ICCJ. Decizia nr. 2571/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2571/2014
Dosar nr. 332/64/2014
Şedinţa publică din 16 septembrie 2014
Asupra contestaţiei la executare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 75/F din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de către contestatorul condamnat D.R., împotriva Sentinţei penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 14/CC din data de 25 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, constatându-se în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 49/F/2012 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 1705/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În temeiul art. 6 alin. (1) C. pen. s-a redus pedeapsa de 8 ani închisoare la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969. Având în vedere Decizia nr. 1 din data de 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie s-a menţinut pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită potrivit legii vechi prin Sentinţa penală nr. 49 din anul 2012 a Curţii de Apel Braşov. S-a dedus perioada executată, s-a menţinut arestarea, s-a anulat vechiul mandat şi s-a emis unul nou.
Potrivit prevederilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Instanţa a constatat că, noua cerere de contestaţie la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe vizează aceeaşi persoană, respectiv, pe aceea a contestatorului D.R., acelaşi temei legal, în sensul că şi în prezenta cerere de contestaţie se solicită aplicarea efectelor art. 6 alin. (1) C. pen. cu privire la aceleaşi pedepse, respectiv cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 49 din anul 2012.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie la executare contestatorul D.R., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15 iulie 2014.
Examinând contestaţia formulată, prin raportare la criticile condamnatului şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 595 alin. (1) C. pen., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 4 C pen., iar conform dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că numitul D.R. a mai formulat anterior o cerere cu un conţinut identic prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte Sentinţa penală nr. 49 din anul 2012. De asemenea, au fost invocate aceleaşi motive, la fel ca şi în faţa instanţei Curţii de Apel Târgu Mureş care a pronunţat Sentinţa penală nr. 14 CC din data de 25 aprilie 2014, definitivă prin Decizia penală nr. 1890 din data de 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că petentul a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea şantaj şi pentru o altă faptă de lipsire de libertate.
În aceste condiţii, constatând că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări între cererea ce formează obiectul acestui dosar şi cererea anterioară, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus respingerea ca inadmisibilă, a cererii formulate.
Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul D.R. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul D.R. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2570/2014. SECŢIA PENALĂ. Cerere de... | ICCJ. Decizia nr. 262/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
