ICCJ. Decizia nr. 2661/2014. Penal. Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2661/2014
Dosar nr. 520/42/2014
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Deliberând asupra contestaţiei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. nr. 124 din 1 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de P.D. pentru aplicarea legii mai favorabile, împotriva Sentinţei penale nr. 291F din 11 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a penală, şi Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 372/2012 din 13 septembrie 2012 emis de această instanţă. Contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a DECIDE astfel Curtea de Apel Piteşti a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 291F din 1 1 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală în Dosarul nr. 5045/2/2012 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă această instanţă şi recunoscută Sentinţa penală nr. 3U43108 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Murau, rămasă definitivă prin nerecurare prin care persoana transferabilă P.D. a fost condamnată o lună închisoare cu suspendarea executării pedepsei aplicate în baza art. 223 alin. (2) C. pen. austriac, corespondentul infracţiunii prevăzute de Codul penal român de fals în înscrisuri oficiale.
De asemenea, s-a constatat că persoana transferabilă s-a aflat în arest preventiv de la data de 14 mai 2005 până la 15 mai 2008 inclusiv.
Totodată, s-a recunoscut şi Sentinţa penală nr. 16 Hv 39/11 m din 11 august 2011 pronunţată de Tribunalul din Viena, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 23 Bs 344/1 ly din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Viena, prin care aceeaşi persoană transferabilă P.D., a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani şi una lună închisoare, prin revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de o lună închisoare, aplicată de Judecătoria Murau, pentru o infracţiune prevăzută de Codul penal austriac, ce îşi are corespondentul în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. român.
S-a constatat că persoana transferabilă P.D., s-a aflat sub arest preventiv de la 20 mai 2011.
În consecinţă, s-a dispus transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani şi o lună închisoare, într-un penitenciar din România, luându-se act şi de acordul exprimat de persoana transferată la data de 16 decembrie 2011, în perioada executată în arest preventiv de la 14 mai 2005 la 15 mai 2008 şi de la 20 mai 2011 la zi.
Persoana transferată P.D., a formulat contestaţie la executare la 1 iulie 2013, deţinut în Penitenciarul Găeşti, în temeiul art. 595 combinat cu art. 598 lit. d) C. proc. pen.
Analizând contestaţia instanţa de fond a constatat că persoana condamnată invocă, în esenţă, aplicarea legii mai favorabile, în condiţiile prevăzute de art. 6 din Noul C. pen.
Instanţa de fond a constatat că pedeapsa aplicată contestatorului nu depăşeşte maximul special prevăzut de noul C. pen., fiind sub maximul special prevăzut de lege în condiţiile în care sunt incidente şi dispoziţiile penale privitoare la infracţiunea continuată, concursul de infracţiuni şi cele referitoare la revocarea unei pedepse anterioare.
Împotriva acestei sentinţe persoana condamnată a formulat contestaţie, la data de 26 august 2014.
La termenul de judecată din 23 septembrie 2014, fiind prezent personal în faţa Înaltei Curţi, contestatorul persoana condamnată P.D. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat T.D., a învederat instanţei că îşi retrage contestaţia formulată şi a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Înalta Curte, văzând pe de o parte, declaraţia contestatorului persoană condamnată, în sensul retragerii contestaţiei formulate împotriva Sentinţei penale nr. 124 din 1 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar, pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei formulată de persoana condamnată P.D. împotriva Sentinţei penale nr. 124 din 1 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2014.
+++++++++++
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2668/2014
Dosar nr. 877/109/2007*
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 339 din 15 iulie 2011, Tribunalul Argeş, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor D.C.O., M.C., C.V. şi A.D.C., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. doar faţă de inculpatul A.D.C.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii D.C.O., M.C., C.V. şi, A.D.C., pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.; cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., doar faţă de inculpatul A.D.C. pentru toate infracţiunile.
A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi al SC D.C. INTL SRL instituit prin Ordonanţele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 şi identificate conform Procesului-verbal din 28 martie 2007.
A respins acţiunea civilă promovată de partea civilă ANAF Bucureşti prin DGFP Argeş.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpatul M.C. şi partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentantă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a criticat hotărârea sub aspectul greşitei achitări ca urmare a unei grave erori de fapt - motiv prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că în mod greşit s-a pronunţat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, deşi sunt probe certe la dosarul cauzei, din care rezultă că aceştia au constituit un grup infracţional organizat, acţionând cu intenţie, conform unui plan prestabilit de primul inculpat, în care fiecare a avut un rol anume în scopul comiterii unor infracţiuni deosebit de grave cu consecinţa directă a prejudicierii bugetului de stat cu sume importante de bani, prin rambursare ilegală de TVA, sume obţinute prin fapte ilicite de care au beneficiat în final toţi inculpaţii.
Cu prilejul susţinerii orale a motivelor de apel, procurorul a solicitat completarea acestora cu motive vizând schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de înşelăciune, fapta fiind încadrată în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - lege mai favorabilă.
S-a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de evaziune fiscală în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 - lege mai favorabilă - deoarece activitatea infracţională a continuat după data de 26 august 2005 când Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare, în funcţie de contribuţia efectivă a inculpaţilor (de autor sau de complice), cât şi de numărul actelor materiale săvârşite în timp (referitor la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.). S-a motivat, că este neîndoielnic că între inculpaţi a existat o strânsă legătură infracţională, concretizată prin probele administrate în dosar.
Partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentantă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea integrală a prejudiciului cauzat, ca urmare, evident a condamnării acestora pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi, incluzându-se în prejudiciu şi accesoriile constând în dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere, până la data achitării integrale a prejudiciului. S-a notat ca un aspect criticabil al sentinţei, nelegalitatea expertizei dispusă în fază de cercetare judecătorească, ca urmare a lipsei de convocare a părţilor.
Apel împotriva sentinţei a declarat şi inculpatul M.C. care, la termenul de judecată din 28 februarie 2012, a declarat că şi-l retrage în temeiul art. 369 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 178/A din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeş şi de partea civilă Statul Român - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, împotriva Sentinţei penale nr. 339 din 15 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 877/109/2007.
A. fost desfiinţată în parte sentinţa şi a fost înlăturată condamnarea inculpaţilor P.C.O., C.V. şi A.C.D.;
S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen., iar în temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
1. D.C.O.:
- din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. -vechi;
- din art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 10 din Legea nr. 81/1994 în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. -vechi;
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. - vechi au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi, în condiţii de penitenciar.
2. C.V.:
- din art. 26 C. pen. - vechi raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 26 C. pen. - vechi raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - vechi în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 26 C. pen. - vechi raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 26 C. pen. - vechi raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. - vechi au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsă cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu - 1 an, în total 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi, în condiţii de penitenciar.
3. A.C.D.:
- din art. 26 C. pen. - vechi raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - vechi, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 26 C. pen. - vechi raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - vechi în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. — vechi, text de lege în baza căruia -, inculpatul a fost condamnat, la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 26 C. penal - vechi raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - vechi în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. - vechi, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la - 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
- din art. 26. C. pen. - vechi raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; cu aplicarea 33 lit. a) C. pen. infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1). C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. - vechi, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi;
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. - au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an, în total 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. - vechi, în condiţii de penitenciar.
S-a constatat că inculpatul A.C.D. este arestat în altă cauză.
A fost dedusă pentru inculpatul A.C.D. perioada arestului preventiv cuprinsă între 11 aprilie - 18 iulie 2008. Anulează actele false.
A fost obligat în solidar pe inculpatul D.C.O. cu inculpata C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C. INTL SRL Piteşti prin lichidator I.Gh. - IGF E.C. IPURL (inculpat D.C.O.), SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) şi SC U.C. 2000 SRL Mioveni (inculpatul M.C.) la plata sumei de 329.529 RON (rambursare TVA) către Statul Român - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, la care se adaugă dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.
A fost obligat în solidar pe inculpatul D.C.O. cu inculpaţii A.C.D. şi C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C. INTL SRL Piteşti prin lichidator I.Gh. - IGF E.C. IPURL (inculpat D.C.O.), SC D.T.S. 2004 SRL Piteşti (inculpat A.C.D.) şi SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) la plata sumei de 594.858 RON (rambursare TVA) către Statul Român - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, la care se adaugă dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.
A fost obligaţi în solidar pe inculpaţii D.C.O. şi C.V., fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D.C. INTL SRL Piteşti prin lichidator I.Gh. - IGF E.C. IPURL (inculpat D.C.O.) şi SC T.A. SRL Piteşti (inculpata C.V.) la plata sumei de 665.651 RON (rambursare TVA) către Statul Român - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, la care se adaugă dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. şi ale SC D.C. INTL SRL Piteşti dispus prin Ordonanţele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 şi identificate conform Procesului-verbal din 28 martie 2007.
A fost instituit sechestrul asigurător asupra;bunurilor urmăribile ale inculpaţilor A.C.D. şi C.V. şi asupra părţilor responsabile civilmente până la concurenţa debitelor stabilite.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza dispoziţiilor art. 48 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei şi repunerea acesteia pe rol cu privire la apelantul - inculpat M.C.
În temeiul art. 274 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen. onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu în cuantum de câte 150 RON pentru fiecare inculpat, a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii contestatoarea condamnată C.V. a formulat contestaţia de faţă, prin care apreciază decizia ca nelegală şi netemeinică, invocând ca temei de drept prevederile art. 4251 C. proc. pen.
Examinând contestaţia formulată de condamnata C.V. Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui vizând liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual - penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost: reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Art. 551 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen. prevede că hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau după caz, contestaţia.
Potrivit art. 4251 C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede în mod expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Analizându-se actele, şi lucrările din dosar se constată că,nesocotind textul de lege mai sus evocat, condamnata C.V. a formulat contestaţie împotriva unei decizii definitive, care nu mai poate fi atacată cu contestaţie.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele expuse, contestaţia formulată de contestatoarea condamnată C.V. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata sumei de sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea condamnată C.V. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2014. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2628/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
