ICCJ. Decizia nr. 2625/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2625/2014

Dosar nr. 3209/62/2012

Şedinţa publică din 19 septembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 65 din 4 martie 2013 a Tribunalului Braşov, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", inculpatul D.G.A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de „organizarea activităţii de trafic internaţional de droguri de mare risc", acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 7 ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani executabilă conform art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive din 15 februarie 2012 până la 26 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul D.G.A. a fost achitat relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", inculpatul L.F.Gh. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani şi, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de „organizarea activităţii de trafic internaţional de droguri de mare risc", acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 6 luni şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 6 ani şi 6 luni cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani executabilă conform art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive din 2 februarie 2012 până la 26 iulie 2012.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale}.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul L.F.Gh. a fost achitat relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul B.C.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost supus următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov şi următoarelor obligaţii:

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 23 februarie 2012 până la 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.C.M. relativ la infracţiunea de „tentativă la trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul L.D. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen. şi a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.D. relativ la infracţiunea de „tentativă la trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 5 martie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.G. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 7 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

A fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din 2 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani executabilă conform art. 66 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 2 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.A. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. d), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnată inculpata A.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata a fost supusă următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov şi următoarelor obligaţii:

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 2 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A.A. relativ la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul B.C.P. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 2 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.C.P. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) , 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 110¹ alin. (2) şi 83 C. pen. a fost dispusă revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2346 din 30 noiembrie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin nerecurare la data de 20 decembrie 2010, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa închisorii de 5 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.A. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul P.R. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1535 din 23 iulie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin neapelare la data de 3 august 2010, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa închisorii de 6 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.R. relativ la infracţiunea de „tentativă la trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) , 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul R.N.C. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.N.C. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.N. relativ la infracţiunea de tentativă la trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 13 alin. (2) din legea 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul M.S.I. la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.S.I. relativ la infracţiunea de „ tentativă la trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 13 alin. (2) din legea 143/200 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 4 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 2 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

A fost respinsă cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din art. 13 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata I.C.E. relativ la infracţiunea de tentativă la trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul B.V.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locuim de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 5 martie 2012 - 2 iulie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.V.M. relativ la infracţiunea de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.I. relativ la infracţiunile de:„aderare la un grup infracţional organizat" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003 şi „trafic de droguri de mare risc" prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 23 februarie 2012 - 2 iulie 2012.

A fost restituit către inculpat următoarele bunuri: telefonul marca M. ce conţine cartela O. şi un card şi hardul calculatorului ridicate conform Procesului-verbal din 23 februarie 2012 cu menţiunea să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a fost dispusă confiscarea specială de la inculpaţi a următoarelor sume de bani după cum urmează:

de la inculpatul D.G.A. suma 20.330 euro;

de la inculpatul L.F.Gh. suma de 2.600 euro;

de la inculpatul L.D. suma de 100 euro;

de la inculpatul C.G. suma de 100 euro;

de la inculpatul B.M. suma de 4.300 euro;

de la inculpatul B.A. suma de 2.000 euro;

de la inculpata A.A. suma de 4.100 euro;

de la inculpatul I.A. suma de 2.000 euro;

de la inculpatul R.N.C. sumele de 1.000 euro şi 800 dolari SUA;

de la inculpatul D.N. sumele de 700 dolari SUA şi 100 euro;

Menţine sechestrul asigurător asupra sumelor de:

- 1.087 RON, aparţinând inculpatului L.F.Gh., sechestru instituit prin ordonanţa procurorului din 6 februarie 2002;

- 406 RON, 107 euro, 24 reais, 65 centavos aparţinând inculpatei A.A., sechestru instituit prin ordonanţa procurorului din 7 februarie 2002;

- 2.900 RON, 700 euro, 24 reais aparţinând inculpatului B.C.P., sechestru instituit prin ordonanţa procurorului din 6 februarie 2002.

Următoarele bunuri au constituit mijloace materiale de probă, sunt evidenţiate în Procesul-verbal de la dosar fond şi rămân ataşate dosarului cauzei:

- 6 DVD-uri, numerotate 1 - 6, conţinând înregistrările audio interceptate în cauză;

- un CD marca C., numerotat 7, conţinând înregistrări video ale activităţilor desfăşurate în mediul ambiental de inculpatul L.F.Gh., interceptate în cauză;

- un DVD marca V., numerotat 8, conţinând rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate de la inculpatul D.G.A.;

- un DVD marca C., numerotat 9, conţinând rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate de la inculpatul B.M.;

- un DVD marca C., numerotat 10, conţinând rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate de la inculpatul L.F.Gh.;

- un DVD marca C., numerotat 11, conţinând rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate de la inculpata A.A.;

- un DVD marca V., numerotat 12, conţinând rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate de la inculpatul B.A.;

- un CD marca M., numerotat 13, conţinând rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare de date informatice ridicate de la inculpatul B.C.P.;

- un CD marca V., numerotat 14, conţinând listingurile şi alte date relevante privind posturile telefonice mobile utilizate de L.F.Gh. şi B.V., înaintate de O. SA cu Adresa din 9 ianuarie 2012;

- un telefon mobil marca N., conţinând cartela SIM O., cu numărul de telefon 0746XXXXXX, un telefon mobil marca S., conţinând cartela SIM T., cu numărul de telefon 3164XXXXXX, cartela SIM LM şi un card de memorie inscripţionat „m", capacitate 1 Gb, toate ridicate de la inculpatul L.F.Gh. şi introduse în plicul numerotat 15.

- un telefon marca N., conţinând cartela SIM O., cu numărul de telefon 0757XXXXXX, un telefon marca S., conţinând cartela SIM O., cu numărul de telefon 0745XXXXXX, cartela SIM O., suport optic K. micro SD, cu micro card capacitate 8 Gb, card memorie 512 Mb, cu inscripţia M. SD N., un HDD marca M., capacitate 80 Gb, introdus în plicul nr. 1, sigilat cu sigiliul tip MI 10773, un hard extern, inscripţionat WD, , un DVD inscripţionat "P.M." ridicate de la inculpatul B.M., introduse în plicul numerotat 16.

- un laptop marca A., un telefon mobil marca N, conţinând cartela SIM O., un telefon mobil marca S., conţinând o cartelă L.M., , un HDD, capacitate 500 Gb şi un card de memorie SD HC, capacitate 4 Gb, toate ridicate de la inculpatul D.G.A. şi introduse într-o geantă de laptop de culoare gri, care a fost numerotată 17;

- un telefon mobil S, conţinând cartela SIM cu numărul de apel 0754XXXXXX ridicat de la inculpata A.A., introdus în plicul numerotat 18;

- un card de memorie TDK, două mini agende, conţinând numerele de telefon ale inculpaţilor L.F.Gh., P.R., D.N., însemnări făcute cu ocazia deplasării în Germania, alte menţiuni de interes în cauză, de exemplu „România, Olanda, Germania, Franţa, Brazilia, Franţa, Germania, România - stop, vreau în România, gata cu şmecheria" sau „Hotel G., P.P., B.", toate ridicate de la inculpatul M.S.I., introduse în plicul numerotat 19.

- paşapoarte temporare ridicate de la inculpaţi, introduse în plicul numerotat 20, conţinând vize relevante pentru cauză:

- seria 085XXX emis la 8 septembrie 2011, aparţinând inculpatului D.G.A.;

- seria 085XXX emis la 10 noiembrie 2011, aparţinând inculpatului L.F.Gh.;

- seria 085XXX emis la 2 februarie 2011, aparţinând inculpatului B.C.M.;

- seria 085XXX emis la 28 noiembrie 2011, aparţinând inculpatei I.C.E.;

- seria 085XXX emis la 6 ianuarie 2012, aparţinând inculpatului B.C.P.;

- seria 085XXX emis la 9 decembrie 2011, aparţinând inculpatului R.N.C.;

- seria 085XXX emis la 5 ianuarie 2012 aparţinând inculpatului T.I.;

- seria 085XXX emis la 5 ianuarie 2012 aparţinând inculpatului B.V.M.

- 2 bancnote de câte 20 reais, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului B.C.M., introduse în plicul numerotat 21.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Inculpatul D.G.A., aflat în Spania, în localitatea Almeria, Roquetas del Mar începând din anul 2009, a aderat la un grup infracţional organizat constituit în vederea traficului internaţional de droguri în luna octombrie 2010 şi potrivit susţinerilor sale a fost testat şi pregătit să transporte droguri. Prin intermediul altor cetăţeni români a cunoscut-o pe D.M. - zisă „M.", de cetăţenie română, stabilită în Spania şi aflată într-o relaţie cu S.O. - zis „CC". Acesta din urmă i-a propus inculpatului D.G.A. implicarea în activitatea de transport internaţional de droguri, cu rolul de cărăuş.

În data de 28 noiembrie 2010, la solicitarea lui „CC", inculpatul D.G.A. a zburat cu compania T.P. pe ruta Madrid - Lisabona - Sao Paolo, Brazilia, cu sosire la ora 20:03, unde s-a cazat la un motel din lanţul „LS".

Inculpatul a declarat organelor judiciare că înainte de plecare cu o zi, de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia a preluat 62 capsule despre care avea convingerea că ar fi conţinut cantitatea de 620 grame cocaină, pe care le-a transportat înghiţite în corp, la data de 6 decembrie 2010, cu aceeaşi companie pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Malaga, cu plecare la ora 16:36 susţinând că a predat cocaina lui „CC" în localitatea Almeria, Roquetas del Mar.

La sfârşitul lunii decembrie 2010, din însărcinarea lui „CC", inculpatul D.G.A., aflat în Spania, l-a recrutat pe B.C.M. din Zărneşti, cumnatul fratelui său D.M., căruia i-a propus să devină cărăuş de droguri din Brazilia în Spania, urmând să fie plătit cu 4 euro/gram şi apoi i-a achitat transportul cu autocarul în localitatea Almeria din Spania.

În aceeaşi perioadă, inculpatul D.G.A., l-a recrutat în mod similar şi pe inculpatul L.D. din Codlea, căruia i-a asigurat de asemenea transportul cu autocarul în localitatea Almeria din Spania.

În data de 19 ianuarie 2011, inculpaţii B.C.M. şi L.D., însoţiţi de inculpatul D.G.A., s-au deplasat la Consulatul Român din Almeria, unde cei dintâi au solicitat şi obţinut paşapoarte turistice temporare.

La data de 23 ianuarie 2011, inculpaţii L.D. şi B.C.M., la solicitarea inculpatului D.G.A., din însărcinarea lui „E.", "S." şi „S.", au zburat cu compania C.A., pe ruta Madrid, Spania - Sao Paolo, Brazilia, cu sosire la ora 16:54 cu scopul declarat de a prelua un transport de droguri.

După aterizarea în Aeroportul I.G.G.A.F.M. din Sao Paolo, cei doi inculpaţi au fost opriţi de către ofiţerii de poliţie din Brazilia, care le-au refuzat pătrunderea pe teritoriul acestui stat şi le-au aplicat în paşapoarte interdicţii de intrare. După aceea, ambii inculpaţi au fost trimişi cu o altă cursă aeriană în Madrid, Spania.

La câteva zile după revenirea în Spania, inculpaţii B.C.M., L.D. şi D.G.A. s-au întors în România, iar la data de 2 februarie 2011 împreună şi cu martorul L.N. din Codlea şi inculpatul C.G. din Rotbav, recrutaţi în acelaşi scop de inculpatul D.G.A., s-au deplasat la serviciul specializat pentru emiterea paşapoartelor turistice din Braşov, obţinând noi paşapoarte turistice.

După obţinerea paşapoartelor turistice, toţi cei cinci menţionaţi mai sus au plecat în Madrid, Spania, unde cu toţii s-au cazat la Hotelul „W." din Madrid.

La data de 6 februarie 2011, la solicitarea inculpatului D.G.A., din însărcinarea lui „E.", inculpaţii B.C.M. şi L.D. au efectuat o nouă călătorie aeriană pe ruta Madrid, Spania.

- Sao Paolo, Brazilia, cu scopul declarat de a prelua un transport de cocaină.

După aterizarea în Aeroportul din Sao Paolo, la fel ca şi prima oară, cei doi inculpaţi au fost opriţi de către ofiţerii de poliţie din Brazilia, care le-au refuzat pătrunderea pe teritoriul acestui stat şi le-au aplicat şi în noile paşapoarte interdicţii de intrare. După aceea, ambii inculpaţi au fost trimişi cu o altă cursă aeriană în Madrid, Spania.

La data de 10 februarie 2011, la solicitarea inculpatului D.G.A. şi din dispoziţia lui „E.", inculpatul C.G., a zburat cu compania C.A., cu sosire la ora 16:05 pe ruta Madrid, Spania - Sao Paolo, Brazilia, de unde de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia, inculpatul D. a susţinut că acesta a preluat 28 capsule, despre care avea convingerea că conţineau cantitatea de 280 grame cocaină, pe care le-a transportat înghiţite în corp la data de 19 februarie 2011, cu compania T.P., cu plecare la ora 17:05 pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Madrid, şi după ce a eliminat capsulele într-o cameră de hotel din Madrid, închiriată anterior de „E." le-a predat lui D.G.A.

La data de 22 februarie 2011, la solicitarea inculpatului D.G.A. şi din dispoziţia lui „E.", L.C.N. a zburat cu compania T.L.A., cu sosire la ora 05:19 pe ruta Madrid, Spania - Lisabona - Sao Paolo, Brazilia, de unde a preluat de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia 62 capsule, conţinând cantitatea de 620 grame cocaină, pe care le-a transportat înghiţite în corp la data de 5 martie 2011, cu compania T.P., cu plecare la ora 17:08 pe ruta Sao Paolo - Lisabona, unde a fost arestat de autorităţile judiciare portugheze astfel cum rezultă din Adresa IGPR nr. 212005 din 16 iunie 2011.

Conform actelor de la dosarul cauzei respectiv cele privind comisia rogatorie internaţională solicitată de DIICOT Serviciul Teritorial Braşov autorităţilor judiciare portugheze rezultă că L.C.N. a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru trafic de stupefiante - 62 ambalaje conţinând cocaină pe care le-a transportat în organismul său şi ajungând la aeroportul F.S.C., la data de 6 martie 2011 în jurul orei 11:30 a evacuat 6 dintre ambalaje şi a fost reţinut.

S-a reţinut ca stare de fapt dovedită că acesta a efectuat transportul de cocaină la solicitarea unor persoane a căror identitate nu a fost stabilită concret.

În cursul procedurii L.C.N. l-a recunoscut fără nici o îndoială pe inculpatul D., aspecte care se coroborează întru totul cu cele declarate de însuşi inculpatul D. în cursul urmăririi penale.

În luna februarie 2011, inculpatul D.G.A. l-a recrutat pentru a deveni cărăuş de droguri pe C.Z. din Făgăraş, concubinul sorei sale N.N., i-a trimis bani să-şi facă paşaport, pe care acesta l-a obţinut la data de 17 februarie 2011, şi i-a plătit transportul cu autocarul în Spania, la Madrid.

La data de 6 martie 2011, la solicitarea inculpatului D.G.A. şi din dispoziţia lui „E.", C.Z. a zburat cu compania S.A., pe ruta Madrid, Spania - Zurich - Sao Paolo, Brazilia, de unde conform declaraţiilor inculpatului D. acesta a preluat de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia 86 capsule, despre care cunoştea că conţin cantitatea de 860 grame cocaină, pe care le-ar fi transportat înghiţite în corp, la data de 27 martie 2011, cu compania S.A., pe ruta Sao Paolo - Zurich. Acesta a fost arestat de autorităţile judiciare elveţiene fără a se cunoaşte însă cu exactitate motivul arestării.

Potrivit susţinerilor inculpatului D., în luna martie 2011, în contul pagubelor produse datorită prinderii lui L.C.N. şi C.Z., la solicitarea lui „S.", acest inculpat a transportat după ce a preluat de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia 20 de capsule, despre care avea convingerea că ar fi conţinut cantitatea de 200 grame de cocaină, de la Madrid la Palma de Mallorca.

La data de 31 martie 2011, din dispoziţia lui „S.", inculpatul D.G.A. a zburat cu compania chiliana L.A. în Ecuador, mai întâi la Quito şi apoi la Guayaquil, de unde potrivit susţinerilor sale a preluat 63 capsule, având convingerea că acestea conţineau cantitatea de 630 grame de cocaină, pe care le-a transportat înghiţite în corp, la data de 30 aprilie 2011, cu compania I., pe ruta Guayaquil - Madrid, Zbor 464. După ce a eliminat capsulele într-un apartament închiriat de „E.", în cartierul Toreon din Madrid le-a predat lui „S.".

În luna mai 2011, inculpatul D.G.A. i-a recrutat pentru a deveni cărăuşi de droguri pe martorii V.D. şi M.M.M., ambii din Vulcan. Inculpatul D.G.A. l-a cunoscut pe V.D. în timp ce acesta a lucrat ca muncitor la casa bunicii inculpatului din comuna Traian, judeţul Olt şi prin intermediul acestuia l-a cunoscut şi pe M.M.M.

La sfârşitul lunii mai 2011, inculpatul D.G.A., împreună cu V.D. şi M.M.M. s-au deplasat cu un autovehicul condus de C.C.D. la Aeroportul O., de unde au zburat cu Compania L. la Madrid.

Apoi, în data de 24 iunie 2011, cei trei au zburat cu compania A. în Argentina, pe ruta Madrid - Roma - Buenos Aires, cu sosire în data de 25 iunie 2011 iar aici s-au cazat la Hotelul „D.C.".

În data de 1 iulie 2011, din dispoziţia lui „E.", inculpatul D.G.A. şi V.D. au preluat 100 capsule, despre care au avut convingerea că conţineau cantitatea de 1 kg cocaină şi respectiv 78 capsule, ce ar fi conţinut cantitatea de 624 grame cocaină, pe care le-au transportat înghiţite în corp, cu compania A. pe ruta Buenos Aires - Roma şi E., pe ruta Roma - Madrid, unde după ce au eliminat capsulele într-un hotel din Madrid, au predat cantitatea eliminată lui „C.", cu excepţia a 26 de capsule eliminate şi abandonate de V.D. pe aeroportul F. din Roma.

La începutul lunii august 2011, din dispoziţia lui „S.", „CC" şi „T.", la solicitarea lui D.G.A., V.D. a fost trimis să preia un transport de cocaină din Peru, însă la ieşirea din această ţară, pe data de 8 august 2011, a fost prins pe aeroportul din Lima, având înghiţită în corp o cantitate de cocaină. Acest aspect rezultă din Adresa DGP nr. 599534 din 19 august 2011 ce înaintează infograma nr. 351-C din 13 august 2011 a Ambasadei României la Lima - Peru referitor la reţinerea acestuia la data de 8 august 2011 pe aeroportul J.C. din Lima pentru trafic de droguri (capsule ingerate).

La începutul lunii septembrie 2011, inculpatul D.G.A. a revenit pe teritoriul României, unde, la data de 8 septembrie 2011, a solicitat şi obţinut un nou paşaport şi, la solicitarea lui „S.", a procedat la recrutarea directă a inculpaţilor L.F.Gh., B.M. şi a învinuitului S.C., pentru a deveni cărăuşi de droguri. Aceştia s-au întâlnit şi au discutat amănunte despre plecare într-un bar din Braşov.

La data de 6 octombrie 2011, inculpatul D.G.A., împreună cu inculpaţii L.F.Gh. şi B.M. s-au deplasat cu autocarul companiei E. în Olanda, la Amsterdam, fiind cazaţi într-un apartament pus la dispoziţie de „B." şi „S." în Amsterdam, Amsteel, Bijmerdref 671, iar aici a fost relocată baza de plecare către America de Sud în urma unor dispute între membrii străini ai grupării.

La data de 10 octombrie 2011, din dispoziţia lui „S.", D.G.A. a mai efectuat o deplasare din Olanda în Brazilia, cu o cursă a companiei S.A. Bruxelles - Zurich - Sao Paolo, cu sosire la ora 06:25 în timp ce inculpaţii L.F.Gh. şi B.M. l-au aşteptat la Amsterdam.

Inculpatul D. s-a cazat la Hotelul I. din Sao Paolo, Rua da Gloria, Liberdade şi s-a întors la data de 16 octombrie 2011, cu o cursă a companiei S.A. pe aceeaşi rută, cu plecare la ora 18:25 potrivit declaraţiilor sale rezultând că ar fi preluat de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia şi apoi efectuat transportul a 101 capsule despre care avea convingerea că conţineau 1 kg şi 10 grame de cocaină, pe care le-a a eliminat în apartamentul din Amsterdam, Amsteel, Bijmerdref 671 apoi le-a predat lui „S.".

Inculpatul D.G.A. i-a condus pe inculpaţii L.F.Gh. şi B.M. la Consulatul Român din Bruxelles, unde a încercat fără succes să le obţină paşapoarte turistice temporare, inculpatul D.G.A. fiind cel care a suportat toate cheltuielile de deplasare, cazare şi masă în acest scop.

La data de 24 octombrie 2011, inculpaţii L.F.Gh. şi B.M., reveniţi în ţară pe cheltuiala lui „S." şi a lui D.G.A., au solicitat şi obţinut paşapoarte temporare şi, la solicitarea inculpatului D.G.A., primul i-a recrutat pe inculpaţii B.A. şi A.A. cu scopul de a deveni cărăuşi de droguri, apoi L.F.Gh. şi B.M. s-au întors pe data de 26 octombrie 2011 în Olanda. Inculpaţii s-au întors în ţară cu o cursă Wizzair, Eindhoven - Băneasa, iar apoi au revenit în Olanda tot cu o cursă Wizzair Băneasa - Eindhoven

La data de 31 octombrie 2011, din dispoziţia lui „S.", la solicitarea inculpatului D.G.A., inculpaţii L.F.Gh. şi B.M. au zburat cu compania L. pe ruta Amsterdam - Munchen - Sao Paolo, Brazilia, cu sosire la ora 05:54 iar în Brazilia s-au cazat la Hotel ISSEI din Sao Paolo, Rua da Gloria.

De la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia, inculpaţii au preluat 74 capsule, despre care aveau convingerea că conţineau cantitatea de 740 grame cocaină şi respectiv 71 capsule, ce ar fi conţinut cantitatea de 710 grame cocaină, pe care le-au transportat înghiţite în corp la data de 5 noiembrie 2011, cu compania I., pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam, unde după ce au eliminat capsulele în apartamentul din Amsterdam, Amsteel, Bijmerdref 671 le-au predat lui „B." şi „S.".

Înainte de sosirea lor, inculpatul D.G.A. le-a asigurat transportul cu autocarul companiei E. în Olanda, la Amsterdam, pe data de 3 noiembrie 2011, inculpaţilor B.A. şi A.A. cei doi inculpaţi au fost cazaţi de D.G.A. şi „S." într-un apartament situat în Rotterdam, De Manstraat.

În data de 10 noiembrie 2011, inculpaţii B.A. şi A.A., din dispoziţia lui „S." şi la solicitarea inculpatului D.G.A., au zburat cu compania S.A., pe ruta Bruxelles - Zurich - Sao Paolo, Brazilia cu sosire la ora 08:46 unde s-au cazat la Hotel B.P. din Sao Paolo, Rua Dos Bororos.

Potrivit declaraţiilor lor, inculpaţii B.A. şi A.A., au preluat 50 capsule, despre care aveau convingerea că conţin cantitatea de 500 grame cocaină şi respectiv 49 capsule, ce ar fi conţinut cantitatea de 490 grame cocaină, pe care le-au transportat înghiţite în corp la data de 19 noiembrie 2011, cu compania S.A., pe ruta Sao Paolo - Zurich - Bruxelles cu plecare la ora 16:52 şi după ce au eliminat capsulele în apartamentul din Rotterdam, De Manstraat, le-au predat lui „S.".

Ulterior inculpaţii B.A. şi A.A. s-au întors în ţară.

În luna noiembrie 2011, inculpatul D.G.A. i-a recrutat pentru a deveni cărăuşi de droguri pe inculpatul I.A. şi din nou pe învinuitul S.C., ambii din Braşov, cărora le-a propus să devină cărăuşi de droguri şi le-a dat bani să îşi facă paşapoarte turistice.

După data de 11 noiembrie 2011, inculpaţii D.G.A., L.F.Gh., I.A. şi învinuitul S.C., împreună cu martora N.I.E., s-au deplasat în Olanda, la adresa din Rotterdam, De Manstraat, mergând cu trenul până la Munchen şi apoi cu autocarul companiei E. Înaintea plecării, inculpaţii s-au întâlnit la Bucureşti, unde D.G.A. s-a cazat în data de 10 noiembrie 2011 la Hotel M., iar ceilalţi inculpaţi s-au cazat în data de 11 noiembrie 2011 la Hotel I. Gara de Nord.

În data de 27 noiembrie 2011, din dispoziţia lui „B." şi „S." şi la solicitarea lui D.G.A., inculpatul L.F. şi învinuitul S.C. au zburat în Brazilia, cu compania Iberia, pe ruta Bruxelles - Madrid - Sao Paolo, pentru a prelua o cantitate despre care aveau convingerea că ar fi cocaină, însă pe aeroportul din Sao Paolo li s-a refuzat intrarea pe teritoriul statului Brazilian şi au primit interdicţie de a pătrunde în Brazilia, revenind în Olanda cu aceeaşi companie, pe acelaşi traseu.

La scurt timp, la începutul lunii decembrie 2011, inculpatul L.F.Gh., însoţit de martora N.I.E., s-a întors în ţară cu o cursă a companiei L., Amesterdam - Munchen - Bucureşti inculpatul L. cu scopul de a recruta alţi cărăuşi de droguri.

În data de 10 decembrie 2011, din dispoziţia lui „B." şi „S.", la solicitarea inculpatului D.G.A., inculpaţii B.M. şi B.C.P. au zburat cu o cursă a companiei B.A., pe ruta Bruxelles - Londra - Sao Paolo, cu sosire la ora 08:24 unde s-au cazat la Hotel B.P. din Sao Paolo, Rua Dos Bororos.

Inculpaţii B.M. şi B.C.P. au preluat 49 de capsule, despre care aveau convingerea că conţineau cantitatea de 490 grame de cocaină şi respectiv 50 de capsule, ce ar fi conţinut cantitatea de 500 grame cocaină, pe care le-au transportat înghiţite în corp în data de 16 decembrie 2011, cu aceeaşi companie, pe ruta Sao Paolo - Londra - Bruxelles, cu plecare la ora 16:36 şi după ce au eliminat capsulele în apartamentul din Amsterdam, Amsteel, Bijmerdref 671 le-au predat lui „S." şi „B.".

În data de 9 decembrie 2011, la solicitarea inculpatului L.F.Gh., care le-a propus să lucreze pentru el, şi finanţaţi de „B.", inculpaţii B.A. şi A.A. s-au deplasat din nou în Olanda, la Amsterdam şi au fost cazaţi la Hotel C. Amsterdam, Zuid Oost, Loosdrechtdreef nr. 3, 1108 AX, Amsterdam, iar apoi la Hotel I. din Amsterdam, Wanningstraat.

În acelaşi timp, inculpatul L.F.Gh., aflat în România, i-a propus inculpatului P.R. să devină cărăuş de droguri, iar acesta i-a prezentat în acest scop şi pe inculpaţii D.N., M.S.I. şi R.N.C.

Tuturor, inculpatul L.F.Gh. le-a promis că vor primi câte 5 euro/gram de cocaină transportat şi, în data de 9 decembrie 2011, i-a însoţit la serviciul specializat pentru eliberarea paşapoartelor turistice din Braşov, unde aceştia au solicitat şi obţinut paşapoarte temporare.

În data de 10 decembrie 2011, inculpatul L.F.Gh. i-a condus pe inculpaţii P.R., D.N., M.S.I. şi R.N.C. la Aeroportul Băneasa, unde, cu excepţia inculpatului P.R., căruia i s-a refuzat de către organele de poliţie ieşirea din ţară întrucât avea instituită prin hotărâre judecătorească obligaţia de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune Braşov, s-au îmbarcat într-o cursă a companiei W. cu destinaţia Eindhoven, Olanda. Biletele de avion au fost plătite de „B.", care i-a trimis suma de 400 euro inculpatului L.F.Gh. prin M. de pe numele şoferului său F.D., ridicată de acesta de la BCR - Agenţia Onix Braşov şi folosită pentru achitarea taxelor în vederea eliberării paşapoartelor inculpaţilor P.R., D.N., M.S.I. şi R.N.C.

De acolo, inculpaţii s-au deplasat la Amsterdam, unde au fost cazaţi la Hotel I. din Amsterdam, Wanningstraat.

În data de 12 decembrie 2011, din dispoziţia lui „B." şi la solicitarea inculpatului L.F.Gh., inculpaţii B.A. şi A.A. au zburat cu o cursă a companiei L., pe ruta Amsterdam - Munchen - Sao Paolo, cu sosire la ora 05:43 şi s-au cazat la Hotel ISSEI din Sao Paolo, Rua da Gloria.

Inculpaţii B.A. şi A.A. au preluat 60 capsule, despre care aveau convingerea că ar fi conţinut cantitatea de 600 grame cocaină şi respectiv 56 capsule, ce ar fi conţinut cantitatea de 670 grame cocaină, pe care le-au transportat înghiţite în corp şi ascunse în vagin în data de 16 decembrie 2011, cu compania I., pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam, cu plecare la ora 15:11 şi după ce au eliminat capsulele la Hotel I. în Amsterdam le-au predat lui „B.".

Inculpaţii B.A. şi A.A. au revenit în ţară cu trenul, iar inculpaţii B.M. şi B.C.P. cu un autoturism.

În data de 19 decembrie 2011, din dispoziţia lui „S." şi „D.", la solicitarea inculpatului D.G.A., inculpatul I.A. a zburat în Brazilia, cu compania L., pe ruta Munchen - Sao Paolo cu sosire la ora 06:25 după care s-a cazat la Hotel C. din Sao Paolo, Rua Pedro Americo.

În data de 26 decembrie 2011, inculpatul I.A. a preluat de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia şi transportat înghiţite în organism 70 capsule despre care a avut convingerea că ar fi conţinut cantitatea de 700 grame cocaină, cu compania B.A. pe ruta Sao Paolo - Londra - Bruxelles, cu plecare la ora 17:17 şi după ce a eliminat capsulele într-un apartament din Rotterdam le-a predat lui „S." şi „D.".

Ulterior, inculpaţii R.N.C., D.N. şi M.S.I. au plecat succesiv către Brazilia, cu scopul declarat de a transporta cocaină.

La data de 19 decembrie 2011, din dispoziţia lui „B." şi la solicitarea inculpatului L.F.Gh., inculpatul R.N.C., s-a deplasat cu trenul până în Frankfurt şi de acolo a zburat cu o cursă A.F. cu sosire la ora 08:14 pe ruta Paris - Rio de Janeiro Aeroportul Internaţional A.C.J. din Rio de Janeiro iar de acolo mai departe a mers la Sao Paolo, unde a stat timp de 11 zile la Hotel G. din Sao Paolo, Av. Paraguassu, să aştepte cocaină de o puritate mai ridicată.

La data de 30 decembrie 2011, inculpatul R.N.C. a transportat înghiţite în corp 85 de capsule, despre care avea convingerea că ar fi conţinut 850 grame cocaină, pe ruta Sao Paolo - Madrid - Bruxelles, cu compania I., cu plecare la ora 19:05 iar de acolo s-a deplasat cu taxiul la Amsterdam, unde după ce a eliminat capsulele într-un apartament din Amsterdam, unde a fost condus de „B." le-a predat lui „B."

În timp ce inculpatul R.N.C. se afla în Brazilia, pe data de 20 decembrie 2011, inculpatul D.N. a plecat către Brazilia, din dispoziţia lui „B." şi la solicitarea lui L.F.Gh., având rezervate bilete de avion pe aceeaşi rută (Inculpatul a avut rezervare la zborurile AF 2419 Frankfurt - Paris şi AF454 Paris - Sao Paolo în data de 20 decembrie 2011 şi respectiv AF 457 Sao Paolo - Paris şi AF2118 Paris - Frankfurt în datele de 29 decembrie 2011 şi 30 decembrie 2011 şi asigurată cazare la destinaţie, având făcută rezervare la Hotelul B.C.I. din Sao Paolo, Avenida Ibirapuera nr. 2927 Moema dar pe aeroportul din Frankfurt, Germania a fugit cu toţi banii primiţi de la de la „B." pentru deplasare respectiv suma de 700 dolari SUA şi 100 euro şi apoi a revenit cu trenul în România.

La data de 25 decembrie 2011, inculpatul M.S.I., din dispoziţia lui „B." şi la solicitarea inculpatului L.F.Gh., a zburat cu o cursă a companiei A.F., pe ruta Frankfurt - Paris - Sao Paolo - Zbor AF454, cu sosire la ora 08:15, s-a cazat la Hotel I. din Sao Paolo, Rua da Gloria în aşteptarea încărcăturii de cocaină.

Ulterior, pe fondul consumului de alcool, după ce a intrat în legătură cu furnizorul substanţelor pe care urma să le înghită, care i-a pus în vedere să nu mai mănânce nimic pentru a putea înghiţi capsulele respective, a fugit de la hotel, s-a deplasat la aeroport şi a revenit în Europa cu o cursă A.F. pe data de 30 decembrie 2011, zburând de la Sao Paolo la Paris şi apoi la Frankfurt, cu plecare la ora 17:26 iar de acolo s-a întors în ţară cu trenul.

Inculpatul L.F.Gh. s-a întors în ţară singur pe data de 28 decembrie 2011, cu un zbor al companiei L., pe ruta Amsterdam - Munchen - Bucureşti.

Inculpatul B.V.M. l-a cunoscut prin intermediul lui D.M. pe inculpatul D.G.A., care i-a propus să devină cărăuş de droguri.

Inculpaţii T.I. şi B.V.M. au solicitat şi obţinut paşapoarte turistice temporare la data de 5 ianuarie 2012, iar la data de 6 ianuarie 2012 s-au deplasat în Olanda, cu avionul companiei C.A., pe ruta Otopeni - Praga - Amsterdam - Rotterdam - Zboruri OK803 şi OK718 iar aici au fost cazaţi în locuinţa lui D.G.A.

În data de 9 ianuarie 2012, inculpatul B.V.M. s-a deplasat în Brazilia, la solicitarea inculpatului D.G.A., unde a zburat cu o cursă A.F., pe ruta Frankfurt - Paris - Sao Paolo, cu sosire la ora 09:05 unde s-a cazat la Hotel I. din Sao Paolo, Rua da Gloria.

La data de 11 ianuarie 2012, inculpatul B.V.M. a preluat şi transportat înghiţite în corpul său 86 de capsule, despre care avea convingerea că ar fi conţinut 860 grame de cocaină din Sao Paolo la Bruxelles, zburând prin Lisabona cu compania T.P., cu plecare la ora 20:35.

Pe traseu, inculpatul a eliminat treptat capsulele, pe care le-a abandonat în toalete publice din Aeroporturile Sao Paolo, Lisabona, Bruxelles şi în gările din Koln, Hamburg şi Austria, iar odată întors în ţară cu un autocar E. la data de 14 ianuarie 2012 s-a ascuns de ceilalţi membri ai grupării şi ulterior a plecat în Italia.

Odată cu inculpatul B. s-a deplasat în Brazilia şi inculpatul T.I. Acesta a susţinut constant de la prima declaraţie până la ultimul cuvânt în faţa instanţei că nu a ştiut că era vorba de transport de droguri şi nici nu s-a implicat într-o asemenea acţiune, aflând de la organele de anchetă despre transportul de substanţe interzise.

Acest inculpat a arătat invariabil că a plecat în Olanda la propunerea fratelui inculpatului D.G.A. care l-a îndemnat atât pe el, cât şi pe inculpatul B. să meargă pentru a lucra pe perioada iernii în construcţii întrucât firma la care erau toţi trei angajaţi nu prestează activităţi iarna . A acceptat pentru a nu rămâne fără nici un venit După trei zile de la data la care a ajuns în Olanda văzând că nu are nici un loc de muncă a intenţionat să se reîntoarcă în România dar coinculpatul D. i-a propus să meargă în Brazilia într-o vacanţă până la obţinerea locului de muncă. A acceptat iar după o săptămână în care a stat în Brazilia pe cheltuiala lui D. s-a reîntors în Olanda pentru 3 zile şi apoi a revenit în ţară pe data de 27 ianuarie 2012, zburând cu compania T. de la Amsterdam, Olanda la Bucureşti, Otopeni.

Pe data de 26 ianuarie 2012, învinuitul S.C., care a solicitat şi obţinut un nou paşaport în data de 10 ianuarie 2012 şi a zburat singur în Olanda, la solicitarea lui D.G.A., s-a deplasat în Argentina la Buenos Aires, cu un avion al companiei B.A., pe ruta Bruxelles - Londra - Buenos Aires, de unde a preluat potrivit susţinerilor inculpatului D. o cantitate de cocaină, iar în data de 2 februarie 2012 ar fost arestat pe Aeroportul H. din Londra, având înghiţite 70 capsule, despre care avea convingerea că ar fi conţinut 700 grame cocaină.

La data de 4 ianuarie 2012, la solicitarea lui „B.", inculpatul L.F.Gh. i-a recrutat din nou în vederea desfăşurării activităţii de cărăuşie de droguri din Brazilia, către Olanda, pe B.A. şi A.A. şi le-a propus acelaşi lucru şi lui B.V., B.E., P.D.L. şi I.C.E., toţi fără ocupaţie.

Inculpatul L.F.Gh. le-a propus explicit să transporte droguri, urmând să fie plătiţi cu suma de 4 euro/gram şi i-a însoţit pe B.V. şi P.D.L. în data de 4 ianuarie 2012 la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Braşov, unde a achitat contravaloarea taxelor aferente eliberării unor paşapoarte temporare, valabile 1 an, pentru aceştia.

La data de 6 ianuarie 2012, L.F.Gh. s-a deplasat împreună cu inculpaţii B.A., A.A. şi I.C.E., precum şi cu P.D.L., B.E. şi B.V. cu avionul în Olanda, la Amsterdam. Deplasarea de la Braşov la Otopeni a fost realizată cu două taxiuri, transportul fiind achitat de L.F.Gh., iar de acolo, cei menţionaţi s-au îmbarcat într-o cursă a companiei A.A. - zboruri OS792 şi OS377 - şi s-au deplasat la Amsterdam cu escală la Viena, rezervările fiind trimise prin SMS de „B." lui L.F.Gh.

Din Olanda, inculpatul L.F.Gh. s-a ocupat de rezervarea zborurilor şi finanţarea deplasării în acelaşi scop, pe ruta Braşov - Bucureşti - Munchen - Amsterdam, a inculpatului B.C.P. şi a lui P.C.A. Aceştia au zburat cu o cursă L., iar codul rezervării a fost trimis prin SMS de inculpatul L.F.Gh. lui B.C.P.

Aceştia au solicitat şi obţinut paşapoarte, la data de 6 ianuarie 2012 şi în data de 11 ianuarie 2012 au zburat la Amsterdam cu compania L. via Munchen, unde au fost aşteptaţi de inculpatul L.F.Gh. şi cazaţi în apartamentul menţionat mai sus.

Întrucât la testele de înghiţire la care au fost supuşi cu toţii în Olanda, inculpata I.C.E. nu a reuşit să înghită capsulele despre care avea convingerea că sunt de cocaină, aceasta nu a mai fost folosită ca şi cărăuş de asemenea substanţe, iar inculpatul B.A. a aşteptat să preia marfa adusă de ceilalţi şi să o transporte mai departe la Viena, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

În data de 8 ianuarie 2012, inculpata A.A. a transportat înghiţite în corp 52 capsule, despre care a avut convingerea că conţineau cantitatea de 520 grame cocaină, zburând cu compania T., de la Rotterdam la Viena. Inculpata a plecat la ora 20:00 şi a ajuns la ora 22:00 la Viena, unde s-a cazat la Hotelul S. din Ranftlgasse, nr. II. Aici A.A. a livrat în camera de hotel din Viena unui alt membru străin al grupării a capsulele ingerate şi a revenit apoi la Amsterdam în data de 11 ianuarie 2012, a plecat la ora 15:00 şi a ajuns la ora 17:28.

În data de 9 ianuarie 2012, P.D.L., B.E. şi B.V. au plecat cu trenul până la Frankfurt, iar de acolo s-au deplasat la Paris în data de 10 ianuarie 2012, de unde au zburat pe rând, mai întâi P.D.L. şi apoi B.E. şi B.V., care s-au cazat o noapte în Franţa, cu două avioane ale companiei A.F., în Brazilia, pe ruta Paris - Sao Paolo, iar acolo s-au cazat toţi trei la Hotelul I. P.D.L. a plecat cu zborul AF454, cu sosire la ora 09:08, iar B.E. şi B.V. au plecat cu zborul AF456, cu sosire la ora 19:47.

După 5 zile, aceştia au preluat fiecare o cantitate de cocaină (P.D.L. 63 capsule, B.E. - 48 capsule şi B.V. 53 capsule) şi au plecat înapoi spre Europa, pe datele de 14 ianuarie 2012 şi 15 ianuarie 2012, în aceeaşi ordine.

P.D.L., B.V. şi B.E. au fost arestaţi preventiv pe Aeroportul B. din Madrid, venind cu zboruri din Sao Paolo Brazilia, P.D.L. în data de 15 ianuarie 2012, cu o cursă a companiei I., cu plecare la ora 16:15 împreună cu un cetăţean portughez şi B.V. şi B.E. în data de 16 ianuarie 2012, cu o cursă a companiei I., cu plecare la ora 16:10.

Comisia rogatorie relativă la numita P.D.L. a evidenţiat natura substanţei depistată asupra acestei persoane ca fiind cocaina - proces-verbal de constatare.

Audiată ca martor, această persoană a precizat că L.F. nu are nicio legătură cu călătoria sa în Brazilia.

Comisia rogatorie privind pe B.V. şi B.E. a evidenţiat că substanţele eliminate de aceştia, la reactivul Narcotest au dat pozitiv la cocaină.

Nici una din aceste persoane în declaraţiile date în calitate de martor nu l-au indicat pe inculpatul L.F. ca fiind cel care le-au recrutat însă inculpatul L.F. recunoaşte că a organizat plecarea pentru cei trei: P.D.L. şi B.V. şi B.E. în scopul de a fi cărăuşi de droguri.

La data de 14 ianuarie 2012, la solicitarea inculpatului L.F.Gh., inculpatul B.C.P. şi P.C.A. au zburat în Brazilia, cu compania I., cu sosire la ora 21:06 pe ruta Madrid - Rio de Janeiro, unde s-au cazat 2 zile la Hotel T., iar de acolo s-au deplasat la Sao Paolo, unde au rămas timp de o săptămână şi s-au cazat la Hotel R. situat în Rua Joaquim Marra.

În data de 20 ianuarie 2012, P.C.A., de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia a preluat şi transportat înghiţite în organism 50 capsule, despre care a existat suspiciunea că ar fi conţinut cantitatea de 500 grame cocaină, cu compania L., pe ruta Sao Paolo - Munchen, cu plecare la ora 15:49 unde pe aeroport a fost depistat şi reţinut de autorităţile judiciare din Germania astfel cum rezultă din adresa Interpol Wiesbaden din data de 27 ianuarie 2012.

Deşi autorităţile judiciare române au solicitat autorităţilor judiciare germane copia integrală a dosarului penal al numitului P.C.A. inclusiv hotărârea judecătorească de condamnare a acestuia dacă a fost pronunţată, până la acest moment nu a fost depus la dosarul cauzei acest dosar penal remis de autorităţile germane.

Din actele existente la dosar până în acest moment rezultă cu certitudine că în cazul acestei persoane nu s-a stabilit natura substanţei transportate.

În data de 21 ianuarie 2012, inculpatul B.C.P. a preluat de la alţi membri ai grupului, rămaşi neidentificaţi, dintr-o zonă de la periferia oraşului Sao Paolo, Brazilia şi transportat înghiţite în corp 63 capsule, despre care a avut convingerea că ar fi conţinut cantitatea de 630 g cocaină, cu compania T.P. pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Bruxelles, cu plecare la ora 16:51.

La destinaţie a fost aşteptat de inculpatul L.F.Gh., care l-a condus la Amsterdam cu un taxi, iar acolo a predat respectivele capsule.

În data de 15 ianuarie 2012, din dispoziţia lui „B.", inculpatul L.F.Gh. a transportat înghiţite în corp 50 capsule, despre care a avut convingerea că ar fi conţinut cantitatea de 500 grame cocaină, zburând cu compania T., pe ruta Rotterdam - Viena.

Ulterior, inculpatul R.N.C., revenit în ţară la data de 4 ianuarie 2012, împreună cu C.F. din Zărneşti, s-au deplasat la solicitarea lui „B.", din Otopeni la Amsterdam, cu escală la Budapesta, cu Compania M., la sfârşitul lunii ianuarie 2012, unde au fost cazaţi la Hotel I. din Amsterdam, Wanningstraat şi apoi la alt hotel.

Inculpatul D.G.A. a revenit în ţară pe data de 13 februarie 2012, cu cursele T.A., pe ruta Amsterdam - Istanbul - Otopeni pentru a recupera capsulele cu care a fugit B.V.M.

Prin declaraţiile date în cauză, inculpaţii au recunoscut că au primit pentru activităţile întreprinse pentru gruparea la care au aderat sume de bani după cum urmează: inculpatul D.G.A. suma 20.330 euro; inculpatul L.F.Gh. suma de 2600 euro; inculpatul L.D. suma de 100 euro; inculpatul C.G. suma de 100 euro; inculpatul B.M. suma de 4.300 euro; inculpatul B.A. suma de 2.000 euro; inculpata A.A. suma de 4.100 euro; inculpatul I.A. suma de 2.000 euro; inculpatul R.N.C. sumele de 1.000 euro şi 800 dolari SUA; inculpatul D.N. sumele de 700 dolari SUA şi 100 euro.

Pentru a stabili această stare de fapt instanţa a avut în vedere declaraţiile tuturor inculpaţilor, reţinând doar situaţiile certe ce au rezultat din coroborarea acestora între ele cât şi cu conţinutul interceptărilor telefonice, cu depoziţiile martorilor,inclusiv cu înscrisurile care confirmă rezervările pentru transportul şi cazarea inculpaţilor.

Instanţa a înlăturat din starea de fapt stabilită prin rechizitoriu împrejurarea că inculpaţii au transportat sau urmau să transporte în corpul lor cocaină ca şi drog de mare risc, întrucât, dincolo de declaraţiile tuturor inculpaţilor (cu excepţia inculpatului T.I.) care au avut convingerea că au transportat sau urmau să transporte cocaină, instanţa nu poate reţine această împrejurare cu certitudinea necesară pronunţării unei hotărâri de condamnare.

Instanţa a reţinut doar faptul că aceştia au transportat sau au intenţionat să transporte în corpul lor capsule despre care aveau convingerea că ar conţine cocaină.

Instanţa a reţinut că aceste declaraţii nu sunt confirmate în mod ştiinţific printr-o probă care să stabilească natura substanţei ingerate sau care urma să fie ingerată şi respectiv categoria din care face parte, ca atare instanţa nu poate stabili dincolo de orice dubiu că ar fi vorba despre cocaină astfel cum s-a stabilit prin rechizitoriu sau un alt drog - cum au apreciat apărătorii inculpaţilor I.C.E. şi L.F. fără a putea indica în concret care anume drog poate fi reţinut, situaţie în care relativ la acuzaţia de trafic de droguri de mare risc respectiv tentativă la trafic de droguri de mare risc pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor 16 inculpaţi instanţa va face aplicarea principiului de drept in dubio pro reo şi va dispune achitarea acestora, ca urmare a stabilirii incidenţei temeiului de achitare înscris în art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cât priveşte restul acţiunilor descrise în cuprinsul stării de fapt, instanţa a reţinut că punctul de vedere exprimat de fiecare inculpat în parte este esenţial pentru atât pentru determinarea atitudinii psihice faţă de propriul act de conduită cât şi pentru a stabili mobilul faptei ca element al laturii subiective al infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.

1. Referitor la toţi inculpaţii, cu excepţia inculpatului T.I., instanţa reţine că aceştia au manifestat la nivel declarativ intenţia de a deveni cărăuşi de droguri sens în care au călătorit sau au acceptat să călătorească în străinătate, fiind atraşi de sumele impresionante ce puteau fi obţinute în acest mod, asumându-şi riscurile inerente.

Inculpaţii D.G.A. şi L.F. au descris cu lux de amănunte implicarea lor în respectiva grupare, detaliile din declaraţiile lor care se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice expuse în rechizitoriu confirmând existenţa unei structuri organizate, care a acţionat coordonat, după reguli bine stabilite, la care aceştia au aderat şi în cadrul căreia cei doi au avut rolul prestabilit de a recruta alte persoane dornice să se implice în asemenea activitate aducătoare de câştiguri.

La rândul lor, ceilalţi inculpaţi, recrutaţi de cei doi au cunoscut faptul că activitatea infracţională era coordonată de inculpatul D. sau inculpatul L.F., că în activitatea infracţională sunt implicate şi alte persoane, unii dintre ei au şi dus la bun sfârşit activitatea asumată - cazul numiţilor L.C.N., B.E., P.D.L., B.V., despre ultimii trei convorbirile telefonice redate în rechizitoriu fiind elocvente.

De asemenea instanţa a constatat că toţi aceşti inculpaţi în afară de inculpatul P.R. care nu a reuşit să părăsească teritoriul României din motive obiective vorbesc de faptul că în Olanda, Spania au fost întâmpinaţi de persoane de origine africană, că în Brazilia activitatea lor era condusă de alte persoane, ceea ce denotă faptul că aceştia au cunoscut că există un grup cu o structură bine organizată şi au fost de acord să adere astfel la acesta fiind atraşi de câştigurile consistente promise.

Astfel la nivel declarativ toţi aceşti inculpaţi şi-au manifestat dorinţa de a deveni cărăuşi de droguri pentru respectiva grupare, sens în care au acceptat să desfăşoare activităţi concrete de aderare pentru această grupare atraşi fiind de sumele impresionante de bani ce puteau fi obţinute.

În acest sens inculpaţii au depus actele pentru obţinerea unor paşapoarte, au acceptat sume de bani pentru deplasări în străinătate, s-au deplasat în ţări ale Uniunii europene sau ale Americii de Sud cu intenţia declarată de a transporta droguri, toţi cu excepţia inculpatului P.R. au „probat", prin înghiţire, diverse obiecte, substanţe de la persoanele care le dirijau activitatea încă de la plecarea din România şi până la revenirea în ţară.

Toţi cei 16 inculpaţi au acceptat să fie coordonaţi de diverse persoane în activităţile pe care le întreprindeau, şi cunoşteau efectiv acest lucru.

Toate aceste acţiuni mai sus enumerate demonstrează că cei 16 inculpaţi au manifestat nu numai la nivel declarativ intenţia de a deveni cărăuşi de droguri, ceea ce constituie aderare la respectivul grup, aderarea materializându-se apoi şi în acţiunile concrete - cele anterior expuse.

Din comisiile rogatorii internaţionale depuse în cauză în cursul cercetării judecătoreşti astfel cum au fost detaliate în cuprinsul stării de fapt mai sus reţinută rezultă că există o legătură cauzală între inculpaţii D.G.A., respectiv L.F.Gh. şi numiţii B.E., B.V., P.D.L., P.C.A. şi L.C.N. - persoane reţinute de autorităţile judiciare străine, ultimul fiind condamnat pentru trafic de stupefiante.

Chiar dacă nu sunt depistate toate persoanele care fac parte din grupul infracţional, iar inculpaţii la care instanţa a făcut referire la acest punct nu au cunoscut pe toţi membri grupării, acest fapt nu determină inexistenţa infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 astfel cum susţin apărătorii inculpaţilor, instanţa reţinând deja că toţi aceşti inculpaţi au fost coordonaţi de diverse persoane în activităţile pe care le întreprindeau, şi au cunoscut efectiv acest lucru, încă de la plecarea din România şi până la revenirea în ţară.

Inculpatul B.V.M. a recunoscut prin ultima declaraţie dată în cursul urmăririi penale că a fost contactat de coinculpatul D.G.A. prin intermediul fratelui acestuia, D.M., că i s-au plătit de către coinculpat taxele pentru obţinerea paşaportului, şi transportul către Amsterdam, că i s-a explicat de către D.G. în ce consta activitatea în urma căreia urma să câştige bani, respectiv faptul că urma să transporte timp de doi ani, din America de Sud spre Europa, droguri ingerate sub formă de capsule, fiind de acord cu propunerea făcută. Inculpatul a mai recunoscut că a fost supus unui test pentru a dovedi că este apt să înghită capsulele, test pe care l-a trecut, şi că s-a deplasat în Brazilia cu avionul, fiind cazat la un hotel, unde a fost contactat de o persoană de culoare care l-a condus spre o un apartament unde i-a pus la dispoziţie 100 de capsule pentru a le înghiţi. Inculpatul B. a arătat că a înghiţit cu apă cu lămâie 86 de asemenea capsule, pe traseu, acesta a menţionat că a eliminat treptat capsulele, pe care le-a abandonat în toalete publice din Aeroporturile Sao Paolo, Lisabona, Bruxelles şi în gările din Koln, Hamburg şi Austria. Inculpatul a admis că toate cheltuielile de deplasare şi cazare i-au fost achitate de coinculpatul D.

În faţa consilierului de probaţiune inculpatul a arătat că abia la sosirea în Olanda a realizat că propunerea inculpatului D. nu privea un loc de muncă dezirabil, ci viza o activitate de transport de droguri din America de Sud spre Europa, droguri ce aveau forma unor capsule şi urmau a fi ingerate de persoanele care efectuau transportul. Acesta a arătat că deşi s-a gândit că nu este o activitate legală şi că este posibil să existe consecinţe negative a acceptat propunerea fiind încântat de suma de bani care i se propunea pe transport.

Inculpatul L.D. prin apărător a invocat constrângerea ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei solicitând a se lua în considerare declaraţia de martor a tatălui inculpatului audiat ca martor de instanţă.

Această apărare este demontată de însăşi declaraţia inculpatului care arată că după ce a ajuns în Spania, din prima zi D. i-a spus că de fapt nu o să lucreze în agricultură şi i-a propus să care droguri pe care să le aducă din alte ţări în Spania. I-a mai spus că după ce predă drogurile primeşte 4 euro pentru un gram transportat. Iniţial nu a vrut să accepte, dar până la urmă a fost de acord cu propunerea lui D. Prin urmare de vreme ce ştia ce urmează să facă şi a acceptat acest lucru, inculpatul nu mai poate invoca această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. Intenţia sa nu a rămas doar la acest nivel declarativ, ci mai mult inculpatul a menţionat că 3 bărbaţi de culoare l-au supus unor teste de înghiţire, arătând că toate cheltuielile cât a stat în Spania au fost suportate de D. Când a făcut a doua probă a aflat că trebuie să meargă în Brazilia, împreună cu B.C. au plecat spre Brazilia dar au fost întorşi de la graniţă. A revenit în ţară, şi-a făcut paşaportul cu bani de la D. care îi avea de la cei de culoare, şi-a lăsat paşaportul în Spania ca să nu afle familia.

Relativ la inculpatul P.R., instanţa a avut în vedere declaraţiile coinculpaţilor, intenţia sa de aderare la grupul infracţional este lămurită prin declaraţiile coinculpaţilor D.N., M.S. şi R.C. pe care acesta i-a recrutat şi prezentat lui L.F.Gh. pentru a deveni cărăuşi de droguri pe ruta America de Sud Europa.

2. Singurul inculpat dintre cei 17 inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză referitor la care instanţa nu poate reţine nici măcar că ar fi manifestat la nivel declarativ intenţia de a deveni cărăuş de droguri deşi din actele dosarului rezultă că s-a deplasat în Brazilia pe cheltuiala inculpatului D.G.A. este inculpatul T.I. care a susţinut în mod constant de la prima declaraţie până la ultimul cuvânt că scopul deplasării în această ţară a fost doar turistic.

În cazul acestui inculpat instanţa nu a putut lămuri sub aspect subiectiv că scopul pentru care s-a deplasat în Brazilia la propunerea inculpatului D. a fost acela de a deveni cărăuş de droguri.

În acest context instanţa reţine că declaraţia inculpatului D. nu se coroborează cu declaraţia inculpatului B. - cel care a călătorit împreună cu acest inculpat, iar inconsecvenţa în declaraţii a inculpatului B. este de natură a susţine poziţia inculpatului T.

Astfel atât inculpatul T. cât şi inculpatul B. au invocat o anumită amăgire exercitată de inculpatul D. care i-a determinat să meargă în Olanda pe cheltuiala sa în scopul de a obţine un loc de muncă.

În declaraţia dată în faţa procurorului, la data de 5 martie 2012, inculpatul B. a menţionat expres: „înainte de a pleca în străinătate nici eu, nici T.I. nu am avut nici un fel de discuţie cu D.M., nici cu D.G.A. sau cu alte persoane legate de transportul de droguri, fiind convins că merg de fapt la muncă". Potrivit susţinerilor inculpatului B. cu ocazia primei audieri de către procuror, abia când au ajuns la Amsterdam, inculpatul D. le-a spus că de fapt va trebui să meargă în Brazilia, de unde vor aduce înapoi în Olanda capsule cu droguri pe care vor trebui să le înghită.

La următoarea audiere de către procuror, cea din 19 martie 2012 acelaşi inculpat arată că în momentul când a plecat din România în luna ianuarie 2012 către Olanda, unde i-a aşteptat inculpatul D., ştiau la ce se duc, atât el cât şi T.I., respectiv că urmează să înghită droguri, pe amândoi i-a atras câştigul promis de 4 - 5 euro pe gram.

În faţa consilierului de probaţiune însă, inculpatul B.V.M. avansează prima versiune din faţa procurorului respectiv că abia la sosirea în Olanda a aflat că nu e vorba de un loc de muncă, ci de transport de droguri, activitate la care el a achiesat fiind atras de suma de bani care i se propunea, ignorând riscurile respectivei acţiuni.

Aşadar inconsecvenţa inculpatului B. nu permite lămurirea împrejurării că la momentul plecării din România inculpatul T. ar fi achiesat la propunerea inculpatului D. de a deveni cărăuş de droguri, iar după decolarea din Olanda către Brazilia, în afară de declaraţiile contradictorii ale inculpaţilor implicaţi - D. şi T. nu mai există nici un alt element probatoriu care să dovedească că scopul deplasării în Brazilia a inculpatului T. ar fi fost acela de a deveni cărăuş de droguri pentru gruparea din care făcea parte inculpatul D.

Instanţa a conchis în sensul că probele analizate nu sunt suficiente pentru a lămuri nici măcar la nivel declarativ intenţia inculpatului T.I. de aderare la grupul infracţional în care ar fi fost atras de inculpatul D., valorificând principiul de drept in dubio pro reo, relativ la învinuirea înscrisă în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu referire la toţi inculpaţii instanţa a subliniat faptul că prin incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar şi a celei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul are în vedere sancţionarea acestora cu pedeapsa închisorii stabilind limite - atât cea minimă cât şi cea maximă la un nivel ridicat exprimând astfel un pericol social generic ridicat.

De asemenea instanţa a luat în considerare în acest context dimensiunea transfrontalieră a activităţii infracţionale a inculpaţilor, modul concret în care s-a derulat starea de fapt, perioada de timp în care s-a desfăşurat acţiunea ilicită, mobilul infracţional identic în cazul tuturor inculpaţilor, aceştia acţionând cu multă uşurinţă şi ignorând riscurile inerente inclusiv cele pentru propria sănătate din dorinţa de a obţine venituri consistente fără muncă licită.

În cazul inculpaţilor D.G.A. şi L.F.Gh. instanţa a constatat săvârşirea faptelor într-o perioadă îndelungată de timp ceea ce dovedeşte perseverenţă în plan infracţional. Inculpatul D. este cel care l-a atras în grupul infracţional pe inculpatul L.F. şi la rândul lor, aceşti inculpaţi sunt cei care i-au recrutat pe toţi ceilalţi inculpaţi, schimbând practic în mod negativ destinele persoanelor cooptate, ei fiind cei care au avut legături cu persoanele din străinătate, activitatea lor fiind esenţială şi făcând posibilă activitatea celorlalţi inculpaţi.

Inculpatul D.G.A. este în vârstă de 26 de ani, deşi nu prezintă antecedente penale, a experimentat timpuriu conduite deviante, antisociale, experienţă care alături de tentaţia de a obţine resurse financiare în mod facil, la propulsat în lumea infracţională astfel cum rezultă din referatul de evaluare. Pe parcursul procesului a manifestat interes pentru situaţia sa juridică, s-a prezentat la toate termenele acordate în cauză. Deşi neagă achiesarea la un grup organizat în scopul traficului de droguri, a adoptat o poziţie de asumare a acuzaţiilor, regretând toate cele întâmplate. Deşi în declaraţiile date în cursul urmăririi penale admite că a primit sume de bani ce totalizează 20.330 euro cu ocazia ultimului cuvânt acordat în cauză neagă acest aspect. Integrarea socială a inculpatului este deficitară conform referatului de evaluare întocmit în cauză dar poate fi influenţată pozitiv în condiţiile în care va fi sprijinit atât pe timpul executării pedepsei pentru identificarea şi consolidarea unei scale de valori morale şi sociale, cât şi ulterior în vederea ocupării unui loc de muncă care să-i asigure stabilitatea financiară.

2. Inculpatul L.F.Gh. este în vârstă de 28 de ani, nu prezintă antecedente penale, s-a angrenat în activitatea ilicită din curiozitate şi din tentaţia de a obţine resurse financiare în mod facil, admite că a obţinut din activitatea desfăşurată în cadrul grupului transnaţional la care a achiesat o sumă de 2.600 euro. Cu ocazia discuţiilor cu consilierul de probaţiune nu îşi mai asumă responsabilitatea pentru racolarea altor persoane în această activitate, aşa cum a făcut în faţa procurorului, susţinând doar că le-a povestit prietenilor săi ce a făcut în străinătate, restul fiind dorinţa lor, însă cu ocazia ultimului cuvânt inculpatul a arătat că regretă cele întâmplate, conştientizează gravitatea acuzaţiilor. Şi acest inculpat a manifestat interes pentru situaţia sa juridică, s-a prezentat la toate termenele acordate în cauză.

În privinţa perspectivelor de reintegrare în societate, consilierul de probaţiune evidenţiază că există dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea familială, profesională şi chiar locativă, precum şi la nivelul decizional şi al atitudinii faţă de normele morale şi sociale general acceptate, dificultăţi ce pot fi depăşite în condiţiile în care va fi sprijinit atât pe timpul executării pedepsei pentru identificarea şi consolidarea unei scale de valori morale şi sociale, al dobândirii unei calificări profesionale, cât şi ulterior în vederea ocupării unui loc de muncă care să-i asigure stabilitatea financiară

3. Cu privire la inculpatul B.C.M. instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 25 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social, având loc de muncă unde este apreciat corespunzător a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, prezentându-se la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt regretând cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica toate aceste circumstanţe în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Instanţa a aplicat acestui inculpat prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 76 alin. (3) C. pen. apreciind că pedeapsa închisorii de 3 ani corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţelor sale personale.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat - persoană ajunsă la maturitate şi care posedă aptitudinea necesară înţelegerii conduitei ilicite şi repercusiunilor faptei sale, deci perspective favorabile de reintegrare socială astfel cum menţionează şi referatul de evaluare întocmit în cauză, apreciind că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

4. Cu privire la inculpatul L.D. instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 22 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social, a obţinut venituri din muncă licită, de la locul de unde a primit o apreciere corespunzătoare s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt a menţionat că regretă cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica toate aceste circumstanţe în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Aşadar, instanţa a aplicat acestui inculpat prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 76 alin. (3) C. pen. apreciind că pedeapsa închisorii de 3 ani corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţelor sale personale.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat care şi potrivit referatului de evaluare prezintă o integrare socială satisfăcătoare, apreciind că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

5. Cu privire la inculpatul C.G. instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 21 de ani, nu prezintă antecedente penale, după punerea în libertate din starea de arest preventiv s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale a negat implicarea în comiterea faptei penale, dar cu ocazia ultimului cuvânt a manifestat o atitudine de regret faţă de cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica aceste circumstanţe în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat care potrivit referatului de evaluare presentenţială întocmit în cauză are nevoie de sprijin instituţional pentru schimbarea stilului de viaţă, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen. instanţa a acordat acestui inculpat o şansă de a renunţa la prezentul stil de viaţă sens în care va face în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, comportamentul său urmând a fi atent supravegheat pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

6. Cu privire la inculpatul B.M. instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 26 de ani, prezintă o consistentă antecedenţă penală, fiind condamnat de 5 ori în minorat pentru infracţiuni contra patrimoniului, după punerea în libertate din starea de arest preventiv s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, a adoptat o poziţie procesuală pozitivă, admite că a obţinut din activitatea infracţională o sumă de 4.300 euro, iar cu ocazia ultimului cuvânt a manifestat o atitudine de regret faţă de cele întâmplate.

Astfel, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, instanţa a apreciat ca fiind în acord cu cerinţele art. 52 C. pen. pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat care potrivit referatului de evaluare presentenţială întocmit în cauză are nevoie stringentă de sprijin instituţional pentru schimbarea stilului de viaţă, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a acordat acestui inculpat o şansă de a renunţa la prezentul mod de viaţă sens în care va face în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 7 ani, dată fiind antecedenţa penală care a pus în evidenţă neînţelegerea sancţiunilor anterioare ce au fost aplicate în cazul său comportamentul său urmând a fi atent supravegheat pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

7. Cu privire la inculpatul B.A. instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 28 de ani, prezintă o consistentă antecedenţă penală, fiind condamnat de 8 ori în minorat şi majorat, săvârşind prezenta faptă penală în stare de recidivă postcondamnatorie, după punerea în libertate din starea de arest preventiv s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, a adoptat o poziţie procesuală pozitivă, admite că a obţinut din activitatea infracţională o sumă de 2.000 de euro fiind de acord că această sumă să-i fie confiscată, iar cu ocazia ultimului cuvânt a manifestat o atitudine de regret faţă de cele întâmplate.

Astfel, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, instanţa a apreciat ca fiind în acord cu cerinţele art. 52 C. pen. pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

8. Cu privire la inculpata A.A., instanţa a reţinut că aceasta este în vârstă de 25 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană cu privire la care consilierul de probaţiune a conchis că are perspective limitate de reintegrare socială dar care atât în faţa acestuia cât şi în faţa instanţei şi-a exprimat insistent dorinţa de integrare socială, primul pas în a reuşi în acest sens fiind făcut prin aceea că după eliberarea din starea de arest preventiv a obţinut un loc de muncă pe durată nedeterminată, a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt regretând cele întâmplate astfel că în cazul acestei inculpate instanţa va valorifica aceste circumstanţe în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Aşadar, instanţa a aplicat acestei inculpate prevederile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., 76 alin. (3) C. pen. şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, apreciind că pedeapsa închisorii de 2 ani corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţelor sale personale.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestei inculpate, instanţa a reţinut că aceasta a conştientizat gravitatea acuzaţiei şi posedă totodată aptitudinea necesară înţelegerii conduitei ilicite şi repercusiunilor faptei sale, apreciind că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru aceasta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut în cazul acestei inculpate aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

9. Referitor la inculpatul B.C.P., instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 29 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, din referatul de evaluare rezultă că este o persoană care a parcurs un proces de integrare socială adecvat etapelor de vârstă pe care le-a parcurs: a finalizat studiile unei şcoli profesionale, a obţinut o calificare profesională - lăcătuş - la locul de muncă, traseul său profesional s-a manifestat prin stabilitate la locul de muncă iar după punerea sa în libertate din starea de arest preventiv a fost reangajat la acelaşi loc de muncă pe durată determinată de 3 luni - aspect confirmat prin înscrisul depus în acest sens. Este puternic afectat de pierderea mamei de aceea integrarea sa familială este deficitară, dar evoluţia sa viitoare poate fi dezirabilă inculpatul declarând că doreşte o menţinere a integrării profesionale.

Inculpatul a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt regretând cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica toate aceste circumstanţe în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat, luând în considerare şi împrejurarea că acesta înţelege conduita ilicită şi repercusiunile faptei sale, deci posedă perspective favorabile de reintegrare socială, apreciind că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

10. Cu privire la inculpatul I.A. instanţa a reţinut că la data faptei acesta abia a trecut de pragul majoratului însă prezintă antecedente penale, fiind condamnat în minorat pentru o infracţiune de tâlhărie, prezenta fapta fiind comisă înăuntrul termenului de încercare al respectivei pedepse suspendată condiţionat. Conform menţiunilor din referatul de evaluare, anterior faptei inculpatul îşi asigura existenţa prin muncă ocazională în construcţii, a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, a manifestat interes pentru situaţia sa juridică prezentându-se la termenele acordate în cauză, admite că suma de 2.000 de euro obţinută prin activitatea infracţională trebuie confiscată astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica toate aceste circumstanţe conform art. 74 alin. (2) C. pen.

Aşadar, instanţa a aplicat acestui inculpat prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 76 alin. (3) C. pen. apreciind că pedeapsa închisorii de 2 ani corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţelor sale personale.

În baza art. 110¹ alin. (2) şi 83 C. pen. instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2346 din 30 noiembrie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin nerecurare la data de 20 decembrie 2010, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că acest inculpat execută în final pedeapsa închisorii de 5 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

11. Cu privire la inculpatul P.R., instanţa a reţinut faptul că acest inculpat, în vârstă de 37 de ani, nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârşind prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie, demonstrând neînţelegerea clementei acordată de organele judiciare în trecut prin beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Relativ la poziţia procesuală a inculpatului, instanţa subliniază atitudinea finală a acestuia de conştientizare a gravităţii acuzaţiei şi de regret faţă de cele întâmplate. Acest aspect de atitudine a inculpatului coroborat cu elementele reale de integrare socială remarcate de consilierul de probaţiune care l-a evaluat pe inculpat prin evidenţierea atitudinii corecte a acestuia faţă de muncă, intenţia de a-şi menţine un loc de muncă, conduita de preocupare pentru ameliorarea situaţiei sale generale, vor fi valorificate de instanţa de judecată în procesul de individualizare judiciară a pedepsei ca şi circumstanţe atenuante judiciare în contextul art. 74 alin. (2) C. pen.

În raport de circumstanţele prezentate, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., 37 lit. a) C. pen. instanţa a apreciat că răspunde cerinţelor art. 52 C. pen. şi este îndestulătoare pentru reeducarea acestui inculpat pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen. instanţa a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1535 din 23 iulie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin neapelare la data de 3 august 2010, pedeapsă care se va adăuga la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa închisorii de 6 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

12. Referitor la inculpatul R.N.C., instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 31 de ani, nu posedă antecedente penale deşi nu s-a bucurat de protecţie părintească de mic copil, a fost instituţionalizat, a finalizat un traseu şcolar, iar după scoaterea din sistemul de ocrotire a lucrat pe perioade scurte cu forme legale, fiind orientat către menţinerea unui traseu dezirabil din perspectiva de a munci.

Inculpatul a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, recunoaşte că a obţinut din activitatea infracţională sumele de 1.000 euro şi 800 dolari SUA, s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt regretând cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica circumstanţele enunţate anterior în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat, luând în considerare că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

13. Relativ la inculpatul D.N., instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 26 de ani, nu posedă antecedente penale, din referatul de evaluare rezultă că nu s-a bucurat de protecţie părintească după vârsta de 12 ani, a fost instituţionalizat, a finalizat 10 clase, a obţinut calificarea de strungar, şi cu toate că a fost marcat de momentul ieşirii din sistemul de ocrotire, a lucrat constant, fiind orientat către menţinerea unui traseu dezirabil din perspectiva de a obţine venituri din muncă.

Inculpatul a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, recunoaşte că a obţinut din activitatea infracţională sumele de 100 euro şi 700 dolari SUA, arătând că în situaţia în care se va stabili că aceste sume de bani se impun a fi confiscate va munci, s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt a regretat cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa va valorifica circumstanţele enunţate anterior în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Aşadar, instanţa a aplicat acestui inculpat prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 76 alin. (3) C. pen. apreciind că pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţelor sale personale.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestui inculpat, luând în considerare că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut în cazul acestui inculpat aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

14. Relativ la inculpatul M.S.I., instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 39 de ani, are un copil de 7 ani din fosta căsătorie, a săvârşit prezenta faptă penală în stare de recidivă postcondamnatorie, după punerea în libertate din starea de arest preventiv s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, a adoptat o poziţie procesuală pozitivă, iar cu ocazia ultimului cuvânt a manifestat o atitudine de regret faţă de cele întâmplate, instanţa urmând a valorifica aceste aspecte de atitudine a inculpatului ca şi circumstanţe atenuante judiciare. Prin urmare, aplicând acestui inculpat dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. instanţa a apreciat ca fiind în acord cu cerinţele art. 52 C. pen. pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

15. Cu privire la inculpata I.C.E., instanţa a reţinut că aceasta este în vârstă de 29 de ani, nu posedă antecedente penale deşi s-a aflat permanent în compania unor persoane care s-au ocupat de săvârşirea de infracţiuni, a adoptat o atitudine procesuală pozitivă, s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, cu ocazia ultimului cuvânt a arătat că regretă cele întâmplate, consilierul de probaţiune evidenţiind că prin experimentarea stării de arest preventiv aceasta conştientizează consecinţele adoptării comportamentului infracţional astfel că în cazul acestei inculpate instanţa va valorifica aceste circumstanţe în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Aşadar, instanţa a aplicat acestei inculpate prevederile art. 76 alin. (1) lit. d), 76 alin. (3) C. pen. şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, apreciind că pedeapsa închisorii de 2 ani corespunde gradului concret de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţelor sale personale.

Ţinând seama de profilul sociomoral al acestei inculpate, instanţa a reţinut că aceasta a conştientizat gravitatea acuzaţiei şi posedă totodată aptitudinea necesară înţelegerii conduitei ilicite şi repercusiunilor faptei sale, apreciind că pronunţarea condamnării reprezintă un avertisment pentru aceasta, constatând îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., instanţa a făcut, în cazul acestei inculpate, aplicaţiunea acestui text legal şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterior menţionate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, suficient pentru stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale.

16. Relativ la inculpatul B.V.M., instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 24 de ani, se află la primul impact cu legea penală, din referatul de evaluare rezultă că beneficiază de suport moral din partea familiei sale, de stabilitate locativă, de un nivel de şcolarizare care îi permite continuarea formării profesionale, fiind orientat către menţinerea unui traseu dezirabil din perspectiva de a obţine venituri din muncă, astfel că evoluţia sa comportamentală se va putea înscrie pe un traseu pozitiv.

Deşi a manifestat în cursul urmăririi penale o poziţie oscilantă, în cursul judecăţii s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, iar cu ocazia ultimului cuvânt a regretat cele întâmplate astfel că în cazul acestui inculpat instanţa a valorificat circumstanţele enunţate anterior în contextul art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii B.A., A.A., B.V.M., B.C.P., D.N., D.G.A., I.C.E., L.F.Gh., L.D., P.R., R.N.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a hotărârii atacate, iar în urma rejudecării:

- condamnarea inculpaţilor D.G.A., L.F.Gh., C.G., B.M., B.A., A.A., B.C.P., I.A., R.N.C., B.V.M., T.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a inculpaţilor B.C.M., L.D., P.R., D.N., M.S.I., I.C.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

- condamnarea inculpatului T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003;

- majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.G.A., L.F.Gh.;

- înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., aplicate inculpaţilor B.C.M., L.D., C.G., A.A., B.C.P., R.N.C., D.N., M.S.I., I.C.E., B.V.M., I.A. şi P.R., majorarea în mod corespunzător a cuantumului pedepsei aplicate, aplicarea pedespelor complementare prevăzute de lege şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie;

- majorarea pedespelor aplicate inculpaţilor B.M. şi B.A., iar în cazul inculpatului B.M., executarea acesteia în regim de detenţie.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată următoarele:

Soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de droguri şi tentativă la trafic de droguri de mare risc este greşită având în vedere că instanţa de fond a motivat această soluţie prin aceea că a înlăturat din starea de fapt stabilită prin rechizitoriu împrejurarea că inculpaţii au transportat sau urmau să transporte în corpul lor cocaină ca drog de mare risc, cu motivarea că nu poate reţine această împrejurare cu certitudinea necesară pronunţării unei hotărâri de condamnare. Inculpaţii din prezenta cauză au fost depistaţi şi identificaţi ca urmare a sesizării în luna septembrie 2011, a lucrătorilor BCCO Braşov de către Serviciul Public pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Braşov cu privire la informarea Ambasadei României în Lima, Peru în legătură cu arestarea lui V.D. din comuna Vulcan, judeţul Braşov la data de 8 august 2011, pe Aeroportul J.C. din Lima având asupra sa o cantitate de cocaină înghiţită în corp. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că acesta a plecat din ţară împreună cu M.M.M., prin intermediul inculpatului D.G.A., cu sprijinul martorului C.C.D.. M.M.M. a denunţat lucrătorilor de poliţie participarea sa la asocierea în vederea traficului de droguri din Argentina spre Europa. La data de 4 ianuarie 2012, B.V. s-a prezentat la sediul BCCO Braşov şi a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că a fost recrutat pentru a deveni cărăuş de droguri de către L.F.Gh., care i-a propus să îl însoţească în Olanda împreună cu alte persoane în data de 6 ianuarie 2012. Depistarea martorilor P.D.L., B.V. şi B.E. pe alte aeroporturi, având asupra lor diferite cantităţi de droguri de mare risc, precum şi comisiile rogatorii efectuate în ţările unde au fost depistaţi, precum şi declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor care relevă legătura acestor persoane cu inculpaţii din prezenta cauză, constituie probe în sensul că inculpaţii au transportat sau au avut intenţia de a transporta în maniera descrisă, droguri de mare risc.

Referitor la achitarea inculpatului T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, se arată că este neîntemeiată. în susţinerea condamnării acestui inculpat se invocă, în primul rând, declaraţia inculpatului D.G., a inculpatului B.V.M. declară, precum şi a inculpatului T.I. din cursul urmăririi penale, susţinerile acestuia neavând nici un suport probator şi sunt contrazise de declaraţiile inculpaţilor D. şi B. care au expus pe larg modul în care inculpaţii au ajuns în Olanda şi acţiunile pe care aceştia le-au întreprins în Brazilia.

Se mai arată că pedepsele în cuantum redus aplicate inculpaţilor D.G.A. şi L.F.Gh. sunt neîntemeiate în raport de activitatea lor infracţională, de numărul persoanelor pe care le-au atras în această activitate. Totodată, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., reţinute în favoarea inculpaţilor B.C.M., L.D., C.G., A.A., B.C.P., R.N.C., D.N., M.S.I., I.C.E., B.V.M. nu sunt întemeiate. Nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât nu poate fi reţinută în mod automat ca circumstanţă atenuantă lipsa antecedentelor penale, dacă nu este coroborată cu alte elemente de fapt, cu alte împrejurări din care să reiasă conduita bună înainte de săvârşirea faptei, circumstanţă care nu se rezumă la lipsa antecedentelor penale. Nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - faptul că inculpaţii s-au prezentat la toate termenele de judecată şi au regretat cele întâmplate - în condiţiile în care prezentarea acestora în faţa instanţei de judecată, la fiecare termen, era o obligaţie impusă de instanţa de judecată la momentul la care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2012 definitivă prin Decizia penală nr. 617/R din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov şi anume „obligaţia de a se prezenta la organul de urmărire penală sau, după caz la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat". Totodată, „simpla recunoaştere şi regretul inculpatului nu pot determina, în sine, acordarea în mod automat a circumstanţelor atenuante sau „împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperantă şi a recunoscut fapta este lipsită de relevanţă în condiţiile în care, în cauză existau probe evidente, ştiinţifice, ale vinovăţiei sale, neputând nega o situaţie certă şi clară. Comportamentul inculpatului nu a fost coroborat cu pericolul social major al faptei sale, ca apoi prin analiză să observe dacă se impunea reţinerea sau nu de circumstanţe atenuante.

Cu privire la inculpaţii I.A. şi P.R., instanţa de judecată a reţinut în mod nejustificat dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen.

Se mai arată că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor B.M. şi B.A., raportat la activitatea infracţională a inculpaţilor, la implicarea acestora pentru reuşita demersurilor infracţionale.

Apelantul inculpat D.G.A. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei apelate, în sensul că menţinerii dispoziţiilor cu privire la infracţiunea prev. de Legea nr. 39/2003, cu menţiunea că într-adevăr poate exista un grup la nivel internaţional, însă la nivelul Judeţului Braşov nu s-a dovedit existenţa grupului. Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate, în raport de circumstanţele acestuia, în sensul că nu are antecedente penale şi este la prima abatere.

Apelantul inculpat R.N.C. a solicitat admiterea apelului, reindividualizarea pedepsei şi ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată, conform art. 81 C. pen. Se arată în motivarea apelului că are 31 ani, nu are antecedente penală, iar în ciuda faptului că nu s-a bucurat de protecţia părintească, fiind instituţionalizat, a lucrat cu forme legale, a avut o atitudine constantă în cadrul acestui dosar, de recunoaştere şi de regret încă din faza de urmărire penală şi păstrată şi în faza judecătorească. Din activitatea infracţională a obţinut sume modice cuprinse între 800 şi 1.000 euro.

Apelantul inculpat D.N. a solicitat achitarea sa pentru transportul de droguri, întrucât nu există probe cu privire la acordul său pentru a transporta droguri, ci doar pentru faptul că s-a deplasat în străinătate la muncă. Inculpatul a solicitat a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor sale personale, lipsei antecedentelor penale, împrejurării că a fost instituţionalizat, atitudinii sale procesuale pozitive, şi în consecinţă să se reducă pedeapsa aplicată.

Apelantul inculpat B.V.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, considerând că această faptă nu există şi de asemenea. în motivarea apelului se arată că instanţa a interpretat în mod eronat probele aflate la dosarul cauzei, făcând o greşită individualizare a pedepsei raportat atât la criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea de săvârşire a faptei, gradul de pericol social al acestora, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului. în ceea ce priveşte condamnarea dispusă de instanţa de fond cu privire la săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, se arată că instanţa, deşi a reţinut că declaraţia inculpatului D. nu se coroborează cu declaraţia inculpatului B. din care rezultă că scopul deplasării în Olanda a fost acela de a obţine un loc de muncă, totuşi a reţinut această stare de fapt doar în favoarea inculpatului T. cu care inculpatul B. s-a deplasat. Astfel, instanţa de fond a pronunţat două soluţii contradictorii pentru aceeaşi acţiune infracţională. În ceea ce priveşte intenţia inculpatului de a săvârşi această faptă, se invocă declaraţia sa din 5 martie 2012, de unde rezultă că, în momentul în care a hotărât împreună cu inculpatul T. să plece în străinătate, nu au avut nicio discuţie cu vreo altă persoană legată de transportul de droguri, fiind convinşi că vor merge la muncă. Această declaraţie se coroborează cu declaraţia inculpatului T. şi de care s-a ţinut seama la achitarea acestuia. Condamnarea inculpatului B. este nelegală, întrucât se sprijină doar pe declaraţia din 19 martie 2012, declaraţie care a fost dată la promisiunea procurorului că dacă va declara în acest mod nu va fi trimis în judecată. Inculpatul nu cunoştea despre existenţa vreunui grup de constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni, astfel că nu putea să se asocieze şi să se alăture acestuia.

În subsidiar, inculpatul a solicitat diminuarea pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanţele reale şi cele personale, faptul că nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de cercetare penală, este încadrat în muncă şi are suportul familiei în reintegrarea acestuia.

Apelantul inculpat I.A. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Lege nr. 39/2003. în motivarea apelului se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nici în ceea ce priveşte latura obiectivă şi nici în ceea ce priveşte latura subiectivă. Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 găsim definiţia noţiunii de grup infracţional organizat. Nu s-a făcut dovada existenţei acestui grup infracţional organizat, respectiv nu s-a prezentat nicio structură a grupului, în cadrul căreia inculpaţii au acţionat. Nu s-a dovedit faptul că inculpatul I. ar fi cunoscut că există un grup, că acesta organizează în scopul de trafic de droguri.

Apelantul inculpat B.A. a solicitat admiterea apelului care vizează cererea de achitare cu privire la infracţiunea de aderare la grup infracţional, iar pe de altă parte vizează în subsidiar, individualizarea pedepsei. În motivarea apelului se arată, în ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la grup infracţional, că nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul a avut reprezentarea faptului că în momentul în care îşi dă acordul pentru a transporta droguri, există un grup organizat cu structură bine stabilită din care acesta să cunoască persoanele care fac parte din acest grup. Nu s-a stabilit structura grupului, iar la momentul în care se presupune că inculpatul a aderat la acest grup şi nu se poate spune că a avut reprezentarea faptului că exista un grup pentru că erau cele trei persoane organizate într-o anumită formă.

În subsidiar, inculpatul a solicitat micşorarea pedepsei, precum şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, din referatul de evaluare existând date suficiente care să permită instanţei să ajungă la concluzia că această modalitate de executare a pedepsei este una potrivită.

Apelantul inculpat L.F.Gh. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, admiterea apelului, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de Legea nr. 39/2003, considerând că instanţa de fond în mod greşit a pronunţat condamnarea sa, întrucât nu a interpretat în mod corect probele aflate la dosarul cauzei, infracţiunii lipsindu-i elementele constitutive, atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă. În cauză nu s-a făcut dovada existenţei acestui grup sub forma unei organizaţii locale, majoritatea dintre inculpaţi fiind prieteni. În privinţa acestei infracţiuni se mai arată că există un dubiu, care profită inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de intermediere de droguri de mare risc, se arată că în mod greşit instanţa a condamnat inculpatul, având în vedere că nu există dovezi din care să rezulte că a transportat 1,240 kg de cocaină şi că ar fi încasat anumite sume de bani la care face referire actul de sesizare, prin urmare nu se impune confiscarea specială. Inculpatul a învederat faptul că în acea perioadă lucra, încasa venituri licite, prin muncă şi mai mult decât atât acesta a încasat o anumită sumă de bani din partea soţiei care lucra din Germania având în acest sens acte doveditoare.

Apelanta inculpată I.C.E. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa, arătând că nu a avut intenţia şi nici nu a avut convingerea că aderă la un grup infracţional organizat, invocând totodată şi circumstanţele personale pozitive.

Apelantul inculpat L.D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi achitarea în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de aderare la grup infracţional. În motivarea apelului se arată că declaraţia inculpatului D. nu se coroborează cu celelalte declaraţii ale inculpaţilor din cauză, iar din declaraţia inculpatului B. rezultă că în momentul când se aflau în Spania, erau închişi într-o cameră, nu li se permitea ieşirea pe stradă decât seara şi însoţiţi. Cu privire la măsura obligării de a nu părăsi localitatea, a solicitat a se constata că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar dacă instanţa apreciază că se impune luarea altei măsuri, solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Apelantul inculpat B.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei pronunţate şi în urma rejudecării, achitarea pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional - potrivit art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în motivarea apelului se arată că instanţa de fond în mod eronat a aplicat o pedeapsă de 3 ani cu aplicarea art. 86¹ C. pen. stabilind termen de încercare de 6 ani, având în vedere că nu poate fi reţinută în sarcina acestuia aderarea la un grup infracţional organizat deoarece nu există o structură internaţională dovedită, sarcini contrate în reţea pentru fiecare membru. Se mai arată că inculpatul era plecat să muncească pentru a-şi salva mama, care în timpul procesului a decedat. Din declaraţiile de la dosarul cauzei reiese clar că inculpatul nu cunoştea decât o singură persoană din acest grup de 17 inculpaţi.

Apelantul inculpat P.R. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. în motivarea apelului se arată că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că a existat intenţia acestuia de a aderarea la grup infracţional prin intermediul inculpatului L.F. aşa cum a reţinut instanţa de fond. Inculpatul a susţinut că declaraţia inculpatului L.F. prin care a fost incriminat a fost făcută pentru a se răzbuna pe acesta, întrucât L.F.

În mod eronat a avut reprezentarea faptului că acest inculpat a formulat plângere împotriva lui. Este aplicabil principiul in dubio pro reo, faptul că sub aspect subiectiv nu se poate lămuri sensul şi scopul pentru care acest inculpat se afla în aeroport.

Apelanta inculpată A.A. a solicitat admiterea apelului care vizează modalitatea de executare a pedepsei, apreciind că se impune modificarea modalităţii de executare în sensul art. 81 C. pen. a pedepsei ce urmează a fi stabilită de instanţă, faţă de circumstanţele sale personale pozitive.

Verificând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Prima instanţă a stabilit starea de fapt parţial în mod corect, pe baza declaraţiilor inculpaţilor, care se coroborează între ele, precum şi cu conţinutul interceptărilor telefonice şi declaraţiile martorilor, cu înscrisurile care confirmă rezervările pentru transportul şi cazarea inculpaţilor.

Astfel, tribunalul a reţinut în mod întemeiat că inculpaţii D.G., L.F.Gh., B.C.M., L.D., C.G., B.M., B.A., A.A., B.C.P., I.A., P.R., R.N.C., D.N., M.S.I., I.C.E., B.V.M. au aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa, cu scopul declarat de a avea rol de cărăuş de droguri în cadrul respectivei grupări, iar inculpaţii D.G. şi L.F.Gh. au organizat activităţi de trafic internaţional de droguri de mare risc, după cum urmează:

Inculpatul D.G.A. a avut rolul de a recruta persoane interesate să desfăşoare activitatea de cărăuşie de droguri, recrutând direct sau prin intermediari în acest sens pentru a deveni cărăuşi de droguri pe ruta menţionată pe B.C.M., L.D., L.C.N., C.G., C.Z., V.D., M.M.M., L.F.Gh., B.M., B.A., A.A., S.C., I.A., B.C.P., B.V.M., a organizat şi condus deplasarea acestora din Braşov către Spania, respectiv Olanda, cazarea şi mai departe transferul pe diferite rute către America de Sud - Brazilia şi Argentina, de unde aceştia după o pregătire prealabilă au preluat şi transportat în Europa sau în interiorul Europei, conform indicaţiilor sale, o cantitate de substanţe despre care cu toţii au avut convingerea că ar fi conţinut cocaină, el însuşi în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, sub conducerea altor membri ai grupului, a transportat în mod repetat în 5 rânduri asemenea substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină: la data de 6 decembrie 2010, a transportat cantitatea de 620 grame din Brazilia în Spania, pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Malaga - Almeria; în luna martie 2011, a transportat cantitatea de 200 grame în Spania, pe ruta Madrid - Palma de Mallorca; în luna mai 2011, a transportat cantitatea de 630 grame din Ecuador în Spania, pe ruta Guaiaquil - Madrid; la data de 1 iulie 2011, a transportat cantitatea de 1 kg din Argentina în Spania, pe ruta Buenos Aires - Madrid; la data de 16 octombrie 2011, a transportat cantitatea de 1,10 kg din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Amsterdam, iar dintre persoanele recrutate, doar L.C.N. a fost depistat transportând în corpul său cocaină fiind arestat şi apoi condamnat în străinătate pentru trafic de stupefiante, substanţa ingerată fiind confirmată ca fiind respectivul drog prin teste de laborator, inculpatul obţinând din acţiunile enunţate suma de 20.330 euro.

Inculpatul L.F.Gh. a avut rolul de a recruta persoane interesate să desfăşoare activitatea de cărăuşie de droguri, recrutând în acest sens pentru a deveni cărăuşi de droguri pe ruta menţionată, pe B.A., A.A., P.R., D.N., M.S.I., R.N.C., B.E., I.C.E., P.D.L., B.V., B.C.P., P.C.A., a organizat şi condus deplasarea acestora din Braşov către Olanda, cazarea şi mai departe transferul pe diferite rute către Brazilia, de unde aceştia după o pregătire prealabilă au preluat şi transportat în Europa sau în interiorul Europei, conform indicaţiilor sale, o cantitate de substanţe despre care cu toţii au avut convingerea că reprezintă cocaină, el însuşi în perioada octombrie - noiembrie 2011, sub conducerea altor membri ai grupului, a transportat sau a încercat să transporte asemenea substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină în trei rânduri - la data de 5 noiembrie 2011, a transportat cantitatea de 740 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam, la data de 15 ianuarie 2012, a transportat cantitatea de 500 grame din Olanda în Austria, pe ruta Rotterdam - Viena, iar la data de 27 noiembrie 2011, a încercat preluarea unei cantităţi despre care avea convingerea că ar fi cocaină din Brazilia pentru a o transporta în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam, însă a fost oprit de autorităţile braziliene care i-au refuzat intrarea pe teritoriul Braziliei, iar dintre persoanele recrutate, doar P.D.L., B.V. şi B.E. au fost depistaţi transportând în corpul lor cocaină fiind arestaţi în străinătate pentru trafic de stupefiante, substanţa ingerată fiind confirmată ca fiind acest drog prin teste de laborator, inculpatul obţinând din acţiunile enunţate suma de 2.600 euro.

Inculpatul B.C.M., prin intermediul lui D.G.A., în luna decembrie 2010 a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, a acceptat în datele de 23 ianuarie 2011 şi 06 februarie 2011; sub conducerea lui D.G.A. să încerce preluarea din Brazilia a unei cantităţi de substanţă despre care a avut convingerea că ar fi cocaină pentru a o transporta ingerată în corpul său din Spania pe ruta Sao Paolo - Madrid; însă a fost oprit de fiecare dată la frontieră, pe aeroport; de autorităţile braziliene care i-au refuzat intrarea pe teritoriul Braziliei.

Inculpatul L.D.; prin intermediul lui D.G.A.; în luna ianuarie 2011 a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe; a acceptat în datele de 23 ianuarie 2011 şi 6 februarie 2011; sub conducerea lui D.G.A. să încerce preluarea din Brazilia a unei cantităţi de substanţă despre care a avut convingerea că ar fi cocaină pentru a o transporta ingerată în corpul său din Spania pe ruta Sao Paolo - Madrid; însă a fost oprit de fiecare dată la frontieră; pe aeroport; de autorităţile braziliene care i-au refuzat intrarea pe teritoriul Braziliei.

Inculpatul C.G.; prin intermediul lui D.G.A.; în luna februarie 2012; a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, a acceptat în data de 19 februarie 2012; sub conducerea lui D.G.A.; să transporte ingerată în organism sub forma unor capsule o substanţă despre care a avut convingerea că ar fi o cantitate de 280 grame cocaină; din Brazilia în Spania pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Madrid.

Inculpatul B.M.; prin intermediul lui D.G.A.; în luna octombrie 2011 a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe; a acceptat să transporte ingerate în organismul său în 2 rânduri substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină: la data de 5 noiembrie 2011; a transportat 710 grame din Brazilia în Olanda; pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam şi la data de 16 decembrie 2011; a transportat 490 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Londra - Bruxelles - Amsterdam.

Inculpatul B.A., prin intermediul lui D.G.A., în luna octombrie 2011, a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, a acceptat să transporte ingerate în organismul său în 3 rânduri substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină: la data de 19 noiembrie 2011, a transportat 500 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Zurrich - Bruxelles - Amsterdam; la data de 16 decembrie 2011, a transportat 600 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam şi la data de 6 ianuarie 2012, s-a deplasat în Olanda şi s-a pregătit pentru preluarea unei cantităţi de substanţă despre care avea convingerea că reprezintă cocaină din Brazilia, pe care urma să o transporte în Europa, fără a mai face acest lucru, datorită arestării preventive a altor membri ai grupului.

Inculpata A.A. a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa, în luna octombrie 2011 şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, a acceptat să transporte ingerate în organismul său în 3 rânduri substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină: la data de 19 noiembrie 2011, a transportat 490 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Zurrich - Bruxelles - Amsterdam; la data de 16 decembrie 2011, a transportat 670 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Madrid - Amsterdam şi la data de 8 ianuarie 2012, a transportat 520 grame din Olanda în Austria pe ruta Rotterdam - Viena.

Inculpatul B.C.P., în luna noiembrie 2011, a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, a acceptat să transporte ingerate în organismul său în 2 rânduri substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină: la data de 16 decembrie 2011, a transportat 500 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Londra - Bruxelles - Amsterdam şi la data de 21 ianuarie 2012, a transportat 630 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Bruxelles - Amsterdam.

Inculpatul I.A., prin intermediul lui D.G.A., în luna noiembrie 2011, a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, în data de 26 decembrie 2011, sub conducerea lui D.G.A. a acceptat să transporte ingerate în organismul său substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cantitatea de 700 grame cocaină din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Londra - Bruxelles - Rotterdam.

Inculpatul P.R., în luna decembrie 2011, prin intermediul lui L.F.Gh., a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi i-a recrutat şi prezentat lui L.F.Gh. pentru a deveni cărăuşi de droguri pe ruta America de Sud Europa pe inculpaţii D.N., M.S. şi R.C., s-a deplasat împreună cu aceştia la Bucureşti cu intenţia de a-i însoţi în Olanda, însă din motive obiective autorităţile de la Bucureşti i-au interzis plecarea.

Inculpatul R.N.C., în luna decembrie 2011, a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, după ce a dat anumite teste de înghiţire a unor substanţe, a acceptat să transporte ingerate în organismul său substanţe despre care a avut convingerea că reprezintă cocaină la data de 30 decembrie 2011, respectiv a transportat 850 grame din Brazilia în Olanda, pe ruta Sao Paolo - Madrid - Bruxelles - Amsterdam şi în luna ianuarie 2012, s-a deplasat în Olanda şi s-a pregătit pentru preluarea unei cantităţi despre care avea convingerea că ar fi cocaină din Brazilia, pe care urma să o transporte în Europa, însă nu a mai făcut acest lucru, deşi avea bilete de avion rezervate, fugind cu suma de bani primită pentru cheltuieli de drum şi cazare.

Inculpatul D.N., în luna decembrie 2011, prin intermediul lui L.F.Gh., a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, în care la data de 10 decembrie 2011, sub conducerea lui L.F.Gh., s-a deplasat în Olanda şi s-a pregătit pentru preluarea unei cantităţi despre care avea convingerea că ar fi cocaină, din Brazilia, pe care urma să o transporte ingerată în corp sub forma unor capsule în Europa, însă nu a mai făcut acest lucru, deşi avea bilete de avion rezervate şi a plecat spre Brazilia, fugind din Germania cu suma de bani primită pentru cheltuieli de drum şi cazare.

Inculpatul M.S.I., în luna decembrie 2011, prin intermediul lui L.F.Gh., a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, la data de 10 decembrie 2011, sub conducerea lui L.F.Gh., s-a deplasat în Olanda, iar de acolo, la data de 25 decembrie 2011, s-a deplasat în Brazilia şi s-a pregătit pentru preluarea unei cantităţi de substanţă despre care avea convingerea că ar fi cocaină, pe care urma să o transporte ingerată în corp sub forma unor capsule în Europa, însă nu a mai făcut acest lucru.

Inculpata I.C.E., în luna ianuarie 2012, prin intermediul lui L.F.Gh., a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa şi, la data de 6 ianuarie 2012, sub conducerea lui L.F.Gh., s-a deplasat în Olanda şi s-a pregătit până la data de 26 ianuarie 2012 pentru preluarea unei cantităţi de substanţă despre care avea convingerea că ar fi cocaină din Brazilia, pe care urma să o transporte în Europa ingerată în corp sub forma unor capsule, însă nu a mai făcut acest lucru, întrucât nu le-a putut înghiţi precum şi din cauza arestării preventive a altor membri ai grupului.

Inculpatul B.V.M., în luna ianuarie 2012, prin intermediul lui D.G.A., a aderat la grupul infracţional organizat transfrontalier constituit în vederea traficului internaţional de droguri de mare risc din America de Sud către Europa, în scopul declarat de a avea rolul de cărăuş de droguri în cadrul respectivei grupări, sens în care după ce a dat anumite teste de înghiţire, a acceptat în data de 11 ianuarie 2012, sub conducerea lui D.G.A., să transporte ingerată în organism sub forma unor capsule o substanţă despre care a avut convingerea că ar fi o cantitate de 860 grame cocaină, din Brazilia în Belgia, pe ruta Sao Paolo - Lisabona - Bruxelles.

Prima instanţă a reţinut că cei 16 inculpaţi au manifestat nu numai la nivel declarativ intenţia de a deveni cărăuşi de droguri, ceea ce constituie aderare la respectivul grup, aderarea materializându-se apoi şi în acţiunile concrete. Totodată, a reţinut că, din comisiile rogatorii internaţionale depuse în cauză în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că există o legătură cauzală între inculpaţii D.G.A., respectiv L.F.Gh. şi numiţii B.E., B.V., P.D.L., P.C.A. şi L.C.N. - persoane reţinute de autorităţile judiciare străine, ultimul fiind condamnat pentru trafic de stupefiante.

Curtea a constatat că declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu comisiile rogatorii depuse în cauză în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi cu declaraţiile martorilor B.V., N.I.E., F.M., R.Ş.C., T.I., M.M.M., M.A.V., C.I.F., martorul cu identitate protejată „S." dovedesc într-adevăr existenţa grupului infracţional organizat, iar în cazul inculpaţilor D.G.A. şi L.F.Gh., inclusiv organizarea activităţii internaţionale de de droguri de mare risc, precum şi activitatea de trafic de droguri de mare risc.

Cu toate acestea, tribunalul, care a reţinut că declaraţiile celor 16 inculpaţi, din care rezultă faptul că au transportat sau au intenţionat să transporte în corpul lor capsule despre care aveau convingerea că ar conţine cocaină, a concluzionat că, în lipsa unei probe ştiinţifice care să stabilească natura substanţei ingerate sau care urma să fie ingerată şi respectiv categoria din care face parte, nu poate stabili dincolo de orice dubiu că ar fi cocaină sau un alt drog, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo şi achitând inculpaţii pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc, respectiv tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Curtea a apreciat că în cauză există suficiente probe din care rezultă săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În primul rând sunt relevante declaraţiile inculpaţilor în care aceştia recunosc faptul că au transportat în corpul lor droguri de mare risc sau intenţia de a transporta astfel de droguri, care nu s-a mai materializat, fie din cauza faptului că unii dintre aceştia nu au putut înghiţi drogurile, fie pentru că unii dintre ei au hotărât în ultimul moment să părăsească grupul, în condiţiile în care executarea activităţii infracţionale începuse. Chiar dacă inculpaţii nu au fost identificaţi având drogurile asupra lor, aceasta nu înseamnă că transportul sau intenţia de a efectua transportul de droguri de mare risc nu au existat. Probele care au fost reţinute de prima instanţă ca dovedind aderarea inculpaţilor la grupul infracţional organizat şi organizarea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc de către inculpaţii D.G.A. şi L.F.Gh. dovedesc şi activitatea de transport de droguri. Cu excepţia inculpatului T.I., toţi inculpaţii au declarat că au avut intenţia de a deveni cărăuşi de droguri, urmărind obţinerea unor sume de bani. Or, declaraţiile inculpaţilor se coroborează perfect cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nefiind necesară existenţa unei probe ştiinţifice care să confirme faptul că aceştia au transportat în corpul lor droguri de mare risc. Inculpaţii au declarat că ştiau ce transportă, iar o altă substanţă care să fie transportată în această manieră nu există.

În al doilea rând, inculpaţii din prezenta cauză au fost depistaţi şi identificaţi ca urmare a sesizării în luna septembrie 2011, a lucrătorilor BCCO Braşov de către Serviciul Public pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Braşov cu privire la informarea Ambasadei României în Lima, Peru în legătură cu arestarea lui V.D. din comuna Vulcan, judeţul Braşov la data de 8 august 2011, pe Aeroportul J.C. din Lima având asupra sa o cantitate de cocaină înghiţită în corp. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că acesta a plecat din ţară împreună cu M.M.M., prin intermediul inculpatului D.G.A., cu sprijinul martorului C.C.D.. M.M.M. a denunţat lucrătorilor de poliţie participarea sa la asocierea în vederea traficului de droguri din Argentina spre Europa. Declaraţia acestui martor se coroborează cu cea a martorului B.V., care a menţionat că „F. - (L.F.) ne-a propus tuturor să mergem cu el în Olanda şi de acolo în Brazilia, pentru a transporta droguri pe care trebuia să le înghiţim, a spus că e vorba de nişte capsule de mărimea cârnăciorilor de bere, urmând să fim plătiţi cu 4 euro/gram. Drogurile urma să le preluăm din Brazilia şi să le transportăm în Olanda. În Brazilia urma să fim contactaţi de o altă persoană, întrucât F. a afirmat că el are interdicţie pentru Brazilia."

La data de 6 ianuarie 2012, L.F.Gh. s-a deplasat împreună cu inculpaţii B.A., A.A. şi I.C.E., precum şi cu P.D.L., B.E. şi B.V. cu avionul în Olanda, la Amsterdam, unde au fost cazaţi într-un apartament închiriat de „B.", situat în cartierul Amsteel Port.

În intervalul 6 ianuarie 2012 - 23 ianuarie 2012, A.A., P.D.L., B.E., B.V., B.C.P. şi P.C.A., sub coordonarea lui L.F.Gh. şi din dispoziţia lui „B.", s-au deplasat cu avionul, separat, în America de Sud, în Brazilia, de unde au preluat droguri şi le-au transportat înapoi în Europa ori au transportat droguri între diferite locaţii din Europa.

P.D.L., B.V. şi B.E. au fost arestaţi preventiv pe Aeroportul B. din Madrid, venind cu zboruri din Sao Paolo Brazilia, P.D.L. în data de 15 ianuarie 2012, cu o cursă a companiei I., împreună cu un cetăţean portughez şi B.V. şi B.E. în data de 16 ianuarie 2012, cu o cursă a companiei I., împreună cu un cetăţean din Republica Dominicană şi asupra acestora a fost depistată cantitatea totală de 5 kg cocaină, înghiţită sub formă de capsule. Astfel, din adresa IGPR - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Braşov rezultă că V.B. a fost reţinut la data de 16 ianuarie 2012 de pe Aeroportul Internaţional B. Madrid în timp ce sosea de la Sao Paolo, în tranzit, cu destinaţia finală Bruxelles, ocazie cu care au fost descoperite în interiorul organismului 50 capsule cu cocaină.

Din comisia rogatorie cu autorităţile spaniole rezultă că P.D.L. a fost depistată având introdus în corp (vagin) un pacheţel din latex ce conţinea 150 grame substanţă de culoare albă, care în urma analizei narcotest, s-a stabilit că este cocaină. S-au identificat, în urma unei radiografii, mai multe pacheţele aflate în interiorul organismului acesteia, astfel că a fost internată, în stare de arest preventiv la departamentul urgenţe al unui spital din Madrid. Totodată, audiată fiind aceasta declară că „a ajuns la Madrid transportând în interiorul vaginului şi a corpului 50 bile cu cocaină, urma să predea respectivul drog în Bruxelles, a fost în Brazilia 4 zile, urma să primească suma de 2.000 euro".

Din aceeaşi comisie rogatorie cu autorităţile spaniole rezultă că pe aeroportul din Madrid au fost depistaţi B.E. care a declarat în mod liber şi voluntar că a înghiţit vreo 48 de capsule care conţin cocaină iar B.V. a înghiţit 50 capsule cu cocaină.

Din aceleaşi înscrisuri emise de autorităţile spaniole rezultă că B.V. a eliminat 49 pacheţele de substanţă albicioasă care la reactivul narcotest a dat pozitiv la cocaină iar B.E. a eliminat 45 pachete care la reactivul narcotest au dat pozitiv la cocaină.

Totodată, P.C.A. a fost depistat şi reţinut de autorităţile judiciare germane pe Aeroportul din Munchen la data de 21 ianuarie 2012., aşa cum rezultă din comisia rogatorie cu autorităţile germane.

Din comunicarea transmisă de Interpol Wiesbaden privind arestarea pe Aeroportul Internaţional din Munchen, la data de 21 ianuarie 2012 a lui P.C.A. rezultă că acesta a fost depistat pe aeroportul din Munchen având ingerate în organism un număr de 50 pacheţele cu cocaină, cu o greutate totală de 500 grame.

Or, cei trei ce au fost depistaţi având asupra lor capsule cu cocaină, făceau parte din acelaşi grup cu ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză şi anume A.A., B.C.P. şi P.C.A. şi nu există nici un indiciu măcar în sensul că aceştia din urmă şi ceilalţi inculpaţi recrutaţi din prezenta cauză, ar fi transportat alte substanţe sau alt tip de droguri, ţinând cont şi de faptul că făceau parte dintr-un grup organizat ce avea ca obiect traficul de cocaină şi toţi fuseseră recrutaţi de inculpaţii D. şi L.F. în acelaşi scop.

Aceştia au plecat împreună în Olanda, pe parcurs s-au despărţit, însă scopul deplasării a fost acelaşi - trafic internaţional de cocaină. împrejurarea că inculpaţii din prezentul dosar nu au fost depistaţi de către autorităţi în momentul transportului ci ulterior, nu duce la concluzia la care a ajuns instanţa de judecată că ar exista un dubiu cu privire la substanţa transportată, raportat la materialul probator administrat în cauză. Inculpaţii au desfăşurat această activitatea în scopul obţinerii unor sume importante de bani, respectiv 4 - 5 euro/gram.

De asemenea, relevantă este şi declaraţia martorului cu identitate atribuită „S.", care menţionează că în data de 6 ianuarie 2012, doi taximetrişti au fost contactaţi să facă o cursă la Otopeni contra sumei de 250 RON şi li s-au solicitat două maşini pe str. S. din municipiul Braşov pentru transportul unui grup format din şapte persoane. Acesta recunoaşte din fotografiile prezentate pe cei care au urcat într-o maşină despre care a aflat că se numesc A.A., B.V. şi P.D.L. Acesta recunoaşte din fotografii pe cei care s-au urcat în cealaltă maşină, despre care a aflat că se numesc B.E., L.F.Gh., B.A. şi I.C.E.. Cunoaşte că în data de 24 februarie 2012 A.A. se afla în Olanda şi a făcut demersuri pentru a fi aşteptată la aeroport de un taximetrist în data de 26 ianuarie 2012. Menţionează că A.A. a afirmat în anturaj că ceilalţi din grupul iniţial au fost arestaţi, unul pe un aeroport din Madrid, altul a fost cerut de autorităţile germane, „B. (B.E.)" a fost arestat în Olanda şi din tot grupul ea este singura care a scăpat cu marfa pe ea şi a relatat că a fost vorba de droguri, respectiv cocaină sub forma unor capsule, ceva mai groase decât degetul mare, pe care le-a înghiţit, a afirmat că a înghiţit un kg şi jumătate şi le-a transportat din Brazilia la Viena, unde a luat banii pe ele. A.A. a afirmat că arestările celorlalţi s-au datorat lui P.D.L. care a fost prinsă şi „i-a dat în primire" şi pe ceilalţi şi că s-au pierdut 20.000 euro din cauza ei".

Din declaraţia inculpatului D.G.A. rezultă implicarea acestuia în această activitate de organizare a traficului de droguri şi faptul că ştia că persoanele pe care le-a recrutat urmau să transporte cocaină, aşa cum se înţelesese cu partenerii săi nigerieni din Olanda - nu este nicio urmă de îndoială cu privire la această împrejurare, („am transportat în corpul meu 20 capsule de cocaină", „în aprilie m-am deplasat în Ecuador, la Quito, pentru a aduce droguri, respectiv cocaină").

Declaraţia inculpatului L.F.Gh. este în acelaşi sens, acesta menţionând că inculpatul D.G. i-a povestit că a fost implicat în traficul de cocaină din America de Sud, după care s-a mutat în Olanda, căutând la acel moment persoane care să se implice în transportul internaţional de droguri, urmând să fie plătiţi cu 5 euro/gram.

Prin urmare, declaraţiile celor doi inculpaţi de mai sus se coroborează în totalitate cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi în ceea ce priveşte modalitatea de recrutare şi de suportare a cheltuielilor ocazionate de transportul drogurilor, testele la care inculpaţii au fost supuşi, rutele folosite de aceştia până la destinaţia finală, numărul de capsule înghiţite de fiecare din aceştia, sumele exacte de bani încasate de inculpaţi.

Împrejurarea că inculpaţii au dat declaraţii nuanţate în cursul cercetării judecătoreşti nu conduce la concluzia că declaraţiile date în cursul urmăririi penale nu corespund adevărului, aceştia neprezentând un motiv plauzibil pentru revenirea asupra declaraţiilor anterioare, această atitudine procesuală înscriindu-se în limitele apărării pe care şi-a construit-o fiecare, încercând fie să minimizeze gravitatea activităţii infracţionale desfăşurate, fie implicarea sa în cadrul acesteia.

Astfel, Curtea, apreciind că există dovezi în cauză din care rezultă săvârşirea infracţiunii de aderare la grupul infracţional organizat, precum şi de organizare a activităţii internaţionale de transport de droguri, aceasta din urmă în cazul inculpaţilor D.G.A. şi L.F.Gh., constată că apelurile inculpaţilor D.G.A., D.N., I.A., B.A., I.C.E., L.D., B.C.P., P.R. şi L.F.Gh. s-a apreciat că sunt nefondate în privinţa solicitărilor de achitare pentru aceste infracţiuni.

În plus, în raport de probele examinate mai sus, Curtea a constatat că este întemeiat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, care vizează condamnarea inculpaţilor D.G.A., L.F.Gh., C.G., B.M., B.A., A.A., B.C.P., I.A., R.N.C., B.V.M., T.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a inculpaţilor B.C.M., L.D., P.R., D.N., M.S.I., I.C.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la inculpatul T.I., Curtea a constatat că există probe în cauză care dovedesc săvârşirea de către acesta a infracţiunii de tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În acest sens este relevantă declaraţia inculpatului D.G., care a arătat faptul că „eu i-am spus lui S.C. să îl caute pe B.V.M. şi T.I. Primul lucra împreună cu fratele meu D.M. şi a aflat de această afacere de la B.C., iar fratele meu i-a dat numărul de telefon şi el m-a contactat şi mi-a vorbit şi despre T.I., despre care mi-a zis că au fost colegi de muncă. Au venit amândoi cu avionul, în jurul datei de 6 ianuarie 2012, au venit la mine la Rotterdam şi au plecat la scurt timp împreună către Sao Paolo. B.V.M. a plecat după patru zile, pe data de 10 ianuarie 2012, înapoi spre Bruxelles, prin Lisabona având înghiţite 86 capsule de cocaină. Eu cu S. am ţinut legătura telefonic cu el, însă la un moment dat nu a mai răspuns şi pe urmă am aflat de la fratele meu D.M. că s-a întors acasă şi mi l-a dat la telefon şi mi-a povestit că ar fi eliminat capsulele pe tren în drum spre Braşov şi că le-ar fi aruncat. în schimb, T.I. a rămas timp de două săptămâni la Sao Paolo, fără telefoane, fiindcă i le-a luat B., apoi a primit un telefon de la un om de legătură din Brazilia şi m-a anunţat că nu poate să înghită. în final, T.I. şi-a introdus 10 capsule în fund, în total 100 grame de cocaină şi a reuşit să le transporte până la Bruxelles unde l-am aşteptat eu. Pe T.I. l-am dus la Rotterdam şi acesta a eliminat şi predat capsulele lui S. care i-a dat înainte să plece în România 150 euro".

Totodată, inculpatul B.V.M. a declarat că „pe aeroportul din Rotterdam a fost aşteptat el şi inculpatul T. de inculpatul D. care era însoţit de un bărbat de culoare, despre care a aflat ulterior că i se spunea S.. în primul moment ne-am oprit la un apartament, unde din câte am înţeles locuiau mai mulţi negri iar D.G.A. ne-a spus că de fapt trebuie să mergem în Brazilia, de unde vom aduce înapoi în Olanda capsule de droguri, pe care trebuie să le înghiţim. Acolo ne-a supus unui test constând în înghiţirea unor capsule de formă ovală, cam de 2 - 3 cm. Am reuşit să înghit 2 capsule, din câte am observat eu T.I. nu a reuşit să înghită. în următoarele două zile am locuit în alt apartament împreună cu T.I. şi D.G.A.".

Inculpatul a mai declarat că a plecat împreună cu inculpatul T. de la Rotterdam - Frankfurt - Paris - Sao Paolo. Acesta menţionează că înainte de plecare fiecare din ei a primit 1.000 dolari SUA de la S., care a venit la apartamentul unde au locuit.

Inculpatul B. a relatat într-o altă declaraţie că „în momentul când am plecat din România în luna ianuarie 2012 către Olanda, unde ne-a aşteptat inculpatul D., ştiam la ce ne ducem, atât eu cât şi T., respectiv că urmează să înghiţim droguri, ne-a atras pe amândoi câştigul promis de 4 - 5 euro/gram".

Inculpatul T.I. a declarat în faza de urmărire penală că în timp ce se afla în Olanda, a fost de acord să meargă în excursie în Brazilia împreună cu inculpatul B., a primit şi bani de cheltuială, un aparat foto pentru a face poze, două telefoane mobile cu cartele de Olanda, a vizitat oraşul iar după ce inculpatul B. a plecat, acesta a mai rămas două zile, după care a plecat şi el. Acesta nu recunoaşte că ar fi transportat droguri şi nu are idee în ce scop a fost trimis în Brazilia.

Astfel, din declaraţiile expuse mai sus, rezultă că inculpatul T. a acceptat să rămână în Olanda, a acceptat să facă exerciţii de înghiţire a unor capsule, a acceptat să se deplaseze în Brazilia, a ştiut motivul acestei deplasări, a primit 1.000 dolari SUA de la S., acţiuni prin care se materializează conduita infracţională a acestui inculpat.

Este dovedit faptul că inculpatul a avut astfel reprezentarea că urma să fie implicat în activitatea organizată de transport de droguri, la care participau mai multe persoane, că fiecare avea un rol prestabilit - inculpatul D. l-a aşteptat la aeroport, l-a supus unui test de înghiţire, iar numitul „S." i-a înmânat 1.000 dolari SUA pentru activităţile pe care urma să le întreprindă.

Prin urmare, Curtea a apreciat că se impune condamnarea inculpatului T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor stabilite inculpaţilor de către prima instanţă, Curtea a constatat, în primul rând, neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., alături de pedeapsa principală stabilită inculpaţilor B.C.M., L.D., C.G., A.A., B.C.P., I.A., P.R., R.N.C., D.N., M.S.I., I.C.E., B.V.M. Pedeapsa complementară este prevăzută de 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind obligatorie aplicarea acesteia, conform art. 65 alin. (2) C. pen., bineînţeles, cu îndeplinirea condiţiei referitoare la cuantumul pedepsei principale. Curtea apreciind astfel că se impune aplicarea faţă de inculpaţii sus-menţionaţi şi a pedepsei principale a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., într-un cuantum apropiat de minimul prevăzut de lege şi în raport de cuantumul pedepsei principale în cazul fiecărui inculpat.

Referitor la pedepsele stabilite inculpaţilor D.G.A. şi L.F.Gh., Curtea apreciază că prima instanţă a realizat o judicioasă individualizare judiciară, valorificând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, precum şi de persoana fiecărui inculpat, circumstanţele personale ale fiecăruia dintre aceştia fiind detaliat analizate. în contextul atitudinii procesuale a celor doi inculpaţi, care au cooperat cu organele judiciare pentru descoperirea întregii activităţi infracţionale, Curtea a apreciat că pedepsele stabilite de prima instanţă sunt just individualizate, neimpunându-se majorarea. De asemenea, nu se impune reducerea pedepselor stabilite, văzând activitatea infracţională deosebit de complexă şi intensă desfăşurată de inculpaţii D.G.A. şi L.F.Gh. şi rolul acestora în implicarea celorlalţi inculpaţi.

Prima instanţă a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor şi în cazul inculpaţilor B.C.M., L.D., C.G., A.A., B.C.P., R.N.C., D.N., M.S.I., I.C.E., B.V.M., I.A. şi B.C.M. în favoarea cărora a reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., reducând în mod corespunzător limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, prima instanţă a dat eficienţă atât circumstanţelor personale ale inculpaţilor, respectiv lipsei antecedentelor penale şi atitudinii procesuale pozitive, declaraţiile acestora contribuind alături de celelalte probe la stabilirea stării de fapt, precum şi gradului de contribuţie a fiecăruia dintre aceşti inculpaţi la săvârşirea faptelor. Curtea apreciază că pedepsele stabilite inculpaţilor reflectă pe deplin gravitatea faptelor şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi, astfel că nu se impune nici majorarea şi nici reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă.

Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor B.M. şi B.A., în cazul cărora se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 72 alin. (2) C. pen., raportat la gradul de contribuţie a fiecăruia dintre aceşti inculpaţi la săvârşirea faptelor, precum şi la forma consumată a infracţiunii de trafic de droguri reţinute în sarcina lor.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, Curtea a constatat că prima instanţă a realizat o individualizare judicioasă, în funcţie de gravitatea faptelor comise şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor. Astfel, în mod evident în cazul inculpaţilor D.G.A. şi L.F.Gh., modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu poate fi decât detenţia, văzând gravitatea faptelor şi cuantumul pedepselor. De asemenea, aceeaşi modalitatea de executare s-a impus cu necesitate în cazul inculpaţilor B.A., P.R. şi M.S.I., aceştia fiind recidivişti, astfel cum rezultă din cazierele lor judiciare.

Chiar dacă inculpatul B.M. nu este recidivist, acesta are antecedente penale, din fişa sa de cazier rezultând faptul că a fost condamnat în cinci rânduri în timpul minoratului pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, pedepse ce au fost contopite ulterior, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni şi 16 zile, iar ulterior i s-au aplicat succesiv amenzi administrative în două alte dosare instrumentate de parchetele din Braşov, tot pentru infracţiuni de furt calificat. Aceste aspecte ce caracterizează persoana inculpatului au condus instanţa să aprecieze că pronunţarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este de natură a asigura reeducarea inculpatului, în contextul în care acesta, anterior a mai executat în regim privativ de libertate pedeapsa sus-menţionată şi a perseverat ulterior în conduita infracţională, de data aceasta fiind implicat în săvârşirea unor infracţiuni cu un grad de pericol social şi mai mare. Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că este necesar ca acest inculpat să execute pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în regim penitenciar.

La individualizarea judiciară a pedepselor pe care Curtea le-a aplicat în cadrul rejudecării inculpaţilor achitaţi de prima instanţă pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc sau de tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptelor, de caracterul organizat al acestora, de numărul mare al persoanelor implicate, de cantitatea de droguri transportată de fiecare inculpat, în cazul formei consumate a infracţiunii, de numărul transporturilor efectuate, de perioada mare de timp în care au acţionat, precum şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, de atitudinea acestora, de recunoaştere parţială a faptelor comise, de antecedentele penale ale unora dintre inculpaţi, astfel cum au fost evidenţiaţi mai sus, de caracterizările efectuate prin referatele de evaluare, de circumstanţele atenuante reţinute în mod întemeiat în favoarea inculpaţilor de către prima instanţă. Prin urmare, Curtea a stabilit inculpaţilor pedepse orientate spre minimul special sau sub minimul special prevăzut de lege, în cazul inculpaţilor în favoarea cărora a reţinut circumstanţe atenuante, menţinând modalitatea de executare stabilită de prima instanţă, cu excepţia inculpatului B.M., pentru motivele mai sus indicate.

Faţă de aceste considerente, pe calea Deciziei penale nr. 129/Ap din 1 noiembrie 2013 Curtea de Apel Braşov a dispus următoarele:

I. A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inculpaţii B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 4 martie 2013 a Tribunalului Braşov, pe care o desfiinţează în ceea ce priveşte:

- soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 faţă de inculpaţii D.G.A., L.F.Gh., C.G., B.M., B.A., A.A., B.C.P., I.A., R.N.C., B.V.M., T.I.;

- soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 faţă de inculpaţii B.C.M., L.D., P.R., D.N., M.S.I., I.C.E.;

- soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 faţă de inculpatul T.I.;

- neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi faţă de inculpaţii B.C.M., L.D., C.G., A.A., B.C.P., I.A., P.R., R.N.C., D.N., M.S.I., I.C.E., B.V.M.

- individualizarea judiciară a pedepselor stabilite inculpaţilor B.M. şi B.A., precum şi modalitatea de executarea a pedepsei pentru inculpatul B.M., al neaplicării art. 88 C. pen. faţă de acest inculpat;

- cuantumul termenului de încercare stabilit conform art. 86² C. pen. pentru inculpatul D.N.;

- pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.A.

Rejudecând în aceste limite:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. aplicată inculpatului D.G.A. în pedepsele componente de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum şi de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul D.G.A. fără antecedente penale - la pedeapsa principală de 7 ani şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele componente de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul L.F.GH. fără antecedente penale - la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

3. În baza art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul B.C.M. fără antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

4. În baza art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul L.D. fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 2 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

5. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. a), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul C.G. cu antecedente penale - la pedeapsa închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

6. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. - zis „M.", cu antecedente penale la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A redus pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilită aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi pedeapsa complementară stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

A înlăturat dispoziţiile art. 86¹, 86², 86³ şi 86⁴ C. pen. aplicate faţă de inculpatul B.M.

7. în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 37 lit. b) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A. - zis „C.", recidivist - la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A redus pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi pedeapsa complementară stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive din 2 februarie 2012 până în data de 2 iulie 2012.

8. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a condamnat pe inculpata A.A. fără antecedente penale - la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

A aplicat aceleiaşi inculpate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi pedeapsa principală stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

9. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. a), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul B.C.P. fără antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

10. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. a, 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul I.A. cu antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A aplicat aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 110¹ alin. (2) şi 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2346 din 30 noiembrie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin nerecurare la data de 20 decembrie 2010, pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa închisorii de 6 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

11. În baza art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul P.R. recidivist - la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c, 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1535 din 23 iulie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin neapelare la data de 3 august 2010, pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa închisorii de 6 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

12. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. a), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul R.N.C. - zis „P.", cu antecedente penale - la pedeapsa închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

13. În baza art. 13 alin. (2), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul D.N. fără antecedente penale - la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

A majorat termenul de încercare stabilit acestui inculpat conform art. 86² C. pen. de la 4 ani şi 6 luni la 5 ani.

14. În baza art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen., 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul M.S.I. recidivist - la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat aceluiaşi inculpat/pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

15. În baza art. 13 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpata I.C.E. fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A aplicat aceleiaşi inculpate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

16. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. a), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpatul B.V.M. fără antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care aplică a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

17. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b), 76 alin. (3) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat", a condamnat pe inculpatul T.I. fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. a), 76 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen., stabileşte termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov şi următoarelor obligaţii:

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în Atelierul MFC al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare Braşov;

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

II. A respins apelurile declarate de inculpaţii A.A., B.V.M., B.C.P., D.N., D.G.A., I.C.E., L.F.Gh., L.D., P.R., R.N.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În termen legal s-au exercitat recursuri declarate de inculpaţii A.A., B.M., B.V.M., B.A., B.C.P., T.I., D.N., D.G.A., I.C.E., I.A., L.F.Gh., L.D. şi R.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 129/Ap din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Apărătorul ales al recurentei inculpate A.A., având cuvântul, a arătat că recursul inculpatei se fundamentează pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., teza ultimă, sens în care a solicitat casarea deciziei pronunţată de instanţa de apel şi menţinerea sentinţei Tribunalului Braşov, considerând că sunt întrunite toate exigenţele, corect motivate de instanţa de fond relativ la aplicabilitatea unei sancţiuni cu suspendarea executării.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile în baza art. 5 C. pen. a solicitat să se dea valoare codului penal anterior, arătând că modificările legislative intervenite sunt în defavoarea inculpatei.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.M., B.A., L.D. şi B.C.P., având cuvântul, a solicitat admiterea recursurilor inculpaţilor în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.

A arătat că art. 2 din Legea nr. 143/2000 poate fi recalificat în art. 359 din noul C. pen. care prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, iar Legea nr. 39/2003 are corespondent în art. 367 noul C. pen., limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani închisoare, aspecte în raport de care a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere că inculpaţii B.A., L.D. şi B.C.P. au fost condamnaţi de instanţa de fond la pedepse de 3 ani închisoare, iar inculpatul B.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, pedepse la care s-a ţinut cont şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, de poziţia lor procesuală, fiind achitaţi relativ la infracţiunea prev. de Legea nr. 143/2000.

Concluzionând, a solicitat casarea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de apel, aplicarea legii penale mai favorabile în baza art. 5 C. pen. şi pe cale de consecinţă, aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de noul C. pen.

Totodată, a solicitat să se ţină cont de modalitatea de săvârşire a faptelor, de circumstanţele personale ale inculpaţilor, de faptul că sunt tineri, apreciind că modalitatea de executare, respectiv suspendare sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor este suficientă.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.V.M., I.A. şi R.N.C., având cuvântul, a solicitat să se aibă în vedere motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, respectiv cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.

A solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv legea nouă şi pe cale de consecinţă, reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor în cuantumul prevăzut de lege, respectiv orientarea acestora spre minimul special.

Apărătorul ales al recurentului inculpat T.I., având cuvântul, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen.

A arătat că inculpatul a fost achitat de Tribunalul Braşov, apreciindu-se că lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de fond valorificând principiul „in dubio pro reo" cu privire la inculpatul T.I., iar instanţa de apel l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare fără a se mai administra nicio altă probă. S-a făcut o reapreciere a probelor şi s-a considerat că inculpatul T.I. ar fi ştiut de faptul că merge în Olanda şi apoi în Brazilia pentru a deveni cărăuş de droguri, aspect în raport de care a arătat că niciuna dintre declaraţiile date de inculpatul B. nu afirmă că l-a văzut pe inculpatul T. transportând droguri sau că ar fi ştiut despre acest lucru.

În opinia apărării, singura declaraţie pe baza căreia instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul T.I. a fost declaraţia inculpatului D.G., care afirmă că inculpatul T. ar fi ştiut, aspect în raport de care a arătat că inculpatul, anterior acestui moment, a fost coleg de serviciu cu fratele inculpatului D.G., numitul D.M., care i-a propus să meargă în Olanda pentru a-şi găsi un loc de muncă. A considerat că inculpatul nu poate fi condamnat doar pe baza declaraţiei inculpatului D.G., arătând că nu există probe la dosar care să demonstreze faptul că inculpatul T.I. se face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni, respectiv aderare la un grup infracţional organizat şi trafic de droguri de mare risc. De altfel, inculpatul nu se cunoştea cu ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză, ci doar cu inculpatul B. fiind coleg de serviciu cu acesta.

A conchis, solicitând admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei Curţii de Apel Braşov şi menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Braşov. Totodată, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. şi recalificarea faptelor.

Apărătorul ales al recurentului inculpat D.N., având cuvântul, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., critica apărării vizând schimbarea de încadrare juridică făcută de instanţa de apel în sensul că a schimbat încadrarea din tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de risc în tentativă la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără să existe o probă în acest sens.

De asemenea, a apreciat că în mod greşit instanţa de apel nu constată faptul că inculpatul s-a desistat înainte ca fapta să fie descoperită de organele de urmărire penală ceea ce ar fi dus la încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

A cerut să se aibă în vedere şi circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond, solicitând achitarea inculpatului relativ la săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de droguri de mare risc, observând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la desistare, situaţie care atrage încetarea procesului penal.

A apreciat că legea nouă este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă dar nu şi în ceea ce priveşte sporul care ar fi putut fi aplicat. Totodată, a solicitat aplicarea unei pedepse care să nu fie mai grea decât pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi D.G.A., L.F.Gh. şi I.C.E., având cuvântul, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în baza art. 5 C. pen. şi să se dea o nouă calificare juridică a faptelor, respectiv din Legea nr. 39/2003 în art. 367 C. pen. şi din art. 2 şi art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 359 C. pen.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere la individualizarea pedepselor faptul că inculpaţii D.G. şi L.F. au beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi lipsa antecedentelor penale pentru ambii inculpaţi. Cu privire la inculpata I.C.E. a formulat aceeaşi solicitare de recalificare juridică şi de stabilire a pedepselor în limitele prevăzute de noile reglementări.

Totodată, a solicitat să se menţină dispoziţiile referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv art. 86¹ C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 129 din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, instanţa de recurs îşi va circumscrie abordarea juridică raportat la aceste modificări legislative în materie.

Aşadar, exercitarea controlului judiciar cu privire la situaţia de fapt şi stabilirea unei alte situaţii de fapt nu este permis în cadrul unui astfel de recurs, ci numai cu privire la chestiunile de drept.

Or, parte din inculpaţii recurenţi tocmai acest lucru îl contestă (cu trimitere expresă la T.I. şi D.N.), respectiv că din probele administrate nu rezultă acea situaţie de fapt concretă reţinută de instanţele de judecată, ce în mod cert a implicat vinovăţia lor şi a condus la reţinerea unor anumite încadrări juridice.

Cu privire la recurentul inculpat T.I., dincolo de împrejurarea că s-a solicitat achitarea fără a se menţiona expres şi în baza căror texte de lege, cu implicarea vreunui element constitutiv al infracţiunii în sensul că în concret acesta lipseşte, din situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută legal de instanţa de apel, altfel aflată la adăpost juridic în a fi contestată, rezultă în mod cert vinovăţia acestuia.

Acest recurent a adus în discuţie inclusiv aspectul încălcării disp. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vizând derularea unui proces neechitabil în sarcina sa, prin raportare la situaţia pronunţării unei soluţii de achitare în primă instanţă, pentru ca ulterior, în apel, fără administrare de probe, să se dispună condamnarea sa.

Or, sub aceste aspecte sunt de făcut trimiteri concrete la situaţia juridică incidenţă:

Referitor la inculpatul T.I., Curtea de Apel a constatat că există probe în cauză care dovedesc săvârşirea de către acesta a infracţiunii de tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În acest sens este relevantă declaraţia inculpatului D.G., care a arătat faptul că „eu i-am spus lui S.C. să îl caute pe B.V.M. şi T.I. Primul lucra împreună cu fratele meu D.M. şi a aflat de această afacere de la B.C., iar fratele meu i-a dat numărul de telefon şi el m-a contactat şi mi-a vorbit şi despre T.I., despre care mi-a zis că au fost colegi de muncă. Au venit amândoi cu avionul, în jurul datei de 06 ianuarie 2012, au venit la mine la Rotterdam şi au plecat la scurt timp împreună către Sao Paolo. B.V.M. a plecat după patru zile, pe data de 10 ianuarie 2012, înapoi spre Bruxelles, prin Lisabona având înghiţite 86 capsule de cocaină. Eu cu S. am ţinut legătura telefonic cu el, însă la un moment dat nu a mai răspuns şi pe urmă am aflat de la fratele meu D.M. că s-a întors acasă şi mi l-a dat la telefon şi mi-a povestit că ar fi eliminat capsulele pe tren în drum spre Braşov şi că le-ar fi aruncat. În schimb, T.I. a rămas timp de două săptămâni la Sao Paolo, fără telefoane, fiindcă i le-a luat B., apoi a primit un telefon de la un om de legătură din Brazilia şi m-a anunţat că nu poate să înghită. În final, T.I. şi-a introdus 10 capsule în fund, în total 100 grame de cocaină şi a reuşit să le transporte până la Bruxelles unde l-am aşteptat eu. Pe T.I. l-am dus la Rotterdam şi acesta a eliminat şi predat capsulele lui S. care i-a dat înainte să plece în România 150 euro".

Totodată, inculpatul B.V.M. a declarat că „pe aeroportul din Rotterdam a fost aşteptat el şi inculpatul T. de inculpatul D. care era însoţit de un bărbat de culoare, despre care a aflat ulterior că i se spunea S. În primul moment ne-am oprit la un apartament, unde din câte am înţeles locuiau mai mulţi negri iar D.G.A. ne-a spus că de fapt trebuie să mergem în Brazilia, de unde vom aduce înapoi în Olanda capsule de droguri, pe care trebuie să le înghiţim. Acolo ne-a supus unui test constând în înghiţirea unor capsule de formă ovală, cam de 2 - 3 cm. Am reuşit să înghit 2 capsule, din câte am observat eu T.I. nu a reuşit să înghită. în următoarele două zile am locuit în alt apartament împreună cu T.I. şi D.G.A.".

Este real că inculpaţii amintiţi nu au fost reascultaţi şi în apel, însă această manifestare procesuală a derivat din chiar poziţia expresă exprimată de fiecare în parte - la termenul de judecată din 11 iunie 2013 inculpaţii prezenţi, întrebaţi fiind, au învederat că nu doresc să dea declaraţii.

În acest context, prin prisma regulilor clasice de judecare a apelului, în acord cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nimic nu a oprit instanţa ca, motivat, să se poată da o nouă apreciere a probelor administrate anterior, ceea ce s-a şi concretizat.

Raportat la inculpatul D.N., poate fi luat în considerare şi tratat numai motivul strict de legalitate de recurs, respectiv că ar exista o cauză de nepedepsire - desistarea.

Sub acest aspect, este de arătat că din situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţe, rezultă că acesta urma să transporte, prin ingerare în corp sub forma unei capsule, droguri în Europa, a luat legătura cu inculpatul L.F., a primit sumele de bani pentru transport şi avea biletele de avion pentru această călătorie, iar ulterior a fugit în Germania cheltuind sumele de banii primite, context în care este de apreciat că în mod corect s-a reţinut forma tentativei la infracţiunea de trafic de droguri.

Cadrul juridic de substanţial interes pentru recurenţi, vizând procesul de individualizare a pedepselor, aparte de contextul limitativ de abordare impus de formula nouă a conţinutului art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a fost şi incorect înţeles de aceştia atâta vreme cât singurul inculpat pentru care s-a schimbat modalitatea de executare a pedepsei în apel este inculpatul B.M., pentru ceilalţi inculpaţi menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond, astfel încât s-au menţinut implicit şi dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpaţii recurenţi derivă din analiza „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

Din această perspectivă, sub aspectul legii penale mai favorabile, poate fi avută în vedere, în plan teoretic, legea nouă numai cu privire la inculpaţii D.G. şi L.F., care au primit pedepse cu executare şi cărora nu li s-au aplicat dispoziţiile art. 74, art. 76 C. pen. Aşadar doar pentru aceşti inculpaţi dispoziţiile noului cod par mai favorabile având în vedere limitele de pedeapsă care sunt mult mai mici.

Însă, într-o aplicare globală a dispoziţiilor noului C. pen., sunt de făcut trimitere şi la condiţiile aplicării art. 39 Nou C. pen., pretinsa lege nouă mai favorabilă.

În concret, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor vizând infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu infracţiunea de „constituirea unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 alin. (1), (2) şi (5) Nou C. pen., inculpatul D.G.A. fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, într-o notă de echivalenţă, ar rezulta o pedeapsă principală nouă şi unică redusă de aplicat, de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de „organizarea activităţii de trafic internaţional de droguri de mare risc", acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În funcţie de acelaşi principiu al echivalenţei, în funcţie de dispoziţiile Legii nr. 187/2012 cu impact în modificarea Legii nr. 143/2000 în sensul reducerii limitelor sancţionatorii legale, ar rezulta o pedeapsă principală nouă redusă de aplicat, de 3 ani şi 6 luni închisoare.

De evidenţiat însă şi aspectul că prin decizia din apel, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul D.G.A. fără antecedente penale - la o altă pedeapsă principală, plasată peste minimul special legal, la 7 ani şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În funcţie de acelaşi principiu al echivalenţei, de dispoziţiile nr. Legii 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., cu impact în modificarea Legii nr. 143/2000 în sensul reducerii limitelor sancţionatorii legale, ar rezulta o pedeapsă principală nouă redusă de aplicat, de 4 ani închisoare.

Operând dispoziţiile vizând concursul de infracţiuni, sunt funcţionale cerinţele art. 39 lit. b) Nou C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv la sancţiunea de 4 ani şi 6 luni închisoare s-ar adăuga 2 ani şi 6 luni, rezultând acelaşi cuantum al sancţiunilor ce ar fi de executat, corespunzător celor individualizate în funcţie de dispoziţiile vechiului C. pen., recursul acestuia apărând astfel ca nefondat.

De asemenea, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor vizând infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu infracţiunea de „constituirea unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 alin. (1), (2) şi (5) Nou C. pen., inculpatul L.F.Gh. fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, într-o notă de echivalenţă ar rezulta o pedeapsă principală nouă şi unică redusă de aplicat, de 4 ani închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de „organizarea activităţii de trafic internaţional de droguri de mare risc", acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 6 luni şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

De evidenţiat însă şi aspectul că prin decizia din apel, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul L.F. - la o altă pedeapsă principală, plasată peste minimul special legal, la 6 ani şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În funcţie de acelaşi principiu al echivalenţei, de dispoziţiile Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., cu impact în modificarea Legii nr. 143/2000 în sensul reducerii limitelor sancţionatorii legale, ar rezulta o pedeapsă principală nouă redusă de aplicat, de 4 ani închisoare.

Operând dispoziţiile vizând concursul de infracţiuni sunt funcţionale cerinţele art. 39 lit. b) Nou C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv la sancţiunea de 4 ani şi 6 luni închisoare s-ar adăuga 2 ani şi 8 luni, rezultă un cuantum al sancţiunilor ce ar fi de executat mai mare decât cel individualizat în funcţie de dispoziţiile vechiului C. pen., recursul acestuia apărând astfel ca nefondat.

În consecinţă, potrivit dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge recursurile formulate de toţi inculpaţii, ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii A.A., B.M., B.V.M., B.A., B.C.P., T.I., D.N., D.G.A., I.C.E., I.A., L.F.Gh., L.D. şi R.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 129/Ap din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi B.M., B.V.M., B.A., B.C.P., D.G.A., I.C.E., I.A., L.F.Gh., L.D. şi R.N.C. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi A.A., T.I. şi D.N. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2628/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 253/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2625/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs