ICCJ. Decizia nr. 44/2014. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă (art. 273 C.p.), accidentul şi catastrofa de cale ferată (art. 277 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 44/A/2014
Dosar nr. 23/32/2012*
Şedinţa publică din 5 martie 2014
Asupra apelurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 104 din 9 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., art. 273 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen.
S-a schimbat încadrarea juridică din art. 37 alin. (1), (2), (3), art. 38 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 319/2006 în infracţiunile prev. de art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 şi, respectiv, art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi în consecinţă;
În temeiul art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de catastrofă pe calea ferată prin îndeplinirea defectuoasă din culpă a îndatoririlor de serviciu a fost condamnat inculpatul Ş.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de neluare din culpă a vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, faptă care a produs consecinţe deosebite, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare din culpă a obligaţiilor şi măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, faptă care a produs consecinţe deosebite condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a. Să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ.
b. Să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
c. Să comunice şi să justifice schimbarea locul de muncă.
d. Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă s-a realizat de Serviciul de Probaţiune Neamţ.
A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce decurg din nerespectarea prevederilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
I-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (5) C. pen.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 1381 şi art. 1385 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania Naţională Căi Ferate C.F.R. SA - Sucursala Centru Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii I. să plătească lunar părţii civile D.M.N. suma de 150 euro sau echivalentul în RON a valutei la data efectuării plăţii, începând cu data de 1 septembrie 2011 şi până la încetarea stării de nevoie, cu titlu de contribuţie periodică lunară, suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 100.000 euro sau echivalentul în RON a valutei la data efectuării plăţii.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 1385 C. civ., a luat act că prejudiciul cauzat părţilor civile Spitalul Judeţean Bacău, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bacău şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă SA Sucursala Moldova Iaşi a fost acoperit prin plată.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1241/P/2011 din 30 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Ş.M.C. - cu date cunoscute, pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, accidentul şi catastrofa de cale ferată şi cele referitoare la protecţia şi securitatea muncii, prevăzute de art. 184 alin. (2), (4), art. 273 alin. (2) cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 37 alin. (1), (2), (3) şi 38 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 319/2006 privind protecţia şi securitatea în muncă, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., în sarcina acestuia reţinându-se că faptele inculpatului Ş.M.C. care au avut drept urmare producerea accidentului de circulaţie feroviar, considerat şi accident de muncă, soldat cu accidentarea unui număr de 7 persoane, din care 2 cu leziuni grave, iar una care a rămas cu invaliditate şi incapacitate de muncă temporară, necesitând între 7 şi 100 zile îngrijiri medicale şi pagube materiale de 5056,67 RON, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, accidentul şi catastrofa de cale ferată, şi cele referitoare la securitatea muncii, prev. şi ped. de art. 184 alin. (1), (3), 184 alin. (2), (4), 273 alin. (2) cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., art. 37 şi 38 din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
Iniţial cauza a făcut obiectul Dosarului nr. 23/32/2012 a Curţii de Apel Bacău în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 168 din 11 decembrie 2012.
Sentinţa a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul Ş.M.C. şi partea responsabilă civilmente Compania Naţională Căi Ferate C.F.R. Bucureşti - Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii I.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1775 din 24 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 23/32/2012, a admis recursurile declarate de către recurenţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul Ş.M.C. şi partea responsabilă civilmente Compania Naţională Căi Ferate C.F.R. Bucureşti - Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii I., a fost casată sentinţa penală şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă respectiv Curtea de Apel Bacău.
Au fost menţinute actele efectuate până la data de 11 decembrie 2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a reţinut următoarele:
Inculpatul Ş.M.C. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 1241/P/2011 din 30 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., art. 273 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 37 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 319/2006 şi art. 38 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 319/2006.
Procedând la soluţionarea cauzei, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cu ocazia pronunţării astfel încât, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., art. 273 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen.
De asemenea, a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 37, art. 38 din Legea nr. 319/2006, în infracţiunile prev. de art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 şi, respectiv art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006.
Schimbarea încadrării juridice a faptelor cu ocazia deliberării, după închiderea dezbaterilor, a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii nelegale, în dispreţul disp. art. 334 C. proc. pen., potrivit cărora - dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.
În pofida acestor dispoziţii legale imperative, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor fără a pune în discuţia părţilor din proces această problemă de drept, împrejurare de natură să afecteze dreptul la apărare al inculpatului cât şi justa soluţionare a cauzei.
Încadrarea juridică a faptei a constituit temeiul juridic al tragerii la răspundere penală a inculpatului şi, de asemenea, a avut o importanţă majoră la stabilirea felului pedepsei, precum şi a limitelor acesteia.
În raport de disp. art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a avut obligaţia să pună în discuţia părţilor noua încadrare juridică, procurorul şi părţile, urmând să-şi exprime punctul de vedere, instanţa, fiind obligată, de asemenea, să arate temeiurile şi necesitatea noii încadrări juridice, precum şi consecinţele acestei schimbări şi să-i explice inculpatului că are anumite drepturi garantate de lege.
De altfel, drepturile enumerate de disp. art. 334 C. proc. pen., au corespuns exigenţelor disp. art. 6 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice acuzat are în special dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei; să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales sau din oficiu, dispoziţii pe care însă instanţa de fond le-a ignorat cu desăvârşire, fiind afectat în acest mod, dreptul la apărare al inculpatului şi, implicit dreptul la un proces echitabil cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
La schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., art. 273 alin. (2) teza a II-a cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune prev. de art. 273 alin. (2) teza a II-a cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a făcut referire şi la disp. art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., faptă pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, lipsind plângerea prealabilă a părţilor vătămate.
Reţinerea disp. art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. nu a fost considerată o eroare materială, încadrarea juridică a unei fapte trebuie să fie lipsită de echivoc şi să rezulte în mod cert din situaţia de fapt stabilită în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal.
Cum instanţa de fond, în mod nelegal a dispus reîncadrarea de abia în momentul deliberării, după finalizarea dezbaterilor când părţile nu mai aveau posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere şi nici timpul necesar de a-şi constitui o apărare temeinică, Înalta Curte a considerat că singurul - remediu care se impune este casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bacău, vătămarea suferită de inculpat neputând fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În rejudecare instanţa a procedat la audierea martorilor P.G.L. şi C.S.M., neaudiaţi la prima judecată şi a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică conformându-se dispoziţiilor instanţei supreme.
Interpelat cu aducerea la cunoştinţă a dispoziţiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a declarat că se prevalează de dreptul la tăcere şi nu a dorit să dea nicio declaraţie.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 09 decembrie 2010, inculpatul Ş.M.C. nu şi-a respectat obligaţiile de serviciu ce îi reveneau, încălcând cu uşurinţă prevederile instrucţionale şi semnificaţia semnalelor luminoase, fapt ce a condus la ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate cu importante pagube materiale.
Din probatoriul administrat în cauză instanţa a reţinut că inculpatul Ş.M.C., mecanic de maşini grele de cale ferată, lucrător al secţiei L4 din cadrul Staţiei C.F.R. Bacău, Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi din CNCF C.F.R. SA Bucureşti, în data de 09 decembrie 2010, în jurul orelor 16.00, după terminarea executării lucrărilor programate în aceeaşi zi de formaţia de lucru constituită din ing. D.F. – B.G. - şef district poduri, P.I. - şef echipa meseriaşi lucrări artă, D.M.N. - meseriaş lucrări artă, P.C. - forjor, U.C. - meseriaş lucrări artă, S.M. - meseriaş lucrări artă, C.I. - meseriaş lucrări artă, M.N. - sudor, E.N. - sudor, a condus drezina camion nr. zzz ce tracta şi o remorcă cu scule şi materiale, pe traseul Bacău - Letea halta - Valea Seacă - Siretu Bacău, halta - Faraoani - Răcăciuni - Orbeni, jud. Bacău.
S-a reţinut că Magistrala CF 500 este semnalizată prin sistem „Bloc Linie Automat" (BLA), cu instalaţii centralizate electrodinamic (CED) - sistem de semnalizare automatizat (S9M), din incinta Staţiei CFR Bacău.
În aceiaşi zi, 09 decembrie 2010, orele 12,20 s-a format şi a plecat spre Staţia C.F.R. Valea Seacă şi trenul de marfă nr. xx, aparţinând Companiei Naţionale de Transport Feroviar de Marfa - Sucursala Iaşi, condus de către mecanicul R.C., angajat al Depoului de Locomotive de Marfă Paşcani. Trenul de marfă sus menţionat compus din 16 (şaisprezece) vagoane de marfa încărcate cu fier vechi şi alte două vagoane tip cisternă încărcate cu apă amoniacală, era însoţit de partida de manevră formată din şeful de manevră H.I. şi muncitorul manevrant C.V., angajaţi ai staţiei C.F.R. Marfa Bacău, persoane care au făcut şi verificări tehnice privind funcţionarea frânelor, închiderea saboţilor la acţionarea robinetului de la urma trenului şi asigurarea trenului de marfă cu discul roşu, indicator de semnalizare montat personal de şeful de manevră pe ultimul vagon al trenului. Aceste verificări au fost consemnate în documentele redactate de impegatul de mişcare T.E.
Trenul de marfă format în incinta SC R. SA Bacău, era însoţit la data producerii accidentului feroviar de doi agenţi de pază ai SC S. & S. SRL Constanţa.
Conform „Registrului Unificat de Căi Libere Comenzi şi Mişcare" al staţiei CF Valea Seacă, trenul de marfă nr. bb a primit aviz de plecare spre staţia CF Bacău la ora 17.00.
În jurul orelor 17.15 trenul de marfa, nr. bb, condus de mecanicul de locomotivă R.C. s-a oprit în linie curentă, fir I km 296 + 900, în faţa semnalului luminos BL 15, ca urmare a încetării funcţionării motorului termic al locomotivei din lipsă de combustibil. Mecanicul R.C. împreună cu partida de manevră a asigurat trenul prin manevrarea frânei de mână a locomotivei şi a altor patru vagoane prevăzute cu acest dispozitiv de frânare şi a cerut prin staţie radio locomotivă de ajutor pentru alimentarea cu motorină. S-a reţinut că mecanicul de locomotivă în repetate rânduri, a avertizat telefonic operatorul de tracţiune, încă de la preluarea serviciului despre cantitatea mică de motorină din rezervorul locomotivei, dar cu toate acestea a primit ordin de plecare în cursă.
În ceea ce priveşte drezina condusă de inculpatul Ş.M.C., după ce a trecut prin staţia CF Valea Seacă, deşi avertizat prin ordinul de circulaţie nr. AA că urmăreşte trenul nr. bb, din cauza vizibilităţii reduse (întuneric, precipitaţii mixte), nici mecanicul Ş.M.C. şi nici însoţitorul E.N. nu au observat semnalul luminos de culoare galbenă a blocului BL 12, semnalul luminos de culoare roşie a blocului Bl 13 care ordona oprire şi nici trenul de marfă staţionat în linie curentă a intrat în secţiunea de cale ferată dintre semnalele luminoase BL 13 şi BL 15, iar în jurul orei 17.20, a intrat în coliziune cu ultimul vagon al trenului de marfă nr. bb. Remorca tractată de către drezina camion a intrat, de asemenea în coliziune cu vehiculul motor, astfel o parte din materialele transportate în remorcă au pătruns prin parbrizul de la postul 2 de conducere în interiorul drezinei.
În interiorul drezinei camion se aflau scule şi materiale de dimensiuni mici şi de asemenea, era montată o sobă artizanală care în momentul impactului, s-a răsturnat peste membri echipei de muncitori transportaţi spre Bacău.
Inculpatul C.Ş.M. nu a perceput semnificaţia semnalelor luminoase din cauza neatenţiei sau a unei grăbiri (rapidităţi) nejustificate, nu a avut o conduită preventivă deşi culoarea galbenă a semaforului de la BL 12 obliga la aceasta, nu a mai acordat atenţia cuvenită nici semnalului următor care nu putea fi tehnic decât roşu, şi în aceste condiţii de neglijenţă culpabilă, nu a oprit drezina şi a continuat drumul, iar după circa 1220 m de la indicatorul de culoare roşie, a produs accidentul.
Inculpatul a afirmat că a văzut culoarea galbenă, că ar fi redus viteza de deplasare, dar că nu a observat indicatorul de culoare roşie sau mai târziu, în faţa instanţei de judecată că nici nu a existat o semnalizare cu luminozitate roşie, însă toate organele de specialitate (feroviare, de protecţie şi securitate a muncii şi majoritatea martorilor audiaţi în cauză mai ales în faza de urmărire penală) au relatat şi constat că viteza medie de deplasare a drezinei de la Staţia Valea Seacă până la locul coliziunii a scăzut de la aproximativ 70 km la plecarea din Staţia Valea Seacă la 30 km/h (locul impactului), indicatoarele erau vizibile, mecanicul drezinei avea posibilitatea să le observe din timp, iar în ceea ce priveşte trecerea pe lângă indicatorul galben inculpatul avea obligaţia să reducă viteza şi să oprească, ştiind că urmează un bloc de linie ocupat, cu indicator de culoare roşie. Aşa cum s-a menţionat mai sus Magistrala CF 500 era semnalizată prin sistem „Bloc Linie Automat" (BLA), cu instalaţii centralizate electrodinamic (CED) - sistem de semnalizare automatizat (S9M) care nu permite schimbarea haotică a semnalelor luminoase.
Această din urmă cauză, principală de altfel a producerii accidentului, a fost favorizată şi de împrejurarea că staţia radio - emisie din dotare, subdimensionată raportat la categoria şi parametri al utilajului, se afla închisă la data producerii accidentului feroviar, impediment care a condus la imposibilitatea realizării unei comunicări de avertizare (a se vedea depoziţiile martorilor - T.E., R.C., B.G., C.D., M.V., M.B. şi alţii; şi a martorilor M.B. şi P.G., care în declaraţiile date, precizează că în momentul în care comisia de cercetare a venit la faţa locului, în prezenţa inculpatului a fost ridicată staţia de radio - emisie, constatând că aceasta era închisă.
Toate încercările impiegaţilor de mişcare şi operatorii din staţiile Faraoani, Răcăciuni, Valea Seacă şi Bacău, consemnate şi în registrele de mişcare, în ordinele de circulaţie şi alte evidenţe, precum şi pe telefoanele mobile, au dovedit că s-a insistat în avertizarea inculpatului asupra blocului de linie ocupat, dar inculpatul nu a recepţionat niciunul dintre aceste mesaje, nici pe telefonul mobil care se afla la o distanţă de 3 m de pupitrul de comandă.
Dar şi în aceste condiţii, chiar dacă ar fi recepţionat acele mesaje, inculpatul avea principala obligaţie să respecte semnificaţia indicatoarelor luminoase care funcţionau corect.
Acesta s-a făcut vinovat de încălcările dispoziţiilor legale menţionate de organele de specialitate de protecţie muncii din Bacău şi Iaşi, de cele ale Organismului de Verificare Feroviară din Bucureşti, încălcări cuprinse în art. 24 alin. (1) din Regulamentul de Semnalizare nr. 004/2006, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1482 din 04 august 2006, şi art. 22 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă.
Inculpatul s-a făcut vinovat de încălcarea sarcinilor de serviciu stabilite prin fişa postului, care fac referire la instruirea şi autorizarea sa „de a conduce maşina în circulaţie cu respectarea instrucţiunilor de semnalizare, atât în linie curentă cât şi pe liniile din şantierul de lucrări sau ateliere de întreţinere şi reparaţii" pct. 55; subpct. 5.2 alin. (4) din fişă a postului) şi, de asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Regulamentul de Semnalizare nr. 004/2006, avea obligaţia să respecte semnificaţia semnalelor luminoase de trecere ale blocului de linie automat, potrivit indicaţiilor date de acele indicatoare, (culoarea roşie avea semnificaţia de interdicţie totală şi-l obliga pe inc. de a opri drezina, fără a depăşi semnalul, deoarece culoarea roşie a indicatorului îl anunţa că primul sector de bloc din faţa sa, în sensul său de circulaţie era ocupat, culoarea galbenă a indicatorului avea semnificaţia că inc. avea liber în faţă, dar cu avertizarea de sporire a atenţiei, de circulaţie cu viteza stabilită, această culoare atrăgând atenţia că semnalul următor ordonă oprirea).
Cu privire la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, a rezultat că inculpatul trebuia să acţioneze în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericole de accidentare, atât propria persoană cât şi pe altele şi care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale, în timpul procesului de muncă.
Din cercetările la faţa locului făcute de organele de specialitate din cadrul O.I.F.R. şi I.T.P.M. cât şi din probele administrate de procuror, a rezultat că inculpatul a încălcat în principal dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Regulamentul de semnalizare nr. 004/2006 a pct. 5 subpunct. 5.2 alin. (4) din fişa postului, în sensul că după de s-a constatat că a trecut de semnalul galben, datorită neatenţiei sau altor cauze care au distras atenţia acestuia, nu a redus viteza, tratând cu uşurinţă acest lucru, a continuat deplasarea şi astfel a pătruns în zona de interdicţie corespunzătoare blocului de linie automat BL 13, cu indicaţia roşu, circulând trecerea pe lângă acest indicator roşu circa 1220 m, până în momentul când care s-a produs impactul şi respectiv accidentului - a se vedea Raportul de investigare al accidentului feroviar, întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român.
În interiorul drezinei camion se aflau scule şi materiale de dimensiuni mici şi, de asemenea, era montată o sobă artizanală care în momentul impactului, s-a răsturnat peste membri echipei de muncitori transportaţi spre Bacău.
Momentul impactului a fost sesizat de către agenţii de pază ai SC S. & S. SRL Constanţa, care însoţeau trenul staţionat şi care au anunţat mecanicul de locomotivă al trenului de marfă, membrii partidei de manevră şi au apelat serviciul de urgenţă 112 de producerea evenimentului.
În urma impactului au fost accidentaţi 7 (şapte) lucrători: B.G. - şef district poduri - contuzie semitorace drept, plăgi contuzii regiunea parietală dreaptă; P.I. - şef echipă - fractură 1/3 femur drept - operat; D.M.N. - meseriaş lucrări artă - traumatism cranio - cerebral mediu; U.C. - meseriaş lucrări artă - contuzie abdominală regiunea hiper gastrică, contuzie şold stâng, contuzie gambă stângă: S.M. - meseriaş lucrări artă -entorsă coloană cervicală, traumatism abdominal toracic, traumatism abdominal toracic, traumatism cranio - cerebral acut deschis cu plagă perietio - occipitală, stare de şoc traumatic; C.I. - meseriaş lucrări artă - traumatism gambă dreaptă cu plagă faţă externă gambă dreaptă, traumatism craniu, traumatism tor aco-abdominal, traumatism bazin, traumatism genunchi drept, stare de şoc traumatic, sindrom algic; P.C. - meseriaş lucrări artă - plagă contuză faţă anterioară genunchi stâng, traumatism cranio - cerebral (anexa nr. 52).
Accidentaţii au fost scoşi din drezina camion de către agenţii de pază ai SC S. & S. SRL Constanţa, care însoţeau trenul staţionat şi de către ceilalţi lucrători din drezină care nu au fost accidentaţi. La locul catastrofei feroviare au sosit echipajele de la salvare care au transportat victimele la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău. D.M.N. - meseriaş lucrări artă, a fost internat la data de 09 decembrie 2010, la secţia neorochirurgie cu diagnosticul - traumatism cranio - cerebral mediu - leziune traumatică intracraniană; B.G. - şef district poduri, a fost internat în data de 09 decembrie 2010, la Secţia Ortopedie - Traumatologie cu diagnosticul - contuzie femitorace drept, plăgi contuzii regionala parietală dreaptă; P.I. - şef echipă, a fost internat în data de 09 decembrie 2010, la Secţia Ortopedie - Traumatologie cu diagnosticul - fractură 1/3 femur drept - operat; U.C. - meseriaş lucrări artă, a fost internată în data de 09 decembrie 2010, la Secţia Chirurgie Generală cu diagnosticul - contuzie abdominală, regiunea hipergastrică, contuzie şold stâng; S.M. - meseriaş lucrări artă, a fost internată în data de 09 decembrie 2010 la Secţia Ortopedie -Traumatologie cu diagnosticul - entorsă coloană cervicală traumatism abdominal toracic, traumatism cranio - cerebral acut deschis cu pagă parietio - ocipitală, stare de şoc traumatic; C.I. - meseriaş lucrări artă, a fost internată în data de 09 decembrie 2010, la Secţia Ortopedie Traumatologie cu diagnosticul - traumatism gambă dreaptă cu pagă faţă externă gambă dreaptă, traumatism craniu, traumatism toraco-abdominal, traumatism bazin, traumatism genunchi drept, stare de şoc traumatic, sindrom algic. P.C. - meseriaş lucrări artă, a fost internat în data de 09 decembrie 2010 la Secţia Ortopedie - reumatologie cu diagnosticul - conform fişei pentru spitalizare de zi, din 09 decembrie 2010, cu diagnosticul plagă contuză, faţă anterioară genunchi stâng, traumatism cranio -cerebral.
Potrivit deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 437 din 23 august 2010 (anexa nr. 50 emisă de Casa Naţională de Pensii publice, Casa Teritorială de Pensii Bacău, Cabinetul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă), diagnosticul clinic stabilit şi confirmat la data de 22 august 2012, conform deciziei medicale asupra capacităţii de muncă aflată la dosarul cauzei, a fost F09, însemnând capacitate de muncă pierdută total. Capacitatea de autoservire a părţii civile este păstrată, şi este încadrat în gradul 2 de invaliditate.
Conform certificatelor de concediu medical nr. C1 şi C2 din 12 decembrie 2010, C3 din 12 decembrie 2010, C4 din 01 ianuarie 2011, C5 din 12 decembrie 2010, C6 din 12 decembrie 2010, C7 din 01 ianuarie 2011, C8, C9 şi C10 din 12 decembrie 2010 eliberate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, pentru numitul B.G., codul de diagnostic a fost 899 - leziunea traumatică superficială a toracelui, pentru victima P.I., codul de diagnostic a fost 931 - fractură membru inferior, pentru partea vătămată U.C., codul de diagnostic a fost 899 - leziune traumatică superficială a toracelui, pentru S.M., codul de diagnostic a fost 912 - luxaţie, entorsă şi întindere de ligamente ale articulaţiei coloanei vertebrale şi bazinului, pentru numita C.I., codul de diagnostic a fost 930 - plagă deschisă şi pentru P.C., codul de diagnostic a fost 930 - plaga deschisă.
Toate victimele accidentului, au fost externate şi şi-au reluat activitatea, în prezent lucrând pe aceleaşi posturi şi în aceleaşi locuri de muncă cu cele avute anterior accidentului, partea civilă D.M. care nu mai putut lucra datorită gravităţii leziunilor suferite şi care i-au conferit un număr de 80 - 85 zile îngrijiri medicale şi invaliditate de gradul II cu capacitate de muncă pierdută integral (vezi certificatele medico - legale eliberate de serviciul medico - legal judeţean Bacău şi a deciziei nr. 437 din 23 august 2011 a Casei Judeţene de Pensii Bacău).
Celelalte victime au suferit leziuni corporale, conform certificatelor medico-legale eliberate de Serviciul Medico - Legal jud. Bacău au suferit leziuni de 7 - 9 zile certificat medico-legal din 18 iulie 2011 al S.M.L. Bacău (- B.G.); de 14 - 16 zile îngrijiri medicale, certificat medico - legal din 18 iulie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău (- C.I.); 16 - 18 zile îngrijiri medicale certificat medico - legal din 18 iulie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău, (- S.M.); de 7- 8 zile îngrijiri medicale, certificat medico-legal din 18 iulie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău, (- U.C.) de 16-18 zile îngrijiri medicale - certificat medico - legal din 18 februarie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău (P.C.) şi de 95 -100 zile îngrijiri medicale, certificat medico - legal din 18 iulie 2011, (- P.I.);
Cu excepţia părţii civile D.M., toate victimele au declarat în cursul urmăririi penale că sunt apte de a munci, că şi-au reluat activitatea şi nu înţeleg să formuleze plângere penală împotriva inculpatului Ş.M.C.
Drezina de mică capacitate tip DC nr. 1350 -73 care forma trenul de serviciu nr. dd a suferit avarii conform „Raport de investigare al accidentului feroviar întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român detaliate în anexa nr. 25 şi a constat în deteriorarea carcasei, uşi de acces căzute; afectarea integrităţii şi funcţionalităţii aparatelor de măsură şi control montate în tablou de bord, a instalaţiilor de semnalizare optică şi a aparatelor de legare - ciocnire şi suspensie; deformarea peretelui frontal al cabinei de conducere şi spargerea geamurilor frontale şi a două geamuri laterale.
La vagonul marfă 5 - ultimul din compunerea trenului local de marfă nr. bb au fost identificate avarii care constau în deteriorarea robinetului frontal de aer tip AK deteriorat a traversei frontale a boghiului Y25C deformată în plan orizontal cu o săgeată de 25 mm., la osiile, tampoane care în urma impactului au intrat în caroseria drezinei, la nivelul robinetul frontal de aer care s-a rupt.
Valoarea totală a acestor pagube de 5076,67 RON din care 483,77 RON la drezină şi 213,507 la vagonul de marfă, a fost acoperit integral, prin compensare şi plată, conform adresei înaintate de S.N. Transport Feroviar de Marfă SA Sucursala Moldova Iaşi (reprezentant al părţii civile), la data de 23 februarie 2012.
Situaţia de fapt astfel reţinută de instanţă a rezultat din următoarele probe: - dosarul privind ancheta administrativă, efectuată de organele din cadrul I.T.M. Iaşi privind cercetarea accidentului feroviar din 09 decembrie 2010 considerat accident de muncă, conţinând procesul verbal de cercetare conţinând 15 file şi 5 anexe şi subanexe; - dosar privind ancheta administrativă, întocmită de organele din cadrul I.T.M. Bacău privind cercetarea accidentului de muncă cu invaliditate din 09 decembrie 2010, conţinând procesul verbal de cercetare - şi mai multe anexe conţinând 299 file volum IV dosar urmărire penală; - raportul de investigare al accidentului grav, produs la 09 decembrie 2010 pe raza de activitate a regionalei Căi Ferate Iaşi întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român conţinând 32 file - volum nr. VI dosar urmărire penală; - declaraţiile părţilor vătămate D.M.N., B.G., P.I., U.C., S.M., C.I., P.C.; - declaraţiile martorilor C.S.M., P.G.L., B.N., D.B.E., A.L., S.D., H.G., D.M.F., M.A., E.N., G.C., M.B., C.D., C.G., P.G., R.C., T.E., C.V., G.V., P.I., H.I., D.G., R.M.G., M.V., B.G., I.I., B.M., S.D. şi alţii; - declaraţiile inculpatului Ş.M.C.; acte medicale şi medico - legale (eliberate de Spitalul Judeţean Bacău şi Serviciul Medico - Legal Bacău) pentru părţile vătămate (7) menţionate mai sus.
În drept fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen.; art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 şi, respectiv, art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a Il-a din Legea nr. 319/2006, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice aşa cum instanţa prin preambulul prezentei decizii a pus în discuţia părţilor, texte de lege în baza cărora a fost condamnat.
Reţinând că accidentul de cale ferată a constat în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate, în deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalaţiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredinţate pentru transport, iar actele materiale care au compus elementul material al infracţiunilor de vătămare corporală a fost absorbit de latura obiectivă a acestei infracţiuni feroviare, instanţa a reţinut o altă încadrare juridică a faptelor descrise prin actul de inculpare.
În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată D.M.N. a ridicat pretenţii civile în cauză şi a solicitat obligarea în solidar a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente CNCF C.F.R. SA Bucureşti, Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreţinere şi Reparaţii Iaşi, la plata sumei de 150 euro sau echivalentul în RON a acestei sume la data executării efective, începând cu data de 01 septembrie 2011, dată de la care a început să curgă dreptul la pensie de invaliditate, conform deciziei de pensionare nr. 207922 din 19 octombrie 2011 emisă de Casa teritorială de Pensii Bacău, suma de 15000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli suportate cu refacerea sănătăţii şi 800.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.
Faţă de aceste pretenţii civile, instanţa de fond a reţinut că partea civilă D.M.N. a avut la data producerii accidentului, potrivit adresei emisă de CNCF SA Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreţinere şi Reparaţii CF Iaşi, salariul net de 1394 RON şi a obţinut începând cu data de 01 septembrie 2011 o pensie de invaliditate în cuantum de 757 RON astfel încât, potrivit textelor de lege mai sus menţionate şi dezvoltate, cuantumul de 150 de euro a prestaţiei periodice solicitate începând cu data naşterii dreptului la pensia de invaliditate acordată de C.J.P. Bacău este o sumă justificată cu atât mai mult cu cât partea civilă lunar obţinea venituri din prestarea de munci suplimentare, sume incerte dar reale.
Partea civilă D.M.N. a suportat integral contravaloarea medicamentelor şi a alimentelor suplimentare necesare reechilibrării fizice şi psihice, atât pe perioada spitalizării cât şi după externarea sa, contravaloarea controalelor şi investigaţiilor medicale, inclusiv plata onorariului medicilor pentru consult şi tratament în cabinetele individuale dar şi contravaloarea transportului la unităţile spitaliceşti, cheltuieli dovedite până la câtimea de 15.000 RON, sumă solicitată, şi confirmată de depoziţiile martorilor audiaţi la cererea victimei, împrejurări ce nu au fost tăgăduite şi care au îndreptăţit-o la o despăgubire proporţională.
Sub aspectul daunelor morale, instanţa a redus cuantumul acestora la echivalentul a 100.000 euro, sumă apreciată ca o despăgubire echitabilă în condiţiile în care reprezintă echivalentul salariilor pe care le-ar fi obţinut partea vătămată în decursul a 37 de ani de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul Ş.M.C., partea vătămată D.M.N. şi partea responsabilă civilmente Compania Naţională Căi Ferate C.F.R. Bucureşti - Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii Iaşi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cererile de recurs împotriva sentinţelor pronunţate potrivit legii vechi depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile.
Sub aspectul laturii penale a cauzei a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu există probe din care să rezulte că inculpatul este cel care se face vinovat de producerea accidentului feroviar, întrucât a respectat ordinul de circulaţie nr. AA din 9 decembrie 2010 din staţia de plecare, a respectat Regulamentul de semnalizare nr. 004, iar trenul de marfă nr. bb era oprit datorită lipsei de combustibil, nu a fost semnalizat corespunzător, ceea ce a condus la o încălcare succesivă a Regulamentului nr. 005 aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1816 din 26 octombrie 2005.
Sub aspectul laturii civile se susţine că în mod greşit a fost respinsă solicitarea părţii responsabile civilmente, de efectuare a unei expertize medico - legale a părţii vătămate, că prestaţia periodică la care a fost obligat nu se justifică în raport de venitul net realizat anterior de victima accidentului, suma de 15.000 RON acordată cu titlu de daune materiale nu este dovedită, iar daunele morale au fost acordate într-un cuantum nejustificat de mare.
Partea vătămată D.M.N. a criticat hotărârea numai sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea cuantumului daunelor morale.
Partea responsabilă civilmente Compania Naţională Căi Ferate C.F.R. Bucureşti - Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii Iaşi a criticat neregularitatea actului de sesizare, deoarece urmărirea penală s-a pornit împotriva a trei învinuiţi şi numai inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, a criticat modul de soluţionare a laturii civile, arătând că sunt nejustificate despăgubirile acordate, atât cele materiale cât şi cele morale, cuantumul acesta fiind prea mare, precum şi prestaţia periodică lunară, care nu are un fundament probator.
Înalta Curte, examinând hotărârea primei instanţe, atât sub aspectul motivelor de apel formulate de apelanţi, cât şi conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. este nefondată, probele administrate în cauză conducând la reţinerea vinovăţiei acestuia în săvârşirea infracţiunilor pentru care prima instanţă a dispus condamnarea sa.
Principala apărare a inculpatului se referă la împrejurarea că a respectat Regulamentul de semnalizare nr. 004 aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1482 din 4 august 2006, susţinând că nici nu a existat o semnalizare cu luminozitate roşie, dar această apărare a fost corect înlăturată de instanţă.
De remarcat că iniţial, în primele declaraţii, inculpatul a afirmat că a văzut culoarea galbenă, că a redus viteza de deplasare, dar că nu a observat indicatorul de culoare roşie. Ulterior a revenit asupra acestor declaraţii şi, atât la prima instanţă, cât şi în motivele de apel, a susţinut că nu a existat o semnalizare cu luminozitate roşie.
Inculpatul face trimitere la declaraţiile unor martori care şi aceştia au revenit asupra declaraţiilor date iniţial, dar care, nici chiar în depoziţiile ulterioare, nu au putut preciza cu certitudine dacă şi ce semnale luminoase au perceput.
În schimb, toate organele de specialitate (feroviare, de protecţie şi securitate a muncii), precum şi majoritatea martorilor au relatat că indicatoarele erau vizibile, că mecanicul drezinei avea posibilitatea să le observe la timp, iar în ceea ce priveşte trecerea pe lângă indicatorul galben, inculpatul avea obligaţia să reducă viteza ştiind că urmează un bloc de linie ocupat, cu indicator de culoare roşie.
Magistrala CF 500 este semnalizată prin sistem „Bloc Linie Automat" (BLA), cu instalaţii centralizate electromecanic care nu permite schimbarea haotică a semnalelor luminoase.
Relevante sunt depoziţiile martorului P.G., care arată în mod extrem de clar că după impact s-a constatat că semaforul arăta culoarea roşie şi din punct de vedere tehnic nu putea avea altă culoare decât roşie şi înainte de impact pentru că nimeni nu avea posibilitatea să o modifice. Mai mult, când un semafor indică galben, celălalt semafor ce urmează semnalului luminos este roşu, astfel că afirmaţia inculpatului că după semnalul galben ar fi urmat semnal verde este, în mod evident, de neacceptat.
Principala cauză a producerii accidentului a constat deci, în nerespectarea, de către inculpat, a semnalelor luminoase, cauza fiind favorizată şi de împrejurarea că staţia radio - emisie din dotare se afla închisă la data producerii accidentului, impediment care a condus şi la imposibilitatea realizării unei comunicări de avertizare.
Probele au arătat că toate încercările impegaţilor de mişcare şi operatorii din staţiile Faraoani, Răcăciuni, Valea Seacă şi Bacău, consemnate în registrele de mişcare, în ordinele de circulaţie şi alte evidenţe, precum şi pe telefoanele mobile, dovedesc că s-a insistat în avertizarea inculpatului asupra blocului de linie ocupat, dar inculpatul nu a recepţionat niciunul din aceste mesaje, nici pe telefonul mobil ce se afla la o distanţă de 3 m de pupitrul de comandă.
În concluzie, inculpatul se face vinovat de încălcarea sarcinilor de serviciu stabilite prin fişa postului, care fac referire la instruirea şi autorizarea sa „de a conduce maşina în circulaţie cu respectarea instrucţiunilor de semnalizare, atât în linie curentă cât şi pe liniile din şantierul de lucrări sau ateliere de întreţinere şi reparaţii" pct. 55; subpct. 5.2 alin. (4) din fişă a postului) şi, de asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Regulamentul de Semnalizare nr. 004/2006, avea obligaţia să respecte semnificaţia semnalelor luminoase de trecere ale blocului de linie automat, potrivit indicaţiilor date de acele indicatoare, (culoarea roşie avea semnificaţia de interdicţie totală şi-i obliga pe inculpat de a opri drezina, fără a depăşi semnalul, deoarece culoarea roşie a indicatorului îl anunţa că primul sector de bloc din faţa sa, în sensul său de circulaţie era ocupat, culoarea galbenă a indicatorului avea semnificaţia că inculpatul avea liber în faţă, dar cu avertizarea de sporire a atenţiei, de circulaţie cu viteza stabilită, această culoare atrăgând atenţia că semnalul următor ordonă oprirea).
Cu privire la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, rezultă că inculpatul trebuia să acţioneze în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericole de accidentare, atât propria persoană cât şi pe altele şi care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale, în timpul procesului de muncă.
Din cercetările la faţa locului făcute de organele de specialitate din cadrul O.I.F.R. şi I.T.P.M. cât şi din probele administrate de procuror, rezultă că inculpatul a încălcat în principal dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Regulamentul de semnalizare nr. 004/2006 a pct. 5 subpunct. 5.2 alin. (4) din fişa postului, în sensul că după ce s-a constatat că a trecut de semnalul galben, datorită neatenţiei sau altor cauze care au distras atenţia acestuia, nu a redus viteza, tratând cu uşurinţă acest lucru, a continuat deplasarea şi astfel a pătruns în zona de interdicţie corespunzătoare blocului de linie automat BL 13, cu indicaţia roşu, continuând trecerea pe lângă acest indicator roşu circa 1220 m, până în momentul când care s-a produs impactul şi respectiv accidentului - a se vedea Raportul de investigare al accidentului feroviar, întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte apreciază, contrar susţinerilor apărării inculpatului, că legea penală mai favorabilă pentru inculpat îl constituie legea penală anterioară.
Inculpatului i s-a reţinut în sarcină săvârşirea, în concurs a infracţiunilor prev. de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen. (catastrofă pe calea ferată prin îndeplinirea defectuoasă din culpă a îndatoririlor de serviciu), art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 (neluarea din culpă a vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă faptă care a produs consecinţe deosebite) şi art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 (nerespectarea din culpă a obligaţiilor şi măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, faptă care a produs consecinţe deosebite).
În noul C. pen., infracţiunii prev. de art. 273 alin. (2) din vechea reglementare îi corespunde infracţiunea prev. de art. 330 alin. (2), ce se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani, dar accidentul de cale ferată, care în incriminarea anterioară includea şi forma agravată a catastrofei din art. 277 alin. (2), în reglementarea noului Cod se regăseşte doar în art. 333, ce se referă la distrugerea şi degradarea mijloacelor de transport, material rulant şi altele, mai puţin vătămarea corporală a persoanelor.
În consecinţă, în noul C. pen., inculpatului i s-ar reţine, în concurs, atât infracţiunea prev. de art. 330 alin. (2) cu referire la art. 333, cât şi infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) şi (3), pentru care partea vătămată D.M.N. a declarat că-şi menţine plângerea prealabilă formulată. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Pentru infracţiunile prevăzute în legile speciale, limitele de pedeapsă nu s-au modificat, dar inculpatul a fost condamnat la pedepse sub minimul prevăzut de textul incriminator, reţinându-se în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., circumstanţe care nu se mai regăsesc în noul C. pen.
În procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte urmează a stabili care dintre cele două legi penale conduce la aplicarea unei sancţiuni mai uşoare, în raport de toate cauzele, instituţiile şi circumstanţele incidente.
Chiar dacă pentru primele două infracţiuni pedepsele din noua lege penală sunt mai mici, Înalta Curte apreciază că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului deoarece: regimul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai favorabil în legea penală anterioară, căci legea nouă prevede un spor de pedeapsă obligatoriu, în favoarea inculpatului şi s-au reţinut circumstanţe atenuante care în noua reglementare nu se m ai regăsesc, iar faţă de inculpat s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen. anterior, echivalentul acestei instituţii în legea nouă fiind mai puţin favorabil, dispoziţiile art. 91-93 din noul C. pen. incluzând printre obligaţiile ce-i revin condamnatului şi prestarea unei munci în folosul comunităţii, măsură evident mai severă faţă de obligaţiile dispuse de instanţă în aplicarea art. 863 C. pen.
Tot sub aspectul laturii penale, partea responsabilă civilmente a solicitat restituirea cauzei la Parchet, invocând o nelegală sesizare a instanţei, întrucât, deşi urmărirea penală s-a început împotriva a trei învinuiţi, doar inculpatul a fost trimis în judecată.
Înalta Curte apreciază solicitarea ca neîntemeiată, soluţia de neurmărire a altor persoane neputând fi invocată în acest apel.
În ceea ce priveşte criticile formulate sub aspectul laturii civile a cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea nu sunt fondate, nici în sensul reducerii despăgubirilor civile, solicitate de inculpat şi partea responsabilă civilmente, nici în sensul majorării cuantumului daunelor morale, solicitată de partea vătămată D.M.N.
Părţii vătămate i s-au acordat, în mod corect, 15.000 RON cu titlu de daune materiale, dovedindu-se prin depoziţiile martorilor audiaţi că aceasta a suportat integral contravaloarea medicamentelor şi a alimentelor suplimentare necesare reechilibrării fizice şi psihice, contravaloarea controalelor şi investigaţiilor medicale, plata tratamentelor medicale şi a consultaţiilor în cabinete individuale, contravaloarea transportului la unităţile spitaliceşti.
Cât priveşte prestaţia periodică, s-au avut în vedere veniturile victimei de la data producerii accidentului, respectiv 1394 RON, salariu net, cuantumul pensiei de invaliditate, de 757 RON, luându-se în calcul atât diferenţa dintre venitul net şi pensia obţinută, dar şi faptul că partea vătămată obţinea lunar venituri din prestarea unor munci suplimentare pe care acum nu le mai poate efectua.
Cât priveşte expertizarea părţii vătămate, în mod corect instanţa nu a apreciat-o ca fiind utilă în raport de actele medicale aflate la dosar şi în baza cărora partea vătămată a şi obţinut pensia de invaliditate.
Sub aspectul daunelor morale, cuantumul stabilit de instanţa de fond este echitabil în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit, oferind o satisfacţie compensatorie suficientă părţii vătămate.
În speţă, partea vătămată a suferit un prejudiciu corporal, prin vătămările aduse integrităţii sale fizice, ceea ce a antrenat atât consecinţe pecuniare (evaluate, deja, prin despăgubirile materiale acordate), dar şi suferinţe morale şi psihice, atrase de starea de invaliditate şi incapacitate de muncă atestate prin actele depuse la dosar.
Este adevărat că aceste consecinţe morale ale prejudiciului corporal sunt dificil de evaluat pecuniar, dar apreciem că, în contextul celorlalte despăgubiri acordate (în special prestaţia periodică ce compensează diferenţa de venit), suma de 100.000 euro acordată de prima instanţă oferă o compensaţie corespunzătoare suferinţelor suportate şi pierderii capacităţii de muncă.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate în cauză, cu obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată D.M.N., de inculpatul Ş.M.C. şi de partea responsabilă civilmente CNCF C.F.R. Bucureşti - Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 104 din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă apelanta parte vătămată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelanta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 46/2014. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
