ICCJ. Decizia nr. 568/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 568/2014
Dosar nr. 6193/109/2011*
Şedinţa publică din 17 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, prin Sentinţa penală nr. 769 din 19 septembrie 2012, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei privind-o pe inculpată, din infracţiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzut de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., pentru această încadrare juridică dispunând condamnarea inculpatei G.I. (fiica lui G. şi V., fără antecedente penale), prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpată, de probe biologice, la data eliberării ei, în vederea introducerea profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut:
Inculpata G.I., prin rechizitoriul din 05 decembrie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş în dosarul nr. 884/P/2011 a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru infracţiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., reţinându-se că în noaptea de 07 iulie 2011, în jurul orei 2:00, a născut, la domiciliu, neasistată medical, un făt viu, după care, pe fondul tulburării provocate de naştere, l-a aruncat într-un recipient de gunoi menajer amplasat în apropierea locuinţei, nou-născutul suferind leziuni la nivelul capului şi al corpului, după câteva ore el decedând.
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 12 ianuarie 2012, Tribunalul Argeş, a condamnat-o pe inculpată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 177 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare în condiţiile modalităţii de executare prevăzută de art. 861 C. pen.
Sentinţa a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 26/A din 29 martie 2012, admiţând calea de atac, a desfiinţat hotărârea, a dispus înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, considerentul de nelegalitate a sentinţei fiind nestabilirea, exactă, a stării psihice a inculpatei imediat după naştere, sens în care s-a impus completarea raportului de expertiză medico-legală.
Probatoriul administrat, respectiv actele de constatare, fişa de urgenţă de la Serviciul de ambulanţă nr. 37882 din 07 iunie 2011, constatările preliminare privind cauza decesului nou-născutului, ancheta socială, raportul de constatare medico-legală de autopsie, rapoartele de expertiză medicală nr. 224 A1 şi nr. 268 A13, raportul de expertiză medico-legală examen ADN, declaraţiile inculpatei, ale martorilor M.G., M. (C.) I., V.N.V., C.V., completarea raportului de expertiză medico-legală, au relevat următoarea situaţie de fapt:
Naşterea fătului viu, de sex masculin, a avut loc în noaptea de 7 iulie 2011. Imediat, inculpata a pus fătul într-o pungă din plastic, pe aceasta a introdus-o într-o alta, s-a deplasat la tomberoanele pentru gunoi menajer din apropierea locului unde născuse, respectiv oraşul Mioveni, punga aruncând-o într-un recipient din parcarea blocului U.
La urmărirea penală, inculpata a declarat că întreţinuse relaţii sexuale neprotejate cu T.D., de acesta despărţindu-se în decembrie 2010.
Raportul de constatare medico-legală din 2 noiembrie 2011, a înscris că moartea nou-născutului a fost violentă şi s-a datorat compresiunii cerebrale urmare a hematomului subdural însoţit de hemoragie meningo-ventriculară consecinţă a unui traumatism acut cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă craniană, leziunile producându-se prin lovire cu sau de corp dur, între ele şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 iulie 2011 a reţinut că inculpata, la data examinării, a prezentat tulburare de conduită, prin carenţe afective şi socio-profesionale, dar a avut discernământul păstrat, atât în momentul săvârşirii faptei, cât şi la data examinării ei. Completarea acestui raport a înscris că inculpata nu a săvârşit fapta pe fondul tulburării psihice pricinuită de naştere.
Cu referire la comportamentul inculpatei din momentul când a văzut mai multe persoane şi lucrători de poliţie strânşi în zona tomberonului unde aruncase nou-născutul, martora M.I. a declarat că G.I. se arătase curioasă, dar nu părea afectată.
Împotriva sentinţei, inculpata a declarat apel, aceeaşi cale de atac fiind formulată şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi a art. 76 C. pen., pedeapsa astfel aplicată fiind netemeinică.
În şedinţa de judecată de la termenul din 22 noiembrie 2012, procurorul a solicitat avizarea, de către Comisia de Avizare şi Control a actelor medico-legale din Institutul Naţional de medicină Legală "Prof. Dr. M.M." Bucureşti, a concluziilor actelor medico-legale psihiatrice efectuate, apărarea inculpatei fiind de acord cu aceasta, sens în care, instanţa de apel a dispus înaintarea, spre avizare, a tuturor actelor medico-legale.
La termenul de judecată din 13 decembrie 2012, instanţa de apel a dispus înaintarea, către Institutul Naţional de medicină Legală "Prof. Dr. M.M." Bucureşti, a întregului dosar al cauzei.
La 23 ianuarie 2013, cu adresa nr. E1/12296/2012 Comisia Superioară Medico-Legală din INML, susţinându-se că s-a examinat întregul material înaintat, a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către institut.
La termenul de judecată din 14 februarie 2013, instanţa de apel a dispus înaintarea dosarului cauzei pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică şi înştiinţarea inculpatei pentru a se prezenta la INML în vederea expertizării ei, în adresa de aducere la cunoştinţă inculpatei menţionându-i că se poate prezenta în orice zi de marţi, orele 10:30 - 12:30, asupra ei având o copie completă de pe fişa medicală întocmită de medicul de familie, o copie de pe documentaţia medicală întocmită la cabinetul de ginecologie imediat după naştere şi orice acte medicale pe care le-ar avea.
La termenul de judecată din 07 martie 2013, constatându-se că inculpata nu s-a prezentat în vederea expertizării ei, în temeiul art. 117 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus internarea inculpatei în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. A.O." din Bucureşti pe perioada expertizării, măsura urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele de poliţie, sens în care s-a dispus înştiinţarea inculpatei cu aducerea la cunoştinţă a documentelor medicale necesare.
Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, cu adresa A6/2186/2013 din 19 martie 2013 a comunicat instanţei scrisoarea metodologică privind desfăşurarea expertizelor medico-legale psihiatrice revizuită 2, în extras înscriindu-se că se impune examinarea nemijlocită a persoanei, obligatoriu, se înaintează materialul dosarului, acesta constituind principala sursă de documentare, caracteristica principală a activităţii de expertiză medico-legală psihiatrică fiind de reconstituire, prin metode ştiinţifice, a unui status psihic anterior examinării persoanei şi a documentelor.
Apărătorul din oficiu al inculpatei, desemnat pentru asistenţa juridică în apel, pentru termenul de judecată din 28 martie 2013, a înaintat instanţei de apel un înscris olograf însoţit de o copie a adeverinţei medicale datată 13 martie 2013, în care se înscrie că G.I. este gravidă în 32 săptămâni sarcină în evoluţie.
Pentru acelaşi termen de judecată, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, Secţia 17 Poliţie Rurală Tigveni, Post Poliţie Şuici, comunică instanţei de apel că inculpatei i s-a adus la cunoştinţă dispoziţia de internare, aceasta a refuzat să se deplaseze la unitatea spitalicească motivând că are probleme medicale.
La 28 martie 2013, instanţa de apel a dispus, în temeiul art. 117 alin. (2) C. proc. pen., ca organul de poliţie Şuici, de la domiciliul inculpatei, să ia măsuri pentru internarea ei în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. A.O." Bucureşti pe perioada expertizării şi, de asemenea, plata costului expertizei medico-legale psihiatrice.
La 02 aprilie 2013, telefonic agentul şef de la Poliţia Şuici a fost încunoştinţat despre dispoziţia instanţei privind măsura amintită.
La 16 aprilie 2013, poliţia de la domiciliul inculpatei, comunică instanţei de apel că personal, lucrătorul desemnat s-a prezentat la casa locuită de aceasta, a găsit acolo pe numitul G.G.C. (frate), acesta susţinând că G.I. plecase în oraşul Topoloveni la concubinul ei de circa două săptămâni, nu cunoştea numele concubinului, dar că telefonic, sora lui, la 13 aprilie 2013, i-a relatat că a născut în spitalul din Piteşti.
La termenul de judecată din 18 aprilie 2013, avându-se în vedere poziţia inculpatei astfel cum transpare din mersul cercetării judecătoreşti, instanţa de apel, printre altele, a dispus comunicarea, de către Spitalul judeţean Argeş, dacă inculpata se afla sau nu internată, dacă a fost sau nu internată, dacă a născut, care este situaţia ei din punct de vedere medical, la fel, asupra obligaţiei de a se supune efectuării expertizei medico-legale psihiatrice pentru încadrarea juridică a faptei, dar şi că refuză, nejustificat, aceasta, refuzul reprezintă şi posibilitatea de a se reveni asupra probei, cu toate consecinţele.
Totodată, s-a mai dispus ca Postul de Poliţie Şuici să insiste în efectuarea de demersuri pentru aplicarea dispoziţiei instanţei şi eventual, să comunice dacă imposibilitatea aplicării este urmarea unei cauze obiective generată de starea de sănătate a inculpatei sau reprezintă refuz intenţionat al acesteia.
Spitalul judeţean de Urgenţă Piteşti, cu Adresa nr. 8.554 din 30 aprilie 2013, a comunicat instanţei de apel că G.I. a fost internată în perioada 13 aprilie 2013 - 22 aprilie 2013 la secţia Ginecologie II, naşterea având loc prin cezariană, la data adresei ea nemaifiind internată.
La 09 mai 2013, lucrătorul de poliţie de la postul domiciliul inculpatei, telefonic, a comunicat că deplasându-se la casa locuită de G.I., a aflat de la acelaşi G.G. că inculpata a născut, s-a mutat la concubinul ei şi că şi-a stabilit reşedinţa în oraşul Topoloveni.
La termenul de judecată din 09 mai 2013, procurorul, dezvoltând considerente legate de diligenţele depuse pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, refuzul inculpatei de a se prezenta personal pentru realizarea actului, imposibilitatea internării ei pentru că între timp născuse un alt copil, actele medico-legale care atestă că G.I. prezenta o tulburare de conduită afectivă socio-profesională, discernământ păstrat însă, a solicitat revenirea asupra efectuării unei noi expertize.
Instanţa de apel, în deliberare, constatând că dosarul s-a aflat pe rolul său de mult timp, expertiza nu s-a efectuat din cauza pasivităţii inculpatei prin opoziţie, în raport cu probele şi lucrările cauzei, de practica juridică în materie, a dispus revenirea asupra expertizei medico-legale psihiatrice, eficienţa acesteia după trecerea unui timp îndelungat de la data faptei fiind îndoielnică.
Apelurile din cauză au fost dezvoltate în şedinţa publică de judecată de la termenul din 30 mai 2013, apărătorul din oficiu al inculpatei susţinând că încadrarea juridică este infracţiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., iar cu referire la pedeapsa aplicată, cuantumul acesteia trebuie micşorat.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 70/A din 11 iunie 2013 a respins, ca nefondate apelurile, printre altele, instanţa reţinând că, potrivit jurisprudenţei în materie, nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naştere în sensul incriminării prevăzute de art. 177 C. pen. - tulburările proprii actului fiziologic al naşterii, acestea încetează odată cu naşterea, de altfel, nici manifestările emoţional - afective determinate de stările conflictuale sau potenţial conflictuale în care s-a găsit mama.
În cauză, inculpata nu a avut dificultăţi în a rememora împrejurările săvârşirii faptei, la urmărirea penală, în 8 iulie 2011, ea declarând că în lunile septembrie - decembrie 2010 a întreţinut relaţii sexuale neprotejate cu T.D. care era mai mic decât ea cu un an, relaţiile se consumau acasă la ea în comuna Şuici, şi-a dat seama că era gravidă pentru că se îngrăşase şi simţea că îi mişcă ceva prin burtă, nu a spus nimănui că e gravidă, pentru a masca aceasta s-a plâns unor vânzătoare că s-a îngrăşat pentru că mânca shaorma, la fel, a început să poarte haine largi.
Cu referire strică la noaptea de 7 iulie 2011, inculpata, olograf, a menţionat că a început să aibă dureri, s-a dus la baie, s-a masat pe abdomen, a născut în vasul de toaletă un copil, l-a lăsat acolo, copilul era cu picioarele în apă şi cu capul afară, din bucătăria locuinţei a luat sacul în care se aflau resturi menajere, s-a întors în baie, a luat copilul, l-a pus în sacul de gunoi peste deşeurile menajere, a legat sacul, l-a băgat într-o altă pungă pentru gunoi, a legat-o şi pe aceasta, a fugit în balcon cu acea pungă în care se afla şi copilul şi profitând că cei din casă erau în camerele lor, a părăsit locuinţa, s-a dus la tomberoanele de gunoi şi a pus punga în al doilea tomberon din partea dreaptă, imediat întorcându-se în casă şi aici întinzându-se pe un pat.
Probatoriul relevat a demonstrat şi că uciderea copilului nu a fost "săvârşită imediat după naştere", raportul de constatare medico-legală de autopsie reţinând că fătul a fost găsit viu în jurul orei 6:00 din dimineaţa zilei de 07 iulie 2011, decesul instalându-se în aceeaşi zi, la ora 12:05.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, inculpata a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 27 iunie 2013, primul termen de judecată stabilit aleatoriu fiind 10 decembrie 2013.
Astfel cum s-a detaliat în încheierea de la termenul de dezbateri din 11 februarie 2014, inculpata a fost citată legal, a semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare, în scris, cerând amânarea judecării pentru a-şi angaja un apărător, instanţa de recurs admiţându-i cererea. La termenul de judecată acordat, 11 februarie 2014, inculpata nu s-a prezentat, s-a constatat că nu-şi angajase apărător, cauza fiind dezbătută cu un apărător desemnat din oficiu, acesta având împuternicire avocaţială încă de la termenul din 10 decembrie 2013.
Apărătorul din oficiu, oral, a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 200 C. pen. în vigoare începând cu 01 februarie 2014 (uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă, reţinerea incidenţei dispoziţiei art. 3201 C. proc. pen. anterior şi aplicarea unei pedepse mai mici, legea penală mai favorabilă fiind C. pen. nou).
Analizând calea de atac declarată, se reţin următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit legii de procedură anterioare referitoare la recurs.
În cauză, recursul se analizează potrivit cazurilor de casare conform normelor C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859, art. 3853, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013 având în vedere data pronunţării deciziei recurate, respectiv 11 iunie 2013, ulterioară deci intrării în vigoare a legii indicate.
Recursul inculpatei nu a fost motivat în scris, în termenul precizat în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Referitor apărării inculpatei, că în cauză, aplicând legea penală mai favorabilă (art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014) faptei săvârşită de inculpată trebuie să i se dea încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 200 din noul C. pen., în realitate, se solicită schimbarea încadrării juridice caz de casare prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen. vechi, caz de casare abrogat expres prin Legea nr. 2/2013, fapta inculpatei, încadrată în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. vechi (omor calificat asupra unei rude apropiate), în C. pen. în vigoare îi corespunde infracţiunea prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 - omorul săvârşit asupra unui membru de familie - modificarea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei nemaifiind posibilă decât dacă s-ar constata nelegalităţi privind valabilitatea probatoriului şi s-ar determina înlăturarea lui şi reevaluarea elementelor de fapt, ceea ce nu se constată în cauză, instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, astfel cum prevedea art. 371 C. proc. pen. vechi, realizând o proprie analiză, completă, fără dubiu.
De asemenea, în recurs, nu se mai poate da eficienţă manifestării de voinţă a inculpatei din primul ciclu procesual (Sentinţa penală nr. 17 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş), respectiv recunoaşterea vinovăţiei şi judecarea în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. vechi, în redactarea dată prin Legea nr. 102/2010, Decizia penală nr. 26/A din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, corect şi legal, dispunând rejudecarea cauzei în procedura comună, respectiv administrarea întregului probatoriu la cercetarea judecătorească oral, nemijlocit, în contradictorialitate, orice reformare a hotărârii pronunţată în apel fiind, ca atare, strâns legată de aplicarea legii.
Privind aplicarea art. 5 C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, pentru a determina ce lege penală este incidentă, se analizează, în ce o priveşte pe inculpată influenţa modificărilor privind elementele constitutive ale infracţiunii, dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă, dacă aceasta poate retroactiva ca fiind în favoare, pedeapsa la data săvârşirii faptei şi cea de la data soluţionării recursului, la fel, legătura de unire dintre incriminare şi pedeapsă avându-se în vedere că nu se poate combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o alta şi a combina incriminarea şi pedeapsa dintr-o lege cu dispoziţiile favorabile privind circumstanţele atenuante dintr-o altă lege, aceasta pentru că aşa se stabileşte incriminarea şi se individualizează pedeapsa.
Concret, inculpata a fost condamnată pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. vechi (omorul asupra unei rude apropiate), pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Modificarea legislativă (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările anterioare, în vigoare de la 01 februarie 2014), încadrează fapta în infracţiunea prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 (omorul săvârşit asupra unui membru de familie), pedeapsa fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, maximul special majorându-se cu o pătrime (art. 199(1) C. pen. nou), deci închisoare de la 10 la 25 ani.
Aparent, având în vedere minimul pedepsei, C. pen. nou ar fi mai favorabil, dar instanţa a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. vechi (conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi comportare sinceră în cursul procesului), art. 76(1) lit. a) C. pen. vechi privind efectele circumstanţelor atenuante, prevăzând că pedeapsa principală se reduce când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.
C. pen. nou, în art. 75 enumeră circumstanţele atenuante, dar această enumerare nu mai cuprinde, în conţinut, nimic din cele reţinute în baza C. pen. în vigoare la data săvârşirii faptei, or, circumstanţele atenuante însoţind încadrarea şi legea aplicabilă, legea veche este mai favorabilă, încadrarea C. pen. nou, chiar dacă circumstanţele atenuante ar fi avut corespondent, pedeapsa ar fi putut fi micşorată, coborâtă, cu o treime (între 6 ani şi 8 luni închisoare şi 26 ani închisoare), C. pen. vechi prevăzând, în condiţiile subliniate, limite între 5 şi 25 ani închisoare.
Cu referire la pedepsele complementare şi pedepsele accesorii, în aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit căruia, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea săvârşită, C. pen. vechi în vigoare până la 01 februarie 2014 fiind mai favorabil inculpatei, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie aplicate sunt corecte, potrivit art. 64(1) şi art. 71 C. pen.
Ca atare, faţă de considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.I. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 571/2014. Penal → |
|---|
