) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006;

f) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - aprilie 2006;

g) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006;

i) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. fapte din mai 2006, în infracţiunile:

b) asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

c) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006;

d) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006;

B. Dispune condamnarea acestui inculpat, cu date cunoscute, după cum urmează:

a) complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006, la pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.;

b) asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare;

c) complicitate la infracţiunea de livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, în formă continuată, prevăzută de prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai.2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

d) complicitate la infracţiunea de achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006, la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare;

e) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 80 C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006, la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.

C. în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca.

D. Repune în individualitatea ei pedeapsa principale rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, în pedepsele:

c) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 şi art. 76 C. pen.

E. în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 85 C. pen., dispune contopirea pedepselor principale de la pct. 2-B lit. a) - e), aplicate inculpatului H.Gh. şi pedeapsa de la pct. 2-D lit. a) - c), în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare.

Pedeapsă de executat - de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

3. Pentru inculpatul C.R.R.:

A. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, din:

b) complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fapte din mai 2006;

c) asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

d) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie-aprilie 2006;

e) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, fapte din mai 2006;

f) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - aprilie 2006;

i) fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. fapte din mai 2006, în infracţiunile:

b) asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

c) art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006;

d) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006.

B. Dispune condamnarea acestui inculpat, cu date cunoscute, după cum urmează:

b) asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 şi art. 80 C. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare;

d) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 80 C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006, la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., dispune contopirea pedepselor principale de la pct. 3-B lit. a) - d), aplicate inculpatului C.R.R., în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare.

4. Pentru inculpata T.E.M.

Reţine dispoziţiile art. 80 C. pen., pentru infracţiunea continuată de dare de mită, săvârşită de inculpata T.E.M. şi pentru care s-a dispus condamnarea acesteia prin sentinţa penală apelată şi menţine pedeapsa principală aplicată.

5. Cu privire la latura civilă:

A. Obligă inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., în solidar, precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente SC „A." SA Bacău, prin lichidator şi SC „E.G." SRL Bacău, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi accesoriile fiscale la suma la care au fost obligaţi cu titlul de despăgubiri civile, până la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

B. Obligă inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., în solidar, precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente SC „A." SA Bacău, prin lichidator şi SC „E.G." SRL Bacău, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti suma de 497.300,93 RON şi accesoriile fiscale datorate potrivit legi, până la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi: T.E.M. şi P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 167/D/2012 din data de 22 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal s-au exercitat recursuri.

Reprezentantul Parchetului, susţinând motivele de recurs formulate în scris, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. În susţinere a arătat că decizia penală este nelegală pentru inculpaţii H.Gh. şi C.R.R. întrucât acestora li s-au aplicat pedepse nelegale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. solicitând admiterea recursului şi aplicarea unor pedepse în limite legale celor doi inculpaţi.

Apărătorul inculpatului H.Gh. a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, reducerea şi legalizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. A mai arătat că pentru acesta legea penală mai favorabilă este legea veche. Faţă de împrejurarea că două dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului s-au prescris, apărătorul a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre de încetare a procesului penal.

Apărătorul inculpatului C.R.R. a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, toate acestea fiind săvârşite sub forma complicităţii.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. apărătorul, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului nici sub forma laturii obiective nici sub forma laturii subiective lipsind intenţia directă şi premergătoare infracţiunii ajutorului dat. Atribuţia inculpatului în calitatea sa de contabil era aceea de a întocmi acte contabile nu de a verifica realitatea acestora, prin urmare nu i se poate reţine în sarcină decât că a scris cele 6 facturi.

Cu privire la infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. anterior, apărătorul a arătat că, aşa cum rezultă din Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, cu privire la art. 8 instanţa trebuie să aprecieze în concret, faţă de datele concrete ale cauzei, dacă infracţiunea mai este incriminată. în acest sens apărătorul a susţinut că din actul de sesizare a instanţei rezultă cu claritate că inculpatul a scris acele facturi la îndemnul celor doi inculpaţi însă nu rezultă că i-ar fi cunoscut pe ceilalţi inculpaţi sau că ar fi avut vreo înţelegere cu aceştia pentru a săvârşi infracţiunea predicat. Acelaşi apărător a apreciat că infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni este dezincriminată, pe tărâmul legii penale speciale noi, aceasta fiind concluzia care se desprinde din motivarea deciziei penale atacate.

În subsidiar a solicitat reţinerea art. 5 C. pen., reindividualizarea pedepselor pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în sensul reducerii cuantumului acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată a mai arătat că, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului termenul de prescripţie, conform noului C. pen., se împlineşte în mai 2016.

Apărătorul inculpaţilor T.E.M., T.R. şi P.C. punând mai întâi concluzii pentru inculpatul T.R., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului. în susţinere a arătat că s-au încălcat dispoziţiile art. 63 alin. (2) vechi C. proc. pen. şi 103 alin. (2) din noul C. proc. pen. întrucât instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului şi pentru a doua infracţiune continuată pentru care prima instanţă a dispus achitarea. Totodată a solicitat instanţei de recurs să înlăture din conţinutul infracţiunilor continuate prevăzute de art. 296¹ lit. f) şi lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, actele materiale săvârşite anterior datei de 9 mai 2006 cu motivarea că probe nu există.

În subsidiar, acelaşi apărător a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea corectei soluţionări atât a laturii penale cât şi a laturii civile a cauzei.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune apărătorul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. şi în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din noul C. proc. pen. a pus concluzii de achitare a inculpatului întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia. Apărătorul a apreciat că între infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea prevăzută de art. 296¹ din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 există o diferenţă de obiect juridic în sensul că infracţiunea prevăzută de Codul fiscal protejează relaţiile privind obligaţiile către bugetul de stat iar infracţiunea de înşelăciune reglementează relaţii cu caracter patrimonial care implică buna-credinţă.

O altă critică formulată de acelaşi apărător a fost aceea că instanţele de fond şi apel nu au verificat deplina concordanţă între încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului T.R. aceea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fapta realmente incriminată, fiind cunoscut că prin natura infracţiunii de înşelăciune remiterea are loc către făptuitor chiar de către partea vătămată.

Cu privire la infracţiunile de luare şi dare de mită, prima infracţiune fiind reţinută în sarcina inculpatului P.C. iar cealaltă în sarcina inculpaţilor T.R. şi T.M., apărătorul a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche întrucât această lege având mai multe condiţii de incriminare.

Totodată a arătat că elementele constitutive ale infracţiunii nu sunt întrunite pentru inculpatul P.C. întrucât din examinarea dispoziţiilor art. 254 C. pen. rezultă că pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii după cum urmează: actul să intre în atribuţiile de serviciu ale inculpatului, acţiunea incriminată să fie comisă înainte de îndeplinirea acestui act şi să aibă loc în scopul expres prevăzut de art. 254 C. pen.

Concluzionând a solicitat achitarea celor trei inculpaţi, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită.

Cu privire la infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. acelaşi apărător a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii mai sus menţionate şi de asemenea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. a pus concluzii de achitare a inculpatului T.R. Deşi s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei şi în hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior în fond şi în apel că împreună cu inculpaţii C.R.R., T.M., H.Gh. şi D.D., inculpatul T.R. a pus bazele unei asocieri cu caracter infracţional, apărătorul a arătat că, în realitate T.M. şi D.D. au fost scoşi de sub urmărire penală, H.Gh., aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la instanţa de apel, a devenit asociat al S.C. E.G. S.R.L fiind implicat în această activitate infracţională abia la 28 aprilie 2006, astfel încât inculpatul T.R. nu putea să pună bazele asocierii în luna februarie 2006.

Cu privire la infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., apărătorul a arătat că legea penală mai favorabilă este legea veche. De asemenea a mai învederat că pentru două dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, respectiv pentru infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. şi pentru infracţiunea de achiziţionare de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare prev. de art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 a intervenit prescripţia răspunderii penale înainte de intrarea în vigoare a noului C. pen.

Pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., apărătorul a solicitat instanţei, ca în ipoteza în care nu va dispune achitarea inculpatului pentru această infracţiune să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale precizând că aceleaşi concluzii sunt valabile şi pentru inculpata T.M.

Cu privire la inculpatul P.C., pe tărâmul aplicării legii penale mai favorabile, acelaşi apărător a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia şi totodată stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei. Faţă de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta apărătorul a mai solicitat instanţei să facă aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior sau art. 374 din noul C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 174 din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, instanţa de recurs îşi va circumscrie abordarea juridică raportat la aceste modificări legislative în materie.

Aşadar, exercitarea controlului judiciar cu privire la situaţia de fapt şi stabilirea unei alte situaţii de fapt nu este permis în cadrul unui astfel de recurs, ci numai cu privire la chestiunile de drept.

Or, parte din inculpaţii recurenţi tocmai acest lucru îl contestă (cu trimitere expresă la C.R.R., P.C., T.M. şi T.R.), respectiv că din probele administrate nu rezultă acea situaţie de fapt concretă reţinută de instanţele de judecată, ce în mod cert a implicat vinovăţia lor şi a condus la reţinerea unor anumite încadrări juridice.

Intrând în amănunt, inculpatul T.R. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, invocând aspecte de pretinsă nelegalitate. în susţinere detaliată, a arătat că s-au încălcat dispoziţiile art. 63 alin. (2) vechi Cod de procedură penală şi 103 alin. (2) din noul C. proc. pen. solicitând instanţei de recurs să înlăture din conţinutul infracţiunilor continuate prevăzute de art. 296¹ lit. f) şi lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, actele materiale săvârşite anterior datei de 9 mai 2006, cu motivarea că probe nu există în acest sens.

Însă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, în sens contrar, că rezultă pe deplin vinovăţia sa.

Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat sentinţa apelată, susţinând că în mod greşit instanţa de judecată a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inculpaţilor T.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. - fapte din perioada februarie - aprilie 2006, H.Gh. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din februarie - aprilie 2006 şi C.R.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, fapte din perioada februarie - aprilie 2006.

S-a învederat în apel că respectiva critica este justificată, deoarece probatoriul administrat în cauză a dovedit faptul că în perioada februarie - aprilie 2006, inculpatul T.R., în calitate de administrator al SC A. SA Bacău a achiziţionat de la SC S.R. cantitatea de 379,9 tone carburant, în baza a 15 facturi fiscale, în regim suspensiv de acciză, produs care ulterior fără a fi procesat, a fost vândut drept motorină. Inculpatul C.R. întocmea acte fictive de însoţire, marfa fiind „trecută" prin SC E.G. SRL, administrată de inculpatul H.Gh., care, la rândul lui, întocmea acte fictive către SC N.P. SRL Valea Călugărească, Prahova; la firma destinatară, SC A.O. Sibiu au fost depistate facturi pentru respectivele cantităţi emise de SC N. SRL Valea Călugărească, Prahova.

Apoi, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă faptul că produsul petrolier termostar, pe care îl transportau de la S.R. SA Câmpina, nici nu era descărcat întotdeauna la SC A. SA pentru a fi procesat, ci doar se rupeau sigiliile de reprezentanţii societăţii, li se înmânau şoferilor alte facturi (în care era menţionat alt produs - motorină) şi li se indica societatea la care trebuia transportată marfa. Alteori, produsul petrolier nici nu ajungea în această societate, reprezentanţii SC A., transmiţându-le telefonic şoferilor să-l transporte în diferite locaţii. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor: T.F., B.D., S.B., O.P. şi T.I., date în cursul urmăririi penale, toţi precizând că termostarul nu era procesat, ci era revândut imediat şi au arătat şi modalitatea de întocmire a facturilor fiscale.

Faptul că modalitatea de lucru este cea prezentată, în sensul că produsele care erau achiziţionate în regim suspensiv de plata accizelor şi care ar fi trebuit prelucrate, erau transportate direct de la furnizor şi vândute ca produse petrolier superior către alţi beneficiari, nu a fost aplicată doar pentru faptele din mai 2006 (pentru faptele din mai fiind organizat un flagrant), ci şi pentru actele materiale din februarie - aprilie 2006.

Din probele certe administrate rezultă că furnizorii de reziduuri petroliere: SC U.S.C. SRL Bucureşti, SC G.ND.M. SRL Bucureşti, SC T.C. Suceava, sunt societăţi comerciale „fantomă", iar aprovizionarea făcută de SC A. SA de la aceşti furnizori s-a făcut cu încălcarea prevederilor de art. 296¹ din Legea nr. 571/2003.

SC A. SRL nu avea cum să proceseze reziduuri petroliere furnizate de agenţi economici „fantomă" şi inactivi în perioada respectivă, condiţii în care este irelevantă susţinerea din raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond, în sensul că avizele de însoţire au fost din punct de vedere formal corect întocmite. De altfel, inculpatul T.R. a recunoscut achiziţionarea de uleiuri minerale în regim neaccizabil şi vânzarea ulterior drept motorină, fără a deţine autorizaţiile necesare.

Esenţial de redat este că, deoarece concluziile expertizei efectuate nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, Curtea de Apel a înlăturat-o.

Faţă de aceste considerente, deoarece din probele administrate legal rezultă fără dubii săvârşirea şi infracţiunilor prevăzute de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru fapte din perioada februarie - aprilie 2006, comise de inculpatul T.R., soluţia instanţei de fond a fost corect consemnată ca fiind greşită, impunându-se condamnarea şi pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Având în vedere situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată de către instanţa de apel, altfel necontestabilă, precum şi probele administrate în cauză, care au fost enunţate şi analizate, rezultă cu prisosinţă inclusiv contextul juridico-penal că faptele săvârşite de inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R., din perioada februarie - aprilie 2006 şi mai 2006 au fost comise în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că s-a impus legal reţinerea unor singure infracţiuni continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, livrare de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate, achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, acte materiale din perioada februarie-mai 2006. în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile reţinerii formei continuate a pluralităţii de infracţiuni.

Circumscriindu-ne abordarea din recurs la aspectele de pretinsă nelegalitate invocate, în linie probatorie, consemnăm şi cadrul juridic adecvat incident, respectiv că aprecierea probelor este un proces de cunoaştere a realităţii obiective, un rol deosebit în evaluarea şi estimarea realităţii (realitate exprimată prin probe) revenind convingerii organelor judiciare.

În dreptul procesual penal românesc funcţionează principiul liberii aprecieri a probelor, concluzia la care ajung organele judiciare sprijinindu-se pe probe care nu au o valoare dinainte stabilită (art. 63 alin. (2) şi 103 alin. (2) din noul C. proc. pen.).

Or, în funcţie de precizările concrete anterioare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că rezultă pe deplin vinovăţia inculpatului.

Un alt aspect juridic invocat de acelaşi inculpat a constat în aceea că, atât la instanţa de fond, cât şi în motivele scrise de apel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003.

Critica este reluată şi în recurs, atâta vreme cât, cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune apărătorul inculpatului T.R., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din noul C. proc. pen. a pus concluzii de achitare întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Apărătorul a apreciat că între infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea prevăzută de art. 296¹ din Legea nr. 571/2003, modificată prin Legea nr. 494/2004 există o diferenţă de obiect juridic în sensul că infracţiunea prevăzută de Codul fiscal protejează relaţiile privind obligaţiile către bugetul de stat iar infracţiunea de înşelăciune reglementează relaţii cu caracter patrimonial care implică buna-credinţă.

Se impune însă a se arăta, că în acord cu soluţia şi motivarea instanţei de fond, reluată şi în apel, faptele de inducere în eroare a reprezentaţilor finanţelor publice judeţene, prin folosirea unor înscrisuri falsificate şi prejudicierea bugetului de stat cu suma de 715.127,93 RON, (pentru actele materiale din întreaga perioadă februarie-mai 2006), întrunesc în mod cert elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Încadrarea juridică a faptei înseamnă stabilirea textului de lege care o prevede şi o sancţionează, precum şi caracterizarea ei ca infracţiune potrivit acestui text. Nu se poate schimba încadrarea juridică dintr-o infracţiune în altă infracţiune dacă aceasta constă într-o altă faptă decât aceea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi nici dintr-o infracţiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, într-o altă infracţiune, infracţiune pentru care, de asemenea, a fost trimis în judecată.

Trebuie observat inclusiv că inculpatul T.R. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 296¹ lit. f) şi k) din Legea nr. 571/2003.

În continuare, cu privire la infracţiunile de luare şi dare de mită, aşa cum s-a arătat în cuprinsul descrierii stării de fapt de către instanţele ierarhic inferioare, prin Rechizitoriul nr. 314/P/2006 din 10 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T.R., pentru comiterea mai multor infracţiuni economice, cu consecinţe deosebit de grave, care presupuneau traficul de produse petroliere contrafăcute, prin are bugetul de stat a fost prejudiciat cu o sumă de 715.127,93 ROL.

În cauza nr. 314/P/2006, inculpatul T.R. a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, începând cu data de 14 iunie 2006, moment în care, a fost depus în Arestul I.P.J. Bacău.

Folosirea de către inculpatul T.R., în arest, a telefonului mobil, precum şi faptul că i-a fost acordat maximul de libertate de mişcare în condiţiile date, au fost posibile prin implicarea inculpatului - agentul şef P.C., care a fost „motivat financiar" de către inculpat şi soţia lui în acest sens. În concret, în intervalul iulie - august 2006, inculpatul T.R. a dat în mod indirect, prin intermediul soţiei sale T.E.M., din patrimoniul comun al soţilor, inculpatului P.C., diferite foloase materiale, în valoare totală de aproximativ 10 mii RON, pentru a-l determina pe acesta să îşi încalce îndatoririle de supraveghere pe care le avea conform Fişei postului, pentru a-i permite folosirea telefonului mobil în arest şi un tratament preferenţial pe durata şederii în arestul I.P.J. Bacău.

Aceste aspecte reies în mod clar din analiza conţinutului notelor de interceptare şi din restul materialului probator al cauzei.

De altfel, în declaraţiile iniţiale, inculpatul P.C. a admis că a avut reprezentarea faptului că inculpatul T.R. deţinea şi folosea telefon mobil în arest.

Având în vedere situaţia de fapt, astfel necontestabilă, cum a fost prezentată, precum şi probele administrate legal în cauză, prezentate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de control judiciar, rezultă cu prisosinţă că faptele săvârşite de inculpaţii T.R., T.M. şi P.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în acest sens.

De asemenea, din probele administrate rezultă în mod evident că inculpaţii: T.R., H.Gh. şi C.R.R. s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni în dauna bugetului de stat, că au falsificat mai multe înscrisuri, au indus în eroare reprezentantul local al finanţelor publice, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 715.127,93 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale.

O anumită atenţie juridică se impune a se acorda infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, raportat la care recurenţii inculpaţi au solicitat fie constatarea intervenirii dezincriminării (C.R.R.), fie necesitatea pronunţării unei soluţii de achitare întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii (T.R.), în replică poziţia Ministerului Public fiind aceea că infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. se regăseşte în conţinutul infracţiunii prev. de art. 367 Nou C. pen.

Dezlegarea problemei juridice iscate este dată de Decizia ICCJ nr. 12/2014 - incriminarea faptelor prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, M. Of. nr. 507 din 8 iulie, prin care Curtea admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 790/62/2014 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept cu privire la incriminarea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C. pen. din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În concret, s-a luat în examinare sesizarea în acest sens formulată de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 790/62/2014 prin care, în baza art. 475 C. proc. pen., se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: - Dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale) îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) C. pen. sau, dimpotrivă, sunt dezincriminate deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin. (1) numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013).

Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată, se specifică de către instanţa supremă:

Potrivit art. 4 C. pen. legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mal sunt prevăzute de legea nouă. în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Nu există însă dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă C. pen. sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă. în acest sens sunt dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care prevăd că art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, dar sub o altă denumire.

Pentru a răspunde problemei de drept ridicate de Curtea de Apel Braşov, se impune o analiză a conţinutului constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 323 C. pen. anterior, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, dar şi a noii infracţiuni din art. 367 C. pen., spre a verifica în ce măsura sunt incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, sau, dimpotrivă, faptele prevăzute de textele de lege în discuţie continuă să fie incriminate, fiind aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal au fost abrogate art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

De asemenea, infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni (art. 323 C. pen. anterior) nu se mai regăseşte în Codul penal, legiuitorul incriminând prin art. 367 C. pen. constituirea unui grup infracţional organizat, fapta constând în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.

Alin. (6) al aceluiaşi articol defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Analizând conţinutul noii incriminări, se constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen. anterior.

Singura modificare operată de către legiuitor faţă de textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noţiunii de grup infracţional organizat.

În condiţiile actualei reglementări, care a mărit în mod evident sfera de aplicare a normei de incriminare, având în vedere şi consideraţiile făcute anterior în analiza infracţiunilor art. 323 C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, distincţia dintre art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi acestea fiind dată chiar de elementele la care legiuitorul a înţeles să renunţe prin modificările operate în definiţia noţiunii de grup infracţional organizat, rezultă că noua dispoziţie a art. 367 C. pen. a preluat atât prevederile art. 7 (aspect necontroversat în practică), cât şi pe cele ale art. 323 C. pen. anterior şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. De altfel, aceasta a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7 - 10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen.

În raport cu considerentele anterioare, îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform cărora dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind incriminate de noul C. pen. în art. 367 sub denumirea de „Constituirea unui grup infracţional organizat".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 C. proc. pen., s-a decis:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 790/62/2014 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept, în sensul dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen. din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013) îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) C. pen. sau, dimpotrivă, sunt dezincriminate deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013).

Stabileşte că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

Aşadar, în concret, nu se poate vorbi de dezincriminare, şi, raportând starea de fapt expresă şi necontestabilă la conţinutul actualului art. 367 C. pen., nu se poate pronunţa nici o soluţie de achitare pe criteriul lipsei elementelor constitutive. Date fiind cele expuse în fapt de instanţele ierarhic inferioare, este evidentă asocierea infracţională dintre inculpatul T.R., inculpaţii H.Gh. şi C.R., precum şi cu numitul D.D., în condiţiile în care, inculpatul T. i-a determinat pe C.R. şi pe D.D. să întocmească în fals documentele de livrare a mărfurilor, menţiunea nereală constând în denumirea produsului comercializat.

Răspunzând şi celorlalte critici din recurs plasate pe tărâmul legalităţii, este de subliniat că, în condiţiile în care inculpaţii au beneficiat de un proces echitabil, le-au fost respectate toate drepturile procesuale, nu există niciun indiciu ce să impună desfiinţarea hotărârilor penale atacate şi trimiterea spre rejudecare la prima instanţă, în apel, sau restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.

Apoi, recurentul-inculpat C.R.R. a reiterat că era doar contabil la SC A. SA, că în virtutea funcţiei ţinea contabilitatea primară, care includea întocmirea de avize de expediţie şi facturi şi că şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu.

Susţinerile acestuia sunt contrazise de probele administrate, inclusiv expertiza tehnică grafologică, falsificarea avizelor de expediţie şi a facturilor, producând consecinţe juridice, inclusiv prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 715.127,93 RON.

Aceste apărări ale inculpatului nu au putut fi primite, deoarece inculpatul nu putea emite avize de însoţire a mărfii şi facturi decât pentru marfa care exista înregistrată în contabilitatea SC A., astfel că nu putea emite astfel de documente pentru vânzarea mărfii pentru produsul motorină, atâta timp cât acel produs nu fusese achiziţionat anterior vânzării de societatea la care era contabil.

Chiar şi în condiţiile în care administratorul SC A. îi cerea să întocmească astfel de înscrisuri, inculpatul C.R.R. trebuia, tocmai în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, să-i aducă la cunoştinţă inculpatului T.R. că întocmirea acestor documente este nelegală şi să refuze să le întocmească.

În fine, tot ca şi critică în recurs ce cu evidenţă nu poate fi primită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este de reţinut că recurentul inculpat P.C., faţă de împrejurarea invocată că ar fi recunoscut fapta, a solicitat a se face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile însă în care Înalta Curte reţine că nu au fost respectate în concret nici condiţiile de formă şi nici cele de fond pentru a face incidenţa acestei instituţii juridice.

În continuare însă, se constată ca fiind într-un cadru de admisibilitate în recurs şi plasate într-un context de temeinicie criticile recurenţilor vizând:

- Reprezentantul Parchetului a invocat justificat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în susţinere a arătat că decizia penală este nelegală pentru inculpaţii H.Gh. şi C.R.R. întrucât acestora li s-au aplicat pedepse nelegale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., solicitând admiterea recursului şi aplicarea unor pedepse în limite legale celor doi inculpaţi.

- inculpatul H.Gh. a solicitat admiterea recursului declarat de parchet şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate. A arătat că pentru acesta legea penală mai favorabilă este legea veche. Faţă de împrejurarea că două dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului s-au prescris, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre de încetare a procesului penal.

- inculpatul C.R.R. a solicitat reindividualizarea şi intrarea în legalitate a pedepselor pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.

- inculpaţii T.E.M. şi T.R. au invocat problematica legii penale mai favorabile. De asemenea au mai învederat că pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.R., respectiv pentru infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. a intervenit prescripţia răspunderii penale înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. au solicitat instanţei să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Raportat la cele de mai sus expres subliniate, cu anumite precizări însă absolut necesare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va păşi la pronunţarea unei noi decizii, prin care va admite, aşadar, recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpaţii H.Gh., C.R.R., T.E.M. şi T.R. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Se va casa în parte Sentinţa penală nr. 167/D/2012 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Bacău şi în parte decizia atacată.

Reţinând cauza spre rejudecare:

I. Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.R. (în funcţie de întreg contextul sancţionator nou incident favorabil numai acestuia) şi în consecinţă:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului T.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006; 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; 2 (doi) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru instigare la fals sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006, 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului T.R. numai pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 C.penal, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale (falsul în înscrisuri sub semnătură privată, vechiul art. 290 C. pen.).

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. la 5 (cinci) ani închisoare.

Legea penală nouă, privită într-un cadru general, este actul normativ mai favorabil aplicabil acestuia. Mai mult, pedeapsa legală nouă pentru înşelăciune nu mai face trimitere şi la pedepse complementare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 367 alin. (1) (infracţiunea echivalentă) C. pen. de la 5 (cinci) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.

Evident că în această operaţiune de individualizare, instanţa de recurs a făcut trimitere la principiul proporţionalităţii, prin raportare aşadar la vechea pedeapsă efectiv aplicată.

Va menţine pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Va menţine pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

În baza art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului T.R. şi va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare pe care o sporeşte cu o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 (patru) ani şi 4 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsă de executat: închisoarea în cuantum de 9 (nouă) ani şi 4 (patru) luni.

În contextul în care nu au fost aplicate pedepse complementare sunt de făcut trimitere şi la dispoziţiile art. art. 65 nou C. pen., nu vor fi aplicate aşadar nici pedepse accesorii, noul cadru legal instituind o sincronizare a sancţiunilor accesorii cu cele complementare.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului H.Gh. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., 3 (trei) ani închisoare pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 80 C. pen.; 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru care în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului H.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Va face aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.Gh. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a depoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului H.Gh. pentru art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen. de la 3 (trei) ani închisoare la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului H.Gh. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen. de la 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Va repune în individualitatea ei pedeapsa principală rezultantă de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, în pedepsele:

c) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 şi art. 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 85 C. pen., se va dispune contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului H.Gh. ca efect al condamnărilor din prezenta speţă astfel cum au fost reindividualizate şi a pedepselor pentru care a intervenit anularea suspendării condiţionate în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare.

Legea penală veche este actul normativ mai favorabil pentru acesta.

Pedeapsă de executat: 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului C.R.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., 2 (doi) ani şi 6 (şase)luni închisoare pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 80 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C.R.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.R.R. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen. de la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., se va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului C.R.R., astfel cum au fost reindividualizate în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare.

Legea penală veche este actul normativ mai favorabil aplicabil acestuia.

IV. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei T.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii continuată de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În consecinţă, în funcţie de toate cele expuse, se va respinge, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat doar recursul formulat de inculpatul P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Văzând şi dispoziţiile art. art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpaţii H.Gh., C.R.R., T.E.M. şi T.R. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează în parte Sentinţa penală nr. 167/D/2012 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Bacău şi în parte decizia atacată.

Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

II. Face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul T.R. şi în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului T.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din februarie - mai 2006; 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004; 2 (doi) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru instigare la fals sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acte materiale din perioada februarie - mai 2006, 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului T.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 12 (doisprezece) ani închisoare şi 6 (şase) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. la 5 (cinci) ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 367 alin. (1) C. pen. de la 5 (cinci) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.

Menţine pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru art. 296¹ lit. i) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

În baza art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului T.R. şi aplică pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare pe care o sporeşte cu o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate,respectiv 4 (patru) ani şi 4 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsă de executat: închisoarea în cuantum de 9 (nouă) ani şi 4 (patru) luni.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului H.Gh. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., 3 (trei) ani închisoare pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 80 C. pen.; 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru care în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului H.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Face aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.Gh. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului H.Gh. pentru art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen. de la 3 (trei) ani închisoare la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului H.Gh. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. k) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen. de la 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Repune în individualitatea ei pedeapsa principală rezultantă de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului H.Gh. prin Sentinţa penală nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, în pedepsele:

c) 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 şi art. 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 85 C. pen., dispune contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului H.Gh. ca efect al condamnărilor din prezenta speţă astfel cum au fost reindividualizate şi a pedepselor pentru care a intervenit anularea suspendării condiţionate în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 728 din data de 27 octombrie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului C.R.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., 2 (doi) ani şi 6 (şase)luni închisoare pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 80 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.R.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.R.R. pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ lit. f) din Legea nr. 571/2003 modificată prin Legea nr. 494/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. pen. de la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului C.R.R.,astfel cum au fost reindividualizate în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 6 (şase) ani închisoare.

IV. în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei T.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii continuată de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

V. Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.R.R., T.E.M. şi T.R., în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul H.Gh., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat P.C. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2661/2014. Penal. Intervenirea unei legi...		ICCJ. Decizia nr. 2625/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2628/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.).