ICCJ. Decizia nr. 587/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 587/2014
Dosar nr. 982/98/2013
Şedinţa publică din 17 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148/F din 14 iunie 2013, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 74-76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pedeapsa accesorie).
În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni calculat de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni.
A atras atenţia inculpatului şi asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.
În baza art. 71 alin. final C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.
A admis, în parte, acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomiţa.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomiţa a sumei de 161.116 lei şi dobânda legală (reprezentând 147.810 lei T.V.A. şi 13.306 lei impozit pe profit) până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. şi art. 353 C. proc. pen. a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător a construcţiei tip garaj situată în municipiul Slobozia, str. Ialomiţei, suprafaţă construită 16,38 mp cu valoare de impunere 6.251 lei (proprietatea inculpatului) în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei, să fie comunicată O.N.R.C. o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti.
În baza art. 191 alin. final C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa inculpatul B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că fapta inculpatului B.C., care în calitate de administrator al SC L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 - 30 septembrie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un număr de aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuieli de prestări servicii care nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 148.171 lei reprezentând T.V.A. şi 13.306 lei impozit pe profit, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, la urmărirea penală au fost audiaţi inculpatul, martorii B.M.S. şi P.V.
La dosarul de urmărire penală se mai află: referat de terminare a urmăririi penale, rezoluţie de începere a urmăririi penale, rezoluţie de confirmare a începerii urmăririi penale, sesizare penală, proces verbal din 23 decembrie 2011 emis de D.G.F.P. Ialomiţa, adrese emise de O.R.C. Ialomiţa, adresă constituire parte civilă, adrese privind „Declaraţiile 394" depuse de SC L.T. SRL Slobozia, raport de inspecţie fiscală şi anexe, adrese emise de D.G.F.P. Ialomiţa-A.I.F., adresă emisă de A.F.P. sector 6 Bucureşti, adrese şi controale încrucişate efectuate de D.G.F.P. Ialomiţa cu alte administraţii fiscale în care se inclus şi Declaraţiile 394 precum şi procese verbale de verificare întocmite de organele de poliţie, verificări privind situaţia conturilor bancare şi extrase de cont aferente, adrese emise către Primăria munc. Slobozia şi răspunsul acesteia, declaraţii martori, referat cu propunere de N.U.P., declaraţii inculpat, copie cazier judiciar, prezentarea materialului de urmărire penală, citaţii, mandate de aducere, dovezi de îndeplinire a procedurii de citare .
Totodată, inculpatul prezent în faţa instanţei a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv probele administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
SC L.T. SRL Slobozia, administrată de inculpatul B.C., a fost înfiinţată la data de 08 decembrie 2010, având ca obiect principal de activitate comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, cu un capital social de 200 lei împărţit în cote egale de 50% între asociaţii B.S. - soţia inculpatului B.C. - şi mama acesteia, P.V.
La data de 22 decembrie 2011, inspectori fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomiţa, A.I.F., au efectuat o inspecţie fiscală generală la SC L.T. SRL Slobozia, perioada supusă controlului fiind de la înfiinţarea acestei societăţi - 08 decembrie 2010 (10 decembrie 2010) - şi până la data de 30 septembrie 2011, activitate care s-a concretizat în întocmirea R.I.F. înregistrat din 22 decembrie 2011 (filele 36-70).
Potrivit acestui raport de inspecţie fiscală, SC L.T. SRL Slobozia a efectuat achiziţii de la SC M.M.A. SRL Cornetu, SC A. SRL Bucureşti, SC T.M. SRL Zalău, SC N.P.U.T. SRL Bucureşti, SC H.A. SRL Bucureşti, SC T.C. SRL Petrichioaia, SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti, SC V. SRL Ograda, care au fost considerate de către inspectorii fiscali ca fiind achiziţii fictive, întrucât SC L.T. SRL Slobozia nu a putut dovedi realitatea efectuării acestor prestări de servicii în folosul ei, iar administratorul societăţii nu a prezentat în timpul efectuării controlului documente justificative (situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru) prin care să ateste că aceste prestări au fost efectiv efectuate şi nici nu a putut să dovedească necesitatea efectuării acestor cheltuieli.
În plus, sumele achitate pentru plata acestor prestări servicii apăreau ca fiind efectuate numai prin casă, iar respectivii furnizori nu au declarat aceste achiziţii ca şi livrări de prestări servicii către SC L.T. SRL Slobozia prin „Declaraţia 394" pentru sem. II 2010 şi sem. I 2011.
Prin adresa din 12 ianuarie 2013 emisă de D.G.F.P. Ialomiţa - A.F.P. Slobozia, au fost înaintate la dosarul cauzei duplicate ale „Declaraţiilor informative 394" privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României, depuse de SC L.T. SRL Slobozia la organele fiscale în data de 13 martie 2012 pentru perioada sem. II 2010 şi sem. I 2011. în aceste declaraţii figurau drept furnizori de bunuri şi servicii, în favoarea SC L.T. SRL Slobozia, societăţile comerciale susmenţionate (filele 31-33).
Urmare înregistrării în contabilitatea societăţii a acestor cheltuieli nereale, SC L.T. SRL s-a sustras de la plata către bugetul de stat cu suma de 155.704 lei, reprezentând T.V.A. şi 14.680 lei, reprezentând impozit pe profit la care se adaugă majorările de întârziere.
Cu privire la impozitul pe profit, prin adresa din 20 august 2012, emisă de D.G.F.P. Ialomiţa, A.I.F. (fila 80), s-au făcut precizări suplimentare în sensul că suma de 13.306 lei reprezintă cheltuieli cu prestări de servicii din facturi emise în luna decembrie 2010 de SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti, pentru care SC L.T. SRL Slobozia nu a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală documente justificative (situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru), care să dovedească că aceste lucrări au fost efectiv prestate şi necesitatea efectuării lor, iar suma de 1.374 lei reprezintă impozit pe profit declarat eronat de societate, faţă de evidenţa contabilă.
În cuprinsul raportului de inspecţie fiscală (pag. 7) s-a menţionat că în perioada 01 august 2011 - 30 septembrie 2011, SC L.T. SRL Slobozia a achiziţionat cereale de la persoane fizice în sumă de 142.231 lei, pentru care trebuia să constituie şi să declare impozit pe veniturile din activităţile agricole în sumă de 2.845 lei pentru lunile august şi septembrie 2011, conform prevederilor art. 74 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, însă această situaţie nu are semnificaţie penală, ci doar fiscală, întrucât respectivele achiziţii de cereale s-au dovedit a fi operaţiuni comerciale reale şi au fost înregistrate ca atare în contabilitatea societăţii, chiar dacă impozitul respectiv pe veniturile din activităţile agricole nu a fost declarat ca atare în faţa organelor fiscale.
Aceeaşi situaţie a fost şi în legătură cu suma de 1.374 lei, reprezentând impozit pe profit nedeclarat de societate în trim. IV 2010, dar înregistrat în evidenţa contabilă a SC L.T. SRL Slobozia, întrucât de esenţa infracţiunii de evaziune fiscală este activitatea de neînregistrare şi nu de nedeclarare a unui impozit sau taxă care se achită către bugetul statului.
Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi în legătură cu calculul T.V.A. stabilit de organele de control fiscal în ceea ce priveşte reţinerea ca prejudiciu penal. Astfel, în Anexa nr. 1 privind sumele de la diverşi furnizori pentru care nu s-a acordat dreptul de deducere la T.V.A. (fila 107), este întocmit un tabel în care T.V.A.-ul de plată datorat bugetului statului este în cuantum total de 155.704 lei, corespunzător tuturor celor 8 furnizori fictivi, în care se include însă şi T.V.A.-ul declarat eronat de societate - faptă care, de asemenea, nu are semnificaţie penală, întrucât aceste deconturi au la bază înregistrări reale - în sumă de 7.533 lei.
Prin urmare, s-a reţinut că T.V.A.-ul de plată ce trebuie considerat ca şi prejudiciu penal este în sumă de 148.171 lei (155.704 lei - 7.533 lei).
De altfel, şi în raportul de inspecţie fiscală din 22 decembrie 2011 (pag. 3), suma de 148.171 lei este defalcată pe perioade de timp şi anume, pentru trim. IV 2010 - 124.749 lei - T.V.A. dedus eronat de societate din facturi, reprezentând achiziţii de servicii, pentru care societatea nu a putut dovedi realitatea efectuării acestor prestări de servicii şi, la fel suma de 23.422 lei, reprezentând T.V.A. dedus eronat de societate în perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2011 (124.749 lei + 23.422 lei = 148.171 lei).
Din examinarea fişelor de cont analitic pentru fiecare furnizor al SC L.T. SRL Slobozia (filele 50-56) a rezultat că toate facturile fictive au fost întocmite imediat de la înfiinţarea acestei societăţi respectiv (numai) în luna decembrie 2010, începând cu data de 09 decembrie 2010 şi până la 30 decembrie 2010.
În cazul furnizorului SC V. SRL Ograda, perioada de timp este mai îndelungată fiind cuprinsă între 01 februarie 2011 - 29 iunie 2011, ocazie cu care această societate a emis către SC L.T. SRL Slobozia un nr. de 29 facturi fiscale (filele 57-58), situaţia fiind explicabilă prin prisma faptului că administratorul acestei societăţi, P.V., este chiar soacra inculpatului B.C.
Pe lângă verificările fiscale efectuate de către inspectorii fiscali, a realităţii operaţiunilor comerciale consemnate în facturile emise de furnizorii SC M.M.A. SRL Cornetu (18 facturi, fila 50), SC A. SRL Bucureşti (16 facturi, fila 51), SC T.M. SRL Zalău (16 facturi, fila 50), SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti (16 facturi, fila 53), SC T.C. SRL Petrichioaia (18 facturi, fila 54), SC H.A. SRL Bucureşti (15 facturi, fila 55), SC N.P.U.T. SRL Bucureşti (13 facturi, fila 56), SC V. SRL Ograda (29 facturi, filele 57-58), organele de cercetare ale poliţiei au procedat la rândul lor la efectuarea de investigaţii şi controale, rezultatul fiind acelaşi, şi anume că aceste operaţiuni comerciale consemnate în toate cele 141 facturi sunt fictive.
Aceste facturi fiscale au fost înregistrate din dispoziţia inculpatului B.C. numai în scopul diminuării bazei impozabile şi a bazei de calcul T.V.A. în vederea sustragerii de la plata T.V.A. şi a impozitului pe profit.
La momentul efectuării controlului fiscal, facturile fiscale au fost vizualizate şi examinate ca atare de către inspectorii fiscali T.M. şi F.P.L., după cum a rezultat şi din declaraţiile date de aceştia în calitate de martori, ele fiind înregistrate ca atare în evidenţa contabilă a SC L.T. SRL Slobozia, pentru ca această societate să plătească un T.V.A. în cuantum cât mai redus către bugetul consolidat al statului.
Inculpatul a menţionat că la momentul în care B.M.S. i-a solicitat să elibereze şi să-i pună la dispoziţie garajul respectiv, pe care-l utiliza de la aceasta cu titlu gratuit, a fost nevoit să efectueze curăţenie în garaj. Cu această ocazie, manipulanţii pe care i-a angajat au aruncat la tomberonul de gunoi toate cutiile în care erau ambalate respectivele documente contabile, fără ştirea lui.
Deşi a mers împreună cu manipulanţii la locul indicat de aceştia pentru recuperarea cutiilor cu documente contabile, acestea nu au mai fost găsite la tomberonul de gunoi unde au fost aruncate.
Exact aceeaşi apărare a furnizat-o şi numita P.V., nimeni alta decât soacra inculpatului B.C., şi având totodată şi calitatea de asociat în cadrul SC L.T. SRL Slobozia.
În momentul în care organele de poliţie i-au solicitat acesteia, în calitate de administrator al SC V. SRL Ograda, să le pună la dispoziţie toate documentele contabile în baza cărora a desfăşurat relaţii comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia (din fişa analitică rezultă că au fost emise de această societate un număr de 29 facturi către SC L.T. SRL Slobozia) aceasta a invocat la fel, că nu se mai afla în posesia evidenţei contabile a SC V. SRL Ograda.
Aceasta a declarat că motivul pentru care a pierdut posesia asupra documentaţiei contabile îl constituie faptul că a renovat locuinţa proprietate din localitatea Ograda, unde a fost stabilit şi sediul social al SC V. SRL Ograda, însă muncitorii care au lucrat la renovarea casei au aruncat din greşeală nişte pungi din plastic care cuprindeau întreaga evidenţă contabilă a SC V. SRL Ograda.
Toate aceste apărări au condus, o dată în plus, la concluzia că cele 141 facturi înregistrate ca şi cheltuieli în evidenţa contabilă a SC L.T. SRL nu sunt fundamentate pe o realitate.
În declaraţiile date în cauză, inculpatul B.C. a arătat că a desfăşurat activităţi comerciale cu furnizorii care i-au emis facturile fiscale înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii sale, fie în baza unor contracte de colaborare (încheiate cu SC T.M. SRL Zalău şi SC T.C. SRL Petrichioaia), în baza unor contracte comerciale (SC H.A. SRL Bucureşti şi SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti), în virtutea unor contracte de prestări servicii (SC A. SRL Bucureşti şi SC M.M.A. SRL Cornetu), fie în baza unor înţelegeri verbale pe care le-a avut cu administratorul SC V. SRL Ograda.
Astfel, acesta a susţinut că de la SC T.M. SRL Zalău a cumpărat piese de schimb pentru utilaje grele şi maşini; a închiriat mijloace de transport auto de la SC H.A. SRL Bucureşti şi SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti; a amenajat o placă betonată cu infrastructură, lucrare pe care a sub contractat-o la SC M.M.A. SRL Cornetu; a achiziţionat articole publicitare de la SC N.P.U.T. SRL Bucureşti; a desfăşurat diferite activităţi comerciale cu SC V. SRL Ograda.
Acesta a mai declarat că pentru toate aceste achiziţii şi prestări servicii efectuate de furnizorii susmenţionaţi, aceştia i-au emis facturi fiscale cuprinse în fişele de cont analitic pentru fiecare furnizor în parte, pe care le-a achitat în totalitate, însă nu-şi poate explica de ce anume fişele de cont analitice pentru societăţile comerciale susmenţionate nu au fost semnate la rubricile „Întocmit" şi „Verificat".
Aceste afirmaţii ale inculpatului au fost, însă, combătute prin probele existente la dosarul cauzei, după cum urmează:
- în cazul furnizorilor SC T.M. SRL Zalău, SC H.A. SRL Bucureşti, SC A. SRL Bucureşti, însăşi administratorii acestor societăţi comerciale au precizat, prin adresele transmise la dosarul cauzei, că nu au desfăşurat relaţii şi contracte comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia în perioada 2010 -2011 (filele 98, 108, 111, 171);
- prin procesul-verbal din 05 iunie 2012, D.G.F.P. Sălaj, A.I.F., a efectuat un control încrucişat din care a rezultat că în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 martie 2012, SC T.M. SRL Zalău nu a avut relaţii comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia (filele 104-105);
- de asemenea, A.F.P. din sector 2 Bucureşti (filele 231-232), sector 6 Bucureşti (fila 175), au înaintat „Declaraţiile informative 394" privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României pentru perioada sem. II 2010, sem. I 2011 şi sem. II 2011, în cazul SC H.A. SRL Bucureşti (filele 112-169), SC A. SRL Bucureşti (filele 176-200) şi SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti (filele 235-238) din examinarea cărora nu a rezultat că aceste societăţi comerciale au desfăşurat activităţi comerciale cu SC L.T. SRL Slobozia;
- în cazul SC M.M.A. SRL Cornetu, A.F.P. sector 6 Bucureşti a comunicat că reprezentantul acestei societăţi, cetăţean al Republicii Moldova, nu a depus „Declaraţiile 394" privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, iar societatea nu figurează cu puncte de lucru declarate şi nici nu funcţionează la adresa unde este stabilit domiciliul fiscal (a se vedea în acest sens filele 210-212 şi 220);
- în legătură cu SC T.C. SRL Petrichioaia, judeţul Ilfov, D.G.F.P. Ilfov a înaintat „Declaraţia 394" aferentă sem. II 2010, din cuprinsul căreia rezultă inexistenţa relaţiilor comerciale dintre această societate şi SC L.T. SRL Slobozia (filele 220-221);
- în plus, organele de poliţie au efectuat verificări la sediul social al acestei societăţi comerciale în com. Petrichioaia, judeţul Ilfov, ocazie cu care nu a fost identificat sediul social 228-230;
- la fel au procedat organele de poliţie şi în cazul sediilor sociale declarate de SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti, SC N.P.U.T. SRL Bucureşti, iar prin procesele-verbale întocmite în aceste împrejurări nu au fost identificate respectivele sedii sociale şi nici administratorul SC A.B.P.L.D. SRL Bucureşti (239-240, 258);
- a fost identificat numitul B.C.F., care figurează drept administrator al SC N.P.U.T. SRL Bucureşti, care în declaraţia dată în cauză a menţionat că nu cunoaşte împrejurările în care a fost desemnat ca administrator al acestei societăţi, precizând faptul că a mai fost audiat şi de către alte organe de cercetare penale ale poliţiei (fila 256).
- au fost examinate şi extrasele bancare emise de societăţile bancare la care SC L.T. SRL Slobozia figurează ca având deschise conturi bancare, însă s-a observat că aceste extrase de conturi nu relevă efectuarea unor transferuri bancare sau retrageri de numerar în beneficiul societăţilor furnizoare nominalizate mai sus;
- în raportul de control fiscal s-a menţionat că toate plăţile aferente prestărilor de servicii s-au făcut prin contul casa, deci aceste servicii ar fi fost achitate în numerar.
Prin adresa din 04 martie 2013, (fila 25), D.G.F.P. Ialomiţa - Biroul Juridic, a comunicat faptul că SC L.T. SRL Slobozia figurează în evidenţele fiscale la data de 19 februarie 2013 cu următoarele creanţe:
- T.V.A. 155.343 lei
- Majorări de întârziere T.V.A. - 41.041 lei Impozit pe profit 14.680 lei
- Majorări de întârziere impozit pe profit 4.110 lei
- Impozit pe venitul din activităţile agricole 2.845 lei
- Majorări de întârziere impozit pe venitul din activităţi agricole 67 lei Total 218.447 lei.
A fost achitată din totalul de 218.447 lei doar suma de 361 lei T.V.A.. în consecinţă, s-a constituit parte civilă cu suma de 218.086 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.C., care în calitate de administrator al SC L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 - 30 septembrie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un număr de aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuieli de prestări servicii care nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 148.171 lei, reprezentând T.V.A. şi 13.306 lei impozit pe profit, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Tribunalul a procedat la soluţionarea laturii penale a cauzei având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
La stabilirea pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare conform art. 72 C. pen. în raportare la scopul pedepsei, conform art. 52 C. pen., la fel şi circumstanţele atenuante personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, şi-a recunoscut vinovăţia, a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Prima operaţiune efectuată de tribunal a fost stabilirea (referitor la minimul special) limitei pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (cauză legală de reducere a pedepsei), aplicând apoi efectele circumstanţelor atenuante prin raportarea la această limită stabilită conform celor ce preced.
Pedeapsa accesorie a fost stabilită ţinând cont de elementele concrete ale cauzei şi prin raportare la jurisprudenţa C.E.D.O. în materie.
Cu privire la cele aproximativ 141 facturi fiscale fictive privind cheltuielile de prestări servicii care nu au avut la bază operaţiuni reale, astfel cum s-au reţinut şi în actul de inculpare după finalizarea raportului de inspecţie fiscală şi declanşarea cercetărilor penale împotriva inculpatului, cele 141 de facturi nu au mai putut fi puse la dispoziţia organelor de cercetare penală, întrucât inculpatul, în calitatea sa de administrator a susţinut că, după efectuarea controlului, toate documentele contabile ale SC L.T. SRL, au fost ambalate în cutii de carton şi depozitate într-un garaj auto.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond nu a mai făcut aplicarea dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. privind anularea facturilor fiscale, acestea nemaiputând fi individualizate cu număr şi serie.
Sub aspectul laturii civile instanţa a avut în vedere toate probele şi reţinerile procurorului din rechizitoriu, cum s-a reţinut detaliat şi la situaţia de fapt, prejudiciul fiind de 148.171 lei T.V.A. şi impozit pe profit 13.306 lei, din care s-a scăzut suma de 361 lei din T.V.A. ce a fost achitat de inculpat şi s-a acordat la debitul rămas dobânda legală până la achitarea debitului.
Instanţa de fond nu a reţinut la debitele principale datorate bugetului de stat, accesoriile constând în majorări de întârziere motivat de următoarele:
În acest sens, este de menţionat Decizia nr. 196 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia nr. 384 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul penal nr. 2308/2005 al Judecătoriei Constanţa, conform căreia:
Relativ la cererea părţii civile de obligare a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata dobânzilor, penalităţilor şi majorărilor de întârziere, tribunalul a considerat că şi în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prejudiciul cauzat cuprinde echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanţelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte contribuţii.
Din această perspectivă, nu s-a putut admite soluţia de obligare a inculpatului la plata acestor sume, considerându-se că astfel s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere civilă delictuală şi fiscală, în condiţiile în care creanţele accesorii însoţesc numai o creanţă principală, datorată de debitorul (contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comercială.
În al doilea rând, s-a considerat că acordarea acestor sume nu se justifică în raport de împrejurarea că partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfinţească o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, de natură a îndrepta calcularea unor creanţe accesorii prin neplata cu întârziere.
Data la care o asemenea creanţă dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanţe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.
În al treilea rând, s-a apreciat că, fiind reglementate de C. proc. fisc., creanţele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.
Astfel, s-a considerat că singurele sume care ar putea însoţi creanţa principală sunt cele echivalente dobânzii legale, în considerarea dispoziţiilor art. 1088 C. civ., potrivit cărora la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală pentru care creditorul nu este ţinut a justifica vreo pagubă.
În consecinţă, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa principală de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pedeapsa accesorie).
În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni calculat de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni.
A atras atenţia inculpatului şi asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.
În baza art. 71 alin. final C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.
A admis, în parte, acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomiţa.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomiţa a sumei de 161.116 lei şi dobânda legală (reprezentând 147.810 lei T.V.A. şi 13.306 lei impozit pe profit) până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. şi art. 353 C. proc. pen., a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător a construcţiei tip garaj situată în municipiul Slobozia, str. Ialomiţei, suprafaţă construită 16,38 mp cu valoare de impunere 6.251 lei (proprietatea inculpatului) în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca, la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, să fie comunicată O.N.R.C. o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti.
În baza art. 191 alin. final C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar provizoriu C.I. E.T.C. Ipurl Slobozia, la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termenul legal partea civilă Statul român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 10 iulie 2013, sub nr. 982/98/2013.
Astfel, partea civilă D.G.F.P. Ialomiţa a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanţa de fond nu a reţinut cu titlu de prejudiciu şi sumele de 7.533 lei reprezentând T.V.A. declarat eronat de societate, de 2845 lei reprezentând impozit pe veniturile realizate din activităţile agricol, respectiv de 1.374 lei reprezentând impozit pe profit nedeclarat de societate.
În opinia apelantei, aceste sume trebuie considerate ca făcând parte din prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 face referire şi la evidenţierea altor operaţiuni fictive.
A mai învederat apelanta că o altă critică o reprezintă cea referitoare la împrejurarea că instanţa de fond nu a acordat şi accesoriile constând în majorări de întârziere, ci doar dobânda legală.
Astfel, s-a arătat că temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, care obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce priveşte dauna efectivă, cât şi beneficiul nerealizat.
Prin urmare, s-a apreciat că, în mod netemeinic, prima instanţă nu a stabilit răspunderea inculpatului şi cu privire la plata majorărilor de întârziere/dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului aferente prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, prin fapta inculpatului ce are caracterul unei infracţiuni.
Potrivit apelantei, acordarea dobânzilor/majorărilor de întârziere şi penalităţilor de întârziere se întemeiază pe dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 coroborate cu cele ale art. 119 din C. proc. fisc., legea specială reglementând o modalitate specifică de cuantificare a beneficiului nerealizat, concretizată în calculul de accesorii la care este îndreptăţită partea civilă.
S-a mai arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu asimilabil titlului de impunere fiscală, deoarece inspecţia fiscală, în urma căreia s-au identificat faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost finalizată cu un raport de inspecţie fiscală şi o decizie de impunere ce constituie titlu de creanţă, necontestată în termenul legal şi devenită titlu executoriu.
Prin Decizia penală nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta parte civilă Statul român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomiţa, împotriva sentinţa penală nr. 148/F din data de 14 iunie 2013 pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, în Dosarul nr. 982/98/2013.
A fost obligată apelanta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat apelul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele următoare:
Inculpatul B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt că, în calitate de administrator al SC L.T. SRL Slobozia, în perioada decembrie 2010 legale care trebuia aplicată.
În prezenta cauză, nu este incidenţă niciuna dintre aceste situaţii.
Astfel, în mod corect instanţele au dispus obligarea inculpatului B.C. la plata prejudiciului cauzat, în compunerea căruia a fost inclusă, alături de creanţa principală datorată, dobânda legală aferentă acesteia, calculată până la achitarea sa integrală, apreciind că în sarcina inculpatului nu pot fi reţinute dobânzile, majorările şi penalităţile de întârziere prevăzute de C. proc. fisc., întrucât singurele sume ce pot însoţi creanţa principală sunt cele corespunzătoare dobânzii legale.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomiţa împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul B.C.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomiţa împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul B.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 68/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... → |
|---|
