ICCJ. Decizia nr. 68/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 68/2014

Dosar nr. 5130/89/2012

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 20 din data de 28 ianuarie 2013, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpaţii T.N., G.M., H.M.P., G.O.N. şi Ţ.I.M. au fost trimişi în judecată din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 99 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. formulate de inculpaţii T.N., G.M., G.O.N. şi Ţ.I.M., prin apărători sau în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. formulate de inculpaţii H.M.P. şi G.O.N., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui privind înlăturarea agravantei legale prev. de art. 75 lit. c) C. pen. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H.M.P. şi G.O.N. şi de inculpatul H.M.P. prin apărător, în ceea ce îl priveşte pe acesta.

Pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi 74 lit. a) b), 80 şi 99 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul H.M.P., fiul lui F. şi L., născut în mun. Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în sat Siliştea, comuna Iana, judeţul Vaslui, cetăţean român, ocupaţia - agricultor, studii - 8 clase, necăsătorit - fără copii, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 110 cu ref. la art. 110¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere sau control aplicate inculpatului H.M.P. şi conf. art. 110 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 (patru) ani.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendat şi pedeapsa accesorie.

Pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, a încredinţat supravegherea minorului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, urmând ca minorul să respecte următoarele obligaţii:

- să nu frecventeze localuri publice, respectiv restaurante, baruri sau săli cu jocuri electronice;

- să presteze o activitate neremunerată în cadrul Primăriei comunei Iana pe o durată de 150 de ore, maximum 2 ore pe zi;

În baza art. 103 alin. (4) C. pen. a atras atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul H.M.P. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A stabilit ca organ de supraveghere, după împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

O copie a prezentei hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la Postul de Poliţie din comuna Iana şi Primăriei comunei Iana.

A atras atenţia inculpatului H.M.P. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 8 8 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului H.M.P. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.M.P. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 46/U din 12 octombrie 2012 emis de Tribunalul Vaslui.

Pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi 74 lit. c) art. 80 şi 99 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.O.N., fiul lui G.N. şi D.M., născut în mun. Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în sat Siliştea, comuna Iana, judeţul Vaslui, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 110 cu ref. la art. 110¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere sau control aplicate inculpatului G.O.N. şi conf. art. 110 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 (patru) ani şi patru luni.

- să nu frecventeze localuri publice, respectiv restaurante, baruri sau săli cu jocuri electronice;

- să presteze o activitate neremunerată în cadrul Primăriei comunei Iana pe o durată de 150 de ore, maximum 2 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare sau în vacantă.

În baza art. 103 alin. (4) C. pen. a atras atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul G.O.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A stabilit ca organ de supraveghere, după împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

A atras atenţia inculpatului G.O.N. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) c) şi 74 lit b) art. 80 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpaţii:

- T.N., fiul lui V. şi G., născut în municipiul Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în sat Siliştea, comuna Iana, judeţul Vaslui, cetăţean român, ocupaţia - agricultor, studii 6 clase, necăsătorit - fără copii, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. proc. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi conform art. 86² a stabilit termen de încercare 6 ani.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendat şi pedeapsa accesorie.

Pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia inculpatului T.N. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/U din 12 octombrie 2012 emis de Tribunalul Vaslui.

- G.M., fiul lui V. şi M., născut în municipiul Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în sat Siliştea,comuna Iana, judeţul Vaslui, cetăţean român, ocupaţia - agricultor, studii - 9 clase, necăsătorit - fără copii, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. proc. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi conform art. 86² a stabilit termen de încercare 6 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia inculpatului G.M. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 48/U din 12 octombrie 2012 emis de Tribunalul Vaslui.

- Ţ.I.M., fiul lui E. şi L., născut la data de 26 ianuarie 1992 în mun. Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în sat Siliştea, comuna Iana, judeţul Vaslui, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. proc. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi conform art. 86² a stabilit termen de încercare 6 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia inculpatului Ţ.I.M. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.I.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2013 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ţ.I.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 16 ianuarie 2013 emis de Tribunalul Vaslui.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpaţii T.N., G.M., G.O.N., H.M.P. şi Ţ.I.M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a Profilului Genetic.

A luat act că pretenţiile civile formulate de către partea vătămată P.A. în timpul urmăririi penale au fost achitate de către inculpaţi sau membrii familiilor acestora şi drept consecinţă partea vătămată a renunţat la pretenţiile civile formulate.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat, în solidar, inculpaţii T.N., G.M. şi Ţ.I.M., G.O.N. - în solidar cu partea responsabilă civilmente G.N. şi H.M.P. în solidar cu părţile responsabile civilmente H.F. şi H.L. să achite părţilor civile Spitalul municipal de Urgenţă E.B. Bârlad, 2478,3 lei şi Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vaslui 1311,6 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii T.N. - la 1168 lei, G.M. - 970 lei şi Ţ.I.M. 570 lei cheltuieli judiciare către stat. Sumele de 400 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu asigurat inculpatului G.M. la urmărirea penală şi suma de 600 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu asigurat inculpatului T.N. la urmărirea penală se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

A obligat inculpatul H.M.P., în solidar cu părţile responsabile civilmente H.F. şi H.L. la 970 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

A obligat inculpatul G.O.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente G.N. la 1370 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 800 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. - în stare de arest preventiv, G.O.N. şi Ţ.I.M. - în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), cu aplicare art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

S-a reţinut că în seara zilei de 30 septembrie 2012, împreună inculpaţii au exercitat agresiuni asupra părţii vătămate, P.A., cauzându-i acesteia leziuni traumatice severe, care i-au pus în primejdie viaţa.

De asemenea, prin rechizitoriu, s-a propus arestarea preventivă a inculpatului Ţ.I.M., în baza art. 148 lit. a) şi f) din C. proc. pen., motivându-se că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală şi judecată şi că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La termenul din 16 ianuarie 2013, inculpatul Ţ.I.M. s-a prezentat la instanţă, a fost audiat şi în urma punerii în discuţie a propunerii Parchetului s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

S-a mai reţinut de prima instanţă că fapta inculpaţilor de a acţiona în mod conjugat, simultan şi coordonat, aplicând părţii vătămate mai multe lovituri în zone ale corpului cu organe vitale, cu consecinţa producerii unor leziuni care i-au pus acesteia viaţa în primejdie, realizează conţinutul infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) din C. pen.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza ansamblului probator administrat în cauză, astfel cum acesta se regăseşte la dosar.

Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 100/2013 din 05 iunie 2013 a respins, ca nefondate, apelurile, declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. şi Ţ.I.M., împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 28 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a menţinut-o, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. şi Ţ.I.M.

În motivele scrise aflate la dosarul cauzei, inculpaţii T.N., G.M., H.M., prin apărătorul ales, au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen., apreciind că decizia atacată este nelegală şi netemeinică întrucât instanţa a comis o gravă eroare de fapt prin interpretarea eronată a probelor din dosar şi a distorsionat grav gradul de vinovăţie al inculpaţilor.

Oral, prin apărătorul ales, pentru inculpaţii T.N., G.M. s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. solicitându-se, pentru acelaşi motive, schimbarea încadrării juridice date faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la 174 - 175 lit. i) C. pen. În art. 180 alin. (2) C. pen. cu solicitarea de a se dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. cu privire la cei trei, T.N., G.M. şi H.M.P. pentru care există nenumărate cereri din partea părţii vătămate care a spus că îi iartă, aceştia fiind prieteni.

Inculpaţii H.M.P. şi Ţ.I.M., prin apărătorul din oficiu, au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la 174 - 175 lit. i) C. pen. În art. 180 alin. (2) C. pen. cu solicitarea de a se dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la 174 - 175 lit. i) C. pen. sau art. 10 alin. (1) lit. e) sau h) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Într-un ultim subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de lege, cu aplicarea disp. art. 81 sau 86¹ Cod pen. privind modalitatea de executare a pedepselor.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. şi Ţ.I.M. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 385¹⁰alin. (1), (2) şi (2¹) C. proc. pen.: "Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi 2, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu."

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 5 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 10 ianuarie 2014, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385¹⁰ C. proc. pen. Citaţiile pentru acest prim termen de judecată au fost emise în luna august a anului 2013.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor inculpaţi obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Recurenţii inculpaţi au fost citaţi pentru termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2014 cu această menţiune precizată anterior.

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpaţii T.N., G.M. au depus la dosar, prin apărător, avocat C.P. motivele de recurs la data de 13 iunie 2013.

Acelaşi apărător, avocat C.P. a depus pentru inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. alte motive de recurs, mai ample, în data de 30 decembrie 2013, data ştampilei poştei aplicată pe plic.

În ambele motive de recurs depuse, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de disp. art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen.

Pentru inculpaţii H.M.P. şi Ţ.I.M. a depus motive de recurs apărătorul desemnat din oficiu, la data de 07 ianuarie 2013, data ştampilei poştei aplicată pe plic, fără a invoca în drept niciunul dintre cazurile de casare prev. de disp. art. 385⁹ C. proc. pen.

Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 10 ianuarie 2014, la un interval de aproximativ 5 luni de la emiterea şi primirea citaţiilor, recurenţii inculpaţi au fost informaţi cu privire la obligaţiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-le culpabilă.

Astfel, se constată că pentru inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. motivele de recurs au fost depuse în termenul prev. de disp. art. 385¹⁰ C. proc. pen.

În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii inculpatului Ţ.I.M. din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte verificând motivele de recurs invocate de inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. astfel cum au fost calificate în drept în motivele scrise, respectiv cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen., constată că acestea au fost abrogate prin punctul 16 din Legea nr. 2/2013 începând cu 15 februarie 2013.

Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pe. 17² C. proc. pen., invocat de apărătorul ales în concluziile orale susţinute în faţa instanţei la termenul de astăzi, Înalta Curte, în raport de cele ce preced, constată că nu a fost invocat în termenul prevăzut de lege, deci nu poate fi analizat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că motivele recurenţilor inculpaţi, astfel cum au fost dezvoltate, atât oral, cât şi în scris, vizează modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel.

Aceasta în condiţiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 C. proc. pen.

Ori, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

În aceeaşi ordine de idei, analizând solicitarea inculpatului H.M.P. cu privire la reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanţele sale personale, prin eficientizarea acestora, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunţată decizia atacată, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziţii ale art. 385⁹ pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că numeşte incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. şi Ţ.I.M.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.N., G.M., H.M.P. şi Ţ.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 100/2013 din 05 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi H.M.P. şi Ţ.I.M. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi T.N. şi G.M. la plata sumei de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 587/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 73/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... →

ICCJ. Decizia nr. 68/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 68/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs