ICCJ. Decizia nr. 566/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 566/2014
Dosar nr. 2456/40/2013
Şedinţa publică din 17 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, prin Sentinţa penală nr. 147 din 12 iulie 2013, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C.B.M. a fost trimis în judecată din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) acelaşi cod, în tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) acelaşi cod şi în tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) acelaşi cod, ambele în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
S-a respins cererea inculpatului, de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei.
Inculpatul C.B.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi a art. 76 C. pen., precum şi la 2 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi a art. 76 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi aplicarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.R., suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a constatat că părţile vătămate Spitalul Judeţean de Urgenţă "M." Botoşani şi Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf.Spiridon" - clinica ORL Iaşi, nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cuţitului corp delict.
În temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către partea civilă C.R., a unei bluze, o cămaşă, un pulover, o geacă, un pantalon, o pereche de ghete, toate acestea constituind mijloace materiale de probă, respectiva parte având obligaţia să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile suma de 1000 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din 16 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani emis în dosarul nr. 51/P/2013, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) acelaşi cod, în esenţă, reţinându-se că în seara zilei de 19 februarie 2013, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în taxiul condus de C.R., l-a înjunghiat pe acesta de două ori cu un cuţit şi astfel i-a provocat o plagă înjunghiată latero-cervical dreapta şi hemitorace drept, pentru vindecare cel lovit având nevoie de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Cercetarea judecătorească a reţinut următoarea situaţie de fapt:
C.B.M. provenea dintr-o familie organizată, părinţii săi, ambii, de o perioadă lungă de timp, respectiv de când el avea 4 ani, lucrau în Italia, dar îi asigurau cele necesare creşterii şi se interesau de rezultatele lui şcolare, în perioadele cursurilor el locuind la un unchi, în restul timpului, de îngrijirea lui ocupându-se bunicii materni.
În contextul amintit, în anul şcolar 2012 - 2013, inculpatul era în clasa a XII-a, dar începând să frecventeze sălile de internet unde juca online pe calculator şi cheltuia sume importante de bani, toate acestea i-au influenţat negativ situaţia şcolară şi au constituit un motiv de îngrijorare privind promovarea clasei, inculpatul alegând să abandoneze şcoala şi se orientase spre a munci în Germania.
Spre începutul lunii februarie 2013, inculpatul a petrecut mai multe ore în acele săli şi a cheltuit mulţi bani, astfel înregistrând absenţe de la cursuri, iar pe plan personal, părăsirea găzduirii de către unchiul lui şi petrecerea nopţilor la o mătuşă din Dorohoi, acesteia nespunându-i însă cu ce se confruntă.
Pentru abandonarea şcolii şi plecarea în Germania, inculpatul s-a gândit că are nevoie de bani, sens în care, în dimineaţa zilei de 19 februarie 2013, venind în Botoşani, s-a hotărât să facă rost de bani prin ameninţarea unui taximetrist atunci când se va deplasa cu vehiculul condus de acesta.
Ca atare, spre ora 10:00, din supermarketul "K." a cumpărat un cuţit, până spre orele 14:00 s-a aflat într-o sală de jocuri, pe urmă, s-a întâlnit cu un cunoscut căruia i-a dat un rucsac şi s-a reîntors la sala de jocuri, de aici plecând în jurul orei 18:30, hotărât să ameninţe un taximetrist şi să-i ia banii.
Iniţial, inculpatul s-a îmbarcat într-un taxi cu care s-a deplasat din Piaţa Mare până la Autogara Botoşani, iar de aici, cu un alt taxi condus de M.D., acestuia nespunându-i însă un itinerar. Aproape imediat după ce a urcat în acest din urmă taximetru, inculpatul l-a întrebat pe şofer dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 RON, conducătorul auto spunându-i că va vedea la sfârşitul cursei.
După ce au rulat pe diferite străzi, inculpatul orientându-l pe taximetrist de cel puţin trei ori spre acestea, fără însă a se hotărî, la un moment dat i-a indicat o adresă pe str. I., iar înainte de a coborî, după ce a întrebat care este costul, inculpatul a plătit cu bani mărunţi. Mergând pe urmă pe jos până în zona Stadionului, de aici inculpatul a urcat în taximetrul condus de C.R. şi i-a spus că se deplasează la un prieten dar nu cunoaşte adresa, însă el îi va indica pe unde să meargă. Pe traseu, inculpatul l-a întrebat şi pe acest taximetrist dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 RON, i s-a răspuns "nu cred că am", inculpatul asigurându-l atunci că are 10 RON şi, deci, îi poate achita cursa.
În continuare, inculpatul i-a cerut taximetristului să parcurgă străzile pe care se deplasase cu taxiul condus de M.D. şi astfel au ajuns într-o zonă de blocuri, mai puţin circulată, aici spunându-i să staţioneze. Când vehiculul a fost oprit şi taximetristul l-a scos din viteză, inculpatul l-a prins cu mâna de umărul stâng, victima simţind că, posibil, va fi sugrumată, s-a tras în faţă, moment în care a fost lovită cu cuţitul în partea cervicală lateral dreapta şi în zona toracelui.
Imediat, inculpatul a părăsit vehiculul, a fugit în spatele blocurilor şi a aruncat cuţitul în curtea unui imobil.
C.R. a reuşit să coboare, a intenţionat să apeleze telefonic ambulanţa, dar scăpând aparatul pe jos, nu a putut să-l ridice, instantaneu el a urcat în taxi, s-a deplasat la Spitalul Judeţean M. din Botoşani, aici i s-a acordat primul ajutor şi ulterior a fost spitalizat la Spitalul Clinic de Urgenţă "S.S." din Iaşi.
Raportul de constatare medico-legală din 21 martie 2013 a înscris că partea vătămată, la prezentarea la Spitalul Judeţean de Urgenţă "M." din Botoşani, a fost diagnosticată cu şoc hemoragic, plăgi înjunghiate latero-cervical şi hemitorace drept anterior. Examinarea chirurgicală a relevat plagă tăiată (cuţit) hemitorace drept anterior nepenetrantă, agresiune declarativ. Examenul ORL a relevat traumatism cervical şi toracic, plagă tăiată latero-cervical drept hemoragică de aproximativ 15 cm, plagă înjunghiată toracică anterior.
Din biletul de internare în Clinica ORL a Spitalului Clinic de Urgenţă "S.S." Iaşi, perioada 20 februarie - 25 februarie 2013 reiese că partea vătămată a prezentat plagă înjunghiată latero-cervicală dreapta operată, plagă înjunghiată torace anterior drept, operat, pahipleurită. Examenul ORL a relevat plagă suturată de aproximativ 15 cm pornind de la nivelul coloanei cervicale vertebrale, cu un traiect uşor oblic anterior şi inferior până la relieful aripii drepte a cartilajului tiroidei. Plagă hemitorace drept anterior suturată. Examinarea toracică a reţinut plagă hemitorace drept, anterioară suturată. Examenul local intraoperator a relevat plagă înjunghiată care interesează planurile profunde cu secţionare dinspre posterior către anterior a inserţiei occipitale şi expunere pe 2 - 3 cm a venei jugulare internare, fără interesarea acesteia.
S-a mai reţinut că în cursul intervenţiei se expune şi se ligaturează vena jugulară anterioară care era secţionată.
În concluzie, actul medico-legal a reţinut că partea vătămată C.R. a prezentat leziunile descrise, acestea s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, din data de 19 februarie 2013 şi necesitau 12 - 14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ele nefiind de natură a pune în pericol viaţa.
Acelaşi act medico-legal a mai reţinut că în momentul aplicării loviturilor, agresorul s-a putut afla în spatele victimei sau lateral dreapta faţă de aceasta.
La urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut că a intenţionat să ia bani de la un taximetrist prin ameninţarea cu un cuţit, el nuanţându-şi recunoaşterea în sensul că atunci când a vrut să-şi pună în practică hotărârea, prin punerea cuţitului la gâtul victimei, aceasta a mişcat capul şi s-a tăiat în cuţit, dar şi că speriindu-se, nu-şi mai amintea când a lovit din nou în zona toracelui victimei, aceasta făcându-l să nu mai insiste în a lua bani.
Judecătorul fondului, analizând constatările actului medico-legal, acestea coroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate în sensul că atunci când a simţit că a fost lovită în zona lateral-dreapta cervicală, imediat a fost lovită cu acelaşi cuţit şi în torace, a reţinut că inculpatul, cu intenţie, a lovit şi nu numai a ameninţat. Totodată, în condiţiile în care chiar dacă leziunile reţinute nu au pus în pericol viaţa victimei, în lovirea acesteia inculpatul a folosit un cuţit, obiect apt să lezeze grav, şi-a cumpărat cuţitul anterior, loviturile au vizat zone anatomice vitale (gât, abdomen), leziunea din partea cervicală a provocat o plagă înjunghiată cu expunerea pe lungimea de 2 - 3 cm a venei jugulare, fiind, deci întrunite elementele constitutive ale omorului.
În ce priveşte comportamentul procesual al inculpatului, s-a reţinut că la termenul de judecată 14 mai 2013, el a cerut judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. în sensul că a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.
Reprezentantul parchetului, la acelaşi termen de judecată a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. (pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării), în concurs cu tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), 2 lit. b), alin. (21) lit. b) C. pen. (în timpul nopţii şi de către o persoană având asupra sa o armă).
Instanţa, din oficiu, referitor la încadrarea juridică, a dispus efectuarea expertizării psihiatrice a inculpatului astfel cum prevede art. 117 C. proc. pen. şi a unui referat de evaluare.
După administrarea întregului probatoriu, inclusiv a expertizării medico-legale psihiatrice, acest act reţinând că inculpatul prezintă dezvoltare dizarmonică de personalitate de tip instabil-emoţional, fapta fiind săvârşită cu discernământ păstrat, judecătorul fondului a reţinut încadrarea juridică şi a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie, în concurs în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul şi partea civilă C.R.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, pentru greşita neaplicare a sporului de pedeapsă considerând concursul de infracţiuni şi pentru omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Partea civilă nu şi-a motivat calea de atac, la termenul de dezbateri (09 septembrie 2013) C.R. aducând la cunoştinţă că prin act notarial, a primit de la părinţii inculpatului suma de 6.000 RON daune materiale şi, amiabil, s-a convenit ca până la 23 decembrie 2013 să i se mai achite suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Inculpatul, în apelul declarat, a criticat modul de individualizare a pedepsei atât sub aspectul întinderii, cât şi al modalităţii de executare, cu referire la aceasta el cerând dispunerea suspendării executării sub supraveghere.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 110 din 09 septembrie 2013 a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la latura penală, a condamnat inculpatul pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea pedepsei principale cea mai grea, 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că inculpatul a plătit părţii civile C.R. suma de 6.000 RON cu titlu de daune materiale şi s-a dispus înlăturarea obligării inculpatului de la plata, către aceeaşi parte civilă, a sumei de 5.000 RON cu acelaşi titlu.
S-a mai dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului lui genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs în termenul legal, motivarea căii de atac şi cazurile de casare fiind detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri 11 februarie 2014, încheierea făcând parte integrantă din prezenta.
Anterior analizării recursului, reamintim că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, această cale de atac fiind declarată împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi (C. proc. pen. anterior), rămâne în competenţa instanţei şi se judecă potrivit legii vechi privitoare la recurs, deci se analizează cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859, art. 3853 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013.
În cauză, instanţa de apel s-a pronunţat la 09 septembrie 2013, deci cazurile de casare sunt cele prevăzute în legea amintită.
Cu referire la motivele de recurs şi cazurile de casare invocate, instanţa de recurs, având în vedere intrarea în vigoare, la 01 februarie 2014, a C. pen., conform art. 5 din acesta referitor la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, va analiza şi acest aspect pentru a determina legea penală incidentă.
Recursul inculpatului, referitor cazurilor de casare încadrate de apărarea sa în art. 3859 pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. anterior, în dezvoltarea acestora susţinându-se că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, numai în tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) acelaşi cod or în incriminarea prevăzută de art. 48, raportat la art. 188 C. pen. în vigoare (tentativă de omor), aplicarea art. 3201 în forma introdusă în C. proc. pen. vechi prin Legea nr. 202/2010, achitarea inculpatului pentru tentativă la tâlhărie pentru că acesta s-a desistat, deci fapta nu există şi toate acestea ducând la aplicarea unui tratament sancţionator apt să conducă la o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate, nu este fondat.
Privind cazul de casare prevăzut de pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, în urma adaptării Legii nr. 2/2013 instanţa de recurs, după apelul devolutiv, nu mai are posibilitatea reexaminării şi modificării situaţiei de fapt prin reevaluarea probelor administrate, ci numai verificarea corelării situaţiei reţinută de cele două instanţe (fond şi apel), cu textele incriminatoare care prevăd elementele constitutive - latura materială, obiectivă şi latura subiectivă - ale infracţiunilor, neputându-se ajunge la repunerea în discuţie a existenţei faptelor în materialitatea lor, conform voinţei legiuitorului în recurs analizându-se exclusiv corecta aplicare a legii.
Sub aspectul pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, apărarea susţinând că acest caz de casare ar fi incident pentru că inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia şi, deci, pedeapsa trebuie redusă cu o treime, astfel cum prevede acest text (alin. (7)) nici acesta nu este fondat.
Printre condiţiile de incidenţă ale art. 3201 C. proc. pen. anterior, alin. (7) fraza a II-a instituie o condiţie cu caracter negativ, excluzând de la aplicare cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.
În sarcina inculpatului, s-a reţinut tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. d) acelaşi cod (anterior), pedepsită cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani, chiar dacă tentativa (art. 21 alin. (2) C. pen. anterior) se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, art. 141 din acelaşi cod prevăzând că prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ca atare, condiţia negativă prevăzută de art. 3201 alin. (7) fraza a II-a C. proc. pen. anterior are natură de drept procesual penal, incidenţa art. 3201 alin. (1) - (6) fiind exclusă prin voinţa legiuitorului, Curtea Constituţională statuând (ex. Decizia nr. 975 din 22 noiembrie 2012) că această procedură nu este un drept fundamental şi nici nu are caracter discriminatoriu (ex. Decizia nr. 198 din 09 aprilie 2013).
Instanţa supremă, în spiritul celor evidenţiate, s-a pronunţat în recurs în interesul legii, la 18 noiembrie 2013 prin Decizia nr. 16 publicată în M.O. nr. 12 din 09 ianuarie 2014.
De altfel, C. proc. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, în art. 374 (4) prevede că în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, inculpatul, la cerere poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.
Referitor apărării inculpatului, că în cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 s-ar impune înlăturarea răspunderii penale pentru tentativă la tâlhărie pentru că inculpatul, deşi nu a contestat situaţia de fapt, probatoriul a evidenţiat că el s-a desistat odată ce nu s-a produs deposedarea victimei de bani, chiar victima declarând că după lovirea ei inculpatul a părăsit vehiculul, în realitate el tinde spre schimbarea încadrării juridice, caz de casare abrogat expres (pct. 17 al art. 3859) prin Legea nr. 2/2013.
Referitor aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014), analizându-se influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii care formează obiectul acuzării, consecinţele acuzaţiei cu privire la sancţiunea penală de la data săvârşirii faptei şi cele de la data judecării recursului, pedeapsa şi circumstanţele având caracter unitar în raport cu încadrarea juridică, la fel, unitatea dintre incriminare şi pedeapsă, ceea ce exclude, în cazul legilor penale succesive, combinarea incriminării dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege, de asemenea, combinarea incriminării şi pedeapsa cu dispoziţiile favorabile privind circumstanţele agravante şi atenuante dintr-o altă lege, în cauză trebuie să se stabilească dacă şi cum este încadrată juridic fapta în legea nouă.
Inculpatul a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav şi tentativă la tâlhărie, aceasta în forma agravată prevăzută de alin. (21) lit. b) C. pen. anterior, textele prevăzând pedeapsă detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi de la 7 la 20 ani. Faptele inculpatului sunt în forma tentativei, în favoarea persoanei lui reţinându-se circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior (conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea după săvârşirea infracţiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului) comiterea lor având loc în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. anterior, pedeapsa fiindu-i stabilită potrivit art. 34 (1) lit. b) C. pen. anterior (pedeapsa cea mai grea) instanţa de apel, fără a aplica un spor, s-a orientat la 5 ani închisoare, cuantum sub minimul special al pedepsei pentru infracţiunea de omor deosebit de grav în forma tentativei (7 ani şi 6 luni - 12 ani şi 6 luni închisoare).
Corespondentul incriminării şi pedepsele în C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, ar fi art. 48, raportat la art. 188, art. 189 (1) lit. d) (tentativă la omor calificat), pedepsibilă cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani (infracţiunea consumată - jumătate, deci 7 ani şi 6 luni - 12 ani şi 6 luni pentru tentativă) şi tâlhăria calificată în forma tentativei, art. 48, raportat la art. 233, art. 234 lit. a) şi d) C. pen. nou, în formă consumată pedepsibilă cu închisoare de la 3 la 10 ani, tentativă 1 an şi 6 luni - 5 ani închisoare.
C. pen. actual nu mai prevede circumstanţe atenuante legate de persoana inculpatului, art. 75 (1) calificând strict şi limitativ ce împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale, pct. 2 al textului prevăzând circumstanţe atenuante judiciare legate însă de fapta materială săvârşită.
Cu referire la poziţia inculpatului în ce priveşte latura civilă vizând-o pe partea civilă C.R., acestuia achitându-i-se pretenţiile materiale, art. 75 (1) lit. d) C. pen. în vigoare prevede că acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, ca circumstanţă atenuantă legală, nu se aplică în cazul săvârşirii infracţiunii contra persoanei sau a infracţiunii de tâlhărie (cazul inculpatului).
În aceste condiţii, văzând şi că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior, concursul de infracţiuni în C. pen. în vigoare, art. 39 - instituie sancţionarea potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix (pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), art. 10 din legea de aplicare a C. pen. în vigoare (Legea nr. 187/2012) prevăzând şi că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, iar sancţionarea pluralităţii este mai favorabilă cum s-a stabilit, în integralitate legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior.
Referitor apărării inculpatului, că raportat la circumstanţele cauzei, la conduita inculpatului, la condiţiile care l-au determinat să săvârşească faptele, respectiv vârsta sa, puţin peste 18 ani la data de 19 februarie 2013, lipsit de îngrijirea părinţilor, ambii fiind la muncă în Italia, ar fi posibilă, prin acordarea de eficienţă judiciară mai largă circumstanţelor atenuante reţinute cu consecinţa micşorării pedepsei pentru tentativă la infracţiunea de omor şi dispunerea unei alte modalităţi de executare fie condiţionată fie suspendarea sub supraveghere, aceasta nu poate fi analizată, cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. astfel cum este redactat după aplicarea Legii nr. 2/2013 conţinând textul "când s-au aplicat pedepse în alte limite", ceea ce nu este cazul, anterior datei de 15 februarie 2013 acelaşi punct prevăzând "când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.".
Pentru cele ce preced, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.M. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 09 septembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 februarie 2013 la 17 februarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 568/2014. Penal → |
|---|
