ICCJ. Decizia nr. 571/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 571/2014

Dosar nr. 323/1372/2012

Şedinţa publică din 17 februarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5/S din 5 februarie 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 323/1372/2012 de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, în baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata A.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră C.M.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, parte vătămată B.Z.R.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat în final inculpatei A.V. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei A.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 07 mai 2012 şi al arestării preventive a inculpatei A.V. din data de 08 mai 2012 şi până la data de 08 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Braşov, luată faţă de inculpata A.V. prin decizia penală nr. 816 din data de 08 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră F.F.I., iar în baza art. 328 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi a fost aplicată în final inculpatei B.G., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei B.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 07 mai 2012 şi al arestării preventive a inculpatei B.G. din data de 08 mai 2012 şi până la data de 08 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Braşov, luată faţă de inculpata B.G. prin decizia penală nr. 816 din data de 08 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, astfel cum a fost modificată prin încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2013 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul N.C.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră C.M.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului N.C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 07 mai 2012 şi al arestării preventive a inculpatului N.C.D. din data de 08 mai 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului N.C.D., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă din 07 mai 2012 emis de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.N.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră C.M.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei B.N.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 07 mai 2012 şi al arestării preventive a inculpatei B.N.G. din data de 08 mai 2012 şi până la data de 08 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Braşov, luată faţă de inculpata B.N.G. prin decizia penală nr. 816 din data de 08 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată minoră C.M. şi în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii A.V., N.C.D. şi B.N.G. în solidar să plătească acesteia suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată minoră F.F.I. şi în consecinţă a fost obligată inculpata B.G. să plătească acesteia suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată B.Z.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatele A.V. şi B.G. a sumei de câte 33.600 lei fiecare, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de prostituţie.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpaţii A.V., N.C.D. şi B.N.G. a sumei de câte 3833 lei fiecare, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunilor.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.V. a sumei de 7.500 lei, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, parte vătămată B.Z.R.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 300 euro şi 345 lei aparţinând inculpatei A.V., prin ordonanţa procurorului din data de 10 mai 2012.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul N.C.D. a mijlocului de probă-corp delict, constând într-o macetă, cu lama de aproximativ 40 cm şi mâner de aproximativ 15 cm din textolit de culoare gri, folosit la săvârşirea infracţiunii, predat la Tribunalul pentru minori şi familie Braşov prin procesul-verbal din data de 24 mai 2012.

În baza art. 191 alin. (2) Cod procedură penal a fost obligat inculpatul N.C.D. la plata sumei de 1700 lei, iar pe inculpatele A.V., B.G., şi B.N.G. la plata sumei de câte 2000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov -, din data de 24 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei A.V., relativ la comiterea infracţiunilor de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatei B.G., relativ la comiterea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi a infracţiunii de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului N.C.D., relativ la comiterea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II din Legea nr. 678/2001 şi a inculpatei B.N.G., relativ la comiterea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II din Legea nr. 678/2001.

În urma administrării probelor, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt şi încadrare juridică:

Cu privire la inculpata A.V., a reţinut că partea vătămată C.M. mergea cu inculpatul N.C.D. în gara Braşov pentru a racola clienţi, unde a cunoscut-o pe inculpata A.V., care i-a spus că poate apela la ea oricând, dacă are probleme cu C., astfel încât, după ce a fost lovită de acesta din urmă, partea vătămată a plecat cu un client, nu s-a mai întors la inculpat şi s-a mutat la inculpata A.V. A continuat să practice prostituţia, clienţii racolându-i din gară sau îi erau aduşi de V., căreia îi dădea 20-30 lei pe client, bani pentru mâncare şi 50 euro pentru chirie. Astfel, partea vătămată minoră C.M. s-a prostituat pentru cei trei inculpaţi, N.C.D., B.N.G. şi A.V. timp de o lună de zile, câştigând în medie 650 lei pe zi, deci în total 19.500 lei.

La începutul lunii decembrie 2011, inculpata A.V. a cunoscut-o tot în gara Braşov pe partea vătămată majoră B.Z.R., persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate accentuată, determinată de faptul că se certase cu părinţii, nu avea un adăpost, nici resurse financiare, avea un copil dintr-o relaţie nelegitimă, care fusese instituţionalizat şi pe care dorea să-l poată reintegra în familie. Inculpata i-a promis acestei părţii vătămate că o va sprijini să-şi recupereze copilul şi i-a oferit găzduire, cerându-i să se deplaseze în gară, unde inculpata îi racola clienţi pentru a întreţine cu aceştia relaţii sexuale contra cost, la tariful fixat de ea şi sub atenta ei supraveghere. Victima a reuşit să fugă de la inculpată, după ce a fost bătută de către aceasta cu pumnii şi picioarele. S-a estimat că partea vătămată B.Z.R. s-a prostituat în folosul inculpatei timp de o lună de zile, dobândind zilnic din această activitate, în medie, 250 lei, deci în total 7.500 lei.

De asemenea, inculpata A.V., în perioada noiembrie 2011-mai 2012 şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi pe care i-a racolat din zona staţiei C.F.R. Braşov, realizând un venit de 33.600 lei.

Instanţa de fond a considerat că în drept, fapta inculpatei A.V., constând în aceea că în perioada ianuarie-februarie 2012, timp de o lună de zile, după ce inculpatul N.C.D. a recrutat-o pe partea vătămată minoră C.M., în vârstă de 17 ani, a găzduit-o şi profitând de vulnerabilitatea victimei şi de teama indusă de inculpat, a obligat-o la practicarea prostituţiei racolându-i clienţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, instanţa de fond a considerat că în drept, fapta inculpatei A.V., constând în aceea că în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012, a recrutat-o pe partea vătămată majoră B.Z.R., persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate accentuată, prin manopere dolosive, promiţându-i că o va ajuta să-şi recupereze copilul şi a exploatat-o prin supunerea la practicarea prostituţiei, folosind în acest scop violenţa fizică şi psihică, realizând un câştig de 7.500 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

A mai considerat prima instanţă că, fapta inculpatei A.V., constând în aceea că în perioada noiembrie 2011-mai 2012 şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, pe care i-a racolat din zona staţiei C.F.R. Braşov, realizând un venit de 33.600 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie, prevăzută şi pedepsită de art. 328 C. pen.

La stabilirea pedepselor pentru inculpată prima instanţă a arătat că a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatei, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi de antecedentele penale ale acesteia.

Cu privire la inculpata B.G., prima instanţa a reţinut, în fapt că, la sfârşitul lunii decembrie 2011 a cunoscut-o în gara C.F.R. Braşov pe partea vătămată minoră F.F.I., în vârstă de 15 ani, căreia i-a propus să întreţină relaţii sexuale contra cost, iar banii obţinuţi să-i împartă în mod egal. Având în vedere că partea vătămată a refuzat, în zilele următoare când o întâlnea, inculpata se manifesta agresiv atât verbal, cât şi fizic faţă de aceasta, creându-i o stare de temere, astfel încât, la data de 24 ianuarie 2012 partea vătămată a acceptat să meargă cu un client, de la care inculpata a încasat suma de 150 lei, însă victima, profitând de un moment de neatenţie din partea acestuia, a reuşit să fugă. Aceeaşi inculpată, în perioada octombrie 2011-mai 2012 şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, pe care i-a racolat din zona staţiei C.F.R. Braşov, realizând un venit de 33.600 lei.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatei B.G. care, la sfârşitul lunii decembrie 2011, a recrutat-o pe partea vătămată minoră F.F.I., în vârstă de 15 ani şi a obligat-o prin ameninţare şi violenţă la practicarea prostituţiei, racolându-i clienţi, iar în perioada octombrie 2011 - mai 2012 şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi pe care i-a racolat din zona staţiei C.F.R. Braşov, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen.

La stabilirea pedepselor pentru inculpată, prima instanţă a arătat că a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatei şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa de fond a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori.

În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatei, instanţa de fond nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei, nici că s-a comportat sincer în timpul procesului, după cum nu a reţinut nici vreo circumstanţă agravantă.

Cu privire la inculpaţii N.C.D. şi B.N.G., prima instanţă a reţinut, în fapt, că partea vătămată minoră C.M. l-a cunoscut pe inculpatul N.C.D. în Arad, prin intermediul prietenului ei, F.B., cu care acesta obişnuia să fure din magazine. După despărţirea de prietenul ei în luna decembrie 2011, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpat, care ştia că aceasta practică prostituţia în Arad şi i-a propus să vină în Braşov, unde o va caza la el şi vor împărţi banii în mod egal. Ajunsă în Braşov, C.M. a fost cazată în locuinţa inculpatului, împreună cu concubina acestuia, inculpata B.N.G. şi cu fiul lor minor. La scurt timp, inculpata a mers împreună cu partea vătămată la redacţia unui ziar local şi a dat anunţ la „Întâlniri pe fir”, completând un talon cu datele inculpatei B.N.G., întrucât partea vătămată nu poseda act de identitate. Tot inculpata este cea care răspundea la telefon şi comunica tarifele bărbaţilor, iar ulterior o însoţea pe partea vătămată la Hotel C., unde aceasta practica prostituţia şi la sfârşit îi lua banii. Părţii vătămate, în vârstă de 17 ani, îi era teamă de cei doi inculpaţi, întrucât, încă de la sosirea în Braşov, inculpatul N.C.D. a ameninţat-o cu o sabie, spunându-i că o taie dacă face vreo manevră, iar într-o zi, când partea vătămată a refuzat să meargă cu un client, a lovit-o foarte tare cu palma. Ulterior, partea vătămată a fost găzduită de inculpata A.V.

În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului N.C.D., care împreună cu coinculpata B.N.G., în perioada ianuarie-februarie 2012, a recrutat-o pe partea vătămată minoră C.M., în vârstă de 17 ani, a cazat-o şi a supus-o la prostituţie, folosind ameninţarea şi violenţa fizică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat prima instanţă a arătat că a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a acesteia, constând în aceea că a recrutat-o, a găzduit-o şi a exploatat-o prin practicarea prostituţiei pe partea vătămată C.M., în vârstă de doar 17 ani, prin ameninţare şi violenţă fizică.

Referitor la persoana inculpatului N.C.D., prima instanţă a constatat că din cazierul judiciar rezultă că acesta a mai fost sancţionat contravenţional pentru comiterea unor infracţiuni de furt (fila 222 vol. II dosar u.p.).

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei B.N.G., care împreună cu coinculpatul N.C.D., în perioada ianuarie-februarie 2012, a cazat-o şi a supus-o la prostituţie pe partea vătămată minoră C.M., în vârstă de 17 ani, coinculpatul folosind ameninţarea şi violenţa fizică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

La stabilirea pedepsei pentru inculpată, prima instanţă a arătat că a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatei şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv că a găzduit-o şi a exploatat-o prin practicarea prostituţiei pe partea vătămată C.M., în vârstă de doar 17 ani.

Referitor la persoana inculpatei B.N.G., instanţa a constatat că aceasta avea vârsta de 21 ani la data comiterii faptei şi că provine dintr-o familie organizată, iar din cazierul judiciar rezultă că a mai fost sancţionată contravenţional pentru comiterea unor infracţiuni de furt (fila 234 vol. II dosar u.p.).

Pentru inculpaţii A.V., N.C.D. şi B.N.G., instanţa a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori faţă de partea vătămată minoră C.M.

Instanţa a apreciat, pentru toţi inculpaţii, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a obligat pe inculpaţii A.V., N.C.D. şi B.N.G., în solidar, să plătească părţii civile suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale, iar pe inculpata B.G. la plata către partea civilă F.F.I., a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Prima instanţă a indicat ca temei de drept al confiscării sumelor de bani obţinute de inculpaţi de pe urma săvârşirii faptelor de trafic de minori, dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., scăzând din sumele de bani calculate, sumele cu care s-a constituit parte civilă C.M. cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii.

Apelanta inculpată A.V. a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunile prevăzute de art. 12 şi art. 13 alin. (1), (2), (3), teza a II-a din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de proxenetism, considerând că din probatoriul administrat s-a conturat o altă stare de fapt, diferită de cea reţinută în actul de sesizare al instanţei.

Raportat la partea vătămată C.M., inculpata a solicitat a se observa că nu a fost forţată, că a practicat prostituţia împreună cu ea atât în gara Braşov, cât şi la Podul lui Trifan şi a participat la cheltuielile ocazionate de întreţinerea locuinţei în care a stat temporar, fapt confirmat şi de proprietarul apartamentului închiriat de A.V. Niciuna dintre părţile vătămate nu au arătat că A.V. le-ar fi obligat să practice prostituţia sau că ar fi adus bărbaţi în casă în acest scop, astfel că nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 texte de lege în care se face referire la sechestrare, ameninţare, violenţă.

Atât C.M. cât şi B.S. au fost văzute plimbându-se libere, împrejurare confirmată şi de părţile vătămate, dar şi de martorul C.C.M. care a prezentat-o pe inculpată părinţilor şi prietenilor săi, au ieşit împreună în oraş. Partea vătămată se prostitua de mai multă vreme, dovadă fiind procesele verbale întocmite de organele de poliţie prin care i-au fost aplicate amenzi, din niciun act de la dosar nerezultând că a intenţionat să îşi recapete copilul de la casa de copii.

A considerat că faptele descrise în rechizitoriu nu au fost dovedite pentru a conduce la aplicarea unor pedepse într-un cuantum, în opinia sa, exagerat. Mai mult, instanţa de fond nu a reţinut nici circumstanţe atenuante în condiţiile în care inculpata a fost sinceră, a recunoscut că a practicat prostituţia, însă nu a putut recunoaşte fapte pe care nu le-a comis.

De asemenea, inculpata a criticat sentinţa primei instanţe pentru că a fost obligată în solidar cu inculpaţii N.C. şi B.N.G. la plata sumei de 8000 lei daune morale pentru partea vătămată C.M. în condiţiile în care, în declaraţia dată, partea vătămată spune că nu are nicio pretenţie de la A.V., ci solicită să fie obligat N.C. să îi plătească această sumă cu titlu de daune morale. Nici B.S. nu a formulat pretenţii împotriva inculpatei A.V.

Tot sub aspectul laturii civile a arătat că instanţa de fond a obligat inculpata la plata unor sume fabuloase reprezentând bani rezultaţi din practicarea prostituţiei, fără a se menţiona care a fost tariful, pe ce perioadă s-a desfăşurat activitatea, modalitatea în care s-a ajuns la acele sume.

Referitor la sechestrul asigurător instituit asupra sumei de 300 euro şi 345 lei, astfel cum a precizat şi în faţa instanţei de fond, aceşti bani nu au rezultat din comiterea de infracţiuni, existând dovezi că inculpata primeşte bani de la sora sa din Italia şi de la tatăl copilului său.

În ceea ce priveşte infracţiunea de prostituţie, inculpata a recunoscut că practică prostituţia pentru a câştiga banii necesari întreţinerii fiului său.

După ce instanţa de fond a dispus revocarea măsurii arestării preventive, inculpata şi-a găsit un loc de muncă, fără a avea un contract de muncă, iar în prezent îngrijeşte de o persoană cu handicap. A fost la Primăria Braşov dar din cauza cazierului judiciar nu îi poate întocmi formele de angajare.

În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice dată faptelor şi stabilirea unor pedepse corespunzătoare probatoriului administrat.

Apelanta inculpata B.G. a solicitat admiterea apelului şi achitarea pentru infracţiunea de trafic de persoane în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în opinia sa, fiind evident că fapta nu a fost comisă de ea. A motivat în susţinerea apelului că nu a înţeles cu ocazia audierii ce i s-a sugerat să declare şi contextul în care a fost audiată. Faţă de faptul că practica prostituţia, se afla în gara Braşov, fără însă a exista vreo legătură între ea şi părţile vătămate şi în niciun caz legătura urmărită de legiuitor în sensul transportării, găzduirii, exercitării unor mijloace de presiune asupra părţii vătămate, împrejurare ce reiese şi din modul în care faptele au fost reţinute de către instanţa de fond. A solicitat a se observa că instanţa de fond se referă la faptul că a cunoscut-o pe F.F. spre sfârşitul anului 2011 şi că în luna ianuarie 2012 aceasta a fost convinsă să plece cu primul client, astfel că eventuala presiune nu a fost eficientă dacă i-au trebuit două luni să plece cu un client.

Cu privire la infracţiunea de trafic de persoane a susţinut că întrucât nu s-a dovedit niciun element al acestei infracţiuni, a formulat concluzii de achitare, urmând a fi reţinută în sarcina sa doar infracţiunea de prostituţie pentru care a cerut să fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la interzicerea drepturilor părinteşti a lăsat la latitudinea instanţei să decidă cu privire la acest aspect, în cauză considerând că nu este necesară o astfel de măsură.

Apelanta inculpată B.N. a solicitat admiterea apelului şi achitarea deoarece din dosar nu rezultă că ar fi săvârşit faptele. Este acuzată că a cazat-o pe partea vătămată, că a determinat-o prin violenţă să practice prostituţia în folosul ei, ceea ce însă nu rezultă din probele administrate în dosar. Partea vătămată a fost găsită de inculpatul N.C. în gara Braşov, a fost dusă acasă la el pentru că nu avea unde să locuiască. S-a susţinut că, într-adevăr, ea era concubina lui N.C. şi locuiau în acelaşi apartament, însă a fost pusă în faţa faptului împlinit. Din procesul-verbal existent la dosar, întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere reiese că partea vătămată C.M. este născută în Cehia şi că locuia în Arad unde practica prostituţia înainte de a fi cunoscută de N.C. La dosar există declaraţii date de recepţionerii de la Hotel C., în care aceştia arată că le-a văzut pe părţile vătămate că s-au cazat la hotel, dar că ambele practicau prostituţia, referitor la starea de minoritate a părţii vătămate C. aceştia exprimându-şi părerile personale.

La dosar nu există probe care să o incrimineze în sensul că a obligat-o prin violenţă pe partea vătămată să se prostitueze. Problema care se pune este legată de partea vătămată C.M. care nu a putut fi găsită. La dosar există o declaraţie dată în faţa organelor de cercetare penală, scrisă de ofiţerul care a audiat-o, în care afirmă că este născută pe teritoriul Cehiei şi că este minoră însă, nu există un act de identitate care să dovedească aceste aspecte, existând şi varianta ca aceasta să se fi prezentat sub un nume fictiv.

În lipsa dovezilor împotriva sa, inculpata a susţinut că nu poate fi condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi că se impune achitarea sa din lipsă de probe.

Apelantul inculpat N.C. a solicitat admiterea apelului şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acesta a arătat în motivarea căii de atac exercitate că, fapta astfel cum este reţinută în actul de sesizare nu există. Într-adevăr, din actele dosarului reiese că ar fi cazat-o pe partea vătămată C.M. însă, din declaraţia acesteia nu a rezultat că ar fi plecat din locuinţa lui pentru că s-ar fi exercitat asupra ei acte de violenţă, că ar fi fost ameninţată cu sabia şi alte asemenea acte de constrângere.

Din aceste considerente este aplicabil principiul in dubio pro reo, atât în ceea ce priveşte persoana părţii vătămate C.M., cât şi în ce priveşte actele presupuse de constrângere exercitate de către el.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei cu reţinerea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., ţinând cont de circumstanţele sale personale, provine dintr-o familie organizată, are copii minori, este şcolarizat şi deţine o calificare profesională.

Prin Decizia penală nr. 62/AP din 4 iunie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de inculpaţii A.V., B.G., N.C.D. şi B.N.G. împotriva sentinţei penale nr. 5/S din data de 05 februarie 2013 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov pe care a desfiinţat-o sub următoarele aspecte:

- încadrarea juridică a faptelor reţinute prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpaţilor A.V., N.C.D. şi B.N.G. referitor la partea vătămată C.M.;

- individualizarea pedepselor aplicate celor 4 inculpaţi;

- conţinutul şi durata pedepselor complementare şi conţinutul pedepselor accesorii privind pe inculpaţii A.V., N.C.D. şi B.N.G.;

- modul de soluţionare a acţiunii civile exercitate de partea civilă C.M.;

- temeiul de drept al confiscării şi cuantumul sumei confiscate de la inculpata A.V., dobândite în urma săvârşirii infracţiuni asupra părţii vătămate C.M.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpatei A.V. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată C.M.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, parte vătămată C.M.

S-a redus de la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani, la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani aplicată inculpatei A.V. în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, parte vătămată B.Z.R.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen. şi s-a aplicat inculpatei A.V. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei A.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpata B.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de trafic de minori (parte vătămată F.F.I.) prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-au reţinut în favoarea inculpatei B.G. circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă, prin aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a redus de la 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră F.F.I. prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani stabilită prin prezenta cu cea de 2 ani închisoare stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie şi s-a aplicat inculpatei B.G. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpaţilor N.C.D. şi B.N.G. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.M.).

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul N.C.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, parte vătămată C.M.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului N.C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 139 C. proc. pen. s-au respins cererile de revocare a arestării preventive şi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulate de inculpat.

În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului N.C.D., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/07 mai 2012 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

În baza art. 381 alin. (1) C. pen. s-a adăugat la durata prevenţiei inculpatului timpul scurs din 05 februarie 2013 la zi.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) litera a din Legea nr. 678/2001, art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B.N.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, parte vătămată C.M.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei B.N.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpaţii A.V., B.G. şi B.N.G.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată C.M. şi în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii N.C.D. şi B.N.G., în solidar, să plătească acesteia suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.V. a sumei de 2.020 lei, dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism asupra părţii vătămate C.M. şi s-a menţinut dispoziţia de confiscare de la aceeaşi inculpată a sumei de 7.500 de lei dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane asupra părţii vătămate B.Z.R.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Braşov a sumei de 450 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile C.M., B.Z.R. şi F.F.I.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Braşov a sumei de 900 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţi în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Referitor la inculpata A.V., instanţa de fond a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză o stare de fapt corectă cu privire la partea vătămată B.R. constând, în esenţă, în aceea că la începutul lunii decembrie 2011, inculpata i-a promis că o va sprijini să-şi recupereze copilul născut dintr-o relaţie nelegitimă şi care era instituţionalizat şi i-a oferit găzduire cerându-i să se deplaseze în gara Braşov unde îşi racola clienţii pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost la tariful fixat de ea şi sub atenta ei supraveghere. În cele din urmă, partea vătămată, care a fost bătută cu pumnii şi picioarele de către inculpată a reuşit să fugă de la aceasta.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a constatat însă că nu au fost avute în vedere de către tribunal toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi că pedeapsa aplicată susnumitei inculpate este mult prea severă, fiind disproporţionată raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise şi la persoana părţii vătămate.

Având în vedere modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, respectiv în mediul impropriu unei educaţii în care îşi trăiau viaţa de zi cu zi, atât partea vătămată, cât şi inculpata, mediu caracterizat prin stabilirea de ierarhii şi de modele, îndeosebi în câştigarea banilor necesari existenţei, faptul că partea vătămată s-a prostituat şi după ce a ieşit din sfera de influenţă a inculpatei - aspect ce rezultă din procesele verbale de sancţionare contravenţională a acesteia - s-a apreciat că gradul de pericol social concret al faptei este unul mai redus şi impune reducerea pedepsei principale aplicate inculpatei de la 8 ani la 4 ani închisoare şi a duratei pe care s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., de la 4 la 3 ani.

Referitor la infracţiunea de trafic de minori pretins comisă asupra părţii vătămate C.M., instanţa de apel a reţinut că tribunalul a stabilit parţial corect starea de fapt privind activitatea infracţională a inculpatei, respectiv că a cunoscut-o pe partea vătămată în gara Braşov unde se afla împreună cu inculpatul N.C. pentru a racola clienţi. În această împrejurare, inculpata i-a spus părţii vătămate că dacă are probleme cu C. poate apela la ea oricând şi că după ce C.M. a fost lovită de bărbatul cu care era, s-a mutat la inculpată unde a continuat să practice prostituţia.

Nu există mijloace de probă care să dovedească starea de minoritate a părţii vătămate, aceasta nu a prezentat un act de identitate sau vreun document care să ateste data naşterii, organele de poliţie încheind un proces verbal de identificare a părţii vătămate, numai pe baza informaţiilor furnizate de aceasta şi care nu au putut fi verificate deoarece partea vătămată născută în Cehia, nefiindu-i atribuit un C.N.P. la naştere, nu figurează în registrele de stare civilă din România. De asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că inculpata ar fi exercitat vreo formă de constrângere asupra părţii vătămate C.M. pentru a o determina să se prostitueze, constatări în raport de care Curtea de apel a concluzionat în sensul că în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatei infracţiunea de trafic de persoane sau de minori.

Reţinând însă ca fiind reală coordonarea de către inculpată a activităţii de prostituţie desfăşurată de partea vătămată C.M., în sarcina acesteia s-a reţinut infracţiunea de proxenetism constând în înlesnirea, prin cazarea şi plasarea părţii vătămate clienţilor ce o contactau pe inculpată pe telefonul mobil şi tragerea de foloase în urma practicării prostituţiei de către cea din urmă.

În ce-o priveşte pe inculpata B.G., instanţa de apel a constatat că tribunalul a stabilit o stare de fapt corectă constând, în esenţă, în aceea că la sfârşitul lunii decembrie 2011, a cunoscut-o în gara Braşov pe partea vătămată minoră F.F.I. în vârstă de 15 ani, căreia i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi contra cost, iar banii obţinuţi să-i împartă între ele. Întrucât partea vătămată a refuzat propunerea inculpatei, aceasta s-a manifestat agresiv faţă de minoră, atât verbal, cât şi fizic, prin atitudinea ei creându-i o stare de temere astfel că, în data de 24 ianuarie 2012, partea vătămată a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu un client de la care inculpata a încasat suma de 150 lei. Aceeaşi inculpată, în perioada octombrie 2011 - mai 2012 şi-a procurat mijloacele de existenţă întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi pe care i-a racolat din zona staţiei C.F.R. Braşov, realizând venituri în sumă de 33.600 lei.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a constatat că nu au fost avute în vedere de către tribunal toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi că pedeapsa aplicată inculpatei este mult prea severă, fiind disproporţionată raportat la gradul de pericol social concret al faptei.

S-a apreciat că se impun a fi reţinute în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., faţă de împrejurarea că nu a racolat-o pe partea vătămată de la domiciliul său, ci a profitat de faptul că aceasta se afla deja în zona gării Braşov – unde locuia în adăposturi improvizate, fiind plecată de acasă - zonă pe care inculpata o frecventa pentru a se prostitua, în aceste condiţii ajungând în contact cu partea vătămată.

În consecinţă, prin desfiinţarea în parte a sentinţei, instanţa de apel a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei B.G. de la 7 ani la 4 ani închisoare şi durata pe care i s-au interzis acesteia drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. a), b), d), e) de la 4 la 3 ani.

În ce-i priveşte pe inculpaţii N.C.D. şi B.N.G., instanţa de apel a constatat că în lipsa probelor care să dovedească starea de minoritate a părţii vătămate C.M., în mod greşit tribunalul a reţinut în sarcina lor infracţiunea de trafic de minori şi, în consecinţă a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi care constă în aceea că susnumiţii inculpaţi au primit şi cazat pe partea vătămată pe care au obligat-o la practicarea prostituţiei în alte condiţii decât cele voite de aceasta.

Referitor la acţiunea civilă, instanţa de apel a constatat că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei A.V. şi, în consecinţă, că în mod greşit s-a dispus obligarea acesteia în solidar cu inculpaţii N.C.D. şi B.N.G. la plata despăgubirilor civile către aceasta.

În ce priveşte măsura confiscării speciale s-a constatat că instanţa de fond nu a arătat modalitatea de calcul a sumelor obţinute de inculpaţi în urma comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, constatare în raport de care, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpata A.V., a sumei de 2.020 lei, dobândită în urma infracţiunii de proxenetism săvârşită asupra părţii vătămate C.M. şi s-a menţinut dispoziţia de confiscare de la aceeaşi inculpată a sumei de 7.500 lei rezultată în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane asupra părţii vătămate B.Z.R. Cuantumul sumei de 2.020 lei a fost calculat pornind de la declaraţia părţii vătămate în care a arătat că îi dădea inculpatei 20-30 lei pentru fiecare client, pe o perioadă de o lună cât timp a locuit la aceasta, având pe zi 2-3 clienţi, sumă la care s-a adăugat contravaloarea celor 50 de euro reprezentând contravaloarea chiriei pe care inculpata a primit-o de la partea vătămată.

S-a arătat că nu pot fi reţinute ca şi temei al confiscării şi dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., pe lângă cele ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, din moment ce prevederile speciale în materia traficului de persoane - art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 - nu au nevoie să fie completate cu alte prevederi legale din dreptul comun în materie de confiscare.

Cu privire la inculpaţii N.C.D. şi B.N.G. s-a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a considerat că trebuie scăzută din suma ce trebuia confiscată de la aceştia, cei 8.000 lei la plata cărora au fost obligaţi cu titlu de daune morale, întrucât noţiunea de bunuri ce servesc la despăgubirea părţii vătămate nu poate include daunele morale ce se constituie în echivalent al unui prejudiciu moral.

Acest aspect de nelegalitate al sentinţei nu a putut fi înlăturat de instanţa de apel întrucât parchetul nu a atacat sentinţa pe acest motiv, iar o înlăturare a nelegalităţii constatate ar echivala cu o încălcare a principiului non reformatio in pejus.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii N.C.D., A.V., B.G. şi B.N.G.

Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a criticat, în scris, decizia pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor N.C.D. şi B.N.G. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.M.). S-a susţinut că în lipsa unor acte de stare civilă care să dovedească starea civilă a părţii vătămate C.M., instanţa de apel trebuia să dea valenţa juridică declaraţiilor acesteia cu privire la data naşterii, partea vătămată fiind singura în măsură să ofere organelor judiciare detalii cu privire la acest aspect;

- greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A.V. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată C.M.). S-a susţinut că întrucât inculpata a profitat de starea de vulnerabilitate a părţii vătămate minore C.M. şi de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa, de lipsa ei de sprijin material şi afectiv şi a obligat-o să practice prostituţia în folosul ei, încadrarea juridică corectă a infracţiunii era aceea de trafic de minori;

- greşita reducere a pedepsei aplicate inculpatei A.V. pentru infracţiunea de trafic de persoane (parte vătămată B.Z.R.) de la 8 ani închisoare, stabilită de instanţa de fond, la 4 ani închisoare. În opinia parchetului, împrejurarea că partea vătămată a continuat să se prostitueze şi după ce a ieşit din sfera de influenţă a inculpatei nu este de natură a diminua pericolul concret al faptei, faţă de modalitatea în care inculpata a traficat-o pe partea vătămată, respectiv profitând de starea de vulnerabilitate accentuată în care cea din urmă se afla - se certase cu părinţii, nu avea un adăpost, nici resurse financiare, avea un copil dintr-o relaţie nelegitimă, care era instituţionalizat şi pe care dorea să-l reintegreze în familie;

- greşita reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpatei B.G. În opinia parchetului, împrejurarea că partea vătămată minoră F.F.I. provenea dintr-un mediu pauper în care săvârşirea de fapte penale era o obişnuinţă, nu este de natură să ducă la atenuarea răspunderii penale a inculpatei;

- greşita reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpatei B.N.G., faţă de împrejurarea că aceasta a săvârşit infracţiunea de trafic de minori în calitate de autor şi nu de complice, s-a implicat activ în activitatea de exploatare a părţii vătămate pe care a cazat-o în locuinţa sa, a însoţit-o la redacţia unui ziar local unde a dat anunţ, răspundea la telefon şi comunica tarifele clienţilor, iar ulterior a însoţit-o pe partea vătămată la hotel unde o obliga să se prostitueze şi încasa banii obţinuţi de aceasta în urma întreţinerii de relaţii sexuale;

- indicarea greşită a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ca temei al confiscării speciale a sumei de 2.020 lei de la inculpata A.V., urmare reţinerii în sarcina acesteia a infracţiunii de proxenetism, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 323 alin. (4) C. pen.;

- greşita exonerare a inculpatei A.V. de la obligaţia de plată a daunelor morale către partea civilă C.M.

În concluziile orale, procurorul de şedinţă a susţinut motivele scrise de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., mai puţin criticile vizând individualizarea pedepselor, respectiv reducerea cuantumului acestora şi reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare referitor la care a făcut precizarea că ar fi putut fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anterior modificării aduse acestui text de lege prin Legea nr. 2/2013.

Inculpatul N.C.D., în motivele de recurs depuse în scris la dosar a criticat decizia din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen. solicitând, în principal, achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei (filele 47-51).

În esenţă, inculpatul a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori pentru care a fost condamnat, neexistând probe din care să rezulte că ar fi ameninţat-o pe partea vătămată să practice prostituţia în folosul său.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, inculpatul a arătat că instanţa de fond şi cea de apel trebuiau să reţină în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare şi să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile care este C. pen.în vigoare. Nu a mai susţinut motivul de recurs vizând individualizarea judiciară a pedepsei indicat în scris.

Inculpata A.V. invocând cazurile de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi 14 C. proc. pen. a solicitat prin motivele de recurs formulate în scris (filele 98-108).

- reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de proxenetism (partea vătămată C.M.) prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.Z.R.) deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că această parte vătămată ar fi fost transportată, transferată, ameninţată, supusă la violenţă sau constrânsă să practice prostituţia în folosul său;

- reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 alin. (1) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- reducerea cheltuielilor judiciare datorate statului, stabilite de instanţa de fond, al căror cuantum este exagerat în contextul în care a fost asistată de avocat ales;

- înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumelor de bani al căror cuantum nu a fost corect stabilit.

Ulterior, la data de 15 februarie 2014, inculpata, prin apărător a transmis concluzii scrise solicitând:

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 C. pen. în vigoare şi achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen.;

- reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de proxenetism;

- în subsidiar, renunţarea la aplicarea pedepsei.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, apărătorul ales al susnumitei inculpate a solicitat achitarea acesteia pentru infracţiunea de prostituţie ca urmare a dezincriminării faptei şi aplicarea legii penale mai favorabile care este C. pen. în vigoare. În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea executării acesteia sub supraveghere, a arătat că nu mai susţine această cerere întrucât nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpata B.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., în motivele de recurs depuse în scris la dosar a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (filele 114-115).

În concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru susnumita inculpată a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care, în opinia sa este Codul penal în vigoare şi achitarea pentru infracţiunea de prostituţie care a fost dezincriminată. A arătat că nu mai menţine motivul de recurs scris, întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Inculpata B.N.G., invocând în scris cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c C. proc. pen. întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi constrâns şi obligat în vreun fel pe partea vătămată C.M. să se prostitueze (filele 96-97).

În concluziile orale, apărătorul ales al inculpatei a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile - C. pen. în vigoare - şi a arătat că nu mai susţine motivul de recurs formulat în scris.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de parchet şi inculpaţi, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., dar şi din perspectiva art. 5 C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarate de parchet şi inculpaţii N.C.D., A.V. şi B.G., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, se constată că este întemeiată numai critica vizând indicarea greşită a temeiului confiscării speciale a sumei de 2020 lei de la inculpata A.V. în urma reţinerii în sarcina acesteia a infracţiunii de proxenetism.

Într-adevăr, instanţa de apel, reţinând în sarcina inculpatei A.V. vinovăţia pentru comiterea infracţiunii de proxenetism (parte vătămată C.M.), în mod corect a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 2020 lei pe care a dobândit-o în urma practicării de către partea vătămată a prostituţiei, la îndemnul său, însă a indicat greşit temeiul în baza căruia a dispus această măsură de siguranţă, respectiv dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Aceste prevederi legale îşi găsesc aplicabilitatea numai în situaţia condamnării unei persoane pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001 care este o lege specială, respectiv pentru trafic de persoane sau trafic de minori, în caz contrar fiind incidente dispoziţiile C. pen. care este legea generală.

Întrucât în noul C. pen. - în vigoare la data judecării recursului - infracţiunea de proxenetism este incriminată în art. 213, text de lege care spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 329 alin. (4)) nu mai face referire în conţinutul său la confiscarea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au servit sau au fost destinate să servească direct sau indirect la comiterea infracţiunii de proxenetism şi la cele care au fost dobândite prin săvârşirea acesteia, se vor reţine ca temei al confiscării dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. potrivit cărora „Sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia”.

În ce priveşte fapta comisă de inculpata A.V. asupra părţii vătămate C.M., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a acesteia din infracţiunea de trafic de minori în cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (în vigoare la data judecării apelului, art. 213 C. pen. în vigoare).

Argumentele invocate de instanţa de apel în motivarea schimbării încadrării juridice a faptei îşi păstrează valabilitatea şi în faţa instanţei de recurs.

Într-adevăr, la dosar nu au fost administrate probe certe din care să rezulte starea de minoritate a părţii vătămate C.M. sau împrejurarea că inculpata a cunoscut că aceasta este minoră.

Partea vătămată nu a prezentat un act de identitate sau vreun document care să ateste data naşterii, singurul înscris pe care s-a întemeiat acuzarea constituindu-l procesul verbal de identificare întocmit de organele de poliţie pe baza datelor furnizate de partea vătămată, date ce nu au putut fi verificate întrucât aceasta, fiind născută în Cehia, nu figurează în evidenţele din România.

Din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpată şi partea vătămată rezultă că cea prim menţionată nu cunoştea că cea din urmă era minoră, aceasta ascunzându-i faptul că nu împlinise vârsta de 18 ani „păi cum eşti minoră până la urma urmei?”, partea vătămată răspunzând „nu”. Relevantă este şi împrejurarea că la data când a cunoscut-o, partea vătămată avea potrivit propriilor susţineri, vârsta de 17 ani, iar fizionomia acesteia nu era una care să o conducă pe inculpată în mod cert la concluzia că este minoră.

Faptul că între preocupările inculpatei nu era aceea de a racola minore pe care să le determine să practice prostituţia în favoarea sa este şi declaraţia părţii vătămate F.F. în care arată că inculpata, aflând că aceasta are 15 ani i-a spus că „nu se încurcă cu minori”.

Pe de altă parte, nu au fost administrate în cauză probe din care să rezulte că inculpata ar fi determinat-o pe partea vătămată să practice prostituţia în favoarea ei, profitând de starea acesteia de vulnerabilitate.

După ce a cunoscut-o în gara din Braşov unde se afla împreună cu inculpatul N.C.D., partea vătămată, care practica prostituţia, a venit din proprie iniţiativă la locuinţa inculpatei unde a fost cazată de aceasta timp de o lună după care a plecat fără să o anunţe.

Comportamentul inculpatei faţă de partea vătămată, tonul şi limbajul normal folosite de cele două, partea vătămată adresându-i-se inculpatei cu apelantul „mami”, îngrijorarea manifestată de inculpată după plecarea părţii vătămate, exclud varianta acuzării şi anume, că cea din urmă ar fi practicat prostituţia urmare constrângerii exercitate asupra ei de către cea prim menţionată sau că inculpata ar fi profitat de starea de vulnerabilitate a minorei. Toate aceste aspecte dovedesc activitatea inculpatei de înlesnire prin cazarea şi plasarea părţii vătămate clienţilor care o contactau pe cea dintâi pe telefonul mobil şi de tragere de foloase în urma practicării prostituţiei, activitate ce se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de proxenetism.

În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii N.C.D. şi B.N.G. faţă de partea vătămată C.M., Înalta Curte constată că în mod corect în sarcina acestora instanţa de apel a reţinut infracţiunea de trafic de persoane şi nu infracţiunea de trafic de minori întrucât, nu s-a făcut dovada cu probe certe a stării de minoritate a părţii vătămate şi nici a împrejurării că inculpaţii ar fi cunoscut la data la care aceasta s-a prostituat în folosul lor, că este minoră (argumentele pentru care Înalta Curte a apreciat lipsa dovezilor privind starea de minoritate a părţii vătămate C.M., expuse cu ocazia analizării criticii parchetului privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei A.V. îşi păstrează valabilitatea şi în cazul susnumiţilor inculpaţi).

Criticile vizând reducerea de către instanţa de apel a pedepsei aplicate inculpatei A.V., reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpaţilor B.G. şi B.N.G., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate acestor inculpate - stabilite de instanţa de fond - sub minimul special prevăzut de textele de lege care incriminează infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată, circumscrise potrivit motivelor de recurs scrise, cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nu au mai fost susţinute oral de procurorul de şedinţă deoarece aspectele vizând netemeinicia pedepsei puteau fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anterior modificării aduse prin Legea nr. 2/2013.

Într-adevăr, consacrând efectul parţial devolutiv al recursului ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. stabileşte că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscrie unuia dintre motivele de recurs limitativ prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013 - intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013 -s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Aşa fiind, se constată că unele dintre cazurile de casare ce a fost modificat este cel de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării, doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, parchetul a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaţilor A.V., B.G. şi B.N.G. considerate prea mici în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor, critică exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi în calea de atac a recursului potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce priveşte critica vizând excluderea de către instanţa de apel a inculpatei A.V. de la plata daunelor morale către partea civilă C.M., Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

În mod corect instanţa de apel a dat valenţă juridică declaraţiei date de partea civilă susmenţionată în care aceasta arată că solicită tragerea la răspundere penală numai a inculpatului N.C.D. (vol. I, fila 33 dosar urmărire penală).

Întrucât infracţiunea de proxenetism comisă de inculpata A.V. asupra părţii civile C.M. nu a fost săvârşită împreună cu inculpaţii N.C.D. şi B.N.G., victima fiind traficată de ultimii doi inculpaţi şi apoi preluată de către inculpata A.V., în mod greşit s-a dispus de către instanţa de fond obligarea acesteia, în solidar cu ceilalţi doi inculpaţi, la recuperarea prejudiciului moral suferit de partea civilă.

În ce priveşte recursul declarat de inculpata A.V., se constată următoarele:

Referitor la infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. pentru care a fost condamnată de instanţa de fond, soluţie confirmată de instanţa de apel, se va dispune achitarea inculpatei ca urmare a dezincriminării acestei fapte odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 C. pen., „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.

În ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane comisă asupra părţii vătămate Brumar Rozalia referitor la care inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism şi achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei în comiterea acestei fapte.

Din probele administrate în cauză rezultă că la începutul lunii decembrie 2011, recurenta inculpată a cunoscut-o în gara din Braşov pe partea vătămată B.Z.R. - persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate accentuată determinată de faptul că se certase cu părinţii, nu avea adăpost, nici resurse financiare, avea un copil instituţionalizat pe care dorea să-l reintegreze în familie - ocazie cu care i-a promis că o va sprijini să-şi recupereze copilul şi i-a oferit găzduire, cerându-i în schimb să se deplaseze în gară. Aici inculpata îi racola clienţi pentru a întreţine cu aceştia relaţii sexuale contra cost, la preţul stabilit de inculpată şi sub atenta ei supraveghere.

Contrar celor susţinute de apărare, partea vătămată, adusă într-o stare de inferioritate şi dominare psihică, nu a avut libertatea psihică şi volitivă de a decide cu privire la practicarea prostituţiei, inculpata prin modalitatea de comitere a faptei, acţionând asupra libertăţii psihice a părţii vătămate pe care a constrâns-o să se prostitueze.

Relevante în sensul celor de mai sus sunt : declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului C.A.G. care au precizat că inculpata era o obişnuită a zonei din gară, fiind însoţită de mai multe fete care se prostituau sub coordonarea sa şi că în final, inculpata a alungat-o pe partea vătămată din locuinţa sa pentru că nu mai voia să se prostitueze în folosul său, declaraţiile martorului C.C.M. care a arătat că în data de 10 decembrie 2011 se afla într-un bar în zona Cerna şi a văzut-o pe partea vătămată însoţită de inculpată, iar pentru a putea pleca cu partea vătămată din bar a trebuit să-i dea inculpatei suma de 50 lei, că în timp ce se aflau în afara barului, inculpata o tot suna pe partea vătămată şi îi cerea să se întoarcă şi că într-o altă ocazie, i-a cerut voie inculpatei să-i permită părţii vătămate să-l însoţească, la o autoservire din apropiere, procesele verbale de redare a înregistrărilor audio din care rezultă că diverşi clienţi o sunau pe inculpată şi îi cereau să le găsească persoane de sex feminin pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost.

Prin urmare, activitatea recurentei inculpate de a o recruta şi caza pe partea vătămată şi de a o constrânge, mai întâi psihic, iar ulterior prin exercitarea de acte de violenţă, în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane şi nu celui al infracţiunii de proxenetism.

Cererea recurentei inculpate de a se dispune achitarea sa nu se încadrează în cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

În realitate, recurenta inculpată solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea pe baza căreia instanţa de fond a dispus condamnarea sa, soluţie confirmată de instanţa de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluţionării recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. proc. pen. - astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 - sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare ce pot fi invocate şi, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi a deciziei pronunţată de instanţa de apel, reducând astfel şi limitele investirii instanţei de recurs.

Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pe cale de consecinţă, ar determina înlăturarea acestora şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speţă, asemenea aspecte nu au fost invocate şi nici nu pot fi constatate. Desfăşurarea judecăţii a avut loc cu respectarea dispoziţiilor procedurale, instanţa de apel a evaluat întregul material probator, a analizat probele în acuzare, dar şi apărările recurentei inculpate pe care le-a înlăturat argumentat, motivând corespunzător soluţia de condamnare.

În concluzie, se constată că soluţia de condamnare a recurentei inculpate este legală şi temeinică, iar instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, aşa încât trebuie să aibă în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel şi pe care nu o mai poate modifica.

Criticile privind individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv cererea de a se proceda la renunţarea la aplicarea pedepsei nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului în sensul că, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

În realizarea scopului susmenţionat, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, recurenta inculpată a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei, ceea ce excede cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce priveşte cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată recurenta inculpată şi al căror cuantum a solicitat să fie cenzurat de către instanţa de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., având în vedere intenţia legiuitorului - urmare modificărilor aduse art. 385⁹ C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013 - respectiv de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului doar la chestiuni de drept, se constată că această cerere a inculpatei nu poate fi inclusă în sfera de cenzură a Înaltei Curţi. Cuantumul cheltuielilor judiciare este o chestiune de fapt şi nu de drept.

Urmare pronunţării unei soluţii de achitare a recurentei inculpate pentru infracţiunea de prostituţie ca urmare a dezincriminării acestei fapte, se va înlătura dispoziţia privind confiscarea în folosul statului a sumei de 33.600 lei obţinută în urma comiterii acestei infracţiuni.

În ce priveşte recursul declarat de inculpata B.G., Înalta Curte constată întemeiată cererea acesteia de a se dispune achitarea pentru infracţiunea de prostituţie ca urmare a dezincriminării faptei.

Într-adevăr, noul C. pen. - în vigoare la data soluţionării recursului - nu mai incriminează prostituţia ca infracţiune situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. în conformitate cu care „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Ca o consecinţă a dezincriminării infracţiunii de prostituţie pentru săvârşirea căreia recurenta inculpată a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond, soluţie confirmată de instanţa de apel, se va înlătura confiscarea de la aceasta a sumei de 33.600 lei, prin obligarea la plata către stat, bani care au fost obţinuţi de către aceasta din infracţiunea menţionată.

Critica vizând greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de minori, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi solicitarea de a se dispune achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocată în scris, nu a mai fost susţinută de apărător în concluziile orale.

Chiar şi în situaţia în care motivul de recurs susmenţionat ar fi fost susţinut oral, Înalta Curte constată că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

În realitate, recurenta inculpată solicită o reapreciere a mijloacelor de probă, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea pe baza căreia instanţa de fond a dispus condamnarea sa, soluţie confirmată de instanţa de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluţionării recursului ca a doua cale ordinară de atac, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare ce pot fi invocate şi, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi a deciziei pronunţate de instanţa de apel, reducând astfel şi limitele investirii instanţei de recurs.

Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi, pe cale de consecinţă, ar determina înlăturarea acestora şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speţă, asemenea aspecte nu au fost invocate şi nici nu pot fi constatate. Desfăşurarea judecăţii s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor procedurale, instanţa de fond şi instanţa de apel au evaluat corespunzător întregul material probator şi au analizat atât probele în acuzare, cât şi apărările recurentei, motivând corespunzător soluţia de condamnare.

În concluzie, se constată că soluţia de condamnare a susnumitei recurente inculpate pentru infracţiunea de trafic de minori este legală şi temeinică, a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., iar fapta constă în aceea că la sfârşitul lunii decembrie 2011 a recrutat-o pe partea vătămată minoră F.F.I., în vârstă de 15 ani şi a obligat-o prin ameninţare şi violenţă la practicarea prostituţiei, racolându-i acesteia clienţi cu care a întreţinut relaţii sexuale în folosul inculpatei.

În ce priveşte recursul declarat de inculpata B.N.G., în motivele scrise de recurs a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., critică pe care apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, a arătat că nu o mai susţine.

Chiar şi în cazul în care ar fi fost susţinută oral critica invocată de inculpată în scris, Înalta Curte constată că nu se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii, care se înscriu în motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

În realitate, recurenta inculpată solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea pe baza căreia instanţa de fond a dispus condamnarea sa, soluţie confirmată de instanţa de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluţionării recursului, se constată că dispoziţiile C. proc. pen. - astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 - sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare ce pot fi invocate şi, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi a deciziei pronunţate de instanţa de apel, reducând astfel şi limitele investirii instanţei de recurs.

Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi, pe cale de consecinţă, ar determina înlăturarea acestora şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speţă, asemenea aspecte nu au fost invocate şi nici constatate din oficiu de către instanţe. Desfăşurarea judecăţii s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor procedurale, instanţa de fond şi instanţa de apel au evaluat corespunzător întregul material probator şi au analizat atât probele în acuzare, cât şi apărările recurentei inculpate, motivând soluţia de condamnare atât în fapt, cât şi în drept.

În concluzie, se constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de apel şi constă în aceea că susnumita recurentă inculpată împreună cu coinculpatul N.C.D., în perioada ianuarie - februarie 2012 au primit-o şi au cazat-o pe partea vătămată C.M. şi prin ameninţare şi violenţă au obligat-o la practicarea prostituţiei în alte condiţii decât cele voite de partea vătămată, urmarea imediată fiind atingerea adusă libertăţii fizice şi psihice a acesteia.

În ce priveşte recursul declarat de inculpatul N.C.D., Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de apărătorul său, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, din probele administrate în cauză rezultând, fără dubiu, că recurentul inculpat a exercitat acte de violenţă şi ameninţări la adresa părţii vătămate C.M. şi a determinat-o să se prostitueze în folosul său şi al coinculpatei B.N.G., sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către partea vătămată fiind însuşite de cei doi inculpaţi.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, partea vătămată, în mod constant a arătat că după ce s-a certat cu prietenul său - prin intermediul căruia l-a cunoscut pe recurentul inculpat – în luna decembrie 2011 a acceptat propunerea acestuia de a veni în municipiul Braşov să se prostitueze, însă la sosire a fost ameninţată de inculpat cu o sabie, spunându-i că „o taie, dacă face vreo manevră” şi ulterior, lovită foarte tare cu palma pentru că a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu un client. A mai precizat partea vătămată că ameninţările şi violenţele fizice exercitate asupra sa au fost de natură a-i crea o stare de temere, fiind astfel nevoită să se prostitueze în condiţiile impuse de recurent, timp de o lună, până când a reuşit să fugă de la acesta.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile inculpatei A.V. şi ale martorului C.A., cei doi precizând că l-au văzut pe recurent împreună cu partea vătămată în gara Braşov şi cu declaraţiile martorilor L.T. şi R.A.P., recepţioneri la Hotelul C., unde a fost cazată partea vătămată şi care au arătat că l-au văzut la hotel pe recurent.

Rezultă că recurentul inculpat s-a implicat în activitatea de traficare a părţii vătămate, pe care a convins-o să vină să se prostitueze în mun. Braşov, pronunţându-i în mod fraudulos că vor împărţi banii obţinuţi în mod egal pentru ca, imediat după sosirea părţii vătămate să-i inducă acesteia o puternică stare de temere, ce a determinat-o să accepte practicarea prostituţiei în condiţiile impuse de inculpat (toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau luaţi de recurent şi de concubina sa, inculpata B.N.G.).

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei criticată de recurent în motivele de recurs scrise, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nu a mai fost susţinută de către apărător în concluziile orale.

În realitate, recurentul inculpat a criticat decizia pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei, situaţie care însă este exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. O atare critică ar fi putut fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anterior modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În realizarea scopului susmenţionat, respectiv de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, pedeapsa aplicată recurentului inculpat - 5 ani închisoare - se încadrează în limitele prevăzute de lege (potrivit art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi).

În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabile recurenţilor inculpaţi, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului.

Potrivit art. 13 C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Se constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziţia art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Prin aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din raţiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârşit infracţiuni. Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legală de fapta comisă şi de autorul ei.

La identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condiţiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală şi, în sfârşit, criteriul pedepsei.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente cum ar fi : cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participaţie, tentativa, recidiva etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.

Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie ar permite judecătorului să legifereze (în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011).

Problema care se pune în speţă este aceea a aprecierii legii penale mai favorabile prin compararea dispoziţiilor a două coduri penale, respectiv C. pen. din 1969 şi actualul C. pen.

În noul C. pen. au fost preluate majoritatea faptelor penale ce se găseau în reglementarea anterioară, însă pedepsele aplicabile au fost semnificativ diminuate. Însă din analiza de ansamblu a dispoziţiilor din noul C. pen. se constată existenţa caracterului mai favorabil al unor instituţii din vechea reglementare, instituţii pe care doctrina le-a calificat ca fiind autonome. Raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancţionator mai blând pentru inculpaţii care se află la prima confruntare cu legea penală şi care, indiferent de forma de vinovăţie, comit o singură faptă penală şi nu o pluralitate de infracţiuni. Alta este situaţia inculpaţilor care persistă într-un comportament antisocial prin săvârşirea mai multor infracţiuni, situaţie în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancţionator mai sever al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentaţi să lezeze valorile sociale ocrotite de legea penală.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile este incident în cauză însă, nu prin combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voinţa legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod şi nicidecum dispoziţii sau instituţii autonome. Altfel spus, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu şi nu pe instituţii autonome (în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, dar şi C.E.D.O. în Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunţată în cauza Maktouf şi Damjanovic împotriva Bosniei şi Herţegovina în care, deşi nu a menţionat in terminus acest lucru, a statuat că respectarea dispoziţiilor art. 7 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului impune, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile).

În speţă, în ce-o priveşte pe recurenta inculpată A.V., legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

Astfel, în ce priveşte infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen. din 1968, aceasta nu mai este incriminată ca infracţiune în C. pen. în vigoare, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. privind legea de dezincriminare şi la care s-a făcut referire şi cu ocazia analizării recursului formulat de inculpată.

Referitor la infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 328 alin. (1) C. pen. din 1969 (în vigoare la data comiterii faptei, a judecării cauzei în primă instanţă şi în apel), în noul C. pen. este incriminată în art. 213 alin. (1) C. pen., text de lege ce se va reţine în urma aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) referitoare la schimbarea încadrării juridice şi se va reduce pedeapsa principală, de la 3 ani la 2 ani închisoare.

În ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (în vigoare la data judecării în fond şi în apel a cauzei) se regăseşte în dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a) din noul C. pen., text de lege care se va reţine în sarcina recurentei inculpate în urma aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 din noul C. proc. pen.) şi se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei de la 4 ani la 3 ani închisoare, iar durata pentru care s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a), b) C. pen. de la 4 la 3 ani.

În ce-o priveşte pe recurenta inculpată B.G., referitor la infracţiunea de prostituţie, legea penală mai favorabilă este nou C. pen.

Infracţiunea de prostituţie prevăzută în art. 328 C. pen. din 1968 nu mai este incriminată în noul C. pen., astfel că devin incidente dispoziţiile art. 4 referitoare la aplicarea legii de dezincriminare la care s-a făcut referire şi cu ocazia analizării recursului declarat de aceasta.

În ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute în art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 sunt mai mari (7 ani la 18 ani) decât cele prevăzute în art. 211 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. (5-12 ani închisoare), mai favorabilă este Legea nr. 678/2001 deoarece în favoarea recurentei inculpate au fost reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 - care nu se regăsesc în noul C. pen. - şi care au avut drept consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul special de 7 ani închisoare. Prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare, recurentei inculpate ar trebui să i se aplice minimul de 5 ani închisoare prevăzut de art. 211 alin. (1) şi (2) din noul C. pen., care depăşeşte cuantumul pedepsei stabilite de instanţa de apel.

Referitor la recurenta inculpată B.N.G., chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - 5 la 15 ani - sunt mai mari decât cele prevăzute de art. 210 din noul C. pen. - 3 la 10 ani –, legea mai favorabilă este prima menţionată faţă de împrejurarea că în favoarea inculpatei au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare, care nu se regăsesc în noul C. pen. şi care au avut ca şi consecinţă reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, adică 4 ani închisoare.

În ce-l priveşte pe recurentul inculpat N.C.D., legea mai favorabilă este noul C. pen.

Infracţiunea de trafic de persoane este pedepsită potrivit art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în vigoare la data soluţionării cauzei în fond şi în apel, cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 210 alin. (1) din noul C. pen., infracţiunea de trafic de persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii A.V., B.G. şi N.C.D., se vor casa în parte, atât decizia, cât şi sentinţa, numai în ceea de priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., condamnarea inculpatelor A.V. şi B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, confiscarea sumelor de bani obţinute din această infracţiune, temeiul confiscării speciale ca urmare a reţinerii infracţiunii de proxenetism în sarcina inculpatei A.V. şi rejudecând în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatei A.V., în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei A.V. pentru infracţiunea de prostituţie, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen.), se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele şi se va dispune ca susnumita inculpată să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 8 luni, inculpata urmând să execute, în final, 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. anterior, aplicată inculpatei B.G., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală.

Se va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. anterior, aplicată inculpatei pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată minoră F.F.I.).

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) se va schimba încadrarea juridică a faptei, în ce-l priveşte pe inculpatul N.C.D., din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i se va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei şi deciziei se vor menţine restul dispoziţiilor acestor hotărâri.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata B.N.G..

În baza art. 112 lit. e) C. pen., se va dispune confiscarea de la inculpata A.V. a sumei de 2.020 lei, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de proxenetism (parte vătămată C.M.), precum şi a sumei de 7.500 lei, dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane asupra părţii vătămate B.Z.R.

Se va schimba temeiul confiscării sumelor de câte 3.833 lei de la inculpaţii A.V. şi N.C.D., reţinut de instanţa de fond, din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, în art. 112 lit. e) C. pen. în vigoare.

Se va înlătura din dispozitivul sentinţei dispoziţia privind confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatele A.V. şi B.G., a sumelor de câte 33.600 lei fiecare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de prostituţie, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală ca infracţiune.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.C.D., durata reţinerii şi arestării preventive, de la 7 mai 2012 la 17 februarie 2014.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată B.N.G. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de parchet, inculpaţii A.V., B.G. şi N.C.D., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii N.C.D., A.V. şi B.G. împotriva Deciziei penale nr. 62/AP din 4 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 5/S din 5 februarie 2013 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., condamnarea inculpatelor A.V. şi B.G., pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, greşita confiscare a sumelor de bani obţinute din această infracţiune, temeiul confiscării speciale ca urmare a reţinerii infracţiunii de proxenetism în sarcina inculpatei A.V. şi, rejudecând în aceste limite:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatei A.V., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, inculpata executând în final pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. anterior, aplicată inculpatei B.G., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. anterior, aplicată de instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (parte vătămată minoră F.F.I.) prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei, pentru inculpatul N.C.D., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.N.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la inculpata A.V. a sumei de 2.020 lei, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de proxenetism (parte vătămată C.M.), precum şi a sumei de 7.500 lei, dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane asupra părţii vătămate B.Z.R.

Schimbă temeiul confiscării sumelor de câte 3.833 lei de la inculpaţii A.V. şi N.C.D. reţinut de instanţa de fond, din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, în art. 112 lit. e) C. pen. în vigoare.

Înlătură din dispozitivul sentinţei penale recurate dispoziţia privind confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatele A.V. şi B.G., a sumelor de câte 33.600 lei fiecare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de prostituţie, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.C.D. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 mai 2012 la 17 februarie 2014.

Obligă recurenta intimată inculpată B.N.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat N.C.D., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată B.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată A.V., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile B.Z.R., C.M. şi F.F.I., în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 568/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 577/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 566/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 568/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 577/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 6/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel ICCJ. Decizia nr. 610/2014. Penal