ICCJ. Decizia nr. 532/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 532/2014

Dosar nr. 5757/114/2012

Şedinţa publică din 13 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 204 din 14 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.F.N., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b), c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 86⁴ alin. (2) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui şi executarea pedepsei în regim de detenţie. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii din data de 31 mai 2012.

S-a constatat că prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 08 mai 2012 încheiat în baza ordonanţei procurorului D.N.A. din data de 07 mai 2012 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A. ridicate de la inculpat cu prilejul percheziţiei domiciliare, sume consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea, la dispoziţia D.N.A.

În baza art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 completată prin Legea nr. 161/2003 s-a dispus restituirea de către inculpat în favoarea denunţătorului P.E.G. a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se efectuează plata.

S-a constatat că sumele de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A. sunt consemnate la C. Bank - Sucursala Oradea conform recipisei de consemnare din 08 mai 2012 (pentru euro) respectiv recipisei de consemnare din 08 mai 2012 (pentru dolari S.U.A.).

În consecinţă s-a dispus predarea către martorul denunţător P.E.G. a sumelor de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A., consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea pe numele inculpatului la dispoziţia D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, conform recipisei de consemnare din 08 mai 2012 şi chitanţei din 08 mai 2012 (pentru euro), respectiv recipisei de consemnare din 08 mai 2012 şi a chitanţei din 08 mai 2012 (pentru dolari S.U.A.), sume ridicate de la inculpat conform ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii din data de 07 mai 2012 în urma percheziţiei domiciliare efectuată la imobil.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 169 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A. mai sus menţionate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 16 mai 2012 şi procesul-verbal de sechestru din 17 mai 2012, asupra imobilului situat în Oradea, judeţul Bihor, până la concurenţa sumei de 10.200 euro reprezentând diferenţa dintre suma totală de 15.000 euro pe care inculpatul este obligat să o restituie denunţătorului şi sumele consemnate la C. Bank.

Măsura sechestrului asigurător mai sus enunţată s-a menţinut asupra imobilului până Ia data restituirii integrale a sumei de 10.200 euro sau echivalentul în RON a acestei sume astfel cum a fost precizată anterior.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea înregistrat la instanţă la data de 14 iunie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul S.F.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt că în perioada octombrie 2008 - iulie 2009, acesta prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o faţă de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, în mai multe rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunţător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunţător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de acesta, controale amănunţite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfăşurată prin intermediul acestor societăţi în perioada respectivă şi de a nu lua alte măsuri legale faţă de firmele controlate.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. Aplicabilitatea procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

În prezenta cauză, la termenul de judecată din 12 septembrie 2012 inculpatul S.F.N. a solicitat expres instanţei aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, în vigoare începând cu data de 25 noiembrie 2010.

În consecinţă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a consemnat declaraţia personală a acestuia prin care a recunoscut în totalitate săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei, prin care a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care Ie-a cunoscut şi Ie-a însuşit şi prin care a arătat că nu solicită administrarea de probe.

Urmare a acestei cereri, s-a efectuat un rezumat succint al actului de sesizare, după care instanţa de fond a procedat la audierea inculpatului, conform art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen.

Având în vedere declaraţia inculpatului de recunoaştere totală a faptei pentru care a fost trimis în judecată, că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă cu certitudine fapta inculpatului, fiind suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, fiind îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., şi a făcut un examen amănunţit al probelor din faza de urmărire penală.

2. Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi analiza probelor.

SC C.A. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, judeţul Bihor.

În perioada analizată, obiectul principal de activitate al societăţii l-a constituit „comerţul cu ridicata al legumelor şi fructelor”, activitate ce se regăseşte în Nomenclatorul CAEN la poziţia 4631. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, numitul P.E.G. a avut calitatea de administrator şi unic asociat, începând cu data de 03 iulie 2008. Sediul social al societăţii a fost stabilit Ia data de 01 iulie 2008 în Oradea, str. B., într-un imobil aparţinând-SC C.C. SA Oradea, în baza unui contract de închiriere având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 15,75 mp, cu destinaţia birou, contract care fost denunţat de către locator după circa 7 zile, la data de 08 iulie 2008 şi reziliat de drept pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de către locatar.

SC C.O. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, str. R.C. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoşi şi al produselor derivate”, activitate ce se regăseşte în Nomenclatorul CAEN la poziţia 4671. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor numitul P.E.G. a avut calitatea de administrator şi unic asociat, pe perioada 15 ianuarie 2009 - 22 iulie 2009. SC C.O. SRL nu a desfăşurat nici un fel de activitate la sediul social declarat, iar conform adresei din 05 august 2009 a D.G.F.P. Bihor - A.F.P.M. Oradea, Serviciul de Evidenţă Plătitori Persoane Juridice, rezultă că SC C.O. SRL a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008.

SC R.S.F. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în localitatea Oradea, str. B. SC R.S.F. SRL a fost reprezentată legal în perioada analizată de către numitul P.E.G., în calitate de administrator care a avut şi calitatea de asociat în perioada 10 octombrie 2008 - 29 iulie 2009. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor”, activitate ce se regăseşte în Nomenclatorul CAEN la poziţia 4631. Ca şi în cazul SC C.A. SRL, sediul social al SC. R.S.F. SRL a fost declarat la aceeaşi adresă, str. B., în baza contractului de închiriere din 06 octombrie 2008, semnat din partea locatarului chiar de numitul P.E.G., încheiat cu SC C.C. SA, în condiţiile în care societatea nu a funcţionat niciodată la această adresă, iar conform istoricului societăţii, numitul P.E.G. a dobândit calitatea de asociat şi administrator în baza cererii de menţiuni din 09 octombrie 2008 până la data de 28 iulie 2009, dată la care societatea a fost cesionată altei persoane. Referitor la activitatea SC R.S.F. SRL, aceasta a constat în comercializarea de produse alimentare, în acelaşi scop şi regim ca şi SC C.A. SRL şi SC C.O. SRL.

Astfel, în perioada iulie 2008 - iulie 2009, denunţătorul P.E.G. a derulat activităţi în domeniul comercializării produselor petroliere şi alimentare, prin intermediul SC C.A. SRL Oradea (în perioada iulie 2008 - iulie 2009), SC C.O. SRL Oradea (în perioada aprilie 2009 - iulie 2009) şi SC R.S.F. SRL Oradea (în perioada februarie 2009 - iulie 2009).

SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL au fost înfiinţate de numitul P.E.G. la iniţiativa lui G.I., fiind firme tip „fantomă”, interpuse formal în circuitul evazionist conceput de G.I. în scopul eludării TVA datorată bugetului general consolidat de către societăţile controlate de acesta.

Inculpatul S.F.N. este angajat la Garda Financiară - Secţia Bihor din anul 1991, având funcţia de comisar superior, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Diviziei I.

Inculpatul mai sus menţionat, în calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare Bihor, avea ca principale atribuţii de serviciu „efectuarea de controale operative şi tematice la diferite persoane fizice sau juridice şi monitorizarea achiziţiilor intracomunitare”. În perioada derulării activităţilor evazioniste de mare amploare de către numiţii P.E.G. şi G.I., la data de 16 octombrie 2008, comisarii M.T. şi B.G. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au efectuat un control operativ şi inopinat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfăşurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., ocazie cu care cei doi comisari mai sus precizaţi au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008, în care se menţionează că Ia sediul social declarat nu au întâlnit nici o persoană care să reprezinte societatea, iar din declaraţiile şi documentele prezentate de proprietarul sediului social declarat al societăţii verificate a rezultat faptul că SC C.A. SRL a închiriat spaţiul conform contractului de închiriere din 01 iulie 2008, contract care a fost reziliat pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de către locatar, actul de denunţare a contractului de închiriere fiind întocmit în data de 08 iulie 2008.

Din actele puse la dispoziţie de Garda Financiară Bihor cu adresa din 30 mai 2011 a rezultat că acţiunea de control demarată la data de 16 octombrie 2008 nu s-a finalizat, nefiind continuate verificările de către echipa de control în vederea identificării actelor contabile ale SC C.A. SRL în vederea luării măsurilor legale.

Fiind audiat în cauză, comisarului şef divizie G.G. a arătat că „la data de 16 octombrie 2008 am repartizat o acţiune de control la SC C.A. SRL Oradea echipei de control formată din comisarii M.T. şi B.G., având ca obiect verificarea activităţii societăţii la sediul social. Verificând situaţia cu repartizările zilnice din perioada respectivă, am constatat faptul că tematica de control a fost în legătură cu activităţile intracomunitare desfăşurate de societatea C.A. SRL şi de alte societăţi cu care C.A. avea relaţii comerciale. Echipa de control a efectuat verificări la sediul social declarat al SC C.A. SRL, fără a putea identifica reprezentantul legal al societăţii şi actele contabile, constatând că societatea nu funcţionează la sediu, întrucât contractul de închiriere era denunţat încă din luna iulie 2008 pe motiv de neplată. În acest sens, comisarii M.T. şi B.G. au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008. Această notă unilaterală şi actele anexate (contractul de închiriere a spaţiului în care figura sediul social declarat al societăţii verificate şi actul de denunţare al contractului respectiv) mi-au fost prezentate de echipa de control a doua zi, comisarii relatându-mi şi cele constatate. Conform procedurii, am stabilit continuarea acţiunii de control, respectiv demersuri pentru obţinerea de date suplimentare de la alte instituţii, respectiv Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor şi Direcţia Finanţelor Publice Bihor. Verificând actele existente la Garda Financiară Bihor în legătură cu aceste controale, am identificat o adresă către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă cu data de 20 octombrie 2008, întocmită de comisarul M.T. Răspunsul de la Oficiul Registrului Comerţului a fost înregistrat la Garda Financiară Bihor la data de 06 sau 07 noiembrie 2008, fiind preluat direct de la secretariat de către comisarul M.T. În continuarea acţiunii de control, nu pot să precizez dacă s-au mai realizat alte activităţi întrucât nu-mi amintesc, însă din verificarea înscrisurilor existente la Garda Financiară Bihor în legătură cu SC C.A. SRL nu rezultă că M.T. şi B.G., comisarii din echipa de control, să fi efectuat alte activităţi în vederea finalizării controlului demarat la data de 16 octombrie 2008”.

Astfel cum rezultă din actele de control întocmite de cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, M.T. şi B.G., controlul demarat la data de 16 octombrie 2008 nu a fost finalizat, aceştia neprocedând la sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Fiind audiat în cauză, martorul denunţător P.E.G. a declarat următoarele: „Despre acest control l-am înştiinţat pe numitul G.I., care mi-a spus să-l sun pe B.G., finul acestuia, care are „cunoştinţe” în cadrul Gărzii Financiare Bihor care ar fi în măsură să mă ajute să-mi rezolv problemele. L-am sunat pe B.G. şi ne-am întâlnit în oraş, ocazie cu care i-am relatat despre controlul care urma să aibă loc din partea Gărzii Financiare şi despre identitatea comisarilor care lăsaseră invitaţia. Numele comisarilor era precizat pe actul în cauză. B.G. mi-a spus să nu mă impacientez întrucât lucrurile se vor „rezolva” deoarece are o cunoştinţă „S.”, adjunct în cadrul Gărzii Financiare Bihor, aflat în relaţii de rudenie (naş sau fin) cu şeful instituţiei. B.G. mi-a relatat totodată să nu mă prezint la data din invitaţie, decât atunci când îmi va comunica el acest lucru. Din câte îmi amintesc, am fost sunat de către B.G. în aceeaşi zi, comunicându-mi că mă pot prezenta la Garda Financiară întrucât lucrurile sunt discutate şi nu vor fi probleme. A doua zi dimineaţă, m-am prezentat Ia sediul Gărzii Financiare Bihor cu actele contabile ale SC C.A. SRL din luna respectivă. Cei doi comisari care lăsaseră invitaţia au verificat formal actele prezentate, fiind evident că B.G. intervenise pentru mine. Datorită intervenţiei realizate comisarii în cauză nu au constatat nici un fel de abateri de la legislaţia fiscală, iar din câte îmi amintesc nici nu am fost sancţionat. Fac precizarea că nu-mi amintesc numele celor doi comisari care au făcut controlul la SC C.A. SRL, însă am lăsat numărul meu de telefon pentru a putea fi contactat ulterior cu ocazia altor controale efectuate de angajaţii Gărzii Financiare Bihor. După ce am plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor l-am sunat pe B.G., anunţându-l despre derularea formală a controlului, conform celor discutate, acesta sugerându-mi să ne întâlnim mai târziu. În cursul serii respective m-am întâlnit în oraş cu B.G., care mi-a comunicat că trebuie să plătesc 1.500 euro pentru ajutorul acordat cu ocazia controlului efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Bihor. Acest „ajutor” se referea la faptul că comisarii în cauză efectuaseră verificări superficiale, doar asupra actelor prezentate de mine, fără a-mi solicita şi alte documente contabile care puteau să scoată la lumină activităţile evazioniste desfăşurate prin intermediul acestei societăţi. Cu această ocazie B.G. mi-a comunicat identitatea „cunoştinţei” sale din cadrul Gărzii Financiare Bihor, respectiv comisarul S.F.N.”.

Susţinerile denunţătorului P.E.G. au fost confirmate de martorul denunţător B.G., care, fiind audiat în cauză, a declarat următoarele: „în perioada în care P.E.G. era implicat în afacerile ilegale cu G.I., undeva la începutul anului 2009, am fost contactat telefonic de P.E.G. care mi-a spus că are control de la Garda Financiară Bihor şi m-a rugat dacă cunosc pe cineva la această instituţie să-I ajut. Reţin că acesta mi-a spus că numitul G.I. i-a zis să ia legătura cu mine în această problemă. M-am întâlnit personal cu P.E.G., care mi-a spus că are control de la Garda Financiară şi că are unele probleme în firmă, din câte reţin acesta nu era în regulă cu stocurile de marfă, la care i-am spus că o să încerc să îl ajut. Am luat legătura cu comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare Bihor căruia i-am prezentat problema, respectiv i-am spus că un prieten de-al meu, P.E.G. - administrator la SC C.A. SRL, are control de la Garda Financiară şi nu este în regulă cu documentele contabile, rugându-l dacă este posibil să-I ajute. Acesta mi-a spus că se interesează să vadă despre ce este vorba, după care urmează să mă contacteze. În aceeaşi zi sau în ziua următoare, nu mai reţin exact, am fost sunat de S. şi mi-a spus că „este ok” şi să ne întâlnim şi să discutăm. L-am sunat pe P.E.G. şi i-am spus că poate să se prezinte la Garda Financiară Bihor, întrucât am vorbit şi va fi în regulă. După efectuarea controlului am fost resunat de P.E.G., care mi-a confirmat că totul a decurs bine pentru el, după care m-am întâlnit cu comisarul S.F.N., care mi-a spus că, pentru problema respectivă, P.E.G. trebuie să dea suma de 1.500 euro, bani pe care urma să-i remită colegilor care au efectuat controlul. L-am contactat pe P.E.G., i-am spus că va trebui să-mi dea 1.500 euro pentru ca eu la rândul meu să dau aceşti bani lui S.F.N. care la rândul său să-i remită în continuare comisarilor de la Garda Financiară care au efectuat controlul. Acesta mi-a dat banii, pe care în aceeaşi zi i-am şi remis în totalitate lui S.F.N.”.

Astfel, din probele de la dosar a rezultat că denunţătorul P.E.G. a dat, cu titlu de mită, prin intermediul lui B.G., suma de 1.500 euro, în vederea remiterii comisarului S.F.N., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în vederea protejării SC C.A. SRL cu ocazia controlului mai sus menţionat.

La data de 01 aprilie 2009, comisarii M.T. şi C.I. din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor au efectuat un control operativ şi inopinat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfăşurându-se la sediul social declarat situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Giurgiu din 20 martie 2009, potrivit căreia controlul urma să cuprindă activitatea desfăşurată de societatea în cauză în perioada ianuarie - februarie 2009. Deplasându-se la sediul social declarat, cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală din 01 aprilie 2009 şi au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu îşi mai desfăşoară activitatea la sediul social. Fiind contactat telefonic administratorul P.E.G., acesta a declarat că se va prezenta la data de 02 aprilie 2009 la sediul Gărzii Financiare Bihor în vederea efectuării controlului, când a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie de către comisarii M.T. şi C.I., fiind constatate trei fapte contravenţionale: neînregistrarea documentelor în evidenţele contabile, nedeclararea punctului de lucru la organul fiscal teritorial şi nedeţinerea registrului unic de control, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 9.000 RON, contravenientul achitând pe loc suma 4.500 RON.

Este de observat că acest control s-a limitat exclusiv la adresa Gărzii Financiare Giurgiu, fără a se efectua şi verificări suplimentare, astfel cum s-ar fi impus cu necesitate în cauză, cu toate că anterior, la data de 16 octombrie 2008, comisarul M.T. mai efectuase un control la SC C.A. SRL, ocazie cu care a constatat că societatea nu funcţionează la sediul social declarat. Este de relevat, totodată, că verificările nu au fost extinse de echipa de control şi la beneficiarul final al produselor, respectiv SC T.G.R. SRL Oradea, deşi din înscrisurile ridicate rezultau suspiciuni privind realitatea tranzacţiilor.

Denunţătorul P.E.G., fiind audiat în cauză a arătat: „L-am anunţat din nou pe B.G. despre controlul ce urma a fi efectuat şi despre identitatea comisarului care mă contactase, iar ulterior acesta m-a resunat, după ce probabil discutase cu S.F.N., relatându-mi că pot să mă prezint în vederea efectuării controlului la Garda Financiară Bihor. A doua zi, conform invitaţiei telefonice, m-am prezentat la Garda Financiară Bihor cu documentele SC C.A. SRL, fiind primit de alţi doi comisari decât cei care îmi făcuseră primul control. După verificarea formală a actelor prezentate, întrucât comisarii în cauză constataseră abateri minore, am fost sancţionat contravenţional cu o amendă de 4.500 RON, pe care din câte îmi amintesc am şi achitat-o pe loc. Fiindu-mi prezentat de către organele de urmărire penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea Oradea procesul-verbal din 02 aprilie 2009 întocmit de comisarii C.I. şi M.T., arăt faptul că este vorba despre, controlul la care am făcut referire mai sus, fiind sancţionat pentru chestiuni minore, respectiv nedeclararea punctului de lucru şi neachiziţionarea registrului unic de control. Prezentându-mi-se anexele la acest proces-verbal, mi-am amintit faptul că „contractul de subînchirere comercială” din 05 ianuarie 2009 a fost întocmit chiar la sugestia echipei de control care mi-a controlat prima dată societatea C.A., întrucât societatea în cauză nu avea nici un depozit pentru desfăşurarea activităţii de comercializare en-gros a produselor alimentare, în condiţiile în care scriptic se derulau afaceri cu mari cantităţi de produse alimentare. Cu alte cuvinte, era evident faptul că activităţile pe SC C.A. SRL erau formale, în condiţiile în care societatea nici măcar nu avea un depozit. Mi-a fost evident încă de la primul control că B.G. vorbise cu comisarul S., iar acesta la rândul său intervenise la colegii săi din echipa de control, astfel, am considerat că merită să îi achit Iul S. sumele în cauză. După ce am plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor, l-am anunţat pe B.G. despre desfăşurarea în „bune condiţiuni” a controlului respectiv, stabilind să ne întâlnim ulterior în cursul serii. B.G. mi-a comunicat că şi de această dată trebuie să-i dea lui S.F.N. suma de 1.500 euro pentru intervenţia realizată la colegilor săi”.

Fiind audiat în cauză, martorul denunţător B.G. a confirmat declaraţiile lui P.E.G., declarând următoarele: „După o perioadă de timp, nu mai reţin exact cât, însă este vorba de câteva săptămâni, numitul P.E.G. m-a sunat din nou şi mi-a spus că are un nou control de la Garda Financiară, rugându-mă să-l ajut şi de această dată. L-am sunat pe comisarul S.F.N. căruia i-am spus că prietenul meu, P.E.G. are un nou control de Ia Garda Financiară Bihor pe SC C.A. SRL, la care acesta, şi de data aceasta, mi-a zis că după ce se interesează despre ce este vorba mă resună. Am fost resunat de comisarul S., care mi-a spus că poate să mă ajute, după care P.E.G. s-a prezentat la Garda Financiară Bihor pentru control, unde i s-a făcut un control superficial fără să se constate deficienţe grave pe firmă, acesta spunându-mi că este mulţumit. Nu cunosc dacă acesta a fost sau nu sancţionat contravenţional, ori dacă s-au luat alte măsuri împotriva sa, nici cu această ocazie şi nici în alte rânduri în care organele de control financiar-fiscal din cadrul Gărzii Financiare Bihor au efectuat controale la firmele administrate de P.E. Şi de data aceasta S.F.N. mi-a comunicat că P.E. trebuie să-i dea 1.500 euro, întrucât trebuie să dea şi el mai departe. M-am întâlnit cu P.E. care mi-a dat banii, după care i-am remis în continuare comisarului S.F.N.”.

Aşa cum rezultă din probele de la dosar, şi în cazul acestui control comisarul S.F.N. a primit suma de 1.500 euro de la denunţătorul P.E.G., prin interemdiul lui B.G., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor.

În continuarea declaraţiei sale, martorul denunţător P.E.G. a arătat că întrucât activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul celor trei firme ale sale, SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL, era de o anvergură deosebită, iar controalele de la Garda Financiară Bihor erau tot mai dese, a stabilit cu B.G., care discutase în prealabil cu comisarul S.F.N., să dea, cu titlu de mită, prin intermediul lui B.G., inculpatului S.F.N. suma de 3.000 euro/lună, respectiv câte 1.000 euro pentru fiecare dintre cele trei firme ale sale, cu scopul ca acesta să asigure protecţie în cazul celor trei firme mai sus menţionate, cu ocazia controalelor efectuate de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor: „Având o discuţie cu B.G., după acest al doilea control, am convenit cu acesta că ar fi mai bine să îmi fac „abonament” la comisarul S. pentru a fi sigur că nu voi avea probleme cu Grada Financiară Bihor. „Abonamentul” consta în remiterea sumei de 1.000 euro pe lună pentru fiecare societate administrată de mine, în favoarea comisarilor de la Garda Financiară Bihor, prin intermediul lui S.F.N. Întrucât cunoşteam amploarea activităţilor evazioniste desfăşurate pe cele trei societăţi, am convenit să dau cei 3.000 euro/lună pentru a nu fi identificate şi scoase la lumină aceste activităţi ilicite derulate şi pentru a nu se merge cu aceste controale mai departe pentru a ajunge la societăţile controlate de G.I. Acest fapt l-am adus la cunoştinţa lui G.I., care urma să-mi deconteze aceste sume de bani, în virtutea faptului că acesta era beneficiarul real al activităţilor desfăşurate prin intermediul societăţilor mele, lucru cu care G.I. a fost de acord.

Acest fapt a fost acceptat de către comisarul S.F.N., care urma să protejeze activităţile derulate prin intermediul societăţilor mele, prin intervenţia la colegii săi în momentul în care se efectuau controale la firmele administrate de mine. Astfel, în lunile aprilie, mai, iunie şi iulie 2009 am dat, cu titlu de mită, comisarului S.F.N., prin intermediul lui B.G., suma totală de 12.000 euro, respectiv câte 3.000 euro lunar”.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de martorul B.G., care a confirmat că în primăvara anului 2009 a dat comisarului S.F.N. câte 3.000 euro/lună pentru protejarea firmelor administrate de numitul P.E.G., după o discuţie prealabilă.cu S.F.N. când acesta a acceptat această propunere: „Declar că am discutat cu P.E.G. despre controalele tot mai dese pe care acesta le avea de la Garda Financiară, la care P.E. m-a întrebat dacă nu este posibil să vorbesc la Garda Financiară să dea o sumă de bani lunar şi să fie lăsat în pace, adică să nu i se mai facă controale. Am discutat această problemă cu comisarul S.F.N., căruia i-am comunicat că P.E.G. ar fi dispus să-i plătească lunar câte 1.000 euro pentru fiecare firmă administrată de el şi „să fie lăsat în pace”, la care S. mi-a spus că „este ok”. Precizez că la data respectivă P.E.G. desfăşura activităţi comerciale pe trei firme, respectiv SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL. Astfel, în lunile următoare, nu reţin exact care luni, însă undeva în primăvara - vara anului 2009, P.E.G. mi-a dat lunar 3.000 euro, bani pe care i-am remis comisarului S.F.N. potrivit înţelegerii anterioare. Nu retjn exact în câte luni am dat aceşti bani iui S.F.N., însă în mod cert banii s-au plătit cel puţin patru luni la rând”.

Din nota de constatare întocmită de specialistul D.N.A. cu privire la controalele efectuate de comisarii Gărzii Financiare Bihor la SC C.A. SRL şi SC C.O. SRL a rezultat următoarele:

1. La data de 07 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, S.F. şi A.V., au efectuat un control operativ şi inopinat la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de administratorul P.E.G., controlul desfăşurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. R.C., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Sibiu din 30 aprilie 2009.

În nota unilaterală din 07 mai 2009, comisarii S.F. şi A.V. nu au indicat perioada ce urma a fi verificată, menţionând doar textual „din cauza lipsei de timp disponibil (modificarea programului), controlul se va efectua la o dată ulterioară”.

La data de 11 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, S.F. şi A.V., au întocmit invitaţia din 11 mai 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 12 mai 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire ale societăţii, întreaga evidenţă primară şi contabilă a societăţii pe perioada 01 ianuarie 2009 - 12 mai 2009, registrul unic de control, actul de identitate şi ştampila societăţii. Această invitaţie a fost lăsată la SC F.C. SRL Oradea, care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea.

La data de 29 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, M.F. şi A.V., au întocmit nota de constatare din 29 mai 2009, cu ocazia efectuării unui control tematic pe perioada ianuarie - mai 2009 la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de B.N., administrator al SC F.C. SRL Oradea (care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea). Comisarii M.F. şi A.V. au constatat faptul că „societatea nu desfăşoară activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C. Administratorul P.E.G. nu a fost văzut niciodată la adresa menţionată mai sus. În data de 11 mai 2009 ne-am deplasat la sediul social declarat unde ni s-a comunicat că societatea nu mai are spaţiu închiriat la această adresă. În data de 11 mai 2009 s-a întocmit invitaţia care a fost preluată de B.N. ca reprezentant al SC F.C. SRL Oradea. Acesta a luat legătura telefonic cu P.E.G., comunicându-i că este invitat la Garda Financiară Bihor în data de 12 mai 2009, orele 08:30. Până la data de 29 mai 2009 P.E.G. nu a prezentat nici un document justificativ privind activitatea societăţii la firma de contabilitate, ultimele documente fiind întocmite pentru luna martie 2009, fapt ce reiese din nota explicativă, anexa 1, care face parte integrantă din prezenta notă”.

La data de 01 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, M.F. şi A.V., au efectuat un control tematic la SC C.O. SRL Oradea întocmind nota unilaterală din 01 iunie 2009, menţionând doar textual „s-au pregătit actele premergătoare întocmirii notei de constatare privind declarare sediu fictiv în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile”. La data de 03 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, M.F. şi A.V., au întocmit nota de constatare din 03 iunie 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la declararea fictivă a sediului social şi a faptului că nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secţia Bihor a rezultat faptul că controlul s-a demarat ca urmare a adresei Gărzii Financiare - Secţia Alba din 18 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - Secţia Bihor din 20 mai 2009.

În data de 11 mai 2009 comisarii s-au deplasat la sediul declarat al SC C.O. SRL din Oradea, str. R.C., unde au lăsat invitaţia predată la SC F.C. SRL Oradea, societate care întocmeşte contabilitatea societăţii.

Deoarece în urma invitaţiei nu s-a prezentat nimeni cu actele contabile ale societăţii, comisarii s-au deplasat în data de 29 mai 2009 la societatea de contabilitate, unde au încheiat nota de constatare.

Din datele suplimentare solicitate Oficiul Registrului Comerţului Bihor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, privind istoricul societăţii a rezultat că nu au apărut date noi privind sediul social şi administratorii societăţii, iar declaraţiile fiscale sunt depuse fără sumă.

Rezultă faptul că nu s-a putut verifica dacă societatea a înregistrat în contabilitate facturile menţionate în adresa Gărzii Financiare - Secţia Alba din 20 mai 2009 privind vânzările aferente către SC M.O. SRL Sebeş, „întrucât administratorul societăţii nu a putut fi contactat de comisarii Gărzii Financiare Bihor, iar societatea nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat, din care cauză nu s-au putut verifica evidenţele financiar-contabile ale societăţii şi nu deţinem informaţii cu privire Ia alt sediu al acestuia”.

Având în vedere cele constatate prin nota de constatare din 03 iunie 2009, Garda Financiară Bihor a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire la SC C.O. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile şi a faptului că nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat, fapte ce se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, se menţiona faptul că „în data de 03 iunie 2009, ulterior încheierii notei de constatare din 03 iunie 2009, administratorul societăţii s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor, fără a prezenta vreun document din care să rezulte că societatea îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat sau că acesta a fost modificat, situaţie în care nu s-au putut verifica evidenţele financiar-contabile ale societăţii.

2. La data de 03 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. şi A.V. au întocmit invitaţia prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea, a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 04 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documente de evidenţă tehnică operativă şi financiar-contabilă pe perioada ianuarie 2009 - la zi (facturi, chitanţe, registru casă, etc.), documentul de identitate; ştampila societăţii, declaraţiile fiscale depuse, balanţele de verificare şi inventarierea patrimoniului societăţii.

La data de 04 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, comisarii M.F. şi A.V. au întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, fiind constatate două fapte contravenţionale: necompletarea unor date pe facturile emise şi neîntocmirea notelor de recepţie pentru mărfurile achiziţionate, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 3.000 RON. Din procesul-verbal reiese faptul că amenda a fost achitată pe loc de reprezentantul legal al SC C.O. SRL, conform chitanţei. Nu au fost ridicate documente contabile în copii.

3. Tot la data de 04 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G. la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. şi A.V. au întocmit invitaţia prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea, a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 05 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi, facturile fiscale emise, extras cont pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi, în trei exemplare semnate şi ştampilate conform cu originalul, act de identitate şi ştampila societăţii.

La data de 05 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, prezentate la sediul Gărzii Financiare Bihor de către administratorul P.E.G., comisarii M.F. şi A.V. au întocmit nota unilaterală, menţionând ca obiectiv: controlul tematic pe perioada 2009. Comisarii M.F. şi A.V. au constatat textual faptul că „în urma invitaţiei din data de 04 iunie 2009, administratorul societăţii s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor cu copii certificate după documentele solicitate”.

4. La data de 09 iulie 2009, comisarii S.F. şi L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitaţia prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat Ia sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire a societăţii, întreaga evidenţă primară şi contabilă a societăţii pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi (facturi intrare şi ieşire, jurnalele TVA, fişe de magazie, recepţii, registru de casă, etc.), fişe cont 401 - furnizori, fişe cont 411 - clienţi, registrul unic de control, documentul de identitate şi ştampila societăţii.

La data de 10 iulie 2009, comisarii S.F. şi L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitaţia prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea, a fost invitat Ia sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire şi funcţionare a societăţii, evidenţa tehnico-operativă şi financiar-contabilă pe perioada 01 aprilie 2009 - până la zi, fişe cont 401 - furnizori, fişe cont 411 - clienţi, registrul unic de control şi ştampila societăţii. La data de 13 iulie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii S.F. şi L.A. au întocmit nota de constatare din 13 iulie 2009, cu ocazia efectuării unui control încrucişat pe perioada 01 aprilie 2009 - 13 iulie 2009 la societatea în cauză. Comisarii S.F. şi L.A. au constatat textual faptul că „societatea desfăşoară activitate de comerţ cu ridicata de produse petroliere. Aprovizionarea se face de la un singur furnizor SC C.P.C. SRL Oradea. Beneficiarii sunt diverşi operatori economici, atât de pe raza judeţului Bihor, cât şi din alte judeţe. Relaţiile economice cu furnizorul şi cu beneficiarii sunt realizate ca şi comenzi, preluare, înaintare, livrări, decontări bancare de către administratorul P.E.G. şi de către un împuternicit al societăţii, numitul D.C. Menţionăm că societatea desfăşoară această activitate de comerţ cu motorină şi benzină începând cu 02 aprilie 2009”. Cu ocazia controlului în cauză a fost luată o notă explicativă administratorului P.E.G.

Anexat notei de constatare au fost ridicate în copii mai multe documente contabile, respectiv: fişe cont 401 - furnizori; fişe cont 411 - documente contabile, jurnale de vânzări şi cumpărări (inclusiv iulie 2009, fişele de magazie pentru produsele comercializate, toate aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2009, balanţele de verificare la 30 aprilie 2009 şi 31 mai 2009 şi raportările periodice depuse în cursul anului 2009.

5. La data de 28 iulie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, A.T. şi S.L., au efectuat un control încrucişat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfăşurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare - Secţia Bacău din 23 iulie 2009 şi urma să cuprindă activitatea desfăşurată pe parcursul lunii iunie 2009.

Deplasându-se la sediul social declarat, A.T. şi S.L. au întocmit nota unilaterală din 28 iulie 2009 şi au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu îşi mai desfăşoară activitatea Ia sediul social, neputând fi contactat nici un reprezentant legal al societăţii. Prin nota explicativă dată, reprezentantul imobilului situat în Oradea, str. B., SC C.C. SRL, d-na M.C. a declarat faptul că SC C.A. SRL nu a funcţionat la sediul social declarat niciodată, nepermiţându-i-se accesul în imobil, întrucât nu-şi achitase garanţia solicitată prin contractul de închiriere din 01 iulie 2008, contract reziliat unilateral prin actul de denunţare încheiat la data de 08 iulie 2008. Prin urmare, SC C.A. SRL de la data de 08 iulie 2008 nu mai funcţiona la sediul social declarat.

Faptul că SC C.A. SRL Oradea nu mai funcţiona din data de 08 iulie 2008 la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., fusese constatat încă de la data de 01 aprilie 2009 de către comisarii M.T. şi C.I., nefiind însă finalizate verificările şi nefiind sesizat Parchetul competent.

Fiind solicitate, de către echipa de control, date de Ia Oficiul Registrului Comerţului Bihor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, au fost primite răspunsurile la data de 10 august 2009.

În urma verificărilor efectuate, comisarii A.T. şi S.L. au întocmit nota de constatare din data de 29 octombrie 2009, care a stat la baza sesizării Gărzii Financiare Bihor adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire la SC C.A. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social şi prin necalcularea, neevidenţierea în contabilitate şi nevirarea la bugetul consolidat al statului a impozitelor şi taxelor aferente operaţiunilor comerciale efectuate în luna iunie 2009 în valoare totală de 16.978,5 RON (9.216,9 RON TVA şi 7.761,6 RON impozit pe profit) aferente tranzacţiei cu SC H.E. SRL Bacău.

Este de relevat faptul că sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a survenit ia peste 2 luni şi jumătate de la finalizarea verificărilor de către echipa de control. Fiind audiaţi cu privire la această chestiune, membrii echipei de control nu au putut da o explicaţie pentru întârzierea nejustificată a sesizării organelor judiciare cu privire la SC C.A. SRL Oradea.

Astfel, din probele de la dosar, a rezultat că în perioada aprilie - iulie 2009, comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o faţă de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunţător B.G., suma 3.000 euro lunar, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunţător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL.

La data de 19 august 2009, comisarii A.V. şi M.M. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală, cu ocazia efectuării unui control la sediul Gărzii Financiare Bihor la SC C.O. SRL Oradea. Comisarii A.V. şi M.M. au constatat, textual, faptul că „s-a întocmit nota de constatare cu privire la obligaţiile neachitate de SC C.O. SRL Oradea la bugetul de stat fiind stabilit un prejudiciu de 7,9 milioane RON. Nota de constatare se trimite la organele abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, D.G.F.P. Bihor şi I.P.J. Bihor”.

La data de 20 august 2009, comisarii A.V. şi M.M. au întocmit nota de constatare din 20 august 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare rezultă faptul că „SC C.O. SRL are sediul social declarat în Oradea, str. R.C., având ca asociat unic şi administrator pe numitul D.P.S. Până la data de 22 iulie 2009, societatea a fost administrată de P.E.G., cel care în fapt a desfăşurat activitatea societăţii în perioada aprilie - iulie 2009.

Societatea în fapt nu a desfăşurat nici un fel de activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C., şi nici nu are contract încheiat pentru prestări servicii contabile cu vreo societate comercială sau persoană fizică cu privire la întocmirea contabilităţii societăţii, fiind trimisă la data de 03 iunie 2009 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sesizarea nr. 605968 în vederea constatării existenţei infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 (evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile şi a faptului că nu desfăşoară activităţii la sediul social declarat). SC C.O. SRL Oradea este plătitoare de impozit pe profit din data de 01 ianuarie 2009 şi plătitoare de TVA din data de 01 februarie 2009.

În cursul anului 2009, administratorul P.E.G. a cumpărat produse petroliere de la un singur furnizor, SC C. SRL Oradea, societate aflată în insolvenţă, care facturează fără TVA şi a vândut marfa achiziţionată la diferiţi clienţi, rezultând o diferenţă în minus între valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare de 2.334.027,56 RON. SC C. SRL Oradea nu a înregistrat TVA deductibil din alte operaţiuni, drept pentru care TVA colectat este şi cel datorat la bugetul de stat, astfel că valoarea totală cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 7.903.839,1 RON.

Fapta de a nu calcula, evidenţia şi vira la bugetul de stat a impozitelor şi taxelor aferente veniturilor obţinute în urma operaţiunilor efectuate, există suspiciunea că se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005. De săvârşirea faptelor prezentate, apreciem că se face răspunzător SC C.O. SRL Oradea prin administratorul ei, P.E.G.”.

Această notă de constatare a stat la baza sesizării din data de 20 august 2009 transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Totodată, aceste date au fost transmise şi D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea cu adresa din 25 august 2009, învederându-se faptul că sesizarea penală din data de 20 august 2008 a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în completarea sesizării din data de 03 iunie 2009.

În privinţa acestui ultim control, efectuat de comisarii A.V. şi M.M., este de remarcat declaraţia martorului B.G., care a arătat următoarele: „Comisarul S.F.N. mi-a spus de mai multe ori să discut cu P.E.G. să pună la punct actele contabile ale firmelor, întrucât este presat de colegi şi nu crede că poate să-i mai ţină spatele în aceste condiţii”.

Astfel, din ansamblul probator, s-a stabilit că în perioada 2008-2009, pe fondul comiterii unor fapte de evaziune fiscală de o amploare deosebită de către numiţii P.E.G. şi G.I., firmele administrate formal de P.E.G., dar controlate în realitate de numitul G.I., au fost verificate în mai multe rânduri de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, însă, urmare a actelor de corupţie sus-menţionate, comisarii Gărzii Financiare Bihor au efectuat controale superficiale, formale, la firmele administrate de numitul P.E.G., fiind constatate doar abateri minore, fără însă să fie constatate şi sesizate organelor competente activităţile evazioniste desfăşurate prin intermediul firmelor fantomă administrate de acesta.

Din raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. a rezultat că prin neînregistrarea, necalcularea şi nedeclararea în totalitate de către SC C.A. SRL, SC C.O.SRL, SC R.S.F. SRL, a obligaţiilor fiscale rezultate în urma operaţiunilor economice efectuate de aceste societăţi pe relaţia cu grupul de firme T.G., bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 32.441.068 RON, din care 29.532.507 RON reprezentând TVA şi suma de 2.908.561 RON impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente, cele trei societăţi fiind reprezentate în perioada analizată de numitul P.E.G.

Fiind audiat în cauză, inculpatul S.F.N. a recunoscut parţial comiterea faptelor, declarând următoarele: „La sfârşitul anului 2008, am fost abordat de numitul B.G. în legătură cu unele probleme pe care le avea un partener de afaceri sau prieten al acestuia pe nume P.E.G., spunându-mi că acesta este administrator la SC C.A. SRL şi are un control de la Garda Financiară Bihor, rugându-mă să-l ajut în măsura în care am această posibilitate. Am verificat, din câte reţin, într-una din încăperile unde se centralizează toate actele de control efectuate de comisarii Gărzii Financiare Bihor şi am constatat că nu sunt probleme serioase în privinţa SC C.A. SRL. L-am informat despre aceasta pe numitul B.G. cu care am stabilit o întâlnire pentru a discuta. Îmi amintesc că prima tranşă de bani în sumă de 1.500 euro am primit-o de la numitul B.G. într-o după-masă când m-am întâlnit cu acesta la Hipermarketul R. situat în Oradea, la o cafenea. Banii mi-au fost remişi de B.G. fără să-mi amintesc cupiura acestora. Precizez că nu am pretins o anumită sumă de bani de la B.G., iar suma de 1.500 euro mi-a fost oferită de către aesta, după câteva zile de la prima discuţie legată de controalele efectuate la SC C.A. SRL. După aproximativ trei-patru luni am fost căutat din nou de B.G. care mi-a spus că este în derulare un nou control la firma lui P.E. Am verificat, la fel ca şi prima dată, am constatat din nou că nu sunt probleme deosebite după care l-am anunţat despre acest lucru şi pe B.G. În aceeaşi zi sau în zilele următoare, nu mai reţin exact, m-am întâlnit cu acesta undeva în oraş, posibil tot la o cafenea din incinta Hipermarketului R., unde acesta mi-a spus că P.E. este mulţumit pentru ajutorul acordat şi mi-a mai remis 1.500 euro. Am primit banii şi de data aceasta şi i-am păstrat în totalitate pentru mine, la fel ca şi prima dată, fără să discut cu vreun coleg despre vreo sumă de bani. Ulterior, din câte reţin, au fost efectuate mai multe controale pe SC C.A. SRL şi SC C.O. SRL, fiind din nou rugat de B.G. să intervin pentru numitul P.E.G. Am verificat despre ce este vorba, după care m-am întâlnit din nou cu B.G. şi am mai primit de la acesta 1.000 euro sau 1.500 euro, fără însă să mai reţin exact suma. Ulterior am discutat cu colegul meu A.V. despre controlul efectuat de către acesta la SC C.O. SRL Oradea, la care acesta m-a informat că problemele sunt destul de grave având conotaţii penale. Mi-am dat seama din discuţiile cu A.V. că este vorba de o evaziune fiscală destul de mare, după care i-am comunicat acest aspect numitului B.G., spunându-i totodată să-i transmită lui P.E. să-şi pună contabilitatea în ordine întrucât altfel nu pot să-l mai ajut. În aceste condiţii m-am retras şi nu am mai primit alte sume de bani de la P.E. prin intermediul lui B.G.”.

Instanţa de fond a reţinut că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale se coroborează, cele mai relevante sub aspect probator fiind procesele-verbale de redare a discuţiilor înregistrate ambiental, declaraţiile martorilor denunţători P.E.G. şi B.G., declaraţia inculpatului S.F.N., dar şi înscrisurile de la dosarul cauzei. Relevante, sub aspect probator, sunt discuţiile purtate la data de 31 august 2011 de către numitul B.G. cu S.F.N. şi soţia acestuia S.C.

Rezultă, fără nici un fel de dubiu, din aceste discuţii că inculpatul S.F.N. a intervenit la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor pentru protejarea firmelor administrate de numitul B.G., iar pentru aceste „servicii” a primit, în mod repetat, diferite sume de bani de la administratorul societăţilor comerciale controlate. De asemenea, este de remarcat, în discuţia avută la data de 17 iunie 2011 afirmaţia martorei S.C., care îl instruieşte pe B.G. cu privire la declaraţiile pe care acesta să le facă în faţa organelor de urmărire penală.

De altfel, soţii S., în discuţiile avute cu denunţătorul B.G. la data de 17 iunie 2011, insistă în mai multe rânduri pe faptul că organele de urmărire penală nu au cum să deţină probe cu privire la actele de corupţie în discuţie. Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că în perioada 2008-2009, pe fondul comiterii unor fapte de evaziune fiscală de o amploare deosebită de către numiţii P.E.G. şi G.I., firmele administrate formal de P.E.G., dar controlate în realitate de numitul G.I., au fost verificate în mai multe rânduri de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, context în care comisarul S.F.N., din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o faţă de colegii săi din cadrul Gărzii Financiare, a primit de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunţător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunţător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de acesta, controale amănunţite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfăşurată prin intermediul acestor societăţi în perioada respectivă şi de a nu lua alte măsuri legale fată de firmele controlate.

În fata instanţei de fond inculpatul a recunoscut fapta astfel cum este descrisă pe larg în actul de sesizare al instanţei.

Instanţa de fond a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului S.F.N., care, în perioada octombrie 2008 - iulie 2009, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o faţă de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, în mai multe rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunţător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunţător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de acesta, controale amănunţite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfăşurată prin intermediul acestor societăţi în perioada respectivă şi de a nu lua alte măsuri legale faţă de firmele controlate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

La individualizare judiciară a pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. reţinând gravitatea ridicată a faptei săvârşite, limitele de pedeapsă reduse cu o treime, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului. S-a avut în vedere calitatea sa de comisar superior în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, precum şi cuantumul total al sumei primite, elemente ce agravează mult situaţia acestuia. Pe de altă parte s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa de antecedenţă penală, vârsta de 60 de ani, starea sa de sănătate, precum şi faptul că inculpatul şi-a asumat responsabilitatea faptei comise şi a conştientizat gravitatea acesteia în faţa instanţei din moment ce a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., cu tot ceea ce presupune aceasta, renunţând a mai formula apărări, a mai invoca excepţii, a mai propune probe, ori a mai combate acuzaţiile ce i s-au adus. Toate aceste criterii anterior enumerate au condus instanţa de fond la concluzia că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere ca modalitate de individualizare judiciară ar asigura îndeplinirea rolului educativ al pedepsei şi scopului acesteia, acela de a asigura atât prevenţia generală, cât şi prevenţia specială şi că în aceste condiţii pronunţarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat.

Ca urmare instanţa de fond în baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 86⁴ alin. (2) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii din data de 31 mai 2012.

Faţă de poziţia martorului denunţător exprimată în şedinţa publică din 07 noiembrie 2012 în sensul restituirii sumei de 15.000 euro instanţa de fond în baza art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 completată prin Legea nr. 161/2003 a dispus restituirea de către inculpat în favoarea denunţătorului P.E.G. a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se efectuează plata.

S-a constatat că sumele de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A. sunt consemnate la C. Bank - Sucursala Oradea conform recipiselor de consemnare din 08 mai 2012.

În consecinţă s-a dispus predarea către martorul denunţător P.E.G. a sumelor de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A., consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea pe numele inculpatului la dispoziţia D.N.A - Serviciul Teritorial Oradea, conform recipiselor de consemnare si chitanţelor din 08 mai 2012, sume ridicate de la inculpat conform ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii din data de 07 mai 2012 în urma percheziţiei domiciliare efectuată la imobil.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 169 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de 4.550 euro şi 241 dolari S.U.A. mai sus menţionate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 16 mai 2012 şi procesul-verbal de sechestru din 17 mai 2012, asupra imobilului situat în Oradea, până la concurenţa sumei de 10.200 euro reprezentând diferenţa dintre suma totală de 15.000 euro pe care inculpatul este obligat să o restituie denunţătorului şi sumele consemnate la C. Bank.

Măsura sechestrului asigurător mai sus enunţată se va menţine asupra imobilului până la data restituirii integrale a sumei de 10.200 euro sau echivalentul în RON a acestei sume astfel cum a fost precizată anterior.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul S.F.N.

Apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a vizat cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare. Parchetul a susţinut că se impune aplicarea unei pedepse în cuantum sporit şi să se dispună executarea ei în regim de detenţie având în vedere mai multe aspecte. Astfel, un prim element ce ar trebui avut în vedere este calitatea pe care a avut-o inculpatul şi cea a persoanelor asupra cărora şi-a afirmat influenţa, toţi aceştia fiind învestiţi cu exerciţiul autorităţii de stat, unii dintre aceştia transformându-se ei înşişi în veritabili infractori, punându-se la dispoziţia şi în slujba mai marilor sau mai micilor evazionişti fiscali. Un alt element ce se impune a fi avut în vedere este forma continuată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, precum şi aspectul că activitatea infracţională a fost stopată doar prin intervenţia organului judiciar. Al treilea criteriu care ar trebui avut în vedere este cel al cuantumului folosului material obţinut de inculpat şi anume 15.000 euro, sumă apreciată ca fiind consistentă, precum şi faptul că bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 32.441.068 RON. În plus, se apreciază că inculpatul a recurs la procedura simplificată de judecată doar cu scopul de a beneficia de cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă, având în vedere că în cauză există probe certe de vinovăţie. Apoi, lipsa antecedentelor penale constituie o conduită normală pentru orice persoană şi este cu atât mai lipsită de relevanţă având în vedere faptul că inculpatul este un comisar superior al Gărzii Financiare. Vârsta şi starea de sănătate a inculpatului nu constituie prin ele însele un argument pentru a se aplica un regim suspensiv de executare.

Apelul declarat de inculpat a vizat cuantumul pedepsei aplicate. S-a învederat faptul că a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., cerere care i-a fost admisă pe instanţa de fond. Ca urmare, a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă, minimul special al pedepsei este de 1 an şi 4 luni, iar maximul de 6 ani şi 9 luni. În această situaţie, consideră că se impunea aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special astfel obţinut, pentru a nu se anihila beneficiul legal. S-a susţinut că în cauză ar fi incidente dispoziţiile privind circumstanţele atenuante. Astfel, a fost reiterată cererea pe care a formulat-o în faţa instanţei de fond, urmând a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. S-a arătat că nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, s-a prezentat la toate solicitările organelor de urmărire penală şi a participat la toate şedinţele de judecată. Ca modalitate de executare, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 11/A din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.F.N. împotriva sentinţei penale nr. 204 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, obligând pe apelant să plătească suma de 300 RON, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat L.I. conform delegaţiei din 14 decembrie 2012.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinţei penale nr. 204 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care o desfiinţează în sensul că:

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 84⁴ alin. (2) C. pen., art. 86⁴ alin. (1) C. pen., art. 86³ alin. (1) C. pen., art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului S.F.N., pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu reţinerea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în regim de detenţie.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată în faţa instanţei de fond.

Inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. declarând înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi că este de acord ca judecarea sa să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În mod corect, prima instanţă a admis cererea formulată de inculpat, fiind îndeplinite condiţiile cerute de acest text de lege.

Ca stare de fapt s-a reţinut că inculpatul S.F.N. este angajat la Garda Financiară - Secţia Bihor din anul 1991, având funcţia de comisar superior, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Diviziei I. În calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare Bihor avea ca principale atribuţii de serviciu „efectuarea de controale operative şi tematice la diferite persoane fizice sau juridice şi monitorizarea achiziţiilor intracomunitare”.

SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL au fost înfiinţate de martorul denunţător P.E.G. la iniţiativa lui G.I., şi se apreciază că acestea ar fi societăţi tip „fantomă”, interpuse formal în circuitul comercial, în scopul eludării TVA datorată bugetului general consolidat de către societăţile controlate de acesta.

SC C.A. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, str. B. În perioada analizată, obiectul principal de activitate al societăţii l-a constituit „comerţul cu ridicata al legumelor şi fructelor”, activitate ce se regăseşte în Nomenclatorul CAEN la poziţia 4631. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, martorul P.E.G. a avut calitatea de administrator şi unic asociat, începând cu data de 03 iulie 2008. Sediul social al societăţii a fost stabilit la data de 01 iulie 2008 în Oradea, str. B., într-un imobil aparţinând SC C.C. SA Oradea, în baza unui contract de închiriere având ca obiect un spaţiu în suprafaţă de 15,75 m.p., cu destinaţia birou, contract care fost denunţat de către locator după circa 7 zile, la data de 08 iulie 2008 şi reziliat de drept pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de către locatar.

SC C.O. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, str. R.C. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoşi şi al produselor derivate”, activitate ce se regăseşte în Nomenclatorul CAEN la poziţia 4671. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor martorul P.E.G. a avut calitatea de administrator şi unic asociat, pe perioada 15 ianuarie 2009 - 22 iulie 2009. SC C.O. SRL nu a desfăşurat nici un fel de activitate la sediul social declarat, iar conform adresei din 05 august 2009 a D.G.F.P. Bihor - A.F.P.M. Oradea, Serviciul de Evidenţă Plătitori Persoane Juridice, rezultă că SC C.O. SRL a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008.

SC R.S.F. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în Oradea, str. B. SC R.S.F. SRL a fost reprezentată legal în perioada analizată de către numitul P.E.G., în calitate de administrator care a avut şi calitatea de asociat în perioada 10 octombrie 2008 - 29 iulie 2009. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor”, activitate ce se regăseşte în Nomenclatorul CAEN la poziţia 4631. Ca şi în cazul SC C.A. SRL, sediul social al SC R.S.F. SRL a fost declarat la aceeaşi adresă, str. B., în baza contractului de închiriere din 06 octombrie 2008, semnat din partea locatoraului chiar de martorul P.E.G., încheiat cu SC C.C. SA, în condiţiile în care societatea nu a funcţionat niciodată la această adresă, iar conform istoricului societăţii, martorul P.E.G. a dobândit calitatea de asociat şi administrator în baza cererii de menţiuni din 09 octombrie 2008 până la data de 28 iulie 2009, dată la care societatea a fost cesionată altei persoane. Referitor la activitatea SC R.S.F. SRL, aceasta a constat în comercializarea de produse alimentare, în acelaşi scop şi regim ca şi SC C.A. SRL şi SC C.O. SRL.

În perioada iulie 2008 - iulie 2009, martorul denunţător P.E.G. a derulat activităţi în domeniul comercializării produselor petroliere şi alimentare, prin intermediul SC C.A. SRL Oradea (în perioada iulie 2008 - iulie 2009), SC C.O. SRL Oradea (în perioada aprilie 2009 - iulie 2009) şi SC R.S.F. SRL Oradea (în perioada februarie 2009 - iulie 2009).

I. La data de 16 octombrie 2008, comisarii M.T. şi B.G. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au intenţionat să efectueze un control operativ şi inopinat la SC C.A. SRL Oradea. Pentru efectuarea acestuia, s-au deplasat la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., ocazie cu care cei doi comisari mai sus precizaţi au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008, în care se menţionează că Ia sediul social declarat nu au întâlnit nici o persoană care să reprezinte societatea, iar din declaraţiile şi documentele prezentate de proprietarul sediului social declarat al societăţii verificate a rezultat faptul că SC C.A. SRL a închiriat spaţiul conform contractului de închiriere din 01 iulie 2008, contract care a fost reziliat pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de către locatar, actul de denunţare a contractului de închiriere fiind întocmit în data de 08 iulie 2008.

Cu privire la acest control, a fost audiat martorul G.G., comisar şef divizie din cadrul Gărzii Financiare. Din declaraţia acestuia a rezultat că el este cel care a ordonat efectuarea controlului la SC C.A. SRL Oradea de către o echipă formată din comisarii M.T. şi B.G. Tematica de control a fost în legătură cu activităţile intracomunitare desfăşurate de SC C.A. SRL şi de alte societăţi cu care SC C.A. SRL avea relaţii comerciale. Echipa de control a efectuat verificări la sediul social declarat al SC C.A. SRL, fără a putea identifica reprezentantul legal al societăţii şi actele contabile, constatând că societatea nu funcţionează la sediu. Comisarii M.T. şi B.G. au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008. Această notă unilaterală şi actele anexate (contractul de închiriere a spaţiului în care asigura sediul social declarat al societăţii verificate şi actul de denunţare al contractului respectiv) au fost prezentate de echipa de control a doua zi, martorului. Împreună au stabilit continuarea acţiunii de control, respectiv demersuri pentru obţinerea de date suplimentare de la alte instituţii, respectiv Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor şi Direcţia Finanţelor Publice Bihor. În urma acestei discuţii, comisarul M.T. a solicitat la data de 20 octombrie 2008 de la Oficiul Registrului Comerţului informaţiile necesare. Răspunsul de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost primit câteva zile mai târziu - 06 sau 07 noiembrie 2008 şi a fost preluat direct de la secretariat de către acesta. Martorul mai declară că din verificarea înscrisurilor existente la Garda Financiară Bihor în legătură cu SC C.A. SRL nu a rezultat ca M.T. şi B.G., comisarii din echipa de control să fi efectuat alte activităţi în vederea finalizării controlului demarat la data de 16 octombrie 2008.

Din actele efectuate de cei doi comisari, a rezultat că acel control demarat la data de 16 octombrie 2008, nu s-a finalizat şi nu s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală competente pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Martorul denunţător P.E.G., administrator al SC C.A. SRL, a arătat că avea cunoştinţă despre acest control, şi a discutat cu G.I., care I-a îndrumat să ia legătura cu martorul B.G. care are cunoştinţe în cadrul Gărzii Financiare Bihor. S-a întâlnit cu acesta, i-a arătat invitaţia lăsată de comisarii Gărzii Financiare, iar acesta I-a liniştit spunându-i că „lucrurile se vor rezolva” întrucât are o cunoştinţă „S.”, ce are o funcţie importantă în această instituţie. Martorul B. i-a mai comunicat denunţătorului să nu dea curs invitaţiei, urmând să-i comunice când şi dacă trebuie să se prezinte. La scurt timp, martorul i-a comunicat că se poate prezenta la Garda Financiară, deoarece „lucrurile au fost discutate şi nu vor fi probleme”. În consecinţă, s-a prezentat la Garda Financiară la cei doi comisari care îi lăsaseră invitaţia, Ie-a arătat actele contabile ce au fost verificate de aceştia formal. Consieră că, în urma intervenţiei făcute de B.G., nu s-au constatat, nici un fel de abateri de la legislaţia fiscală şi nici nu a fost sancţionat. După ce a plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor l-a sunat pe B.G., anunţându-l despre derularea formală a controlului. Au stabilit o întâlnire în cursul serii respective s-au întâlnit, iar B.G. i-a comunicat că trebuie să plătească 1.500 euro pentru ajutorul acordat cu ocazia controlului efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Bihor. Acest „ajutor” se referea la faptul că comisarii în cauză efectuaseră verificări superficiale. Cu această ocazie B.G. i-a comunicat identitatea „cunoştinţei” sale din cadrul Gărzii Financiare Bihor, respectiv comisarul S.F.N.”.

Depoziţia martorului denunţător a fost confirmată de cea a martorului B.G., care arată că a fost contactat telefonic de P.E.G., care s-a recomandat a fi din partea lui G.I. şi care i-a spus că are un control de la Garda Financiară şi i-a solicitat ajutorul deoarece avea unele probleme, probabil cu stocurile de marfă. Martorul arată că „am luat legătura cu comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare Bihor căruia i-am prezentat problema, respectiv i-am spus că un prieten de-al meu, P.E.G. - administrator la SC C.A. SRL, are control de la Garda Financiară şi nu este în regulă cu documentele contabile rugându-l dacă este posibil să-l ajute”. Inculpatul i-a cerut un răgaz să se intereseze despre ce este vorba, iar după trecerea acestuia, a promis ajutorul. După efectuarea controlului, martorul B.G. a fost contactat de inculpat ca i-a spus că „pentru problema respectivă, P.E.G. trebuie să dea suma de 1.500 euro, bani pe care urma să-i remită colegilor care au efectuat controlul”. L-a contactat pe P.E.G., i-a spus că va trebui să dea 1.500 euro pentru a fi remisă lui S.F.N. care la rândul său să-i dea în continuare comisarilor de la Garda Financiară care au efectuat controlul. Acesta a dat banii, pe care în aceeaşi zi, martorul i-a şi remis în totalitate lui S.F.N.

În consecinţă, Curtea a apreciat că din ansamblul probatoriu a rezultat că denunţătorul P.E.G. a dat prin intermediul lui B.G., suma de 1.500 euro, comisarului S.F.N., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în vederea protejării SC C.A. SRL cu ocazia controlului mai sus menţionat.

II. La data de 01 aprilie 2009, comisarii M.T. şi C.I. din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor au efectuat un control operativ şi inopinat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfăşurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Giurgiu din 20 martie 2009, potrivit căreia controlul urma să cuprindă activitatea desfăşurată de societatea în cauză în perioada ianuarie - februarie 2009. Deplasându-se la sediul social declarat, cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală din 01 aprilie 2009 şi au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu îşi mai desfăşoară activitatea la sediul social. Fiind contactat telefonic, administratorul P.E.G., acesta a declarat că se va prezenta la data de 02 aprilie 2009 la sediul Gărzii Financiare Bihor în vederea efectuării controlului, când a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie din 02 aprilie 2009 de către comisarii M.T. şi C.I., fiind constatate trei fapte contravenţionale: neînregistrarea documentelor în evidenţele contabile, nedeclararea punctului de lucru la organul fiscal teritorial şi nedeţinerea registrului unic de control, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 9.000 RON, contravenientul achitând pe loc suma 4.500 RON.

Acest control s-a limitat exclusiv la adresa Gărzii Financiare Giurgiu, fără a se efectua şi verificări suplimentare, astfel cum s-ar fi impus cu necesitate în cauză, cu toate că anterior, la data de 16 octombrie 2008, comisarul M.T. mai efectuase un control la SC C.A. SRL, ocazie cu care a constatat că societatea nu funcţionează Ia sediul social declarat. Este de relevat, totodată, că verificările nu au fost extinse de echipa de control şi la beneficiarul final al produselor, respectiv SC T.G.R. SRL Oradea, deşi din înscrisurile ridicate rezultau suspiciuni privind realitatea tranzacţiilor.

Martorul denunţător P.E.G. a arătat că a discutat şi despre acest control cu B.G. În urma discuţiei cu acesta şi după ce l-a asigurat că nici de această dată nu vor fi probleme, martorul denunţător s-a deplasat la Garda Financiară Bihor, unde au fost verificate formal documentele prezentate. Martorul a arătat că „mi-a fost evident încă de Ia primul control că B.G. vorbise cu comisarul S., iar acesta la rândul său intervenise Ia colegii săi din echipa de control, astfel, am considerat că merită să îi achit lui S. sumele în cauză. După ce am plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor, l-am anunţat pe B.G. despre desfăşurarea în „bune condiţiuni” a controlului respectiv, stabilind să ne întâlnim ulterior în cursul serii. B.G. mi-a comunicat că şi de această dată trebuie să-i dea lui S.F.N. suma de 1.500 euro pentru intervenţia realizată la colegilor săi”.

Martorul B.G. i-a confirmat susţinerea. A arătat că P.E.G. l-a contactat telefonic spunându-i că are un nou control al Gărzii Financiare şi i-a cerut ajutorul. În urma acestei discuţii, l-a sunat pe inculpat şi l-a informat despre ce este vorba. Acesta i-a spus că se va interesa şi apoi îi va comunica rezultatul. După ce inculpatul i-a comunicat că poate să-l ajute şi de această dată, P.E.G. a fost la sediu Gărzii Financiare şi, după efectuarea controlului, inculpatul i-a cerut suma de 1.500 euro „întrucât trebuie să dea şi el mai departe. M-am întâlnit cu P.E. care mi-a dat banii, după care i-am remis în continuare comisarului S.F.N.”.

În consecinţă, şi în cazul acestui control comisarul S.F.N. a primit suma de 1.500 euro de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul lui B.G., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor.

III. După al doilea control, martorul denunţător a arătat că activitatea pe care o desfăşura prin intermediul celor trei firme ale sale, SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL, era de o anvergură deosebită, iar controalele de la Garda Financiară Bihor erau tot mai dese, a stabilit cu B.G., care discutase în prealabil cu comisarul S.F.N., să dea prin intermediul lui B.G., inculpatului S.F.N. suma de 3.000 euro/lună, respectiv câte 1.000 euro pentru fiecare dintre cele trei firme ale sale, cu scopul ca acesta să asigure protecţie în cazul celor trei firme mai sus menţionate, cu ocazia controalelor efectuate de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor: „Având o discuţie cu B.G., după acest al doilea control, am convenit cu acesta că ar fi mai bine să îmi fac „abonament” la comisarul S. pentru a fi sigur că nu voi avea probleme cu Grada Financiară Bihor. „Abonamentul” consta în remiterea sumei de 1.000 euro pe lună pentru fiecare societate administrată de mine, în favoarea comisarilor de la Garda Financiară Bihor, prin intermediul lui S.F.N. Întrucât cunoşteam amploarea activităţilor evazioniste desfăşurate pe cele trei societăţi, am convenit să dau cei 3.000 euro/lună pentru a nu fi identificate şi scoase la lumină aceste activităţi ilicite derulate şi pentru a nu se merge cu aceste controale mai departe pentru a ajunge la societăţile controlate de G.I. Acest fapt l-am adus la cunoştinţa lui G.I., care urma să-mi deconteze aceste sume de bani, în virtutea faptului că acesta era beneficiarul real al activităţilor desfăşurate prin intermediul societăţilor mele, lucru cu care G.I. a fost de acord. Acest fapt a fost acceptat de către comisarul S.F.N., care urma să protejeze activităţile derulate prin intermediul societăţilor mele, prin intervenţia la colegii săi. În momentul în care se efectuau controale la firmele administrate de mine. Astfel, în lunile aprilie, mai, iunie şi iulie 2009 am dat, cu titlu de mită, comisarului S.F.N., prin intermediul lui B.G., suma totală de 12.000 euro, respectiv câte 3.000 euro lunar”.

Şi aceste aspecte au fost confirmate de declaraţia martorul B.G. Acesta a arătat că în primăvara anului 2009 a dat comisarului S.F.N. câte 3.000 euro/lună pentru protejarea firmelor administrate de numitul P.E.G., după o discuţie prealabilă cu S.F.N. când acesta a acceptat această propunere: „Declar că am discutat cu P.E.G. despre controalele tot mai dese pe care acesta le avea de la Garda Financiară, la care P.E. m-a întrebat dacă nu este posibil să vorbesc la Garda Financiară să dea o sumă de bani lunar şi să fie lăsat în pace, adică să nu i se mai facă controale: „Am discutat această problemă cu comisarul S.F.N., căruia i-am comunicat că P.E.G. ar fi dispus să-i plătească lunar câte 1.000 euro pentru fiecare firmă administrată de el şi „să fie lăsat în pace”, la care S. mi-a spus că „este ok”. Precizez că la data respectivă P.E.G. desfăşura activităţi comerciale pe trei firme, respectiv SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL. Astfel, în lunile următoare, nu reţin exact care luni, însă undeva în primăvara - vara anului 2009, P.E.G. mi-a dat lunar 3.000 euro, bani pe care i-am remis comisarului S.F.N. potrivit înţelegerii anterioare. Nu reţin exact în câte luni am dat aceşti bani lui S.F.N., însă în mod cert banii s-au plătit cel puţin patru luni la rând”.

Din nota de constatare întocmită de specialistul D.N.A. cu privire la controalele efectuate de comisarii Gărzii Financiare Bihor la SC C.A. SRL şi SC C.O. SRL a rezultat următoarele:

La data de 29 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, M.F. şi A.V., au întocmit nota de constatare din 29 mai 2009, cu ocazia efectuării unui control tematic pe perioada ianuarie - mai 2009 la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de B.N., administrator al SC F.C. SRL Oradea (care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea). Comisarii M.F. şi A.V. au constatat faptul că „societatea nu desfăşoară activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C. Administratorul P.E.G. nu a fost văzut niciodată la adresa menţionată mai sus. În data de 11 mai 2009 ne-am deplasat la sediul social declarat unde ni s-a comunicat că societatea nu mai are spaţiu închiriat la această adresă. În data de 11 mai 2009 s-a întocmit invitaţia, care a fost preluată de d-l B.N. ca reprezentant al SC F.C. SRL Oradea. Acesta a luat legătura telefonic cu d-l P.E.G., comunicându-i că este invitat Ia Garda Financiară Bihor în data de 12 mai 2009, orele 08:30. Până la data de 29 mai 2009 d-l P.E.G. nu a prezentat nici un document justificativ privind activitatea societăţii la firma de contabilitate, ultimele documente fiind întocmite pentru luna martie 2009, fapt ce reiese din nota explicativă, anexa 1, care face parte integrantă din prezenta notă”.

La data de 03 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, M.F. şi A.V., au întocmit nota de constatare din 03 iunie 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la declararea fictivă a sediului social şi a faptului că nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secţia Bihor a rezultat faptul că:

- controlul s-a demarat ca urmare a adresei Gărzii Financiare - Secţia Alba din 18 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - Secţia Bihor în 20 mai 2009,

- în data de 11 mai 2009 comisarii s-au deplasat la sediul declarat al SC C.O. SRL din Oradea, str. R.C., unde au lăsat invitaţia predată la SC F.C. SRL Oradea, societate care întocmeşte contabilitatea societăţii,

- deoarece în urma invitaţiei nu s-a prezentat nimeni cu actele contabile ale societăţii, comisarii s-au deplasat în data de 29 mai 2009 la societatea de contabilitate unde au încheiat nota de constatare din 29 mai 2009,

- din datele suplimentare solicitate Oficiul Registrului Comerţului Bihor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, privind istoricul societăţii a rezultat că nu au apărut date noi privind sediul social şi administratorii societăţii, iar declaraţiile fiscale sunt depuse fără sumă,

- rezultă faptul că nu s-a putut verifica dacă societatea a înregistrat în contabilitate facturile menţionate în adresa Gărzii Financiare - Secţia Alba din 20 mai 2009 privind vânzările aferente către SC M.O. SRL Sebeş, „întrucât administratorul societăţii nu a putut fi contactat de comisarii Gărzii Financiare Bihor, iar societatea nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat, din care cauză nu s-au putut verifica evidenţele financiar-contabile ale societăţii şi nu deţinem informaţii cu privire la alt sediu al acestuia”.

Având în vedere cele constatate prin nota de constatare din 03 iunie 2009, Garda Financiară Bihor a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire Ia SC C.O. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile şi a faptului că nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat, fapte ce se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a menţionat faptul că „în data de 03 iunie 2009, ulterior încheierii notei de constatare din 03 iunie 2009, administratorul societăţii s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor, fără a prezenta vreun document din care să rezulte că societatea îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat sau că acesta a fost modificat, situaţie în care nu s-au putut verifica evidenţele financiar-contabile ale societăţii”.

2. La data de 03 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. şi A.V., au întocmit invitaţia din 03 iunie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 04 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documente de evidenţă tehnică operativă şi financiar-contabilă pe perioada ianuarie 2009 - la zi (facturi, chitanţe, registru casă, etc.), documentul de identitate, ştampila societăţii, declaraţiile fiscale depuse, balanţele de verificare şi inventarierea patrimoniului societăţii.

La data de 04 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, comisarii M.F. şi A.V. au întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 04 iunie 2009, fiind constatate două fapte contravenţionale: necompletarea unor date pe facturile emise şi neîntocmirea notelor de recepţie pentru mărfurile achiziţionate, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 3.000 RON. Din procesul-verbal reiese faptul că amenda a fost achitată pe loc de reprezentantul legal al SC C.O. SRL, conform chitanţei din 04 iunie 2009. Nu au fost ridicate documente contabile în copii.

3. La data de 04 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. şi A.V. au întocmit invitaţia din 04 iunie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 05 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate pe perioada 01 aprilie 2009 - Ia zi, facturile fiscale emise, extras cont pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi, în trei exemplare semnate şi ştampilate conform cu originalul, act de identitate şi ştampila societăţii.

La data de 05 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, prezentate la sediul Gărzii Financiare Bihor de către administratorul P.E.G., comisarii M.F. şi A.V. au întocmit nota unilaterală din 05 iunie 2009, menţionând ca obiectiv: controlul tematic pe perioada 2009. Comisarii M.F. şi A.V. au constatat textual faptul că „în urma invitaţiei din data de 04 iunie 2009, administratorul societăţii s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor cu copii certificate după documentele solicitate”.

4. La data de 09 iulie 2009, comisarii S.F. şi L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitaţia din 09 iulie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL, Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire a societăţii, întreaga evidenţă primară şi contabilă a societăţii pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi (facturi intrare şi ieşire, jurnalele TVA, fişe de magazie, recepţii, registru de casă, etc.), fişe cont 401 - furnizori, fişe cont 411 - clienţi, registrul unic de control, documentul de identitate şi ştampila societăţii.

La data de 10 iulie 2009, comisarii S.F. şi L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitaţia din 10 iulie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire şi funcţionare a societăţii, evidenţa tehnico-operativă şi financiar-contabilă pe perioada 01 aprilie 2009 - până la zi, fişe cont 401 - furnizori, fişe cont 411 - clienţi, registrul unic de control şi ştampila societăţii.

La data de 13 iulie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii S.F. şi L.A. au întocmit nota de constatare din 13 iulie 2009, cu ocazia efectuării unui control încrucişat pe perioada 01 aprilie 2009 - 13 iulie 2009 la societatea în cauză. Comisarii S.F. şi L.A. au constatat textual faptul că „societatea desfăşoară activitate de comerţ cu ridicata de produse petroliere. Aprovizionarea se face de la un singur furnizor SC C. SRL Oradea. Beneficiarii sunt diverşi operatori economici, atât de pe raza judeţului Bihor, cât şi din alte judeţe. Relaţiile economice cu furnizorul şi cu beneficiarii sunt realizate ca şi comenzi, preluare, înaintare, livrări, decontări bancare de către administratorul P.E.G. şi de către un împuternicit al societăţii, numitul D.C. Menţionăm că societatea desfăşoară această activitate de comerţ cu motorină şi benzină începând cu 02 aprilie 2009. Cu ocazia controlului în cauză a fost luată o notă explicativă administratorului P.E.G.

Anexat notei de constatare au fost ridicate în copii mai multe documente contabile, respectiv: fişe cont 401 - furnizori, fişe cont 411 - clienţi, jurnale de vânzări şi cumpărări (inclusiv iulie 2009), fişele de magazie pentru produsele comercializate, toate aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2009, balanţele de verificare la 30 aprilie 2009 şi 31 mai 2009 şi raportările periodice depuse în cursul anului 2009.

Deplasându-se la sediul social declarat, A.T. şi S.L. au întocmit nota unilaterală din 28 iulie 2009 şi au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu îşi mai desfăşoară activitatea la sediul social, neputând fi contactat nici un reprezentant legal al societăţii. Prin nota explicativă dată, reprezentantul imobilului situat în Oradea, str. B., SC C.C. SRL, d-na M.C. a declarat faptul că SC C.A. SRL nu a funcţionat la sediul social declarat niciodată, nepermiţându-i-se accesul în imobil, întrucât nu-şi achitase garanţia solicitată prin contractul de închiriere din 01 iulie 2008, contract reziliat unilateral prin actul de denunţare încheiat la data de 08 iulie 2008. Prin urmare, SC C.A. SRL de la data de 08 iulie 2008 nu mai funcţiona la sediul social declarat.

Fiind solicitate, de către echipa de control, date de la Oficiul Registrului Comerţului Bihor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, au fost primite răspunsurile la data de 10 august 2009.

În urma verificărilor efectuate, comisarii A.T. şi S.L. au întocmit nota de constatare din data de 29 octombrie 2009, care a stat la baza sesizării Gărzii Financiare Bihor adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire Ia SC C.A. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social şi prin necalcularea, neevidenţierea în contabilitate şi nevirarea la bugetul consolidat al statului a impozitelor şi taxelor aferente operaţiunilor comerciale efectuate în luna iunie 2009 în valoare totală de 16.978,5 RON (9.216,9 RON TVA şi 7.761,6 RON impozit pe profit) aferente tranzacţiei cu SC H.E. SRL Bacău.

Sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a survenit la peste 2 luni şi jumătate de la finalizarea verificărilor de către echipa de control. Fiind audiaţi cu privire la această chestiune, membrii echipei de control nu au putut da o explicaţie pentru întârzierea nejustificată a sesizării organelor judiciare cu privire Ia SC C.A. SRL Oradea.

Astfel, din probele de Ia dosar, a rezultat că, în perioada aprilie - iulie 2009, comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Bihor, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o faţă de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunţător B.G., suma 3.000 euro lunar, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunţător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL. La data de 19 august 2009, comisarii A.V. şi M.M. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală din 19 august 2009, cu ocazia efectuării unui control la sediul Gărzii Financiare Bihor la SC C.O. SRL Oradea. Comisarii A.V. şi M.M. au constatat, textual, faptul că „s-a întocmit nota de constatare cu privire la obligaţiile neachitate de SC C.O. SRL Oradea la bugetul de stat fiind stabilit un prejudiciu de 7,9 milioane RON. Nota de constatare se trimite la organele abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, D.G.F.P. Bihor şi I.P.J. Bihor”.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare rezultă faptul că SC C.O. SRL are sediul social declarat în Oradea, str. R.C., având ca asociat unic şi administrator pe numitul D.P.S. Până la data de 22 iulie 2009, societatea a fost administrată de P.E.G., cel care în fapt a desfăşurat activitatea societăţii în perioada aprilie-iulie 2009.

Conform adresei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor, SC C.O. SRL Oradea a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008, iar declaraţia privind impozitul pe profit şi decontul de TVA aferent trimestrului II 2009, nu au fost depuse până la data de 05 august 2009. Societatea în fapt nu a desfăşurat nici un fel de activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C., şi nici nu are contract încheiat pentru prestări servicii contabile cu vreo societate comercială sau persoană fizică cu privire la întocmirea contabilităţii societăţii, fiind trimisă la data de 03 iunie 2009 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sesizarea în vederea constatării existenţei infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) Iit. f) din Legea nr. 241/2005 (evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile şi a faptului că nu desfăşoară activităţii Ia sediul social declarat).

SC C.O. SRL Oradea este plătitoare de impozit pe profit din data de 01 ianuarie 2009 şi plătitoare de TVA din data de 01 februarie 2009.

Această notă de constatare a stat la baza sesizării din data de 20 august 2009 transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Totodată, aceste date au fost transmise şi D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea cu adresa din 25 august 2009, învederându-se faptul că sesizarea penală din data de 20 august 2008 a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în completarea sesizării din data de 03 iunie 2009.

În privinţa acestui ultim control, efectuat de comisarii A.V. şi M.M., s-a remarcat declaraţia martorului B.G., care a arătat următoarele: „Comisarul S.F.N. mi-a spus de mai multe ori să discut cu P.E.G. să-şi pună la punct actele contabiIe ale firmelor, întrucât este presat de colegi şi nu crede că poate să îi mai ţină spatele în aceste condiţii”.

Astfel, din ansamblul probator, s-a stabilit că, în perioada 2008 - 2009, firmele administrate formal de P.E.G. au fost verificate în mai multe rânduri de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, însă, urmare a actelor de corupţie sus-menţionate, comisarii Gărzii Financiare Bihor au efectuat controale superficiale, formale, fiind constatate doar abateri minore, fără însă să fie constatate şi sesizate organelor competente activităţile presupus evazioniste.

În raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., s-a suţinut că prin neînregistrarea, necalcularea şi nedeclararea în totalitate de către SC C.A. SRL, SC C.O. SRL, SC R.S.F. SRL, a obligaţiilor fiscale rezultate în urma operaţiunilor economice efectuate de aceste societăţi pe relaţia cu grupul de firme „T.G.”, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat cu suma totală de 32.441.068 RON, din care 29.532.507 RON reprezentând TVA şi sumă de 2.908.561 RON impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente, cele trei societăţi fiind reprezentate în perioada analizată de numitul P.E.G.

Curtea a apreciat că probele analizate mai sus se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, precum şi cu procesele-verbale de redare a discuţiilor înregistrate ambiental, declaraţiile martorilor denunţători P.E.G. şi B.G., declaraţia inculpatului S.F.N., dar şi înscrisurile de Ia dosarul cauzei.

Din conţinutul discuţiilor înregistrate a rezultat că inculpatul S.F.N. a intervenit la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor pentru protejarea firmelor administrate de numitul B.G., iar pentru aceste „servicii” a primit, în mod repetat, diferite sume de bani de la administratorul societăţilor comerciale controlate. De asemenea, este de remarcat, în discuţia avută la data de 17 iunie 2011, afirmaţia martorei S.C., care, îl instruieşte pe B.G. cu privire la declaraţiile pe care acesta să le facă în faţa organelor de urmărire penală: „Decim tu aşa-i spui: Profitând de faptul că noi ne cunoaştem, suntem prieteni de familie, m-o rugat de multe să vorbesc cu... Ăsta-i un om cu care nu se poate discuta aşa ceva. Aşa-i spui!”, În plus, soţii S., în discuţiile avute cu denunţătorul B.G. la data de 17 iunie 2011, au insistat în mai multe rânduri pe faptul că organele de urmărire penală nu au cum să deţină probe cu privire la actele de corupţie.

În consecinţă, Curtea a apreciat că, în mod corect, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului S.F.N., care, în perioada octombrie 2008 - iulie 2009, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o faţă de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, în mai multe rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la denunţătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunţător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunţător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL şi SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua controale amănunţite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate posibil evazionistă desfăşurată şi de a nu lua alte măsuri legale faţă de firmele controlate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., reducând astfel limitele de pedeapsă cu o treime, iar în cadrul acestora a aplicat o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.

Cu privire la cuantumul pedepsei, s-a apreciat ca întemeiat apelul Parchetului şi nefondat apelul inculpatului.

Astfel, pentru stabilirea pedepsei aplicate, instanţa trebuie să aibă în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de influenţă cu reţinerea cauzei legale de reducere prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. sunt de la 1 an şi 4 luni închisoare la 6 ani şi 8 luni închisoare.

Deşi pedeapsa aplicată de instanţa de fond se înscrie între aceste limite, Curtea a apreciat că este prea mică având în vedere că modalitatea de comitere - pretindere urmată de acceptarea sumelor de bani solicitate, caracterul continuat al activităţii infracţionale şi faptul că aceasta a fost stopată doar ca urmare a intervenţiei organelor judiciare, cuantumul ridicat al sumei lunare pretinse şi primite de inculpat. S-a apreciat că doar prin intervenţia organelor judiciare cuantumul sumei totale primite de inculpat a fost de doar 15.000 euro. Apoi s-a avut în vedere calitatea pe care inculpatul a deţinut-o şi anume aceea de comisar superior al Gărzii Financiare, calitate în care ar fi trebuit să descopere eventualele abateri de la legislaţia fiscală nu să acopere sau să împiedice descoperirea eventualelor derapaje.

Inculpatul a solicitat a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei.

Cu privire la aceasta Curtea a apreciat că se impun următoarele precizări: circumstanţele atenuante sunt reglementate de art. 73 şi art. 74 C. pen. în art. 73 C. pen. sunt trecute limitativ şi expres, împrejurările care constituie circumstanţe atenuante legale şi deci obligatorii. Când instanţa constată existenţa uneia dintre acestea trebuie să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 76 C. pen. În schimb, în art. 74 C. pen. sunt enumerate exemplificativ împrejurări care pot fi considerate de instanţă circumstanţe atenuante. Acestea sunt judiciare şi nu sunt obligatorii.

În formularea dispoziţiilor art. 74 C. pen. legiuitorul a folosit expresia „pot fi considerate” ceea ce reprezintă o opţiune şi nu o obligaţie. În consecinţă, acordarea circumstanţelor nu constituie o obligaţie pentru instanţă decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei se justifică în raport cu scopul său şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. şi art. 72 C. pen.

Prin urmare, nu constituie o încălcare a textelor legale în materia circumstanţelor atenuante, împrejurarea că instanţa de fond nu a dat relevanţa juridică dorită de inculpat atitudinii sincere manifestată pe parcursul procesului penal, cu atât mai mult cu cât relevanţa acesteia este nesemnificativă, dat fiind că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite pe baza celorlalte probe administrate în cauză. În plus, ca urmare a conduitei adoptate de acesta, instanţa de fond a aplicat cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

S-a apreciat că doar lipsa antecedentelor penale, vârsta şi starea de sănătate a inculpatului nu justifică reducerea pedepsei sub minimul special, în condiţiile în care fapta comisă este gravă. Acestea pot doar conduce la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, dar într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de instanţa de fond.

În consecinţă, Curtea de Apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani închisoare.

S-a apreciat însă că instanţa de fond nu a făcut o corectă individualizare a modalităţii de executare a pedepsei.

Aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii. Prima priveşte natura şi cuantumul pedepselor aplicate, a doua vizează antecedenţa penală, iar cea de-a treia se referă la scopul pedepsei. S-a constatat că condiţiile cerute de textul menţionat nu sunt îndeplinite. Dacă primele două nu comportă discuţii (pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani, nu are antecedente penale), cu privire la cea de-a treia se impun câteva precizări. Astfel, pentru a se reţine că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, instanţa trebuie să aibă în vedere persoana inculpatului şi comportamentul său după comiterea faptei şi să reţină că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient ca acesta să nu mai comită alte infracţiuni. În raport de gravitatea faptei comise, caracterul continuat al acesteia, calitatea pe care a avut-o inculpatul la momentul comiterii faptei, s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate, condamnarea neconstituind un avertisment suficient pentru acesta.

Dacă considerăm că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, cu toate că acestea presupune şi respectarea unor obligaţii, atunci cu atât mai puţin s-a apreciat că nu poate fi dispusă în cauză suspendarea condiţionată a executării ei, aşa cum a cerut inculpatul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.F.N.

Recurentul inculpat S.F.N. a arătat, atât în motivele scrise de recurs depuse în scris la dosar, cât şi cu ocazia dezbaterilor, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 teza a ll-a C. proc. pen., că judecarea cauzei la Curtea de Apel a avut loc în lipsa apărătorului ales, prezenţa acestuia fiind obligatorie, iar asistenţa juridică fiind asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, care, la rândul său a emis o delegaţie de substituire pentru un alt apărător din oficiu şi care nu i-a asigurat o apărare efectivă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.; s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că în situaţia în care în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. nu se mai pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere faptul că cele două instituţii juridice au o natură juridică diferită.

Cel de-al treilea motiv de casare invocat este cel prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., arătându-se că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Inaita Curte apreciază recursul declarat de inculpatul S.F.N. ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

1. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat S.F.N., analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dreptul la apărare, consacrat constituţional şi având valoare de principiu fundamental al procesului penal român, este reglementat de norme procesual penale (art. 6 şi art. 171 C. proc. pen.), fiind garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în procesul penal, organele judiciare având obligaţia de a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi de a administra probele necesare în apărare. O coordonată substanţială a dreptului la apărare o constituie asistenţa juridică, respectiv sprijinul de specialitate acordat de un apărător, persoană abilitată să folosească cunoştinţele sale juridice şi experienţa sa în vederea apărării intereselor legitime ale acuzatului.

În acest sens, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au statuat că dreptul procesual la apărare trebuie să se manifeste în mod real, concret şi efectiv, asistenţa juridică (fie ea asigurată de un avocat ales ori desemnat din oficiu) trebuind a fi una de calitate, atâta vreme cât dreptul la apărare nu este unul iluzoriu, teoretic, ci dimpotrivă, extrem de concret, însumând drepturi şi garanţii procesuale reale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei se află delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat L.I., din data de 14 decembrie 2012, dar şi a apărătorului din oficiu, care a asigurat substituirea, doamna avocat P.M.T., din data de 09 ianuarie 2013, astfel încât instanţa de recurs apreciază că desemnarea unui avocat din oficiu, în condiţiile în care asistenţa juridică era obligatorie, nu poate conduce automat la ideea că aceasta nu a fost de natură şi în măsură de a asigura inculpatului o apărare efectivă, iar prestaţia avocatului nu echivalează, în fapt, cu lipsa de apărare, atâta timp cât din încheierea de amânare a pronunţării din data de 10 ianuarie 2013, din concluziile puse în cuvântul în dezbaterea apelurilor a demonstrat că studiase cauza, preocupându-se de motivele de apel ale D.N.A. şi ale apelantului inculpat, iar susţinerile sale nu se poate afirma că au fost pur formale ori lipsite de consistenţă juridică.

Mai mult decât atât la dosarul cauzei, la data de 16 ianuarie 2013, dată la care se amânase pronunţarea în cauză, apelantul inculpat a depus concluzii scrise intitulate „motive de apel”, în care nu a criticat faptul că, Ia momentul la care au avut loc dezbaterile (10 ianuarie 2013), apărarea sa a fost asigurată de un avocat desemnat din oficiu şi nu a fost una efectivă, ci solicitările sale au privit doar reindividualizarea pedepsei aplicate din punct de vedere al cuantumului şi al modalităţii de executare, precum şi de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Pe de altă parte, examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a solicitat niciodată în faţa instanţei de apel un termen în vederea pregătirii apărării sau pentru angajarea unui apărător ales, neavând nicio obiecţie în legătură cu asistenţa juridică exercitată de un apărător desemnat din oficiu.

În acest context, Înalta Curte apreciază că prestaţia apărătorului desemnat din oficiu nu a încălcat principala garanţie recunoscută inculpatului în cursul procesului penal, atât potrivit reglementărilor interne, cât şi celor cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât nu se poate susţine că instanţa de apel nu şi-a încălcat obligaţia de a asigura inculpatului deplina exercitare a drepturilor procesuale.

În consecinţă, hotărârea pronunţată în cauză de instanţa de apel nu este supuse cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen.

2. Referitor la criticile formulate de recurentul inculpat în sensul că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că nu se mai pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, în situaţia în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât cele două instituţii juridice au o natură juridică diferită, susţineri ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., iar nu din cel al temeiului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. (invocat de recurentul inculpat), întrucât se pun în discuţie aspecte de netemeinicie ale pedepsei, aplicate inculpatului, examinând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai prin aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale; „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăseşte în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor”, în sensul art. 71 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor.

Este adevărat că, în speţă, inculpatul a avut o comportare sinceră în proces, recunoscând săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei, judecata realizându-se pe baza probelor administrate la urmărirea penală, la cererea inculpatului, ceea ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi implicit reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Însă, aceeaşi împrejurare - comportarea sinceră în proces - se poate valorifica o singură dată, prin reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, obligatoriu de instanţa de judecată; aceasta deoarece nu ne aflăm în situaţia unui concurs de stări de atenuare a pedepsei (prevăzute în partea generală a C. pen.: tentativa şi minoritatea) şi care să producă efecte fiecare în parte asupra pedepsei, în sensul că determină fiecare câte o atenuare a pedepsei, acţionând succesiv asupra acesteia.

Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer.

Prin urmare, în cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţele inferioare au apreciat că nu se mai justifică a fi reţinută în favoarea inculpatului şi circumstanţa atenuantă prevăzută în dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru considerentele mai sus arătate.

Recurentul inculpat S.F.N. a mai criticat decizia atacată, prin prisma aceluiaşi temei de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost just şi corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, majorând pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare şi schimbând modalitatea acesteia de executare în regim de detenţie, instanţa de apel, în mod corect, a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., natura şi gravitatea faptei comise - infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul -, împrejurările comiterii faptei, circumstanţele reale în care a fost săvârşită, inclusiv circumstanţele personale ale inculpatului. Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum de 3 ani închisoare, s-au avut în vedere, într-o măsură suficientă, atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că are o stare de sănătate precară, că este singurul întreţinător al familiei sale), cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat - pretindere urmată de acceptarea sumelor de bani solicitate, caracterul continuat al activităţii infracţionale, faptul că aceasta a fost stopată doar ca urmare a intervenţiei organelor judiciare, cuantumul ridicat al sumei lunare pretinse şi primite de inculpat (15.000 euro), calitatea pe care inculpatul a deţinut-o şi anume aceea de comisar superior al Gărzii Financiare, calitate în care ar fi trebuit să descopere eventualele abateri de la legislaţia fiscală nu să acopere sau să împiedice descoperirea eventualelor derapaje.

Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare, ceea ce s-a realizat prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Raportat la cele expuse concluzia care se desprinde este aceea că sancţiunea aplicată inculpatului, precum şi modalitatea de executare stabilită de către instanţa de apei este o sancţiune justă şi proporţională, în măsura sa asigură atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, respectiv prevenţia specială şi generală înscrise în art. 52 C. pen., dar şi funcţiile de constrângere şi de reeducare şi că va contribui la conştientizarea consecinţelor faptelor, în vederea unei reinserţii sociale reale a inculpatului.

Ca atare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

II. Examinând recursul declarate de inculpatul S.F.N., din oficiu, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte consideră că acestea trebuie interpretate şi aplicate în sensul aprecierii globale a legii mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de încriminare, de tragere Ia răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai favorabilă în ansamblul său, cu excluderea celeilalte în integralitatea sa.

Cu alte cuvinte, se apreciază că, fiind chemată să rezolve sub legea nouă un raport de drept penal născut sub legea veche, instanţa trebuie să-l soluţioneze fie potrivit legii vechi, fie celei noi, cu întreg angrenajul de principii şi instituţii pe care le conţine fiecare, fiind aplicabilă aceea dintre legile care, în ansamblul dispoziţiilor sale, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpat.

În acest sens, trebuie avut în vedere, în primul rând, faptul că fiecare dintre cele două C. pen. reprezintă o entitate omogenă, coerentă şi unitară de organizare a apărării sociale, exprimând politica penală a statului la momentul la care au fost adoptate, nefiind posibilă aplicarea concomitentă a dispoziţiilor mai favorabile din ambele legi penale succesive, prin construirea unei lex tertia, întrucât s-ar înfrânge principiul indivizibilităţii legilor şi s-ar nesocoti logica sancţionatorie avută în vedere de legiuitor în cazul fiecărui Cod, cu consecinţa distrugerii sistemului de apărare socială conceput atât de noua lege, cât şi de cealaltă.

Totodată, respectarea principiului constituţional al legalităţii pedepsei [art. 23 alin. (12) din Constituţie] presupune cu necesitate, aşa cum, în mod constant a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 04 mai 2000 pronunţată în cauza Rotam împotriva României, Hotărârea din 25 ianuarie 2007 pronunţată în cauza Sissanis împotriva României, Hotărârea din 26 aprilie 2007 pronunţată în cauza Dumitru Popescu împotriva României) ca legea să fie previzibilă - adică clară, precisă, explicită, astfel încât să îi poată avertiza, în mod neechivoc, pe destinatarii săi asupra gravităţii consecinţelor nerespectării ei - or, în ipoteza combinării unor dispoziţii mai blânde din cele două C. pen., multitudinea variabilelor lăsate Ia liberul arbitru al judecătorului ar lipsi de previzibilitate maniera de aplicare a legii, în condiţiile în care nici C. pen. şi nici Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a acestuia nu reglementează regulile de stabilire în mai multe etape a prevederilor mai favorabile din legile succesive, nu enumera aşa-numitele instituţii autonome şi nici nu menţionează criteriile în funcţie de care pot fi, eventual, determinate acestea.

Pe de altă parte, prin combinarea dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive, se creează inculpaţilor judecaţi după intrarea în vigoare a noului Cod o situare mult mai blândă decât cea a infractorilor ale căror dosare au fost soluţionate definitiv anterior acestui moment sau a acelora care au comis infracţiunile sub legea nouă - cazuri în care s-a aplicat, respectiv se va aplica în exclusivitate fie C. pen. din 1969 (în prima ipoteză), fie noul C. pen. (în cel de-al doilea caz), ajungându-se, astfel, la o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României sub aspectul creării unei discriminări pozitive pentru inculpaţii judecaţi după data de 01 februarie 2014, dar care au săvârşit infracţiunile sub imperiul legii vechi.

Un alt argument care pledează, de asemenea, pentru aprecierea globală a legii mai favorabile este şi acela că legiuitorul a reglementat în mod expres situaţiile în care este permisă combinarea dispoziţiilor din legile penale.

Succesive, în acest sens fiind prevederile art. 10, art. 15 şi art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Referitor la art. 10, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, raţiunea introducerii sale a fost exclusiv aceea de a elimina controversele legate de tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni în situaţii tranzitorii, ce au existat după intrarea în vigoare a C. pen. din 1969, acest text de lege dând, practic, expresie principiului activităţii legii penale, consacrat de art. 3 C. pen., în sensul aplicării legii noi atât infracţiunilor comise după intrarea sa în vigoare, cât şi tuturor situaţiilor cu relevanţă juridică născute sau finalizate în acest interval, cum este situaţia pluralităţii de infracţiuni care şi-a desăvârşit configuraţia după 01 februarie 2014.

De asemenea, art. 15 din Legea nr. 187/2012 dă expresie principiului ultraactivităţii legii vechi, mai favorabile, până la epuizarea raporturilor juridice legate de suspendarea condiţionată aplicată conform art. 81 C. pen. (1969), în condiţiile în care legea nouă nu mai reglementează o modalitate similară de executare a pedepsei, iar noile prevederi în această materie sunt, în ansamblul lor, mai severe şi nu pot retroactiva.

Rezultă, aşadar, că aplicarea concomitentă a dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive nu îşi găseşte fundamentul în Legea nr. 187/2012, dar nici în prevederile art. 5 din noul C. pen., care fac referire, în cuprinsul lor, la aplicarea legii mai favorabile, în sensul de act juridic adoptat de Parlament, în ansamblul său, iar nu la legea penală mai favorabilă, în înţelesul dat acestui termen de art. 173 C. pen., respectiv acela de „dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege”.

Toate aceste considerente deduse din voinţa legiuitorului conduc Înalta Curte, în majoritate, la concluzia inadmisibilităţii combinării dispoziţiilor mai favorabile infractorului din legile succesive cu prilejul aplicării lor în timp, o asemenea combinare - ce conduce la crearea unei a treia legi - permiţând, practic, judecătorului să legifereze şi ajungându-se, astfel, la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, şi a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, calitate în care adoptă măsurile de politică penală în acord cu interesul legitim urmărit.

În acelaşi sens, al inadmisibilităţii aplicării concomitente a dispoziţiilor mai blânde din legi penale succesive, s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Constituţională (Deciziile nr. 1470 şi nr. 1483 din 08 noiembrie 2011, publicate în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011), care a arătat că „determinarea concretă a legii penale mai favorabile (...) vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze”, aceste considerente, ataşate dispozitivului, fiind general obligatorii, aşa cum a statuat instanţa de contencios constituţional prin mai multe decizii succesive (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în M. Of. nr. 16 din 26 ianuarie 1995; Decizia nr. 1415 din 04 noiembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 796 din 23 noiembrie 2009; Decizia nr. 694 din 20 mai 2010, publicată în M. Of. nr. 392 din 14 iunie 2010; Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 482 din 07 iulie 2011; Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în M. Of. nr. 350 din 13 iunie 2013; Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în M. Of. nr. 71 din 29 ianuarie 2014).

În mod similar s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în decizia de recurs în interesul legii nr. 8 din 21 ianuarie 2008, referitoare la incidenţa cauzelor de nepedepsire sau reducere a pedepsei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în considerentele căreia a menţionat că principiul aplicării legii penale mai favorabile „impune aplicarea legii mai favorabile în ansamblu şi nu doar aplicarea unora dintre dispoziţiile mai favorabile ale acelei legi. Ca atare, în raport cu principiul menţionat, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziţii mai favorabile dintr-o lege cu dispoziţiile din altă lege, fiindcă, în acest fel, s-ar ajunge, pe cale judecătorească, Ia crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi de îngăduit. De aceea, în art. 13 C. pen., este folosită expresia „lege mai favorabilă” şi nu „dispoziţii mai favorabile ale unei legi”.

Nu în ultimul rând, natura hibridă a combinării dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive şi crearea, pe această cale, a unei a treia legi (lex tertia), prin exercitarea de către judecător a atribuţiilor de legiferare, a fost subliniată şi în doctrină, relevante sub acest aspect fiind următoarele lucrări de specialitate: Vintilă Dongoroz, Iosif Fodor, Siegfrid Kahane, Nicoleta lliescu, Ion Oancea, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, „Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea generală”, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., 1969, pag. 80; Traian Pop, „Drept penal comparat, Partea generală”, 1923, pag. 119 şi urm.; Constantin Mitrache, „Drept penal român”, Ed. a IX-a, 2012, pag. 102; Constantin Bulai, „Drept penal român, Partea generală”, vol. I, Casa de Editură şi Presă Şansa SRL, 1992, pag. 103; George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ioan Griga, Gheorghe Ivan, Constantin Mitrache, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Viorel Pasca, Ovidiu Predescu, „Explicaţii preliminare ale noului C. pen.”, vol. I, Ed. Universul Juridic, 2010, pag. 67, 72-73.

Transpunând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă şi realizând o comparare a prevederilor din ambele legi penale succesive, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de încriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare), Înalta Curte constată că, dintre acestea, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru recurentul inculpat este legea penală anterioară, în urma aprecierii globale a instituţiilor de drept penal aplicabile în speţă şi evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispoziţiilor incidente în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, inculpatul S.F.N. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi (prin majorarea maximului special - de 10 ani - al pedepsei prevăzute de art. 257 C. pen. (1969) potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi cu posibilitatea aplicării unei pedepse până Ia maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător, cu posibilitatea adăugării unui spor de până Ia 5 ani, ca urmare a aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), iar, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 1 an şi 4 luni la 8 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Această infracţiune îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 291 C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni şi interzicerea unor drepturi (prin majorarea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 291, potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000); prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., rezultă o pedeapsă de la 1 an, 9 luni şi 10 zile la 6 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare şi interzicerea unor drepturi, cu posibilitatea majorării acestui maxim cu cel mult 3 ani, ca urmare a aplicării art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) C. pen.

Deşi reglementarea anterioară instituia în cazul acestei infracţiuni un maxim special al pedepsei de 8 ani închisoare, spre deosebire de legea nouă care prevede un maxim de 6 ani 2 luni şi 20 de zile închisoare, se observă că minimul special al pedepsei prevăzut de legea penală anterioară este mai redus (1 an şi 4 luni închisoare) faţă de cel stabilit de actuala reglementare (1 an şi 10 zile închisoare), iar pedeapsa aplicată de instanţa de apel inculpatului S.F.N. este orientată spre acest minim special, astfel încât, pentru determinarea în concret a legii penale mai favorabile, este lipsită de relevanţă limita maximă a pedepsei stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, reţinută în privinţa inculpatului S.F.N., se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce instanţele inferioare nu au dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel încât, în concret, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în privinţa căreia s-a reţinut forma continuată), mai favorabilă este reglementarea anterioară, care, aşa cum s-a arătat, prevede un minim special mai redus al pedepsei închisorii.

Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puţin favorabilă decât cea anterioară şi prin introducerea condiţiei suplimentare de existenţă a infracţiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înţelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), cu consecinţa restrângerii sferei de incidenţă a dispoziţiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârşit un ansamblu infracţional faptic şi extinderea corelativă a situaţiilor de reţinere a unui concurs de infracţiuni (situaţie care, evident, este mai puţin favorabilă acuzatului).

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul S.F.N. este legea penală anterioară care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de încriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a recurentului, creează acestuia o situaţie mai avantajoasă.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.F.N.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat; din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F.N. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 530/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 532/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 532/2014. Penal