ICCJ. Decizia nr. 61/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 61/A/2014
Dosar nr. 5584/2/2013
Şedinţa publică din 20 martie 2014
Asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 416/F din data de 20 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Ape! Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea ari. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S.I. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat pe durata termenului de încercare executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 600 RON.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 390/P din 02 iulie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.S.I., inspector principal de poliţie în cadrul Secţiei 4 Poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În fapt, s-a reţinut că la data de 26 noiembrie 2012, în jurul orei 19.15, inculpatul a condus autoturismul marca D., pe Bd. I.M., iar în dreptul imobilului cu nr. 91 a intrat în coliziune cu autoturismul marca F., condus de numita C.M., care efectua o manevră de întoarcere. În urma accidentului a rezultat avarierea autoturismelor implicate, precum şi vătămarea corporală a numitei C.M., care a fost condusă la spital şi diagnosticată cu „traumatism cranio-cerebral minor - nivel 0”.
La faţa locului, poliţiştii din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră - Serviciul Accidente Rutiere au identificat-o şi pe F.O. care a declarat, iniţial, că a condus autoturismul marca D., şi a fost testată, în consecinţă, cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 0 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior, aceasta a revenit asupra declaraţiilor, arătând că nu a condus autoturismul marca D. implicat în accident şi că a declarat că a condus autoturismul pe fondul stării de tensiune creată de persoanele aflate la faţa locului care aveau o atitudine agresivă faţă de inculpatul M.S.I.
Fiind audiată, conducătoarea auto a autoturismului marca F., C.M., a arătat că în data de 26 noiembrie 2012, în jurul orei 19.15, a condus autoturismul marca F. pe Bd. I.M., iar în dreptul imobilului cu nr. 91, în timp ce s-a angajat în efectuarea manevrei de întoarcere, a fost tamponată în partea stângă faţă de autoturismul marca D., care circula din aceeaşi direcţie de mers. Sus-numita a declarat că din autoturismul marca D. au coborât două persoane de sex masculin, dintre care şoferul autoturismului, care era „un bărbat înalt de aproximativ 1,78 m, constituţie atletică, păr şaten” şi care părea că a consumat băuturi alcoolice având un comportament tulburat.
Martorul Ş.D. a declarat că în data de 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 19.00 -19.15, se afla în faţa magazinului situat pe Bd. I.M., şi a observat cum autoturismul marca D., de culoare albastră, a tamponat un autoturism marca F., de culoare roşie, care executa manevra de întoarcere. Martorul a arătat că din autoturismul marca D. au coborât doi bărbaţi, şoferul având o constituţie normală, vârstă aproximativ 35-38 de ani, înălţime aproximativ 1,75 - 1,80 m, forma feţei ovală, păr şaten închis. De asemenea, martorul a mai precizat că şoferul autoturismului D. mirosea a alcool şi nu vorbea coerent şi că la sosirea organelor de poliţie rutieră a declarat că nu a condus autoturismul marca D. Ulterior, la faţa locului a apărut o femeie blondă identificată în persoana învinuitei F.O. despre care martorul a aflat de la persoanele aflate la faţa locului că ar fi declarat în faţa organelor poliţiei rutiere că a condus autoturismul marca D.
Locul producerii accidentului este supravegheat cu camere, iar din procesul-verbal de redare a conţinutului înregistrărilor video ambientale realizate în data de 26 noiembrie 2012 a rezultat că din autoturismul marca D. implicat în accident a coborât o persoană de sex masculin care purta o pereche de pantaloni blue-jeans de culoare albastră şi o geacă de culoare neagră descheiată. Din acelaşi autoturism, pe portiera dreapta faţă, a mai coborât o persoană de sex masculin.
Inculpatul M.S.I. a declarat iniţial că nu a condus autoturismul marca D., ci s-a aflat pe bancheta din spate, autoturismul fiind condus de învinuita F.O. Ulterior, acesta a revenit asupra declaraţiilor arătând că în data de 26 noiembrie 2012, în jurul orei 19.00, după terminarea orelor de program, a mers pe str. I.N., împreună cu un coleg, numitul S.C., unde a consumat un pahar de whisky. În timp ce se afla în bar a primit un telefon de la mama sa, care urma un tratament de chimioterapie, şi care l-a rugat să îi cumpere un medicament, astfel că s-a deplasat cu autoturismul marca D., proprietatea surorii sale, pe Bd. I.M., un autoturism marca F. a ieşit din parcarea unui magazin fără să se asigure şi, fiind surprins de manevra şoferului, nu a putut evita coliziunea, deşi circula cu viteză redusă, învinuitul a arătat că iniţial a declarat în faţa organelor de poliţie rutieră că nu a condus autoturismul, deoarece este funcţionar de poliţie la Secţia 4 Poliţie şi îşi desfăşoară activitatea profesională în zona unde s-a produs accidentul, iar la faţa locului erau prezente şi persoane din mediul infracţional care voiau să creeze o atmosferă ostilă.
Martorul S.C. a declarat că în data de 26 noiembrie 2012 a consumat băuturi alcoolice împreună cu M.S.I., în jurul orei 19.00, iar, ulterior, s-a deplasat cu autoturismul marca D., condus de învinuit, pe Bd. I.M., unde acesta a intrat în coliziune cu un alt autoturism.
Inculpatul M.S.I. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,01 mg/litru alcool în aerul expirat. Ulterior, în jurul orei 21.20, a fost condus la Institutul Naţional de Medicină Legală în vederea recoltării de probe biologice, însă acesta, în prezenţa martorului asistent I.A.G., a refuzat să se supună recoltării de probe biologice.
Faţă de învinuita F.O. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative, având în vedere că aceasta a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, a recunoscut săvârşirea faptei şi a contribuit la stabilirea corectă a situaţiei de fapt, nu are antecedente penale, are ocupaţie şi un copil minor în întreţinere.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, la termenul din 20 septembrie 2013, inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului în procedura instituită de art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., Curtea de apel a reţinut că acuzarea a făcut dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din probe rezultând indubitabil că, la data 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 19.00, inculpatul M.S.I. a condus pe drumurile publice autoturismul marca D., după ce anterior consumase băuturi alcoolice, iar la solicitarea poliţiştilor a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, această faptă constituind infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, mărturisirea acestuia coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, testarea alcoolemiei cu aparatul alcooltest pe numele F.O. şi a inculpatului M.S.I., procesul-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, procesul-verbal de consemnare a declaraţiei învinuitei F.O., CD cu înregistrări video ambientale din data de 26 noiembrie 2012, procesul-verbal de redare a conţinutului înregistrărilor video ambientale şi planşa foto, procesul-verbal de refuz recoltare probe biologice a inculpatului M.S.I., declaraţiile inculpatului, declaraţiile învinuitei F.O., declaraţiile martorilor Ş.D., S.C. şi C.M.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama, conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen., de gradul concret de pericol social al faptei, de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă, de poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, de calitatea inculpatului (inspector principal de poliţie), precum şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, astfel cum rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Nu s-a reţinut însă şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptei fiind deja valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., având în vedere, sub acest aspect, şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2974 din 08 septembrie 2011.
Solicitarea apărării de a se aplica o sancţiune administrativă este neîntemeiată, Curtea considerând că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege nu este una minimă, fapta comisă de inculpat prezentând pericolul social al unei infracţiuni.
Aşadar, în baza dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., va condamna pe inculpatul M.S.I., la pedeapsa de 9 luni închisoare.
Curtea de Apel a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de acordare a suspendării condiţionate a pedepsei, conform art. 81 C. pen., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul are aptitudinea de a înţelege caracterul de avertisment al condamnării, ţinând seama de persoana acestuia şi de comportamentul său după comiterea faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.S.I.
Prin apelul declarat, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în infracţiunea prev. de art. 337 C. pen. cu ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi, conform art. 396 alin. (3) C. proc. pen., aplicarea art. 80, 82 C. pen., respectiv renunţarea Ia aplicarea pedepsei cu avertisment.
Analizând apelul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat, raportat la intrarea în vigoare a Noului C. pen. la data de 01 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din Noul C. pen.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de control judiciar constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
În raport cu noile limite de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 C. pen., care sunt de la 1 la 5 ani închisoare, faţă de reglementarea anterioară a art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, care prevedea pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile legii noi sunt mai favorabile faţă de cele din legea veche, însă nu se impune aplicarea legii noi mai favorabile.
În cazul circumstanţelor de atenuare, fapta este evaluată împreună cu circumstanţele în care s-a comis, astfel că tot împreună sunt evaluate şi în privinţa legii mai favorabile.
Astfel, în raport cu faptul că în favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., care nu se mai regăsesc în noua reglementare, se constată că este mai favorabilă legea veche care, deşi prevede limite de pedeapsă mai mari, permite reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea sub minimul special, faţă de legea nouă, care nu le prevede şi care restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.
În raport cu aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite nici condiţiile cumulative impuse de textul art. 80 C. pen., privitoare la cuantumul pedepsei, care să poată permite renunţarea la aplicarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.S.I. împotriva sentinţei penale nr. 416/F din data de 20 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.S.I. împotriva sentinţei penale nr. 416/F din data de 20 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 608/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
