ICCJ. Decizia nr. 462/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 462/2014
Dosar nr. 2370/97/2013
Şedinţa publică din 6 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 83 din 8 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în temeiul art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.S.V., în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud, a Sentinţei penale nr. 73/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 5622/97/2007.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara de către mandatarul condamnatului B.S.V., a fost solicitată revizuirea Sentinţei penale nr. 73/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5622/97/2007, sentinţă prin care B.S.V. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat; la 3 ani închisoare pentru lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Cele trei pedepse au fost contopite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În acelaşi dosar au fost condamnaţi şi inculpaţii B.S.B., M.A.M., B.C.F. şi B.P.A., reţinându-se participarea acestora la incidentul violent care a dus la decesul numitului Ş.C.G.
În ceea ce priveşte pe B.S.V., hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1547/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce, în prealabil, apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de inculpatul B.S.V. şi Ministerul Public au fost respinse prin Decizia penală nr. 37A din 08 martie 2011.
Prin cererea de revizuire s-a susţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii au fost greşit interpretate, ceea ce a dus la greşita condamnare a inculpatului B.S.V., şi că martorii care au asistat la incident şi coinculpaţii au făcut declaraţii mincinoase ori eronate.
În conţinutul cererii de revizuire, revizuentul - prin mandatar - a prezentat o analiză proprie a probelor, aşa cum acestea sunt înţelese de revizuent.
Examinând cererea de revizuire, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Art. 394 C. proc. pen. reglementează expres şi limitativ cinci motive pentru care cererea de revizuire este admisibilă în principiu, şi anume:
a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauza dedusă judecăţii, nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., întrucât nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţa de judecată până la momentul condamnării revizuentului, niciunul din martorii audiaţi în dosar nu au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nici nu s-a pronunţat vreo hotărâre prin care să se stabilească că vreunul din înscrisurile avute în vedere la pronunţarea Sentinţei penale nr. 73/2010 ar fi fost fals. De asemenea, nu a existat niciun document din care să rezulte că vreuna din persoanele implicate în urmărirea penală ori judecarea revizuentului B.S.V. ar fi săvârşit vreo infracţiune în legătură cu dosarul în care revizuentul a fost condamnat şi nici nu s-au pronunţat mai multe hotărâri judecătoreşti ireconciliabile în legătură cu faptele ce au făcut obiectul Dosarului nr. 5622/97/2007.
În consecinţă, cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuentul B.S.V. - prin mandatar şi soţia revizuentului.
Prin apărătorul desemnat din oficiu apelanţii au solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi rejudecând, admiterea cererii de revizuire formulată de condamnatul B.S.V., având în vedere că probele administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii au fost greşit interpretate, ceea ce a dus la greşita lui condamnare şi că martorii care au asistat la incident şi coinculpaţii au făcut declaraţii mincinoase ori eronate.
Curtea de apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu constată că apelul declarat a fost nefondat şi a fost respins, din următoarele considerente:
În mod legal instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către revizuent prin mandatar şi soţie.
Cererea formulată a fost analizată prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. şi s-a constatat că motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege pentru a se putea admite o cerere de revizuire care tinde a desfiinţa o hotărâre judecătorească definitivă.
Opinia revizuentului asupra probaţiunii care s-a administrat în cauza, penală în care a fost condamnat definitiv nu se circumscriu cauzelor prev. de art. 394 C. proc. pen., astfel că hotărârea instanţei de fond a fost legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 131/A din 3 septembrie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de mandatarul M.G. în numele condamnatului B.S.V. şi ale numitei B.A.M. - soţie a condamnatului B.S.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelanţii au fost obligaţi să plătească fiecare suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat, în sumă de 200 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva Deciziei penale nr. 131/A din 3 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul B.S.V. prin mandatar, a invocat grava eroare judiciară comisă de instanţe prin aceea că s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de omor calificat, pe care, în opinia acestuia, recurentul nu a comis-o.
De asemenea, prin conţinutul motivelor de recurs, recurentul revizuent a făcut apărări în sensul nevinovăţiei sale, interpretând probele administrate la dosarul cauzei şi situaţia de fapt într-o manieră proprie. Totodată, recurentul a mai solicitat completarea raportului medico - legal şi reaudierea martorului C.N. şi reaprecierea declaraţiilor celorlalţi martori audiaţi în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2370/97/2013.
Examinând cauza şi motivele de recurs formulate constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză recurentul revizuent B.S.V. prin mandatar M.G. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată şi formulată prin susţinerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului şi a motivelor de recurs formulate în scris.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă iar respectivul apel împotriva acesteia este nefondat deoarece motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs şi care au fost valorificate de revizuent în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanţele le-au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor.
De asemenea, în mod corect, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de către revizuent reprezintă o prelungire a probatoriului, pentru împrejurări cunoscute şi verificate anterior de instanţe în căile de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare, apreciindu-se că cererea de revizuire este inadmisibilă.
De altfel, recurentul nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă pentru a demonstra că apărările sale sunt întemeiate în ceea ce priveşte neadevărul declarat de martori în declaraţiile lor, pe de altă parte, neexistând nicio hotărâre definitivă care să confirme susţinerile recurentului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă a martorilor.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G. împotriva Deciziei penale nr. 131/A/2013 din 03 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G. împotriva Deciziei penale nr. 131/A/2013 din 03 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2014. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 51/2014. Penal → |
|---|
