ICCJ. Decizia nr. 2647/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2647/2014

Dosar nr. 5567/118/2012

Şedinţa publică din 22 septembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 39 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 5567/118/2012, s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. formulată de inculpatul D.F.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F. - la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare (parte vătămată M.I.).

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare (parte vătămată M.If.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (parte vătămată M.M.).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, urmând ca inculpatul D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare (parte vătămată M.If.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (parte vătămată M.M.).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) al. 2 raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 (şapte) luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia rămasă definitivă prin nerecurare (faptă din data de 20 ianuarie 2010).

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în final, inculpatul D.G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 7 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul D.G. se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă,

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i se comunică datele de la lit. a) - d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.G. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare (parte vătămată M.If.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.G. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (parte vătămată M.M.).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.G. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 864 C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare, şi a fost descontopită pedeapsa rezultantă în componentele sale, astfel:

- pedeapsa de 7 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) - 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare (fapta din 20 ianuarie 2010).

- 2 pedepse de câte 1 an închisoare fiecare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C.pen (fapta din 11/12 septembrie 2009) şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. (fapta din 22/23 februarie 2010) aplicate prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia (Dosar nr. 4238/256/2011) rămasă definitivă prin nerecurare şi pentru care s-a dispus în baza art. 85 C. pen. anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârşite în concurs real cu faptele din Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia rămasă definitivă prin nerecurare şi din Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia (Dosar nr. 4238/256/2011), rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, urmând ca inculpatul N.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2010 la 22 martie 2010.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul N.G. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i se comunică datele de la lit. a) - d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I.R. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare (parte vătămată M.If.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) al. 2 raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I.R. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (parte vătămată M.M.).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I.R. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 36 C. pen. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de l(un) an şi 6(şase) luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare, în componentele sale, astfel:

- pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. (fapta din 20 ianuarie 2010);

- pedeapsa de 1 (o) lună închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991(R.3) pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice (art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991(R.2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. (fapta din 20 ianuarie 2010);

- 2 pedepse de câte 1 an fiecare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen. (fapta din aprilie - septembrie 2009) şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. (fapta din 29 august 2009), prin Sentinţa penală nr. 1582/P din 3 august 2010 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. 4244/256/2010, rămasă definitivă prin neapelare, pentru care s-a dispus, în baza art. 85 C. pen. anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei;

- 2 pedepse de câte 1 an închisoare, fiecare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. (fapta din 11/12 septembrie 2009) şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. (fapta din 22/23 februarie 2010) aplicate prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia (Dosar nr. 4238/256/2011), rămasă definitivă prin nerecurare, şi pentru care s-a dispus, în baza art. 85 C. pen., anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

- sporul de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârşite în concurs real cu faptele din Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia rămasă definitivă prin nerecurare, cu faptele din Sentinţa penală nr. 1582/P din 3 august 2010 pronunţată de Judecătoria Medgidia, Dosar nr. 4244/256/2010, rămasă definitivă prin neapelare şi cu faptele din Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia (Dosar nr. 4238/256/20119) rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, inculpatul N.I.R. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare.

În final, inculpatul N.I.R. va executa pedeapsa de 1 (un) an şi 6(şase)luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2010 la 22 martie 2010.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. art. 998 - 999 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I.

A fost obligat inculpatul D.F. către partea civilă M.I. la plata sumei totale de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile (din care suma de 1.000 RON reprezintă despăgubiri materiale şi suma de 7.000 RON reprezintă daune morale).

S-a respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă, ca nefondate.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen. art. 998 - 999 C. civ. art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin O.U.G. nr. 72/2006 s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

A fost obligat inculpatul D.F. către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa la plata sumei de 2.730,85 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare (ocazionate de internarea părţii vătămate M.I.).

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. art. 998 - 999 C. civ. art. 1003 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.If..

Au fost obligaţi inculpaţii D.F., D.G., N.G. şi N.I.R., în solidar, către partea civilă M.If. la plata sumei totale de 2.000 RON cu titlu de despăgubiri civile (din care suma de 500 RON reprezintă despăgubiri materiale şi suma de 1.500 RON reprezintă daune morale).

S-a respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă, ca nefondate.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin O.U.G. nr. 72/2006 s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Medgidia.

Au fost obligaţi inculpaţii D.F., D.G., N.G. şi N.I.R., în solidar, către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia la plata sumei de 283,57 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare (ocazionate de internarea părţii vătămate M.If.).

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen. art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M.

Au fost obligaţi inculpaţii D.F., D.G., N.G. şi N.I.R., în solidar, către partea civilă M.M. la plata sumei totale de 2.300 RON cu titlu de despăgubiri civile (din care suma de 500 RON reprezintă despăgubiri materiale şi suma de 1.800 RON reprezintă daune morale).

S-a respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă, ca nefondate.

S-a constatat că Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenţii civile în legătură cu partea vătămată M.M.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 894/P/2009 din 9 mai 2012, s-a dispus: punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: D.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; D.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; N.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi N.I.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare că, la data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, pe str. D. din comuna Tortoman judeţul Constanţa, în faţa barului SC I.&G. SRL, inculpatul D.F. a lovit-o puternic, cu o bâtă de baseball, în cap, pe partea vătămată M.I. şi i-a provocat acesteia leziuni grave, vindecabile în 40 - 45 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol, prin hemoragie şi dilacerare meningo-cerebrală.

S-a mai reţinut în actul de sesizare că inculpaţii D.F., D.G., N.I.R. şi N.G., în aceeaşi împrejurare, la data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, au coborât împreună dintr-un autoturism, înarmaţi toţi patru cu bâte de baseball, pe stradă, au participat în mod conjugat la agresarea părţilor vătămate M.If. şi M.M., prin lovire cu pumnii, cu picioarele sau bâtele, provocându-le leziuni vindecabile în 8 - 9 zile, respectiv în 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, iar prin manifestările lor ilicite au adus atingere bunelor moravuri, ordinii şi liniştii publice din comunitatea rurală, prin afectarea relaţiilor sociale caracteristice convieţuirii paşnice.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: - sesizarea formulată de M.G., soţia părţii vătămate M.I., înregistrată sub nr. 312012 din 12 aprilie 2009 şi declaraţia acesteia; - procese-verbale de cercetare la faţa locului întocmite de organelor de poliţie şi de procuror, plus planşa foto; - proces-verbal încheiat de procuror la data de 14 aprilie 2009 în prezenţa părţilor vătămate de reconstituire a împrejurărilor în care a fost comisă agresiunea; - proces-verbal de predare de către învinuitul D.F. a unei cazmale şi a unei bâte de baseball rupte şi planşa foto asupra celor două obiecte; - proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere, confruntare şi pentru constatarea existenţei leziunilor pe corpurile părţilor vătămate şi ale învinuiţilor şi planşa foto; - declaraţiile părţilor vătămate; - rapoartele de constatare medico-legală de examinare/completare asupra părţilor vătămate şi învinuiţilor şi copiile documentelor medicale prezentate de părţile vătămate; - declaraţiile martorilor M.V., U.N. şi a martorului cu identitate protejată R.M.; - declaraţiile olografe ale numiţilor M.G., B.C. şi D.R.; - copia rechizitoriului prin care N.I.R. a fost trimis împreună în judecată pentru o altă infracţiune de lovire sau alte violenţe; - declaraţiile învinuiţilor; - procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală către cei patru învinuiţi, trei din data de 6 septembrie 2011 şi unul din data de 23 noiembrie 2011.

În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri privind angajarea în muncă a inculpatului D.F.; adresa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa nr. 15005 din 15 iunie 2012 de constituire parte civilă; adresa Spitalului Municipal Medgidia nr. 4813 din 20 noiembrie 2012 de constituire parte civilă; declaraţiile părţilor vătămate M.I., M.If., M.M.; depoziţiile martorilor M.V., T.G.M., R.M., martor cu identitate protejată, U.N.; referate de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa privind pe fiecare inculpat; fişe de cazier judiciar; declaraţiile inculpaţilor D.F., D.G., N.I.R. şi N.G.

S-a reţinut, în fapt că, în seara zilei de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, pe str. 1 D. din comuna Tortoman, judeţul Constanţa, în faţa barului SC „I.&G." SRL, în cursul unui conflict spontan, fraţii M.I., M.If., M.M. şi M.V. (primii trei fiind părţi vătămate în cauză), au fost agresaţi de către inculpaţii D.F., D.G., N.I.R. şi N.G.

Cei patru inculpaţi au coborât dintr-un autoturism în faţa barului părţii vătămate M.I., înarmaţi cu bâte, pentru a le aplica o corecţie fraţilor părţii vătămate.

Inculpatul D.F. i-a aplicat părţii vătămate M.I. o lovitură puternică cu o bâtă de baseball în partea dreaptă a capului, provocându-i leziuni grave, constând în fractură plurieschiloasă, pentru care acesta a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, iar pentru vindecare a necesitat şi un număr de 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie şi dilacerare meningo-cerebrală.

În aceeaşi împrejurare, toţi cei patru inculpaţi au participat, în mod conjugat, şi la agresarea părţilor vătămate M.If. şi M.M., prin lovirea acestora cu pumnii, picioarele sau cu bâtele şi provocarea de leziuni vindecabile într-un număr de 8 - 9 zile, respectiv de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.

Prin acţiunile lor ilicite, inculpaţii, care au sosit în grup, cu autoturismul, înarmaţi cu bâte, în faţa locuinţei părţii vătămate M.I., s-au manifestat în mod violent, au adus atingere ordinii şi liniştii publice din comunitatea rurală, prin afectarea relaţiilor sociale caracteristice convieţuirii paşnice, cu nerespectarea normelor de conduită morală într-un stat de drept.

La aceeaşi dată, de 12 aprilie 2009, numita M.G., soţia părţii vătămate M.I., a sesizat organele de poliţie din comuna Tortoman, despre împrejurarea că în jurul orelor 20:00 soţul său a fost bătut cu bâta de patru persoane din satul Ţepeş Vodă şi a suferit leziuni pentru care a necesitat internare în spital şi intervenţie neurochirurgicală.

Din relatarea autoarei sesizării a reieşit că aceasta fusese plecată de la locuinţa sa (în curtea căreia familia are un bar şi un magazin), iar când a revenit a aflat de la rude şi vecini că inculpatul D.F. însoţit de alte trei persoane venise cu autoturismul său şi s-ar fi bătut cu cumnaţii ei, M.V., M.If. şi M.M., iar când soţul ei, M.I., a intervenit, a fost lovit de una dintre cele patru persoane agresoare cu bâta în cap. De asemenea, cumnaţii săi M.If. şi M.M. prezentau răni, ca urmare a loviturilor primite.

Prin Raportul de constatare medico-legală nr. 223/LR/2009 din 14 aprilie 2009, completat prin Raportul de constatare nr. 223/A 1/2009 din 25 ianuarie 2010, ambele ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, s-a conchis că partea vătămată M.I. a prezentat, la data de 12 aprilie 2009, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur (pentru cele de la nivelul extremităţii cefalice) şi prin lovire de corp dur (pentru cea de la nivelul piciorului stâng), necesitând 40 - 45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, iar leziunile traumatice i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie şi dilacerare meningo-cerebrală, ce au necesitat intervenţie neurochirurgicală de urgenţă.

Din declaraţiile părţii vătămate M.I. a rezultat că, în ziua de 12 aprilie 2009, adică de „Paştele Catolic", în jurul orelor 14:00 a revenit de la serviciu şi a aflat de la soţia sa şi de la fratele său I. că avuseseră un conflict cu soacra lui, M.F., declanşat de aceasta, care venise în vizită la magazinul din curtea lor.

Acest conflict avea la origine o neînţelegere intervenită între cumnata sa, C.I. şi G.A., logodnica fratelui său, M.If.

La magazin, partea vătămată M.If. se certase cu soacra fratelui său, iar aceasta ameninţase că îl va informa pe prietenul fiicei sale, adică pe inculpatul D.F. despre insultele aduse prietenei sale.

Când a mers, mai târziu, la locuinţa soacrei, partea vătămată M.I. i-a reproşat soacrei că provocase scandal la magazinul său, iar aceasta i-a adresat injurii.

Peste cca. o jumătate de oră, la locuinţa părţii vătămate a sosit inculpatul D.F., care a ameninţat-o că o va bătea şi că la noapte „o să o mute la cimitir sau o va muta cu casă cu tot din comuna Tortoman" şi „dacă mă omoară acest lucru nu îl deranjează", încercând chiar să îi aplice şi o lovitură.

Până la plecarea inculpatului, partea vătămată M.I. l-a sunat pe fratele său M.If., fiindu-i teamă să nu fie agresată de către inculpatul D.F.

La locuinţa lui M.I. a apărut şi partea vătămată M.If., care venise înarmat cu un băţ, rupt pe jumătate, iar când l-a văzut pe inculpatul D.F. urcându-se în propriul autoturism, a aruncat băţul rupt pe jos şi a început să se certe cu inculpatul.

Inculpatul D.F. nu a coborât din autoturism, şi-a continuat deplasarea, deşi partea vătămată M.If. îl invita să coboare şi să se bată bărbăteşte.

După plecarea inculpatului D.F., la locuinţa părţii vătămate M.I. au venit şi ceilalţi doi fraţi ai săi, M.M. şi M.V., care fuseseră chemaţi de către I.

În jurul orelor 20:00, partea vătămată a observat că prin faţa locuinţei sale a trecut în direcţia municipiului Medgidia autoturismul OA condus de inculpatul D.F. şi în care se mai aflau şi coinculpaţii D.G., N.I.R. şi N.G.

După distanţa de cca. 100 de metri, autoturismul respectiv a întors la intersecţie, iar când s-a apropiat conducătorul acestuia a intrat pe contrasens şi s-a apropiat ameninţător de gardul locuinţei părţii vătămate M.I., lăsând impresia că vrea să-i calce sau să-i sperie pe cei patru fraţi M., aflaţi pe stradă în faţa locuinţei.

Partea vătămată M.I., care la vederea autoturismului se înarmase cu o cazma din curte, s-a ferit din calea maşinii, după care a lovit cu unealta, spărgând geamul lateral stânga din spate al autoturismului condus de inculpatul D.F.

După cca. 50 metri, autoturismul a fost oprit, iar din acesta au coborât toţi cei patru inculpaţi, fiecare înarmat cu câte o bâtă de baseball.

Într-o primă fază, partea vătămată M.I. a discutat cu inculpatul D.F. şi i-a promis că îi va plăti c/valoarea geamului spart, dar în timpul discuţiei cele două grupuri s-au deplasat câţiva metri din faţa porţii părţii vătămate până aproape de poarta locuinţei învecinate.

Partea vătămată M.I. şi inculpatul D.F. au trecut peste şanţul pluvial, situat între şosea şi gardul locuinţei învecinate, în timp ce ceilalţi şase tineri au rămas mai în urmă. La un moment dat, unul dintre cei patru inculpaţi agresori, care nu a putut fi identificat cu certitudine, a strigat: „Pe ei!"

Primul care a fost lovit a fost partea vătămată M.If., iar când a observat că fratele său fusese lovit, partea vătămată M.I. a întors capul spre locul în care căzuse fratele său, însă în acel moment a fost lovită la rândul său în partea dreaptă a capului şi a căzut în şanţul pluvial, pierzându-şi cunoştinţa.

Partea vătămată M.I. a precizat că singurul dintre inculpaţi care se afla lângă el era inculpatul D.F., aşa încât doar acesta putea să îi aplice lovitura cu bâta în zona capului.

De asemenea, partea vătămată M.I. a declarat: „am fost lovit de D.F. în cap, din spate am fost lovit de D.F. cu bâta de baseball, în urma loviturii am căzut jos inconştient".

Partea vătămată M.I. a susţinut că la faţa locului se mai aflau şi vecini.

Când partea vătămată M.I. şi-a mai revenit, a fost transportat cu autoturismul unui consătean spre Spitalul Municipal Medgidia, iar întrucât starea sa era gravă, a fost transferat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost internat cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură temporo-parietală dreaptă, hematom epidural şi otoragie dreaptă", precum şi cu leziuni minore la membrele superior şi inferior stâng.

Partea vătămată M.If. a declarat că, după ce se certase cu soacra fratelui său, care îi jignise logodnica, a fost chemat de M.I. acasă la el, deoarece fusese ameninţat cu bătaia şi că va fi mutat din sat de către inculpatul D.F.. în consecinţă, s-a înarmat cu o bâtă de baseball ruptă şi s-a deplasat la locuinţa fratelui său însă acolo nu a avut nici o altercaţie cu inculpatul D.F., deoarece acesta s-a urcat în maşină şi a plecat.

Întrucât la plecare acest inculpat îl ameninţase că se va întoarce, partea vătămată M.If. i-a chemat şi pe ceilalţi doi fraţi, în ajutor, cărora le-a explicat despre incident şi ameninţările inculpatului D.F.

În jurul orelor 20:30, partea vătămată M.If. a observat autoturismul cu cei patru inculpaţi, care se deplasa dinspre satul Ţepeş Vodă către municipiul Medgidia şi care după ce a trecut de ei, a întors şi -a intrat pe contrasens încercând să îl lovească.

Deoarece părţile vătămate s-au ferit inculpatul D.F., care deşi oprise, şi-a continuat deplasarea către satul Ţepeş Vodă, dar în dreptul imobilului de la numărul .... oprit, iar din autoturism au coborât cei patru inculpaţi înarmaţi cu bâte.

După ce au fost purtate câteva discuţii, unul dintre agresori a strigat: „Pe ei!", aşa încât partea vătămată M.If. a fost lovit cu o bâtă în partea din faţă a capului şi în zona gurii, şi a căzut, afirmând că în dreapta sa se aflau inculpaţii N.G. şi N.I.R.

A avut certitudinea că în această fază nu D.F. îl lovise, deoarece acesta se afla la aproximativ patru metri distanţă, lângă partea vătămată M.I.

După ce s-a ridicat, partea vătămată M.If. a fost lovit încă o dată, din spate, în cap, a căzut la sol şi a fost lovit de mai multe persoane, peste picioare şi pe întreg corpul, identificându-i pe inculpaţii N.G., N.I.R. şi D.G., care au aplicat loviturile cu bâtele şi cu picioarele.

După aproximativ două minute agresorii au plecat, iar cei patru fraţi părţi vătămate au fost transportaţi de un consătean spre spital, fiind preluaţi de ambulanţă .

Partea vătămată M.If. a susţinut că s-a făcut gălăgie, au fost ţipete, mama sa ţipa la inculpaţi că „i-au omorât copiii".

Partea vătămată M.I. a fost transferat la Constanţa, M.If. şi M.M. au rămas internaţi la Spitalul Municipal Medgidia, iar M.V. a primit îngrijiri ambulatorii.

Raportul de constatare medico-legală nr. 233/Al/2009 din 25 septembrie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, a concluzionat că partea vătămată M.If. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure liniare şi frecare de planuri dure rugoase, ce pot data din 12 aprilie 2009 şi pentru vindecarea cărora a necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor şi efectuarea unei lucrări protetice dentare la dinţii 32 şi 33, dar fără a-i fi pusă viaţa în primejdie.

Partea vătămată M.M. a declarat, că a aflat de la fratele său M.I. că în acea zi inculpatul D.F. îl ameninţase „că-l mută din Tortoman", în sensul că îl omoară.

Seara, după ce oprise autoturismul OA verde, inculpatul D.F. a coborât însoţit de ceilalţi trei inculpaţi înarmaţi cu bâte, cel dintâi reproşându-i fratelui său că îi spărsese geamul de la maşină.

În momentul în care s-a strigat: „Pe ei!", partea vătămată M.M. a fugit şi a traversat şoseaua, fiind însă lovit în spate de un agresor, dar sigur nu de D.F.

A fost lovit în zona spatelui şi la urechea stângă de două persoane şi a căzut în şanţ.

După ce a căzut în şanţ, a mai fost lovit de câteva ori şi bănuieşte că a fost lovit de inculpaţii N.I.R. şi N.G.

La prezentarea pentru recunoaştere, partea vătămată M.M. i-a indicat, ca cei mai probabili agresori, pe inculpaţii N.I.R. şi N.G.

După plecarea inculpaţilor agresori, s-a îndreptat spre fraţii săi şi a observat că M.I. şi M.If. sângerau în zona capului, aşa încât toţi patru fraţi părţi vătămate au fost transportaţi la spital de către un consătean.

Raportul de constatare medico-legală nr. 232/LR/2009 din 16 aprilie 2009 completat prin Raportul de constatare nr. 232/A 1/2009 din 25 ianuarie 2010, ambele ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, au concluzionat că partea vătămată M.M. a prezentat la data de 12 aprilie 2009 leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure liniare şi zgâriere cu corpuri dure, necesitând în final 12 - 14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, ţinând seama de examenul ORL, fără producerea vreunei consecinţe dintre cele prevăzute în art. 182 C. pen.

Persoana vătămată M.V., audiat în calitate de martor, a confirmat declaraţiile celor trei fraţi ai săi, părţi vătămate, susţinând că M.I. i-a relatat că în acea zi fusese ameninţat de D.F.

A explicat că, atunci când inculpaţii au coborât din maşină aveau asupra lor bâte de baseball, iar unul dintre inculpaţi a strigat "pe ei", inculpaţii s-au îndreptat spre ei după care inculpaţii au început să lovească părţile vătămate.

S-a aflat în apropierea fratelui său M.I. atunci când acesta fusese lovit în cap, în apropierea stâlpului de iluminat stradal de lângă locuinţa vecinului U.L.

La un moment dat a fost lovit şi el de două ori la mâna stângă şi la omoplatul drept, aşa încât a fugit, dar a auzit cum fraţii săi gemeau de durere în urma sa, iar când s-a întors, după plecarea agresorilor, a observat că M.I. era cel mai grav lovit.

Martorul ocular U.N., vecină, a declarat că în jurul orelor 20:00 a auzit gălăgie în stradă, s-a speriat, aşa încât a ieşit la poartă, iar acolo a observat că fraţii M. se certau cu alţi patru tineri, dintre care martora îl cunoştea doar pe inculpatul D.F.

Martora a auzit când acest inculpat îi reproşa unuia dintre fraţii M. că i-a spart geamul de la maşină şi i-a văzut pe toţi cei patru tineri că erau înarmaţi cu bâte.

Dintre fraţii M. martora a observat că M.I. avea o cazma sau o lopată în mână.

A văzut cum inculpatul D.F. a sărit dinspre şosea şanţul pluvial spre partea vătămată M.I. şi l-a lovit pe acesta cu bâta de baseball în cap, doborându-l în şanţul de lângă stâlpul de iluminat din apropierea porţii locuinţei martorei.

În faţa procurorului, martora a declarat că a mai observat că, după ce a căzut, partea vătămată M.I. a mai fost lovită cu bâta şi picioarele de un al doilea agresor, care l-a întrebat pe cel căzut: „Ai murit?", aşa încât s-a speriat de cele văzute şi a fugit în casă.

A mai observat că şi ceilalţi inculpaţi s-au apropiat de fraţii M. şi i-au agresat.

În acea seară a auzit gălăgie, ţipete, era zarvă mare, şi din acest motiv a ieşit din casă.

A doua zi, martora a observat că în locul în care căzuse partea vătămată M.I., pe marginea şanţului şi pe şosea erau pete de sânge care fuseseră spălate în mare măsură de ploaia din cursul nopţii.

Martora cu identitate protejată, R.M., a declarat că în acea seară se afla pe strada ....., când a observat că dintr-un autoturism de culoare verde au coborât patru bărbaţi care aveau în mâini bâte din lemn („ciomege groase din lemn") şi care s-au apropiat de fraţii M., dintre care unul singur părea că are în mână o bâtă.

Martora a observat că, după cea un minut de discuţii cei patru agresori au început să îi lovească cu bâtele pe fraţii M.

Astfel, partea vătămată M.If. a fost lovit prima dată la marginea şoselei, a fugit, dar a fost prins şi lovit din nou.

Declară că partea vătămată M.M. a fost lovit de o persoană care a traversat şoseaua şi a căzut în şanţ, M.M. vroia să se ridice de jos dar a fost lovit din nou şi a mers târâş, deşi vroia să se ridice, era lovit din nou, vreo „10 metri tot aşa s-a întâmplat".

A văzut că lui M.I. i-a fost spart capul cu o bâtă tip ciomag de cel mai înalt dintre agresori, în apropierea stâlpului de iluminat stradal, după ce îi reproşase că i-a spart geamul de la maşină.

Crede martora că acel individ i-a aplicat lui M.I. cca. 5 - 6 lovituri, "poate şi mai mult, numai în cap" şi că lui M.I. i-a curs mult sânge din cap.

Martora a mai declarat că lumea s-a adunat pe stradă pentru că a auzit ţipete, strigăte şi se afla şi mama fraţilor M. care striga la lume să iasă afară că îi omoară copiii.

Pe stradă s-au strâns cca. 100 persoane dar nimeni nu s-a băgat să aplaneze conflictul.

Martorul B.C., vecin, ulterior decedat, în declaraţia sa olografă din faza de urmărire penală a arătat că din maşină s-au dat jos patru băieţi, ce aveau toţi bâte în mână, aceştia s-au certat cu fraţii M. şi apoi a început bătaia între ei.

L-a văzut pe M.I. căzut în şanţ, şi îi curgea sânge din cap, iar pe fratele său, M.M. căzut în partea opusă, tot în şanţ, iar pe M.If. „îl băteau toţi patru inculpaţi", în faţa porţii de intrare în bar.

După scurt timp, cei patru ocupanţi ai maşinii s-au urcat în maşină şi au plecat către direcţia Siliştea.

Inculpatul D.F. a tăgăduit că ar fi lovit-o cu bâta în cap pe partea vătămată M.I., însă a declarat că în cursul altercaţiei el i-a lovit pe fraţii M.If. şi M.M., cu bâta de baseball luată din mâna celui dintâi dintre ei.

Se certase cu partea vătămată M.I. (cumnat, soţiile fiind surori) căruia îi ceruse să vorbească cu fratele său M.If. şi să îi ceară acestuia să o lase în pace pe prietena sa, iar acesta a vorbit la telefon cu M.If. şi l-a chemat la locuinţa sa.

Când a apărut acolo, M.If. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în faţă prin geamul deschis al portierei autoturismului său, fără ca el să riposteze şi la plecare acelaşi M.If. ar fi alergat în spatele maşinii sale înarmat cu o bâtă de baseball şi ameninţând că îl va prinde şi îl va omorî.

Deplasându-se apoi la locuinţa prietenei sale şi fiind sunat de către vărul său, inculpatul D.G., la rugămintea acestuia, inculpatul D.F. s-a deplasat în comuna Siliştea şi i-a luat în autoturismul său pe ceilalţi trei coinculpaţi, D.G., N.I.R. şi N.G., însă pe drumul către satul Ţepeş Vodă, întrucât nu avea benzină suficientă, s-a îndreptat spre municipiul Medgidia, pentru a alimenta, traseul trecând prin comuna Tortoman, astfel ajungând în această localitate.

Inculpatul D.F. a confirmat că partea vătămată M.I. a lovit cu cazmaua în geamul stânga spate al maşinii sale OA şi l-a spart, astfel că după o distanţă de cca. 50 de metri a oprit autoturismul, a coborât împreună cu ceilalţi trei coinculpaţi, fără ca vreunul dintre ei să fie înarmat cu bâtă, şi au traversat toţi patru şoseaua spre zona în care se aflau cei patru fraţi M.

Acolo i-a reproşat părţii vătămate M.I. că îi spărsese geamul de la maşină, iar la un moment dat, partea vătămată M.If. l-ar fi lovit cu bâta de baseball pe inculpatul N.I.R., aşa că el a sărit şanţul pluvial, mai ales că l-ar fi văzut pe M.I. ridicând cazmaua cu care era înarmat, cu intenţia probabilă de a-l lovi.

Inculpatul D.F. a recunoscut că s-a îndreptat spre M.If., că i-a luat acestuia bâta din mână şi că l-a lovit cu aceasta atât pe el, cât şi pe M.M.

L-a lovit cu bâta pe M.If. peste picioare şi pe spate, aplicându-i trei lovituri, iar lui M.M. i-a aplicat una sau două lovituri pe spate.

Au existat câteva ţipete atât ale inculpaţilor cât şi ale părţilor vătămate.

Inculpatul D.G. a declarat că în ziua de 12 aprilie 2009, fusese la un grătar în comuna Siliştea cu coinculpaţii N.I.R. şi N.G., iar seara întrucât pierduseră ultimul microbuz l-a sunat pe inculpatul D.F. şi l-a rugat să îi transporte cu maşina sa până în satul Ţepeş Vodă.

Acesta i-ar fi spus că nu are benzină, dar că ei l-au asigurat că îi vor plăti carburantul şi de aceea s-au îndreptat către municipiul Medgidia.

Pe drum au trecut prin faţa locuinţei fraţilor M. din comuna Tortoman, iar pentru că şoferul D.F. încetinise, partea vătămată M.I. i-a spart geamul de la maşină cu cazmaua, astfel că din această cauză au coborât toţi patru din autoturism.

Fraţii M.I., I., M. şi V. se aflau pe stradă.

Iniţial, inculpatul D.F. şi partea vătămată M.I. au discutat despre repararea maşinii, dar la un moment dat M.If. a vrut să dea cu un băţ în D.G. şi acelaşi timp, M.V. a vrut să îl lovească cu alt băţ tot pe el şi astfel a fost lovit la cot, dar D.G. a ripostat la rândul său lovindu-l cu pumnul pe partea vătămată M.If.

Inculpatul D.G. a recunoscut că l-a lovit pe M.If. cu pumnul, însă nu îşi aminteşte unde.

În privinţa agresării părţii vătămate M.I., inculpatul D.G. a precizat că nu are cunoştinţă, întrucât această parte vătămată împreună cu inculpatul D.F. erau în spatele său şi nu i-a văzut ce fac.

Inculpatul a negat că atunci când au coborât din autoturism el şi ceilalţi coinculpaţi ar fi fost înarmaţi cu bâte.

Inculpatul N.G. a negat implicarea sa activă în agresarea celor patru fraţi părţi vătămate M. în seara de 12 aprilie 2009, susţinând că el împreună cu coinculpatul N.I.R. au rămas tot timpul lângă autoturism, timp în care scandalul s-a produs între fraţii M. şi cei doi veri D., F. şi G., pe cealaltă parte a şoselei.

Inculpatul N.G. a negat că vreunul dintre cei patru ocupanţi ai autoturismului era înarmat cu bâte de baseball, sau alte obiecte contondente şi că ar fi aplicat lovituri părţilor vătămate, şi nici că ar fi provocat scandal public.

După altercaţie s-au urcat toţi patru în autoturism şi s-au îndreptat spre locuinţa prietenei lui D.F., fără să mai alimenteze cu combustibil şi de acolo au fost duşi în satul Ţepeş Vodă.

Inculpatul N.I.R. a negat implicarea sa activă în agresarea celor patru fraţi părţi vătămate M. în seara de 12 aprilie 2009, susţinând că el şi ceilalţi doi coinculpaţi îl rugaseră pe D.F. să îi transporte cu autoturismul din comuna Siliştea spre satul Ţepeş Vodă, iar că în loc să meargă direct spre satul lor s-au deplasat în direcţia opusă, pentru a alimenta maşina cu combustibil, fără să cunoască despre conflictul consăteanului lor cu fraţii părţii vătămate M.

În privinţa motivului pentru care pe traseul către municipiul Medgidia ar fi întors autoturismul chiar după ce trecuseră de locuinţa părţii vătămate M.I., inculpatul a precizat că şoferul ar fi primit un telefon de la prietena sa şi că a întors maşina pentru a merge la locuinţa acesteia.

Inculpatul a tăgăduit că ar fi fost înarmaţi cu bâte atunci când au coborât din autoturism, iar în privinţa altercaţiei a relatat că el şi cu N.G. au rămas pe partea de şosea opusă locuinţei fraţilor M., şi că doar verii D.F. şi D.G. s-au încăierat cu fraţii M.

El ar fi fost lovit la un moment dat cu pumnul în gură de către M.M., deşi în propria versiune a susţinut că toţi cei patru fraţi M. se aflau pe partea opusă de şosea, adică departe de locul în care se afla el împreună cu N.G.

Inculpatul N.I.R. a mai susţinut că a auzit o femeie care ţipa "l-aţi omorât pe N." dar nu a luat în seamă aceste cuvinte.

Au fost înlăturate apărările inculpaţilor ca fiind nesincere, faţă de materialul probator administrat în cursul procesului penal, şi din care rezultă vinovăţia acestora în comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Pentru a se stabili împrejurările concrete în care a avut loc altercaţia şi gradul de participare a fiecărui inculpat, s-a procedat la o prezentare pentru recunoaştere şi confruntare cu toţi cei patru inculpaţi şi trei dintre persoanele vătămate (fără partea vătămată M.I.) la data de 15 aprilie 2009, fiind efectuate şi fotografii asupra leziunilor pe care le prezentau părţile vătămate, fiind încheiat un proces-verbal semnat de cei prezenţi.

Partea vătămată M.If. a prezentat semne de violenţă la cap, la buze (avea cinci dinţi rupţi), pe ambele braţe şi la piciorul drept, precum şi la spate.

Partea vătămată M.M. a prezentat semne de violenţă la urechea stângă, la mâna dreaptă şi la spate, precum şi deasupra şoldului stâng, precizând că l-au lovit două persoane şi bănuind că l-au lovit inculpaţii N.I.R. şi N.G.

Persoana vătămată M.V. a prezentat semne de violenţă la omoplatul drept şi la mâna stângă, precizând că l-a lovit probabil D.F.

Când au fost întrebaţi toţi inculpaţii care dintre ei a lovit-o pe partea vătămată M.I. în zona capului, toţi cei patru au negat că ar fi lovit-o pe aceasta.

Inculpaţii au precizat că nu a mai fost nici o altă persoană care să participe la altercaţia cu cei patru fraţi părţi vătămate M. în comuna Tortoman.

Din procesul-verbal încheiat de procuror la data de 14 aprilie 2009, cu prilejul reconstituirii împrejurărilor în care a fost comisă agresiunea, reiese că părţile vătămate M.If. şi M.M. au descris modul în care au fost lovite în seara zilei de 12 septembrie 2009.

Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 30.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 10.000 RON reprezentând daune materiale şi suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.

S-a precizat că daunele materiale reprezintă cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării, dar şi după externare, iar daunele morale reprezintă compensaţii pentru suferinţele îndurate.

Partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 15.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale şi suma de 10.000 RON reprezentând daune morale.

S-a precizat că despăgubirile materiale reprezintă cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării, dar şi după externare, iar daunele morale reprezintă compensaţii pentru suferinţele îndurate.

Partea vătămată M.If. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 15.000 RON, din care suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale şi suma de 10.000 RON reprezentând daune morale.

S-a precizat că despăgubirile materiale reprezintă cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării dar şi după externare, iar daunele morale reprezintă compensaţii pentru suferinţele îndurate.

Prin Adresa nr. 15005 din 15 iunie 2012 emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa s-a făcut cunoscut că această unitate sanitară se constituie parte civilă cu suma de 2.730,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate M.I. în perioada 13 aprilie 2009 - 22 aprilie 2009 secţia neurochirurgie. A fost depus decontul de cheltuieli.

Prin Adresa nr. 4823 din 20 iunie 2012 emisă de Spitalul Municipal Medgidia s-a făcut cunoscut că această unitate sanitară se constituie parte civilă cu suma de 283,57 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate M.If. în perioada 12 aprilie 2009 - 14 aprilie 2009, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţilor vătămate, fiind depus decontul de cheltuieli.

Prin Adresa nr. 8165 din 2 noiembrie 2012 emisă de Spitalul Municipal Medgidia s-a făcut cunoscut că nu s-au înregistrat cheltuieli de spitalizare în privinţa numitului M.M.

Situaţia de fapt rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: sesizarea formulată de M.G., soţia părţii vătămate M.I., şi declaraţia acesteia; procese-verbale de cercetare la faţa locului, planşa foto; proces-verbal întocmit la 13 aprilie 2009, de identificare a petelor de sânge pe partea carosabilă, ce proveneau de la M.I.; proces-verbal încheiat la 14 aprilie 2009 de reconstituire a împrejurărilor în care a fost comisă agresiunea; proces-verbal de predare de inculpatul D.F. a unei cazmale şi a unei bâte de baseball rupte, planşa foto asupra celor două obiecte; proces-verbal încheiat la 15 aprilie 2009 de prezentare pentru recunoaştere, confruntare şi pentru constatarea existenţei leziunilor pe corpurile părţilor vătămate şi ale învinuiţilor, planşa foto; declaraţiile părţilor vătămate M.I., M.M., M.If.; rapoartele de constatare medico-legală de examinare/completare asupra părţilor vătămate şi inculpaţilor întocmite de SML Constanţa, copiile documentelor medicale prezentate de părţile vătămate; declaraţiile martorilor M.V., U.N., T.G.M. şi a martorului cu identitate protejată R.M.; declaraţiile olografe ale numiţilor M.G., B.C. şi D.R.; înscrisuri privind angajarea în muncă a inculpatului D.F.; adresa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa nr. 15005 din 15 iunie 2012; adresa Spitalului Municipal Medgidia; referate de evaluare privind pe fiecare inculpat; declaraţii inculpaţi D.F., D.G., N.I.R. şi N.G.

În cauză, s-a solicitat de către inculpatul D.F. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.

S-a apreciat că nu se poate proceda la această schimbare de încadrare juridică, ţinând seama de împrejurările concrete şi modalitatea în care inculpatul D.F. a acţionat, şi anume prin aplicarea de către inculpat, cu putere, a unei lovituri cu o bâtă de baseball în cap părţii vătămate M.I., instrumentul vulnerant folosit, apt să conducă la producerea de leziuni letale, intensitatea loviturii aplicate şi zona corporală esenţială vizată şi lezată, caracterul intempestiv al violenţelor şi consecinţele grave produse, natura leziunilor cauzate, care i-au pus victimei viaţa în primejdie prin hemoragie şi dilacerare meningo-cerebrală, ce au necesitat intervenţie neurochirurgicală de urgenţă, dar şi ameninţările anterioare grave adresate victimei M.I. de inculpat, în aceeaşi seară.

Acţiunea ilicită a inculpatului D.F. a prevăzut rezultatul socialmente periculos pentru viaţa victimei lovite, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, săvârşind astfel fapta împotriva părţii vătămate M.I. cu intenţia indirectă de a ucide, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., fiind întrunită latura subiectivă a infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

În privinţa infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. referitor la leziunile suferite de părţile vătămate M.If. şi M.M., s-a reţinut că cei patru inculpaţi au săvârşit faptele cu intenţie directă şi în calitate de coautori, întrucât toţi patru au luat hotărârea de a le agresa pe părţile vătămate, prin lovirea acestora cu bâtele de baseball, hotărâre pe care au pus-o în executare împreună şi în mod conjugat prin activităţi materiale concordante şi în unitate indivizibilă, fiecare inculpat având conştiinţa că intervenţia sa, unită cu cea a celorlalţi participanţi, realizează conţinutul infracţiunii comise, de lovire, prin îndeplinirea rezultatului urmărit, adică acela de aplicare a unei corecţii fizice şi provocarea de leziuni corporale adversarilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., s-a constatat că cei patru inculpaţi au dat dovadă de o lipsă totală de respect faţă de regulile de convieţuire socială, atunci când au coborât pe stradă, noaptea, la ore târzii, dintr-un autoturism, fiind înarmaţi cu bâte şi atacându-i într-un loc public pe cei patru fraţi adversari, victime, chiar lângă locuinţa unuia dintre cei atacaţi, iar prin manifestarea lor au provocat indignarea şi spaima vecinilor, care au ieşit pe stradă speriaţi.

Fapta inculpatului D.F., constând în aceea că la data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, pe str. ..... din comuna Tortoman, judeţul Constanţa, în faţa barului SC „I.&G." SRL, a lovit-o puternic cu o bâtă de baseball în cap pe partea vătămată M.I. şi i-a provocat leziuni grave vindecabile într-un număr însemnat de 40 - 45 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie şi dilacerare meningo-cerebrală, fapta de omor neconsumându-se din motive independente de voinţa inculpatului, prin intervenţia şi a cadrelor medicale, intervenţie chirurgicală de urgenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Faptele inculpaţilor D.F., D.G., N.I.R. şi N.G., care, în aceeaşi împrejurare descrisă, la data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, pe str. .... din comuna Tortoman, judeţul Constanţa, în faţa barului SC „I.&G." SRL, după ce au coborât împreună dintr-un autoturism, înarmaţi toţi patru cu bâte de baseball şi pe stradă au participat în mod conjugat, cu intenţie directă, la agresarea părţilor vătămate M.If. şi M.M., prin lovirea acestora cu pumnii, picioarele sau bâtele şi provocarea de leziuni traumatice vindecabile în 8 - 9 zile şi respectiv în 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor D.F., D.G., N.I.R. şi N.G., care, în aceeaşi împrejurare descrisă, la data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, noaptea, pe str. ...... din comuna Tortoman, judeţul Constanţa, în faţa barului SC „I.&G." SRL, după ce au coborât împreună dintr-un autoturism, înarmaţi toţi patru cu bâte de baseball, pe stradă, prin manifestările lor ilicite au adus atingere bunelor moravuri, ordinii şi liniştii publice din comunitatea rurală, prin afectarea relaţiilor sociale caracteristice convieţuirii paşnice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În privinţa infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât cei patru inculpaţi au comis împreună infracţiunile ce le-au fost reţinute în sarcină, acestora le sunt aplicabile şi prevederile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale şi obligatorii de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al faptelor comise, într-un loc public, pe stradă, noaptea, la ore târzii, cu alertarea vecinilor, care au ieşit din locuinţe, speriaţi, împrejurările concrete în care s-a acţionat, inculpaţii procedând în agresarea părţilor vătămate, cu intenţie, prin loviturile aplicate cu intensitate, natura leziunilor produse care au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale în cazul victimei M.I., a cărui viaţă a fost pusă în primejdie, de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale în cazul victimei M.If., şi de 12 - 14 zile îngrijiri medicale în cazul victimei M.M., urmările grave produse sau care se mai puteau produce, dispoziţiile părţii generale a codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială.

S-au luat în considerare şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, D.F., D.G., N.G. şi N.I.R. fără antecedente penale la data comiterii faptelor, crescător de animale.

S-a apreciat că, în cauză nu se poate reţine în beneficiul inculpaţilor circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. întrucât din materialul probator administrat în cauză nu reiese că inculpaţii ar fi acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimelor.

Pentru fiecare inculpat s-au luat în considerare şi disp. art. 80 C. pen. privind concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepselor stabilite.

În privinţa inculpatului D.F. s-a reţinut din Referatul de Evaluare că acesta dispune de resurse personale şi familiale pentru o evoluţie pozitivă a comportamentului adoptat, însă încercarea acestuia de a-şi diminua răspunderea penală pentru fapta cea mai gravă comisă şi lipsa de empatie faţă de suferinţele părţilor vătămate pot fi consideraţi factori de risc pentru reiterarea comportamentului infracţional.

Împrejurarea că inculpatul D.F. este căsătorit, are familie, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu face parte dintr-un anturaj infracţional, dispune de resurse personale şi familiale pentru o evoluţie pozitivă şi favorabilă, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, au fost reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare făcându-se aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b), d) şi e) C. pen. şi s-a coborât în mod corespunzător cuantumul pedepsei închisorii stabilite sub minimul special prevăzut de lege.

În conformitate cu disp. art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen., în privinţa infracţiunii de tentativă la omor calificat, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele în concurs real sau material de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, inculpatul D.F. executând pedeapsa cu închisoare cea mai grea.

În legătură cu inculpatul D.G. s-a reţinut din Referatul de evaluare că acesta ar dispune de resurse personale şi familiale pentru o evoluţie pozitivă a comportamentului adoptat numai în condiţiile soluţionării non violente a situaţiilor de criză, exersării capacităţii de autocontrol şi menţinerii interesului pentru stilul organizat de viaţă care a început să şi-l contureze.

Împrejurarea că inculpatul D.G. este căsătorit, are în întreţinere doi copii minori, provine dintr-o familie organizată şi a fost crescut într-un mediu echilibrat, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar comportamentul infracţional al inculpatului a apărut spontan, nu face parte dintr-un anturaj infracţional, dispune de resurse personale şi familiale pentru o evoluţie pozitivă şi favorabilă, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare făcându-se aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d), e) C. pen. şi s-a coborât în mod corespunzător cuantumul pedepsei închisorii stabilite sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia definitivă prin nerecurare şi s-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa menţionată.

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele în concurs real sau material de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite, inculpatul D.G. executând pedeapsa cu închisoare cea mai grea.

Referitor la inculpatul N.G., s-a reţinut din Referatul de Evaluare că acesta prezintă perspective de reintegrare în societate condiţionate de menţinerea sprijinului primit din partea familiei, de continuarea desfăşurării de activităţi lucrative, de renunţarea la anturaj.

Împrejurarea că inculpatul N.G. are familie, fără antecedente penale la data comiterii faptelor, se ocupa cu creşterea animalelor, prezintă perspective de reintegrare în societate, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare făcându-se aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d), e) C. pen. şi s-a coborât în mod corespunzător cuantumul pedepsei închisorii stabilite sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 864 C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia definitivă prin nerecurare şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă în componentele sale astfel: pedeapsa de 7 luni închisoare, 2 pedepse de câte 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia definitivă prin nerecurare şi pentru care s-a dispus în baza art. 85 C. pen. anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârşite în concurs real cu faptele din Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia şi din Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia.

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele în concurs real sau material de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea, inculpatul N.G. executând pedeapsa cu închisoare cea mai grea.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2010 la 22 martie 2010.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.I.R. s-a evidenţiat că nu poseda antecedente penale, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, avea ocupaţie, fiind reţinute circumstanţe atenuante, făcându-se aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d), e) C. pen. şi s-a coborât cuantumul pedepsei închisorii stabilite sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 36 C. pen. s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia în componentele sale: pedeapsa de 7 luni închisoare; pedeapsa de 1 lună închisoare; 2 pedepse de câte 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1582/P din 3 august 2010 pronunţată de Judecătoria Medgidia pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei; 2 pedepse de câte 1 an închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia şi pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei; spor de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt în concurs real cu faptele din Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, cu faptele din Sentinţa penală nr. 1582/P din 3 august 2010 pronunţată de Judecătoria Medgidia şi cu faptele din Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia.

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele în concurs real sau material de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea, inculpatul N.I.R. executând pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare.

Referitor la pedeapsa accesorie a cărei reţinere este obligatorie potrivit disp. art. 71 alin. (2) C. pen., deoarece condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, pentru fiecare inculpat s-a făcut aplicarea acestei pedepse.

În raport de natura şi gravitatea faptelor, cuantumul pedepsei închisorii aplicate, urmările însemnate produse, s-a stabilit ca modalitate de executare regimul de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen. pentru inculpaţii D.F. şi N.I.R., acesta din urmă fiind încarcerat.

În privinţa inculpaţilor D.G. şi N.G. s-a considerat că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 861 C. pen. şi s-a apreciat, în raport de lipsa antecedentelor penale la data comiterii faptelor, a datelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, că dublul scop al pedepsei-preventiv şi educativ prev. de art. 52 C. pen. poate fi realizat şi fără privare de libertate, acordându-li-se acestora posibilitatea de a reflecta asupra propriului comportament raportat la relaţiile sociale pe care au înţeles să le încalce prin săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de doi ani calculat în condiţiile art. 862 C. pen.

S-a apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie, respectiv cauzarea unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită, a vinovăţiei fiecărui inculpat.

În privinţa părţii vătămate M.I., care s-a constituit parte civilă cu suma totală de 30.000 RON, din care suma de 10.000 RON daune materiale şi suma de 20.000 RON daune morale, s-au reţinut următoarele:

Partea civilă nu a făcut dovada, conform art. 1169 C. civ., a sumei pretinse cu titlu de daune materiale, dar ţinând seama de natura şi gravitatea faptei de tentativă la omor calificat a cărei victimă a fost, natura leziunilor cauzate „T.C.C. acut deschis cu fractură temporo-parietală dr" şi care au necesitat pentru vindecare un număr însemnat de 40 - 45 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, vătămarea integrităţii corporale şi a sănătăţii, apare de notorietate că acesta a efectuat cheltuieli pentru însănătoşirea sa, atât pe perioada spitalizării, 9 zile, dar şi după externare, cheltuieli de transport la şi de la unitatea sanitară.

De altfel, martora T.G.M. a confirmat efectuarea de cheltuieli de către partea civilă M.I., cu tratamentele, cu medicii, neputând însă să precizeze cu exactitate cuantumul acestor cheltuieli.

S-a apreciat că suma de 1.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale este necesară, justificată dar şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului patrimonial încercat.

În legătură cu prejudiciul nepatrimonial, ţinând seama de suferinţele îndurate, suportarea mediului spitalicesc, intervenţia chirurgicală suferită, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, s-a apreciat că suma de 7.000 RON, acordate cu titlu de daune morale, compensaţii pentru repararea prejudiciului nepatrimonial, este necesară, justificată şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat pe nedrept.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi a fost obligat inculpatul D.F. la plata sumei de 2.730,85 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Referitor la partea vătămată M.If., care s-a constituit parte civilă în procesul penal, în contra inculpaţilor, cu suma totală de 15.000 RON, din care 5.000 RON daune materiale şi 10.000 RON daune morale, s-au reţinut următoarele:

Partea civilă nu a făcut dovada conform art. 1169 C. civ. a sumei pretinse cu titlu de daune materiale, dar ţinând seama de natura şi gravitatea faptei de lovire sau alte violenţe, a cărei victimă a fost, de natura leziunilor cauzate şi care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale şi efectuarea unei lucrări protetice dentare, dinţii 32 şi 33, apare de notorietate că acesta a efectuat cheltuieli pentru însănătoşire, atât pe perioada spitalizării, 2 zile, dar şi după externare, cheltuieli de transport la şi de la unitatea sanitară situată în Medgidia.

De altfel, martora T.G.M. a susţinut că în urma agresiunii suferite M.If. a avut doi dinţi scoşi şi s-a prezentat la medic, unde a făcut tratament la un cabinet privat, şi totodată a confirmat efectuarea de cheltuieli cu tratamentele, cu medicii, neputând însă să precizeze cu exactitate cuantumul acestor cheltuieli.

S-a apreciat că suma de 500 RON reprezentând despăgubiri materiale este necesară, justificată şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului patrimonial încercat.

În legătură cu prejudiciul nepatrimonial, ţinând seama de suferinţele îndurate, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, s-a apreciat că suma de 1.500 RON acordate cu titlu de daune morale, compensaţii pentru repararea prejudiciului nepatrimonial, este necesară, justificată şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat pe nedrept.

În legătură cu partea vătămată M.M., care s-a constituit parte civilă cu suma totală de 15.000 RON, din care suma de 5.000 RON daune materiale şi 10.000 RON daune morale, s-au reţinut următoarele:

Partea civilă nu a făcut dovada conform art. 1169 C. civ.a sumei pretinse cu titlu de daune materiale, dar ţinând seama de natura şi gravitatea faptei de lovire sau alte violenţe, natura leziunilor cauzate şi care au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, ţinând seama şi de examenul ORL, apare de notorietate că acesta a efectuat cheltuieli pentru însănătoşirea sa.

De altfel, martora T.G.M. a susţinut în faţa instanţei, că în urma agresiunii suferite M.M. a avut timpanul spart şi a fost operat la Bucureşti şi din acest motiv se prezintă periodic la controale la Bucureşti.

Totodată, martora a confirmat efectuarea de cheltuieli de către partea civilă M.M., cu tratamentele, cu medicii, neputând însă să precizeze cu exactitate cuantumul acestor cheltuieli.

S-a apreciat că suma de 500 RON reprezentând despăgubiri materiale este necesară, justificată şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului patrimonial încercat;

În legătură cu prejudiciul nepatrimonial, ţinând seama de suferinţele îndurate, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, s-a apreciat că suma de 1.800 RON acordate cu titlu de daune morale, compensaţii pentru repararea prejudiciului nepatrimonial, este necesară, justificată şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat pe nedrept.

S-a constatat că Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenţii civile în legătură cu partea vătămată M.M.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii D.F., D.G., N.G. şi N.I.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de apelantul inculpat D.G., s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire şi alte acte de violenţă şi pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă participarea acestuia la comiterea faptelor.

În subsidiar, s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul modalităţii de executare, apreciindu-se ca fiind întrunite condiţiile impuse de art. 861 C. pen.

De asemenea, s-a mai arătat că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit acţiunea civilă, întrucât nu s-a făcut dovada daunelor materiale, iar daunele morale sunt nedatorate.

În apelul formulat de apelantul inculpat D.F. s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

De asemenea, s-a mai susţinut că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicate, sub aspectul modalităţii de executare, apreciind în mod eronat că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 861 C. pen.

În apelul formulat de apelantul inculpat N.G. s-a susţinut că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen.

În apelul formulat de apelantul inculpat N.I.R., s-a susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea a două infracţiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi a unei infracţiuni prev. de art. 321 C. pen., impunându-se achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă participarea acestui inculpat la comiterea infracţiunilor.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât atitudinea agresivă a inculpaţilor a fost determinată de atitudinea agresivă a victimelor, care au ieşit înarmate la poartă cu intenţia să se bată.

Instanţa de fond a soluţionat în mod greşit acţiunile civile promovate în cauză, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă dacă părţile vătămate au efectuat cheltuieli pentru restabilirea sănătăţii, iar părţile vătămate nu au probat un prejudiciu moral.

Prin Decizia penală nr. 148/P din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a decis, astfel:

S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii inculpaţi D.G., N.G., N.I.R. şi D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 5567/118/2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi D.F., D.G., N.G. şi N.I.R. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 700 RON fiecare.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 5567/118/2012.

S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 39 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 5567/118/2012 şi rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.F. de 4 (patru) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în pedepsele componente, respectiv: 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., 1 lună închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. de la 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. la 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (parte vătămată M.I.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 1 lună închisoare la 4 (patru) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.If.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 2 luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.M.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 5 luni închisoare la 1 an şi 2 (două) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul D.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.G., de 7 luni închisoare, în pedepsele componente, respectiv: 1 lună închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de 7 luni închisoare, pedeapsă la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia şi pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 1 lună închisoare la 4 (patru) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.If.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 2 luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.M.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 5 luni închisoare la 1 (an) şi 2 (două) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia dispusă de instanţa de fond şi constatarea că faptele din prezenta cauză sunt comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în final, inculpatul D.G. execută pedeapsa cea mai grea de 1 (an) şi 2 (două) luni închisoare.

S-a majorat termenul de încercare, stabilit conform art. 862 C. pen. de la 2 ani şi 7 luni la 3 ani şi 2 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.G., de 1 an închisoare în pedepsele componente, respectiv: 1 lună închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. de 7 luni închisoare, pedeapsă la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia şi pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării, de 1 an închisoare şi de 1 an închisoare, pedepse la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Medgidia şi pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 1 lună închisoare la 4 (patru) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.If.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 2 luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.M.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 5 luni închisoare la la 1 (an) şi 2 (două) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia dispusă de instanţa de fond şi constatarea că faptele din prezenta cauză sunt comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, precum şi cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (9) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare menţionate, urmând ca în final, inculpatul N.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (an) şi 2 (două) luni închisoare.

S-a majorat termenul de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. de la 2 ani la 3 ani şi 2 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.I.R., de 1 an şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv: 1 lună închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., aplicate prin sentinţa primei instanţe, de 7 luni închisoare şi de 1 lună închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, de 1 an închisoare şi de 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1582/P din 3 august 2010 a Judecătoriei Medgidia, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare şi 6 luni închisoare spor, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Medgidia.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.I.R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 1 lună închisoare la 4 (patru) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.If.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.I.R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 2 luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată M.M.).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.I.R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 5 luni închisoare la 1 (an ) şi 2 ( două ) luni închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicării art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârşite în concurs real cu faptele din Sentinţa penală nr. 568 din 8 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, cu faptele din Sentinţa penală nr. 1582/P din 3 august 2010 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosar nr. 4244/256/2010 şi cu faptele din Sentinţa penală nr. 1868 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosar nr. 4238/256/20119.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare menţionate, în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final inculpatul N.I.R. va executa pedeapsa 1 (an) şi 8 (două) luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale pentru avocaţii din oficiu în cuantum de câte 75 RON se vor avansa din fondurile M.J.

Pentru a decide astfel, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. pen., Curtea a constatat următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii apelanţi, în acord cu materialul probator administrat în cauză.

Pe data de 12 aprilie 2009, în cursul zilei a avut loc un conflict verbal între partea vătămată M.If., numita M.G., soţia părţii vătămate M.I. şi numita G.A., logodnica părţii vătămate M.If., pe de o parte şi numita M.F., soacra părţii vătămate M.I., conflict ce a avut loc în curtea locuinţei acestuia.

Motivul conflictului l-a constituit relaţiile tensionate dintre numitele C.I., cumnata părţii vătămate M.I. şi G.A. logodnica părţii vătămate M.If., precum şi afirmaţiile necuviincioase pe care aceasta din urmă le făcuse cu privire la numita C.I., numita M.F. reproşându-le comportamentul numitei G.A. şi adresându-le injurii.

Totodată, le-a adus la cunoştinţă că îl va informa pe inculpatul D.F., care este prietenul numitei C.I., despre afirmaţiile necuviincioase făcute la adresa acesteia din urmă.

În aceiaşi zi, partea vătămată M.I. s-a deplasat la domiciliul soacrei sale pentru a-şi lua copilul, ocazie cu care i-a spus să nu mai vină pe la locuinţa sa dacă provoacă scandal şi totodată să îi transmită inculpatului D.F. să se informeze cu privire la prietena sa şi să nu mai rezolve conflictul dintre C.I. şi G.A. prin violenţă, astfel cum procedase anterior, când îi aplicase o palmă numitei G.A.

Urmare a acestui conflict, după aproximativ o jumătate de oră, la domiciliul părţii vătămate M.I. a venit inculpatul D.F. cu care partea vătămată a avut o discuţie, în cursul căreia inculpatul a proferat la adresa sa ameninţări cu exercitarea de acte de violenţă, cu moartea şi a încercat să îl lovească pe parte vătămată, însă acesta a intrat în curte.

Alertat de comportamentul agresiv al inculpatului, partea vătămată M.I. l-a chemat telefonic pe fratele său, partea vătămată M.If., care a venit cu autoturismul într-un interval de timp foarte scurt, astfel încât l-a observat pe inculpatul D.F. care, în acel moment se urca în propriul autoturism.

În aceste împrejurări, inculpatul D.F. şi partea vătămată M.If. şi-au adresat reciproc insulte, partea vătămată M.If. urmându-l pe inculpat având în mână un băţ pe care, la un moment dat l-a aruncat solicitându-i inculpatului să se bată, însă acesta a plecat.

La locuinţa părţii vătămate M.I. au venit şi ceilalţi fraţi, respectiv numiţii M.V. şi M.M. precum şi mama acestora, cu menţiunea că toţi fraţii M. au rămas în faţa barului.

După aproximativ o jumătate de oră, prin dreptul locuinţei părţii vătămate M.I. a trecut autoturismul inculpatului D.F., condus de acesta, în care se mai aflau şi inculpaţii D.G., N.G. şi N.I.R.

Iniţial, autoturismul a depăşit locul unde se aflau părţile vătămate, respectiv pe gardul cu care era împrejmuit barul, însă, după ce a parcurs aproximativ 100 m, autoturismul a fost întors, îndreptându-se spre locul unde se aflau părţile vătămate, respectiv pe podeţul de deasupra şanţului pluvial din dreptul barului, încercând să îi lovească pe fraţii M. cu maşina însă aceştia s-au ferit.

Autoturismul condus de inculpatul D.F. s-a oprit la câţiva metri de locul unde se aflau părţile vătămate, din autovehicul au coborât toţi inculpaţii, aceştia având asupra lor bâte şi s-au îndreptat spre locul unde se aflau fraţii M.

În momentul în care autoturismul în care se aflau inculpaţii s-a întors, partea vătămată M.I. a luat din curte o cazma, iar partea vătămată M.If. s-a înarmat cu o bâtă pe care o avea în autoturism.

S-a reţinut că, raportat la atitudinea inculpatului D.F. de a se îndrepta cu autoturismul spre fraţii M., cu intenţia, dedusă de aceştia, de a-i lovi, partea vătămată M.I., care între timp revenise din curte având cazmaua asupra sa, s-a ferit din calea maşinii, după care a lovit cu unealta geamul lateral stânga din spate al autoturismului, care s-a spart.

În aceste împrejurări, toţi fraţii M. s-au îndreptat către inculpaţi care, de asemenea, se îndreptau spre părţile vătămate, aceştia întâlnindu-se în dreptul locuinţei familiei U.L.

Acest aspect a fost observat de martora cu identitate protejată R.M., care a declarat că în acea seară se afla pe strada 1 Decembrie, când a observat că dintr-un autoturism de culoare verde au coborât patru bărbaţi care aveau în mâini bâte din lemn („ciomege groase din lemn") şi care s-au apropiat de fraţii M., dintre care unul singur părea că are în mână o bâtă.

Momentul a fost perceput şi de martorul B.C., vecin, ulterior decedat, care în declaraţia dată în faza de urmărire penală a susţinut că din maşină s-au dat jos patru băieţi, ce aveau toţi bâte în mână.

Şi martora D.R., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, afirmă că, în seara zilei de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, în timp ce se afla pe stradă în dreptul locuinţei sale, a observat un autoturism care se deplasa dinspre Siliştea, însă la un moment dat a întors şi s-a îndreptat spre barul familiei M., auzindu-se o bufnitură, însă nu a observat ce s-a întâmplat întrucât era întuneric.

Este de menţionat că şi declaraţiile fraţilor M. sunt în acelaşi sens.

S-a reţinut că, deplasarea inculpaţilor spre locuinţa fraţilor M. s-a făcut cu intenţia de a provoca scandal şi de a exercita acte de violenţă asupra acestora, determinat de cele două altercaţii care au avut loc în cursul aceleiaşi zile şi care au fost mai sus evidenţiate.

Această concluzie rezultă în primul rând din faptul că, toţi inculpaţii aveau asupra lor bâte cu care au şi coborât din autoturism, situaţie inexplicabilă în condiţiile în care, potrivit propriilor declaraţii, inculpaţii D.G., N. şi N. fuseseră la un grătar, iar inculpatul D.F. venea de la prietena sa.

În sensul aceleiaşi concluzii este şi faptul că inculpaţii nu au explicat în acelaşi mod motivul pentru care s-a luat hotărârea de a se întoarce autoturismul.

Astfel, inculpatul D.F. a arătat că, în timp ce se afla la locuinţa prietenei sale a fost apelat telefonic de inculpatul D.G., care se afla la locuinţa numitului B.D. în satul Siliştea împreună cu inculpaţii N. şi N. şi care i-a solicitat să vină cu autoturismul să îi ia şi să îi transporte în satul Ţepeş Vodă.

Inculpatul a susţinut că a fost de acord, însă, fiind nervos, a uitat să le precizeze că nu mai are benzină.

Cu privire la acest aspect, ceilalţi inculpaţi au relatat că inculpatul D.F. le-ar fi spus, la momentul discuţiei telefonice că nu are benzină, ei fiind de acord chiar să îi facă un plin.

În continuarea declaraţiei sale, inculpatul D.F. susţine că, în timp ce se deplasa spre satul Ţepeş Vodă, la ieşirea din comuna Siliştea, şi-a dat seama că nu mai are benzină, fapt pentru care a virat spre Medgidia pentru a alimenta, aspect care este contrazis chiar de ceilalţi inculpaţi, care au susţinut că lipsa benzinei se cunoştea chiar din momentul în care inculpatul D.F. a venit după ei în satul Siliştea şi că s-au deplasat direct spre Medgidia.

A mai susţinut inculpatul D.F. faptul că, în timp ce se deplasa spre Medgidia, în autoturism fiind şi ceilalţi trei inculpaţi, a trecut prin dreptul locuinţei fraţilor M., i-a observat pe aceştia, moment în care ar fi primit un telefon de la prietena sa, numita C.I. şi care i-ar fi comunicat că fraţii M. s-ar fi strâns ca să vină la aceasta acasă, pentru a da de el, fapt pentru care ar fi oprit autoturismul şi l-a întors, deplasându-se spre locuinţa fraţilor M.

Şi cu privire la acest aspect declaraţiile celorlalţi inculpaţi sunt diferite, aceştia susţinând că, în timp ce se deplasau spre Medgidia au trecut prin dreptul locuinţei fraţilor M., care erau în stradă şi întrucât unul dintre ei a lovit autoturismul cu o cazma, inculpatul D.F. ar fi oprit autoturismul.

Astfel, aceştia omit împrejurarea opririi şi întoarcerii autoturismului după depăşirea locuinţei fraţilor M., susţinând că, atacul asupra autoturismului s-ar fi produs chiar la prima trecere prin dreptul locuinţei fraţilor M., aspect ce nu corespunde realităţii.

Mai mult, ceilalţi trei inculpaţi nu confirmă primirea vreunui telefon de către inculpatul D.F. de la numita C.I., nerelatând nimic despre împrejurarea comunicată de aceasta privind iminenţa unei deplasări la locuinţa sa şi a unei agresiuni din partea fraţilor M., aspect care, în mod normal ar fi trebuit să fie relatat întrucât a determinat întreruperea deplasării spre Medgidia, fiind firesc ca ceilalţi inculpaţi să întrebe care este cauza.

Aceste aspecte au determinat instanţa să aprecieze că o asemenea convorbire telefonică nu a existat şi că întoarcerea autoturismului a fost determinată tocmai de hotărârea inculpaţilor de a aplica o corecţie fraţilor M.

Urmare a acestor contradicţii, instanţa a înlăturat declaraţiile inculpaţilor ca nesincere.

Inculpatul D.F. a arătat că, în momentul în care a trecut prin dreptul locuinţei fraţilor M., partea vătămată M.I. a lovit cu cazmaua partea din spate a autoturismului şi a spart un geam, inculpatul susţinând că partea vătămată a vrut să îl lovească pe el.

De asemenea, inculpatul a susţinut faptul că, spargerea geamului l-ar fi determinat să oprească autoturismul, coborând din maşină împreună cu ceilalţi inculpaţi, negând că ar fi avut asupra lor bâte, aspect susţinut şi de ceilalţi inculpaţi.

Faptul că inculpaţii nu erau înarmaţi a fost înlăturat, în mod corect, de către instanţa de fond, având în vedere declaraţiile martorilor B.C., care a arătat că din maşină s-au dat jos patru băieţi, ce aveau toţi bâte în mână, U.N. care a menţionat că toţi cei patru tineri erau înarmaţi cu bâte, R.M., martor cu identitate protejată, care a arătat că, din autoturism au coborât patru bărbaţi care aveau în mână bâte din lemn.

S-a susţinut de către inculpatul D.F. faptul că, partea vătămată M.I. ar fi fost înarmat cu o cazma, iar partea vătămată M.If. cu o bâtă, inculpatul D.G. a precizat că M.V. ar fi avut asupra sa un băţ.

Aceste susţineri ale inculpaţilor nu corespund realităţii, fiind contrazise de martora R.M., care a specificat că numai unul dintre fraţii M. avea o bâtă în mână şi de martorul B.C. care a relatat că, partea vătămată M.I. a avut o cazma în mână, dar pe care a aruncat-o într-un autoturism, astfel încât, este cert că, la momentul la care cele două grupuri s-au apropiat, partea vătămată M.I. nu mai avea nimic în mână.

S-a reţinut că, între inculpatul D.F. şi partea vătămată M.I. a avut loc o discuţie, în care inculpatul D.F. i-a reproşat spargerea geamului de la autoturism, partea vătămată M.I. având o atitudine împăciuitoare în sensul că este de acord să achite contravaloarea acestuia.

A susţinut inculpatul D.F. că, la un moment dat, partea vătămată M.If. l-a lovit cu bâta pe inculpatul N.I.R. şi întrucât partea vătămată M.I. a ridicat cazmaua, probabil să îl lovească, a sărit şanţul, i-a luat bâta părţii vătămate M.If. şi a aplicat lovituri numiţilor M.If. şi M.M. după care l-a fugărit pe M.If. pe care l-a lovit peste picioare, acesta căzând.

A precizat inculpatul că, ar fi aflat de la ceilalţi inculpaţi că M.V. ar fi luat cazmaua de la M.I. cu care a încercat să îl lovească pe inculpatul D.G., însă acesta s-a ferit, M.V. scăpând cazmaua, inculpatul D.F. luând atât cazmaua cât şi bâta pe care le-a pus în portbagajul autoturismului.

Referitor la aspectele enunţate de inculpatul D.F., ceilalţi inculpaţi au declaraţii diferite.

Astfel, inculpatul N.I.R. nu confirmă lovirea sa cu bâta de parte vătămată M.If., dimpotrivă a arătat că a fost lovit doar cu pumnul de numitul M.M., fapt ce l-a determinat pe inculpat să se retragă la maşină.

Nu confirmă inculpatul N.I.R. nici faptul că, inculpatul D.F. ar fi adus la autoturism cazmaua, acesta susţinând că inculpatul N.G. a venit la maşină cu acest obiect.

Şi declaraţiile inculpatului N.G. sunt diferite, arătând că, la un moment dat, fiind într-un loc retras cu inculpatul N.I.R. cineva a aruncat cu o cazma pe care a luat-o şi a dus-o la autoturism, fără însă să confirme lovirea inculpatului N.I.R. de către numitul M.M.

Şi declaraţiile inculpatului D.G. sunt diferite de cele ale inculpatului D.F., întrucât nu confirmă împrejurarea relatată de acesta, potrivit cu care M.V. ar fi încercat să îl lovească cu cazmaua, acesta menţionând că s-a încercat doar lovirea sa cu un băţ.

Totodată, deşi inculpatul D.G. susţine că partea vătămată M.If. ar fi intenţionat să îl lovească pe inculpatul D.F., acesta din urmă nu confirmă o asemenea situaţie de fapt.

Nici unul dintre inculpaţi, potrivit propriilor declaraţii nu cunoaşte cine l-a lovit pe partea vătămată M.I., fiecare negând acest aspect, mai mult, inculpaţii D.G., N. şi N. neagă faptul că s-ar fi amestecat în scandal sau că ar fi aplicat lovituri fraţilor M., inculpaţii N. şi N. precizând chiar că au stat la o distanţă mare de locul unde se aflau părţile vătămate.

Aspectul contradictoriu al acestor declaraţii, cât şi declaraţiile martorilor audiaţi şi care contrazic susţinerile acestora au determinat instanţa să înlăture toate susţinerile inculpaţilor.

Relevantă, în acest sens este declaraţia martorei R.M., martor cu identitate protejată, care a relatat că, după un minut de discuţii cei patru agresori au început să îi lovească cu bâtele pe fraţii M., arătând că, partea vătămată M.If. a fost lovit prima dată la marginea şoselei, a fugit, dar a fost prins şi lovit din nou, partea vătămată M.M. a fost lovit de o persoană care a traversat şoseaua şi a căzut în şanţ cu menţiunea că, deşi vroia să se ridice de jos, a fost lovit din nou, pe o distanţă de aproximativ 10 metri.

Referitor la partea vătămată M.I., martora a arătat că acestuia i-a fost spart capul cu o bâtă tip ciomag de cel mai înalt dintre agresori, care a aplicat mai multe lovituri, cei doi aflându-se în apropierea stâlpului de iluminat stradal, după ce acea persoană îi reproşase părţii vătămate că i-a spart geamul de la maşină, în acest mod fiind identificat inculpatul D.F.

Relevantă este şi declaraţia martorului B.C., acesta susţinând că cele patru persoane care s-au dat jos din maşină şi care aveau bâte asupra lor s-au certat cu fraţii M. şi apoi a început bătaia între ei, văzându-i pe partea vătămată M.I. căzut în şanţ, curgându-i sânge din cap, pe partea vătămată M.M. căzut în partea opusă, tot în şanţ şi pe partea vătămată pe M.If. cum îl băteau toţi patru inculpaţi, în faţa porţii de intrare în bar.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorei U.N., care a precizat că, fiind alertată de gălăgia din stradă, a ieşit şi a observat că fraţii M. se certau cu alţi patru tineri, care erau înarmaţi cu bâte, dintre care martora îl cunoştea doar pe inculpatul D.F. şi care îi reproşa unuia dintre fraţii M. că i-a spart geamul de la maşină.

A mai relatat martora că inculpatul D.F. a sărit dinspre şosea şanţul pluvial spre partea vătămată M.I. şi l-a lovit pe acesta cu bâta de baseball în cap, doborându-l în şanţul de lângă stâlpul de iluminat din apropierea porţii locuinţei martorei, partea vătămată M.I. fiind lovită cu bâta şi picioarele de un al doilea agresor.

A susţinut martora şi faptul că şi ceilalţi inculpaţi s-au apropiat de fraţii M. şi i-au agresat.

Astfel, s-a reţinut că declaraţiile martorilor confirmă declaraţiile părţilor vătămate, toate acestea coroborându-se cu actele medicale existente la dosarul cauzei.

În consecinţă, toate criticile inculpaţilor privind neaplicarea de lovituri părţilor vătămate au fost înlăturate, urmând să se reţină comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

S-a apreciat că, în mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă a provocării determinată de spargerea geamului de la autoturism, întrucât, deplasarea inculpaţilor la locuinţa părţilor vătămate a fost determinată de cele două altercaţii anterioare din cursul aceleiaşi zile, în vederea aplicării unei corecţii, luându-se în considerare în sensul acestei concluzii, toate argumentele prezentate anterior, astfel încât, critica formulată a fost înlăturată ca neîntemeiată.

Totodată, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul D.F. în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., acesta acţionând cu intenţia indirectă de a suprima viaţa părţii vătămate, critica formulată în acest sens fiind înlăturată.

În acest sens, s-a avut în vedere obiectul cu care inculpatul a lovit partea vătămată, o bâtă din lemn, zona corpului lovită, capul, zonă deosebit de sensibilă, numărul mare de lovituri aplicate şi intensitatea acestora, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătăţii, atitudinea adoptată de inculpat, ulterior lovirii părţii vătămate.

Totodată, instanţa de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată şi critica referitoare la inexistenţa infracţiunii prev. de art. 321 C. pen., având în vedere următoarele considerente:

Astfel, s-a reţinut că materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, evidenţiate atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, confirmă că două grupuri de persoane, respectiv 8 inşi, dintre care patru agresori, ce erau înarmaţi cu bâte, au fost implicaţi într-un scandal, în cursul căruia s-au aplicat multiple lovituri şi care a provocat larmă, larmă ce a alertat mai multe persoane care au ieşit în stradă şi care au fost speriate de ceea ce se petrecea, teamă ce a determinat acele persoane să reintre în locuinţele lor.

S-a apreciat ca fiind întemeiată critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa referitoare la greşita reţinere în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante şi la greşita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului.

În acest sens, s-a constatat că prima instanţă, deşi a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, a realizat o individualizare greşită a pedepselor sub aspectul cuantumului, astfel încât acestea nu pot conduce la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.

Referitor la inculpatul D.F., s-a reţinut că, infracţiunea de tentativă la omor calificat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost evidenţiate, comportamentul deosebit de agresiv, consecinţele produse şi care s-ar fi putut produce în condiţiile în care părţii vătămate nu i s-ar fi acordat ajutor medical de urgenţă, de atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei de a pleca fără să se intereseze de situaţia părţii vătămate, deşi a văzut-o cazată, la sol şi cu sânge în zona capului şi nu în ultimul rând, agresionarea şi a celorlalte părţi vătămate.

S-a reţinut şi atitudinea procesuală adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, de negare a comiterii faptelor, fiind cert că acesta nu a realizat şi conştientizat gravitatea faptelor comise.

Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu poate conduce singular, în raport de gravitatea faptelor comise, la reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar în raport de dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. nu au fost identificate elemente cărora să li se dea valoarea de circumstanţe atenuante.

Pentru ceilalţi inculpaţi, s-a reţinut că aceştia sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind condamnaţi pentru infracţiuni de furt şi ultraj, astfel încât nu se poate reţine ca circumstanţă atenuantă tocmai comportamentul corespunzător al acestora anterior comiterii infracţiunilor care au constituit obiectul prezentei cauze penale.

S-a reţinut şi atitudinea procesuală adoptată de inculpaţi pe tot parcursul procesului penal, de negare a comiterii faptelor, fiind cert că aceştia nu au realizat şi conştientizat gravitatea faptelor comise.

Astfel, raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. nu au fost identificate elemente cărora să li se dea valoarea de circumstanţe atenuante.

În consecinţă, s-a apreciat că se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsele aplicate inculpaţilor.

Aceleaşi considerente au fost avute în vedere de instanţa de apel la înlăturarea criticilor inculpaţilor privind greşita individualizare a pedepselor şi necesitatea reducerii cuantumului pedepselor şi stabilirii unor modalităţi de executare mai uşoare.

S-a apreciat că instanţa de fond a soluţionat în mod corect acţiunile civile promovate de părţile civile M.I., M.If. şi M.M., atât sub aspectul cuantumului daunelor materiale cât şi sub aspectul daunelor morale.

Este cert, potrivit rapoartelor de expertiză medico legală şi declaraţiilor martorilor că părţile civile au suferit leziuni şi că pentru vindecarea acestora au efectuat cheltuieli, acestea fiind apreciate în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale acordate, de specificul rănilor şi de gravitatea acestora.

În ceea ce priveşte daunele morale, s-a apreciat, în raport de aceleaşi elemente, că părţile civile au suportat suferinţe pe durata restabilirii stării de sănătate, li s-a creat, raportat la locul producerii leziunilor, îndeosebi în zona feţei, a capului, un disconfort, putându-se astfel reţine că li s-a produs un prejudiciu moral ce trebuie reparat.

Împotriva Deciziei penale nr. 148/P din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii D.G., N.G., D.F. şi N.I.R.

La termenul de judecată din data de 12 mai 2014, inculpatul N.I.R. şi-a retras recursul declarat în cauză.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţii D.G., N.G. şi D.F., se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, care prevăd expres că, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de. legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Astfel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că inculpaţii D.F. şi N.G. au motivat recursurile în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, prin motivele de recurs formulate în scris şi susţinute de apărătorul ales, inculpatul D.F. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., criticând greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior.

În subsidiar, cu privire la infracţiunea de tentativă la omor calificat, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei.

De asemenea, în temeiul aceluiaşi caz de casare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 C. pen. anterior, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 371 C. pen. şi pe fond achitarea, în baza art. 396 alin. (5) C. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este pe deplin dovedită vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea faptei.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din probele dosarului nu rezultă în mod indubitabil că a săvârşit cele două fapte.

Prin criticile formulate în scris de inculpatul N.G., astfel cum au fost susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 5 C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, cu privire la infracţiunea prevăzută art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de noul C. pen. şi stabilirea unor pedepse într-un cuantum mai redus, iar cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, s-a solicitat achitarea, întrucât fapta, astfel cum a fost săvârşită de inculpat, a fost dezincriminată.

Prin criticile formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului D.G., s-a solicitat, de asemenea, aplicarea art. 5 C. pen., în sensul stabilirii unor pedepse într-un cuantum mai redus, pentru cele două infracţiuni prevăzute art. 180 alin. (2) C. pen. anterior şi de achitare cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, întrucât fapta a fost dezincriminată.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma criticilor de recurs formulate de inculpaţii D.G., N.G. şi D.F., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Referitor la criticile de recurs formulate de inculpatul D.F., circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 din C. proc. pen. anterior, se constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., "hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.'"

Înalta Curte reţine că, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei revederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

În prezenta cauză, nu este incidenţă niciuna dintre aceste situaţii.

Astfel, critica formulată de inculpatul D.F., întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., privind greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior, este nefondată.

Situaţia de fapt, stabilită prin sentinţa primei instanţe şi confirmată prin decizia instanţei de apel, corespunde normei de incriminare a infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, fără să existe vreun temei de schimbare a acestei încadrări juridice.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că modul în care inculpatul a acţionat, pe fondul stării conflictuale anterioare avute în cursul aceleiaşi zi cu partea vătămată (când a proferat la adresa părţii vătămate ameninţări cu moartea şi a încercat să o lovească), intensitatea loviturilor aplicate, zona anatomică vitală vizată (zona capului), folosirea unui obiect apt de a produce moartea (o bâtă din lemn), comportamentul ulterior al inculpatului (respectiv faptul că după lovirea părţii vătămate a plecat de la locul faptei fără a acorda îngrijiri şi fără a solicita ajutor medical de urgenţă, cu toate că partea vătămată era căzută la sol, cu rană deschisă şi sângerândă la cap) evidenţiază atât faptul că acţiunea corespunde elementului material al infracţiunii de omor, cât şi intenţia, cel puţin indirectă, a inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate.

Instanţa de recurs îşi însuşeşte toate argumentele expuse pe larg în sentinţa şi decizia ce fac obiectul căii de atac şi precizează că, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor de fapt reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o asemenea verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Referitor la celelalte critici de recurs formulate de inculpatul D.F., pe care le-a subsumat, de asemenea, cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, se constată că, raportat la conţinutul criticilor formulate, date fiind limitele judecăţii în recurs, urmare modificărilor intervenite prin Legea nr. 2/2013, acestea nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.

În concret, prin criticile de recurs formulate, nu se invocă aspecte de nelegalitate a hotărârilor, ci se susţine faptul că nu există dovezi că a săvârşit infracţiunile menţionate, însă aceste critici nu pot fi analizate de instanţa de recurs, întrucât ar presupune o reexaminare a probatoriului, care nu mai este posibilă în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel.

Astfel, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele, orice reformare a hotărârii pronunţate în apel fiind strict legată de aplicarea legii.

Examinând recursurile declarate de inculpaţi în raport cu prevederile art. 5 C. pen., Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a statuat, cu caracter obligatoriu, aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea aceleia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legile succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.

Astfel, în concret, în prezenta cauză, referitor la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, se constată următoarele:

În reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat săvârşirea omorului în condiţiile elementelor circumstanţiale prevăzute de lit. c) şi i) ale art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind prevăzută ca infracţiune în art. 188 C. pen.

Fapta de tentativă de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpatul D.F., incriminată în infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea prev. de art. 32 raportat la art 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 de ani, dispoziţiile Codului penal în vigoare fiind mai favorabile inculpatului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, se constată că în prezent aceasta îşi găseşte corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., limitele minime şi maxime ale pedepsei cu închisoarea fiind majorate în noua reglementare, respectiv de la 6 luni la 5 ani, faţă de 3 luni la 2 ani, astfel că dispoziţiile Codului penal anterior, care au fost aplicate inculpaţilor, sunt mai favorabile acestora.

Cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, se constată că aceasta continuă să fie incriminată, având corespondent în noua reglementare în infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Conform situaţiei de fapt reţinută în cauză, la data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 20:30, pe str. ...... din comuna Tortoman, judeţul Constanţa, fiind înarmaţi cu bâte de baseball, inculpaţii au fost implicaţi într-un scandal, în cursul căruia s-au aplicat multiple lovituri, care au provocat larmă, ce a alertat mai multe persoane care au ieşit în stradă, speriate de ceea ce se întâmpla, afectând astfel liniştea publică în comunitatea respectivă şi relaţiile sociale caracteristice convieţuirii paşnice.

Astfel, contrar susţinerilor inculpaţilor N.G. şi D.F., Înalta Curte apreciază că fapta săvârşită de aceştia nu a fost dezincriminată, ci realizează, sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 371 C. pen., solicitarea de achitare formulată de inculpaţi fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al acestei infracţiuni, se constată că dispoziţiile noului C. pen. sunt mai favorabile inculpaţilor, întrucât limitele speciale ale pedeapsei cu închisoarea sunt mai reduse (respectiv de la 3 luni la 2 ani faţă de unu la 5 ani, cât prevedea Codul penal anterior), noua reglementare prevăzând şi pedeapsa amenzii.

Înalta Curte apreciază că, chiar dacă pentru infracţiunile prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. anterior (pentru care a fost condamnat inculpatul D.F.) şi de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior (pentru care au fost condamnaţi inculpaţii D.F., N.G. şi D.G.), limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 32 raportat la art 188 C. pen. şi de art. 371 C. pen., nu se impune aplicarea legii penale noi, întrucât pedepsele aplicate inculpaţilor se încadrează în noile limite.

De asemenea, se are în vedere că, în situaţia aplicării dispoziţiilor legii noi, pluralitatea infracţională sub forma concursului de infracţiuni, ce s-a reţinut în sarcina inculpaţilor, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 39 lit. b) din C. pen. care impun, în mod obligatoriu, în cazul contopirii pedepselor cu închisoarea, aplicarea unui spor de o treime, din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea.

Totodată, în cazul inculpaţilor N.G. şi D.G. se constată, raportat la modalitatea de individualizare a executării pedepselor, că dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 861 C. pen. anterior sunt mai favorabile acestora, faţă de suspendarea sub supraveghere prevăzută de noua reglementare în art. 91 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.G., N.G. şi D.F.

Se va constata că recurentul inculpat N.I.R. şi-a retras recursul prin încheierea din data de 12 mai 2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.G., N.G. şi D.F. împotriva Deciziei penale nr. 148/P din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Constată că recurentul inculpat N.I.R. şi-a retras recursul prin încheierea din data de 12 mai 2014.

Obligă recurenţii inculpaţi D.G. şi N.G. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.F. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2014.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2647/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs