ICCJ. Decizia nr. 678/2014. Penal. Contestaţie privind măsurile preventive luate în cadrul judecăţii în fond (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP)

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 678/2014

Dosar nr. 62/59/2014

Şedinţa publică din 25 februarie 2014

Asupra contestaţiei penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a admis contestaţia la executare, ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul L.F.I., actualmente S., în prezent deţinut în Penitenciarul Arad, de aplicare a legii penale mai favorabile.

În baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 41 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie reţinută cu privire la infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (4) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la condamnatul L.F.I., actualmente S., prin sentinţa penală .nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. constată că infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (4) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la care a fost condamnat L.F.I., actualmente S., prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt în pluralitate intermediară faţă de pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004.

A menţinut în rest toate dispoziţiile sentinţei penale nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2007 din 04 februarie 2008 emis de către Curtea de Apel Timişoara, aflat în executare şi în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17 ianuarie 2014, Comisia constituită la nivelul Penitenciarului Arad în baza H.G. nr. 836/2013 a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pe condamnatul S.F.I.

S-a arătat, în acest sens, că estimarea aplicării legii penale mai favorabile în cazul condamnatului S.F.I. vizează incidenţa art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu privire la înlăturarea stării de recidivă, având în vedere faptul că pedeapsa reţinută ca prim termen al recidivei este de un an închisoare, ne mai fiind întrunite condiţiile art. 44 alin. (2) din Noul C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 386/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie Şi Justiţie, L.F.I., actualmente S., a fost condamnat după cum urmează:

În temeiul art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (4) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) la: 8 ani închisoare, cu executare în detenţie şi aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând a executa 9 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare, cu executare în detenţie şi aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 1 an închisoare, cu executare în detenţie şi aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, respectiv cea de 9 ani închisoare, 11 ani închisoare şi cea de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul L.F.I. urmând a executa pedeapsa finală, aceea de 12 închisoare.

Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 118 lit. b) şi c) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: autoturismul marca R. de culoare albastru metalizat, an de fabricaţie 1979, ce i-a fost ridicat în baza prevederilor art. 96 C. proc. pen. şi sigilat, depus în curtea auto a I.P.J. Timiş, cele două recipiente tip butelie de aragaz, precum şi dispozitivul explozibil improvizat constând din telefonul mobil şi aprinzătorul electric sigilate şi menţionate în procesul-verbal întocmit la data de 26 iunie 2006, precum şi un telefon marca A. de culoare gri (telefonul personal al inculpatului de pe care acesta ar fi intenţionat să efectueze, de la distanţă, apelul care să iniţieze declanşarea exploziei).

În baza sentinţei penale menţionate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2007 din 04 februarie 2008 de către Curtea de Apel Timişoara, executarea pedepsei începând la data de 05 februarie 2008.

S-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., fapta reţinută în sarcina condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 32 rap. la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014.

Pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) (infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute în art. 174 - 176 C. pen., vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă, prevăzute în art. 181 şi 182 C. pen., precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 C. pen. şi infracţiunile de distrugere, prevăzute în art. 217 şi 218 C. pen.) din Legea nr. 535/2004, în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii prevedea majorarea cu 5 ani a maximului pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege pentru infracţiunile a)-d), fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii, şi se aplica pedeapsa interzicerii unor drepturi.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. a) şi c), din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, în vigoare din 01 februarie 2014, actele de terorism se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime şi cu interzicerea unor drepturi, iar faptele de omor şi omor calificat prevăzute la art. 188 şi 189 C. pen. din 1969 instituie aceleaşi limite ale pedepsei închisorii de la 10-20 ani, respectiv 15-25 ani, ca şi în C. pen. din 1969 şi că regimul sancţionator al tentativei conform art. 33 alin. (2) C. pen. din 1969 prevede reducerea limitelor de pedeapsă tot la jumătate, constatându-se că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală 166/PI din 15 noiembrie 2007 nu depăşeşte maximul special prevăzut de noua lege penală, nefiind incidente cu privire la limitele de pedeapsă dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile pedepselor definitive.

Cu privire la a doua faptă pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 s-a constatat că potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea, în unul dintre scopurile prevăzute la art. 32 alin. (1), a uneia dintre următoarele fapte: a) procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea, transportul sau furnizarea de produse ori tehnologii cu dublă utilizare sau de produse militare ori de substanţe explozive sau inflamabile, în scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive explozive de orice fel, precum şi a substanţelor chimice, biologice, radiologice ori nucleare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul.

S-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., fapta reţinută în sarcina condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014.

Art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, prevedea o pedeapsă de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Având în vedere aceste dispoziţii din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, în vigoare din 01 februarie 2014, s-a constatat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pentru infracţiunea prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, se încadrează în limitele prevăzute de noua lege penală, nefiind incidente cu privire la limitele de pedeapsă dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile pedepselor definitive.

Cu privire la a treia faptă pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 s-a constatat că art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, prevedea o pedeapsă de la 1 la 5 ani.

Acest articol a fost abrogat prin art. 121 pct. 1 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 01 februarie 2014, ceea ce nu echivalează însă cu o dezîncriminare în senul art. 4 C. pen., fapta de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere fiind încriminată în dispoziţiile art. 335 C. pen. şi sancţionată cu aceleaşi limite de pedeapsă, nefiind astfel incidente nici dispoziţiile art. 6 C. pen.

Cu privire la pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă aplicate condamnatului prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, s-a constatat următoarele:

Având în vedere că în privinţa pedepselor principale aplicate prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 nu s-a stabilit ca fiind mai favorabilă legea penală nouă, se impune verificarea incidenţei dispoziţiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 286 2009 privind C. pen. cu privire la eventualul caracter mai favorabil al legii noi doar sub aspectul pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă.

Prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, în temeiul art. 32 alin. (2) lit. a), art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv interzicerea dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de art. 64 lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, se regăseşte în acelaşi conţinut în dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., limitele fiind de la unu la 5 ani, astfel încât legea nouă nu este mai favorabilă sub aspectul pedepselor complementare.

Măsura de siguranţă a confiscării speciale aplicate în baza art. 118 lit. b) şi c) C. pen. din 1969 este reluată în acelaşi conţinut în dispoziţiile art. 112 lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., astfel încât nici în această privinţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

S-a reţinut că starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 a fost reţinută faţă de pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 prin care s-a dispus şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani.

Art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 prevedea pentru primul termen al recidivei mari postcondamnatorii o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., recidiva postcondamnatorie are ca prim termen o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an.

S-a reţinut că având în vedere că prin sentinţa penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 L.F.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an, Legea nr. 286/2009 privind C. pen. constituie lege penală mai favorabilă întrucât, faţă de dispoziţiile art. 41 lit. a) ale acesteia nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă ale recidivei postcondamnatorii.

Prin urmare, în baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 41 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 privind recidiva postcondamnatorie reţinută cu privire la infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (4) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cauză fiind incidentă pluralitatea intermediară prevăzută de art. 44 din Legea nr. 28/2009 privind C. pen.

Cu privire la tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni s-a constatat că faţă de condamnarea la pedeapsa de un an închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, dar nu a fost aplicat tratamentul sancţionator de la art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969, ci a fost aplicat tratamentul sancţionator special prevăzut de art. 83 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de încercare şi adiţionarea la pedeapsa aplicată a pedepsei pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate.

S-a mai constatat că după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, prin care s-a aplicat pedeapsa închisorii de un an şi până la considerarea ca executată a acestei pedepse cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată în baza art. 81 C. pen. din 1969, condamnatul S.F.I. a săvârşit trei infracţiuni concurente pentru care prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-au aplicat pedepse de 8 ani închisoare în baza art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (4) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, de 10 ani închisoare în baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi de un an închisoare în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la aceste trei infracţiuni concurente, prin sentinţa penală menţionată s-au aplicat întâi dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate şi adiţionarea la fiecare pedeapsă nou aplicată a pedepsei de un an închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată, iar în baza art. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele de 9 ani închisoare, 11 ani închisoare şi cea de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul L.F.I., actualmente S.F.I., urmând a executa pedeapsa finală, aceea de 12 ani închisoare.

Având în vedere că în cauza de faţă legea penală mai favorabilă se aplică pedepselor definitiv aplicate, iar art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. face referire la reducerea sancţiunilor definitiv aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalităţii pedepsei aflată în executare, corelativ cu respectarea principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, a comparat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 166/PI/2007, cu maximul aplicabil potrivit legii noi, în considerarea tratamentului sancţionator al pluralităţii intermediare de infracţiuni, formă a pluralităţii reţinută ca incidentă în baza art. 6 rap. la art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

S-a constatat că tratamentul sancţionator al pluralităţii intermediare prevăzută de art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. face trimitere la concursul de infracţiuni, iar art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. instituie sistemul cumulului juridic prin aplicarea pedepsei celei mai grele cu un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Având în vedere aceste dispoziţii, dar şi faptul că fiecare nouă infracţiune concurentă a fost săvârşită în starea pluralităţii intermediare faţă de pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2005, din contopirea fiecărei pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, potrivit regulilor pluralităţii intermediare, rezultă trei pedepse de: 10 ani şi 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 10 ani la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj), 8 ani şi 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 8 ani la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj) şi 1 an şi 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 1 an la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj).

Contopind în continuare aceste trei pedepse conform regulilor de la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la pedeapsa cea mai grea de 10 ani şi 4 luni, ar trebui adăugat un spor obligatoriu de 1/3 (8 ani şi 4 luni + 1 an şi 4 luni), cu o rezultantă de 13 ani, 6 luni şi 20 zile.

Chiar şi în cazul contopirii într-o singură etapă a tuturor celor trei pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara cu cea aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, exclusiv conform regulilor privind concursul de infracţiuni, la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, ar trebui adăugat un spor obligatoriu de 1/3 (8 + 1 + 1), cu o rezultantă de 13 ani şi 4 luni.

Având în vedere că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 166/PI/2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 386/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu depăşeşte maximul special de 13 ani, 6 luni şi 20 zile la care se poate ajunge potrivit legii noi, nu este incident un caz de reducere a pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă, C. pen. din 1969 constituind în această privinţă legea penală mai favorabilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi a solicitat admiterea contestaţiei, arătând că în mod greşit s-a făcut aplicarea art. 6 C. pen. şi s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. anterior pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 C. pen. „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.”

Instanţa de fond în mod corect a constatat, după analizarea situaţiei condamnatului, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 C. pen. în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă aplicate inculpatului pentru cele trei fapte pentru care a fost condamnat, cu privire la pedepsele complementare şi referitor la măsura de siguranţă a confiscării speciale.

De altfel, după analizarea tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, instanţa a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 166/PI/2007 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 386/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu depăşeşte maximul special de 13 ani, 6 luni şi 20 de zile la care se poate ajunge potrivit legii noi, astfel că nu este incident un caz de reducere a pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă, C. pen. din 1969 constituind legea penală mai favorabilă.

În mod greşit s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. anterior privind starea de recidivă postcondamnatorie, întrucât starea de recidivă este determinată de momentul săvârşirii unei infracţiuni şi nu de momentul intrării în vigoare a unei noi legi şi, totodată, noile modificări nu prevăd posibilitatea înlăturării retroactive a stării de recidivă a unui condamnat.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Potrivit art. 4 din aceiaşi lege pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de C. pen., nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Astfel, nu se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat în afara condiţiilor prevăzute de legiuitor, iar aplicarea legii mai favorabile nu se poate face fără limite, întrucât ar fi impietate instituţiile care vizează condamnările definitive şi pedepsele aflate în curs de executare.

De altfel, instanţa de fond a admis contestaţia formulată fără să precizeze temeiul juridic, iar procedura privind contestaţia la executare prev. de disp. art. 595-598 C. proc. pen. se referă la aplicarea strictă a dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 C. pen., fără a putea fi extinsă şi la alte instituţii din C. pen. sau C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul condamnat S.F.I., va casa sentinţa şi va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Arad privind pe condamnatul S.F.I.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul condamnat S.F.I., casează sentinţa şi rejudecând:

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Arad privind pe condamnatul S.F.I.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 732/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1418/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 678/2014. Penal. Contestaţie privind măsurile preventive luate în cadrul judecăţii în fond (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP)